Crearea de frica ignoranta si confuzie.

A castiga lupta pentru atentie – A se capta cu orice pret atentia respectivilor si a-i determina sa faca ce vrei tu!

A crea nevoile lor si a-i ajuta apoi sa le acopere (Este vechea sintagma a lui Nietzsche : "Daca vrei ca lumea sa-ti fie recunoscatore, nu le da ceva ci ia-le ceva, apoi ajuta-i sa indure lipsa!")

A crea si controla fortele opuse. Crearea de asocieri in religii, partide, etc., apoi crearea de asocieri opuse acestora.

Crearea izolarii. Izolarea de viata de odinioara, de prieteni de familie, de obiectele din trecut ale subiectului respectiv si chiar crearea de neincredere in propria-i judecata.

Impunerea unei ierarhii si autoritati de sus in jos (obedienta!). Principiul ascultarii orbeste si fara cracnire. (Problema cozilor de topor care indeplinesc asemenea "misiuni" e ca ei insisi au fost astfel "spalati pe creier" si astfel devin ei insisi sclavizati si decerebralizati!)

Instaurarea unei situatii economice prabusite. Toata miscarea banilor trebuie sa se faca de jos in sus, toti sclavii sa munceasca pentru stapanii lor, toate resursele sa fie detinute de conducatorii lor. Asa vor avea puterea sa angajeze sau sa concedieze pe oricine ar dori.

Secretul. Informatiile despre activitatile din "structura" fie ele adevarate sau distorsionate sunt facute sa ajunga spre varful piramidei. Nimic important nu ar trebui sa "rasufle" spre baza piramidei. Numai varful piramidei ar trebui sa cunoasca adevaratul scop si destinatia finala. Asta asigura ca intotdeauna puterea ramane acolo unde trebuie sa fie! (Aici mi se pare ca internetul le-a dat o lovitura fara precedent! Aici incep sa se "desire" itele si este doar "inceputul"!)

A face ca totul sa fie relativ. In aceasta mascarada, "ei" vor sa discrediteze principiile de moralitate si responsabilitate facandu-le relative si subordonate "cuiva din varf"! Scopul scuza mijloacele. Trauma e folosita pentru a crea subiecti tot mai obedienti, totul in numele unui viitor mai bun! Frica (la nevoie teroarea) si simtamantul de vinovatie sunt elemente de coeziune. Iubirea si bucuria se distribuie in doze mici obedientului.

Controlul mijloacelor de comunicare si propaganda care se autopromoveaza. Numai cei din varf stiu exact despre ce e vorba, ce se intampla si care e scopul. Despotul foloseste propaganda si inventeaza cuvinte noi si intelesuri noi. Cuvintelor vechi si puternice ca "libertate", "iubire", etc., li se dau intelesuri noi si sunt programate dinspre varf spre baza piramidei sa domine actiunile celor din structurile inferioare. Cuvintele devin scopuri in sine. Prin puterea propagandei valorile umane sunt rasturnate cu susul in jos adevarurile evidente sunt trecute sub tacere iar minciunile stau ca adevaruri, sau adevarurilor li se da doar un crampei de atentie.

Dobandirea si impunerea increderii absolute. Este principiul "Increderii Totale". Despotii trebuie sa aibe incredere Absoluta in ei insisi! Toti ceilalti trebuie sa-i trateze pe despoti ca pe Zei! Frica si adularea fara urma de indoiala este hrana de care au nevoie despotii pentru a-si duce la final misiunea.

Un comportament brutal si executarea tuturor altor principii. Pentru a face manipularea sa lucreze, brutalitatea trebuie sa impuna celelalte principii fara lamentari despre "daca e bine sau rau".

Care e adevaratul scop al celor din varful piramidei, evolutia omenirii asa cum ei pretind? Guvernele au ca scop prosperitatea si bunastarea populatiilor lor? Dupa cum se vede in realitate este exact opusul: prosperitatea conducatorilor se bazeaza pe sclavizarea celorlalti!

Dimensiunea spirituala, constientizarea a ceea ce se petrece cu adevarat, sunt marile obstacole impotriva controlului mental total. Cei ce vor sa sclavizeze pe altii ii vor pe acestia ignoranti si decuplati de ei insisi si ceilalti. Asta se face zilnic printr-o educatie nefolositoare, prin a va tine permanent ocupati si in confuzie, bombardandu-ne cu stiri despre violenta si cruzimi, pornografie, alcool si droguri, intreceri sportive si distractie, prin a ne oferi hrana cu toxine, prin invidie, lacomie, vinovatie, furie, frica, etc.!

Autoeducati-va si reintoarceti-va spre voi insiva!

Sfârsitul programat al democratiei

Globalizarea poate fi definitã ca ideologie prin faptul cã se opune statelor suverane; globalizarea identificã statele nationale suverane ca inamici cheie, mai ales din cauzã cã principala functie a statului este (sau ar trebui sã fie) slujirea intereselor celor multi, ale poporului, înainte de interesele celor putini. În consecintã, fortele globalizãrii cautã sã slãbeascã, sã dizolve si eventual sã distrugã fundatiile statelor nationale ca institutii sociale de bazã, pentru a le înlocui într-o nouã ordine supranationalã cu noi structuri, globale sau suprastatale, de conducere: structuri sociale, politice, economice, financiare si militare. Asemenea structuri globale sunt cele care vor pune în practicã obiectivele politice si interesele economice ale unui mic numãr de grupuri si organizatii foarte puternice care astãzi conduc si orienteazã procesul globalizãrii într-o directie clar stabilitã.

Aceste grupuri ale puterii conduse de interese private au reusit deja ceva nemaivãzut în întreaga istorie a umanitãtii: "privatizarea" puterii la scarã mondialã.

"Globalizarea" este la ora actualã un eufemism a ceea ce fostii presedinti SUA Woodrow Wilson, Franklin D. Roosevelt, Harry S. Truman si George H.W. Bush – în diferite momente ale istoriei moderne – au enuntat ca "Noua Ordine Mondialã". Noua Ordine Mondialã! Evident, când fostul presedinte George Bush Sr. a folosit nestingherit acest termen pe 11 septembrie 1991, elita puterii s-a miscat rapid pentru a se asigura cã nu va mai fi folosit des si în locul sãu a plasat ideea mult mai neutrã si aparent inocentã a "globalizãrii", care mai are azi si un alt înteles: "Imperialismul SUA".

Adevãratii stãpâni ai lumii nu mai sunt guvernele tãrilor, ci conducãtorii grupurilor multinationale financiare sau industriale si ai unor institutiilor internationale "opace" (FMI, Banca Mondialã, OCDE, OMC, bãncile centrale). Prin urmare, cei care conduc lumea nu sunt alesi în mod democratic, în ciuda impactului deciziilor lor asupra vietii populatiei. Puterea acestor organizatii se exercitã la o dimensiune planetarã, în timp ce puterea statelor e limitatã la o dimensiune nationalã. De altfel ponderea societãtilor multinationale în fluxurile financiare a depãsit-o de mult pe cea a statelor.

La dimensiune transnationalã, mai bogate decât statele si reprezentând principalele surse de finantare ale partidelor politice de orice orientare în majoritatea tãrilor, aceste organizatii se situeazã de fapt mai presus de legi si de puterea politicã, mai presus de democratie.

Editarea: www.TurismoAssociati.it - Sursa: conspiratiisimistere.wordpress.com