Considerat o veritabila minune a preistoriei, complexul megalitic de la Stonehenge nu a incetat sa-i uimeasca pe arheologi, care nici la ora actuala nu pot preciza de ce si mai ales cum a fost construit. Ceea ce este si mai straniu e faptul ca in ultimele decenii au fost descoperite, nu doar in vestul Europei, ci si in Africa, Asia si America Latina, constructii similare, cladite nu doar la suprafata pamantului ci, parca pentru a spori misterul si in adancuri...

Despre Silbury Hill cu siguranta multi dintre dumneavoastra ati auzit. Este o colina de forma unui mamelon din calcar si pamant, inalta de aproape 40 metri si veche de patru milenii si jumatate, situata la circa 150 km vest de Londra. Pana nu demult, se credea ca acest tumul megalitic ar adaposti mormantul unei capetenii stravechi sau, potrivit legendelor locale, comorile blestemate ale diavolului insusi.

Saptamana trecuta, o serie de sapaturi efectuate la baza tumulului, alaturi de masuratori cu ajutorul radarului si sonarului, au relevat, in sfarsit, adevarul: Silbury Hill reprezenta, probabil, un altar presarat cu dale uriase de piatra, inchinat spiritelor stramosilor si constituind un veritabil „Stonehenge in oglinda”, in sensul ca stalpii de roca nu sunt expusi vederii, ci ingropati in pamant.

„Cimitirul virtual al preistoriei”

Cercetatorii britanici erau de multa vreme preocupati de enigma acestei movile unice in Albion si, in ciuda investigatiilor, ea se incapatanase sa ramana nerezolvata. Tehnologiile ultramoderne le-au permis insa oamenilor de stiinta sa dea  verdictul final: in interiorul tumulului de la Silbury Hill nu se afla nici un fel de oseminte umane si nici artefacte realizate de mana omului. In schimb, s-au gasit sute de stalpi de calcar, care aveau probabil semnificatie religioasa, intruchipand spiritele stramosilor raposati – un fel de „cimitir virtual al preistoriei”, cum i-a spus arheologul Jim Leary, unul dintre reprezentantii English Heritage. Aceasta asociatie a demarat recent un proiect in valoare de un milion de lire sterline pentru conservarea monumentului megalitic, aflat intr-o stare avansata de deteriorare, mai ales dupa inundatiile masive din anul 2000, care au distrus o parte a sa.

„Descoperirea zecilor de stalpi din calcar in interiorul monumentului a fost o mare surpriza pentru noi. Data fiind natura religioasa si ceremoniala a movilei Silbury este foarte posibil ca aceste pietre sa fi avut o importanta istorica, reprezentand poate  spiritele stramosilor morti”, spune Leary. Specialistul britanic mai adauga faptul ca Silbury, dar si monumente din regiune, precum Stonehenge sau Avebury, au fost inaltate intr-o perioada de mari schimbari din preistoria insulelor britanice, care erau supuse unor puternice influente din partea culturilor venite de pe continent. Se pare ca nimeni nu a locuit aici in neolitic, deoarece zona era considerata sacra.

Terry Dobney, un druid modern al regiunii Avebury, in a carui „jurisdictie” intra si monumentul megalitic de la Silbury Hill, este de acord ca „avem de-a face cu un tumul sacru, o efigie a elementului Apa”. Dealul a capatat o forma semisferica intre 2400 si 2000 i.Hr., dar „tuguiul” din varf a fost retezat pe la anul 1000, cand saxonii au instalat aici o fortareata. „S-ar putea ca varful movilei sa fi fost nivelat pe la 1066, chiar in perioada bataliei de la Hastings, ori poate mai devreme, pentru a stavili invaziile vikingilor”, crede Leary.

Autor: Gabriel Tudor ; Sursa: revistamagazin.ro