La 20 de kilometri sud de lacul Titicaca se afla situl arheologic Tihuanaco (Bolivia), pe un platou inalt de 3.800 metri. Aceasta cetate importanta din istoria civilizatiei audine preincase a fost un mare centru de ceremonial in care era celebrat zeul creator Kon Tici Viracocha. Spre mijlocul secolului al XVI-lea, conchistadorul si cronicarul Pedro Cieza de Leon a parcurs vechiul imperiu incas, cucerit de spanioli, de la nord spre sud. Dupa un sejur la Cuzco, capitala suveranilor decazuti din Peru, pleaca spre Collasuyo, oras locuit de seniorii ce vorbeau limba aymara si care au rezistat multa vreme atacurilor incasilor inainte de a fi supusi.

De la primii exploratori, la datarile moderne

Dupa ce a trecut „frontiera” dintre aceste doua lumi la Ayaviri, a descoperit la Pukara monoliti antropomorfi impozanti. Locurile in care altadata se afla o mare populatie erau insa abandonate. Calatorul a descoperit la sud de lacul Titicaca, in Tihuanaco, monumente despre care nici un document nu amintea. A remarcat colina ridicata „cu mainile oamenilor”, zidurile de sustinere, monolitii cu forme aspre. Cum au reusit vechii locuitori sa transporte si sa taie enormele blocuri din piatra care nu se gaseau prin imprejurimi?... Indienii l-au informat ca aceste constructii erau mai vechi decat incasii si ca originile lor se pierdeau in noaptea timpului.

Tihuanaco nu e atat de vechi precum spuneau cronicarii. Acum, pe baza motivelor iconografice si a datarilor moderne, se apreciaza faptul ca cetatea a fost construita intre anii 500 si 800 d.Ch. Prin anul 1000, aceasta civilizatie a disparut, din motive necunoscute. O perioada e caracterizata prin expansiunea politica, ideologica si economica a unei civilizatii in care unul dintre poli este Tihuanaco (Bolivia) iar celalalt este Wari, in Valea Ayacucho (Peru). Influenta acestui „imperiu” (un termen exagerat) se va face simtita pe toata coasta Pacificului, pana in Chile si chiar pe inaltele platouri din Muntii Cordilieri.

Cei doi poli ai „imperiului”