Este stranie mentalitatea de populatie captivă pe care o manifestă presa românească. Cu foarte putine exceptii, ziaristii care s-au exprimat în ultimele zile au dat de înteles că nu văd nimic anormal în practica infiltrării si că admit acest lucru ca pe un serviciu patriotic. Se neglijează însă că "patriotismul", asa cum s-a văzut prea limpede în cazul ziaristului de la B1TV, primeste interpretările cele mai părtinitoare si că optiunile politice personale pretind, în mod ilicit, că ar privi chestiuni de sigurantă a statului. Anomalia fără egal este că un ofiter al unui serviciu de informatii face o stridentă politică partizană căutând să distorsioneze formarea liberă a optiunilor electorale. Or, în acest caz, serviciile de informatii încalcă în mod grav legile si Constitutia, căci ele nu au dreptul să facă politică.

Unul dintre directorii serviciilor de informatii comunicase la un moment dat că există ofiteri acoperiti în rândurile presei. De aici, unii au dedus că situatia este legală si, prin urmare, că ar fi chiar legitimă. În realitate lucrurile nu stau deloc asa. Serviciile profită de un vid legal si îsi infiltrează agentii peste tot acolo unde nu există interdictii legale explicite. Cu alte cuvinte, ceea ce nu este interzis, este permis. Dar judecând lucrurile în spiritul Constitutiei, este interzis să faci politică nu doar în modalităti manifeste, ci si în chipuri disimulate. Un agent-ziarist care realizează o emisiune de televiziune cu o audientă semnificativă, militând fără perdea în favoarea unui om politic sau împotriva altuia, încalcă regulile democratiei liberale.

Cineva spunea că ziaristul care s-a autodenuntat ar trebui, de fapt, pretuit căci, "el a fost ofiterul Armatei, nu al Politiei mafiote!". De aici se poate prea bine întelege că, în România, Armata si Politia fac politică si se înfruntă, în secret, căutând să influenteze opinia publică prin intermediul propriilor ofiteri strecurati în presă. Si din păcate se poate să fie chiar asa, iar presa acceptă acest lucru ca pe un fapt firesc. Dar ofiterii insinuati printre ziaristi nu se mai multumesc să pledeze, de exemplu, pentru cresterea bugetului Apărării, exaltând pericolul rusesc, ci fac si campanie electorală în favoarea unor politicieni afiliati, pesemne, acelorasi partide secrete. Să întelegem de aici că Armata tine cu Băsescu (si cu succesorii posibili) iar Politia (sau alte institutii) cu Ponta? S-ar putea, dar este o imagine înfricosătoare a asa-numitei democratii românesti. Dar cu cine tin SRI sau SIE? Si care sunt agentii lor acoperiti? Vedeti că lucrurile se complică si tabloul devine din ce în ce mai negru.

Din momentul în care presa a permis infiltrarea unor agenti în rândurile ei - si nu doar că a îngăduit acest lucru, dar tinde să-l si legitimeze, - nu mai există niciun fel de dezbatere liberă în societate. Întregul discurs public este denaturat.

Cine sunt aceia care legitimează prezenta ofiterilor acoperiti în presă? În primul rând ofiterii ei însisi, dacă au curajul si, adesea, îl au. În al doilea rând, idiotii utili, care vorbesc despre patriotismul agentilor si despre nevoile sigurantei nationale chiar si atunci când e vorba de politica grupurilor mici si de rivalităti personale. Ei nu par să priceapă că presa în întregul ei încetează să mai fie liberă si că este cucerită din interior prin anihilarea oricărui instinct de independentă. Ei îsi deleagă practic functia reflexivă, predându-se altora fără să mai gândească.

Sunt multe motive pentru care ziaristii devin idiotii utili ai serviciilor de informatii. Unul dintre ele este complexul propriei ignorante si al propriei iresponsabilităti. Or, faptul de a se arăta respectuosi fată de temele "sigurantei nationale" îi face să pară gravi si mai bine informati.

În orice caz, serviciile de informatii încalcă grav Constitutia, nu atât prin infiltararea ca atare, cât prin faptul că se implică în modul cel mai direct în politica partizană si în campaniile electorale. În loc să fie discreti si să-si urmărească obiectivele definite prin lege, agentii acoperiti fac cariere flamboaiante si dirijează campanii politice agresive. Dar tinând seama de lipsa anticorpilor din societatea românească, nu există, se pare, decât un singur remediu si anume adoptarea unei interdictii legale explicite. Pur si simplu va trebui să se interzică oricărui ofiter de informatii să activeze în rândurile presei. În definitiv, nimic nu este mai transparent si mai lipsit de ascunzisuri decât presa, care nu are alt scop mai înalt decât să publice tot ceea ce stie. Situatia aceasta în care serviciile de informatii, prin intermediul agentilor lor disimulati, tind să conducă întreaga presă, dictând campaniile si orientând curentele de opinie este cu totul inadmisibilă.

Sursa: dw.de - Autor:  Horatiu Pepine