Cum poate fi salvat viitorul omenirii?
 Peste 30 de laureati ai Premiului Nobel pentru Pace au semnat in 2008 o scrisoare-apel catre liderii statelor lumii, in ideea sensibilizarii guvernelor si a tuturor celor ce decid, de pe pozitii inalte (dar si responsabile), in legatura cu amenintarile la adresa generatiilor tinere. Organizatia „Salvati Copiii” a facut cunoscut acest document, pe care l-a trimis presedintelui si prim-ministrului Romaniei, ministrului Externelor si ministrului Industriilor si Finantelor.
O amenintare constanta
Educatia este si o parte a peisajului politic si contribuie in mod direct la dezvoltare, pace si stabilitate. Beneficiile educatiei sunt de durata, intrucat copiii care le dobandesc le vor transfera generatiilor urmatoare. De exemplu, un an petrecut in cadrul sistemului de invatamant poate creste veniturile barbatilor si ale femeilor cu o medie de 10%. Dar, pe de alta parte, saracia mareste probabilitatea izbucnirii unui razboi civil care, la randul lui, va creste nivelul de saracie. Copiii sunt in mod special afectati de conflicte. Milioane de fete si baieti cresc inconjurati de violente sau sub amenintarea acestora in tarile vulnerabile, afectate de conflicte (TVAC). Ei cresc fara a avea acces la servicii de baza, inclusiv educatie. Mai mult de jumatate dintre cei 72 milioane de copii din intreaga lume care nu sunt scolarizati (37 milioane) sunt din TVAC, in conditiile in care in aceste tari traieste doar 13% din populatia planetei.
Educatia ca forma de manipulare
Sistemele de invatamant pot fi o forta pentru bunastare, insa ele pot fi folosite si pentru alimentarea tensiunilor sociale. Guvernele pot manipula in mod intentionat cadrele didactice, pentru a-si consolida bazele puterii, dupa cum s-a intamplat in Burundi in anii ’90 si in Germania in anii ’30. Sistemele de invatamant care demonizeaza „dusmanul” sau sprijina mediile educationale violente servesc deseori drept declansatori ai violentelor sociale. Marginalizate si refractare, victimele sau promotorii unui astfel de comportament pot deveni tinte ale unor lideri care cauta sa isi construiasca bazele puterii pe fundatia dezbinarilor sociale existente.
Programa scolara, manualele, politicile educationale, toate pot fi transformate in platforme pentru propaganda. Luand in considerare rolul educatiei in formarea identitatii, continutul educational poate fi manevrat pentru a servi unei functii politice evidente, cu prejudecati privind limba, etnia, religia sau istoria. Daca manualele prezinta diferite grupuri bazandu-se pe stereotipuri sau transformandu-le in „tapi ispasitori”, inseamna ca vor contribui la escaladarea tensiunilor sociale, prin justificarea inegalitatilor. Malitios sau involuntar, profesorii pot transmite prejudecatile impotriva anumitor elevi, prin vorbele sau faptele lor. De exemplu, terminologia a fost un element important care a alimentat diviziunea pe criterii etnice, inaintea genocidului din Ruanda.
Razboi „murdar”: distrugerea scolilor
In tarile care au trait experienta conflictelor sau a razboaielor, sistemul de invatamant este adeseori prima tinta a atacurilor. Ruanda reprezinta un caz bine cunoscut in acest sens. Agentiile ONU si lucratorii care au asigurat asistenta si care au fost martorii genocidului au aratat ca infrastructura scolilor, liceelor si universitatilor s-a numarat printre primele tinte ale atacurilor si au fost fie complet distruse, fie vandalizate. Mai mult, majoritatea cadrelor didactice si a personalului administrativ care au supravietuit conflictului au emigrat in tarile invecinate, au fugit peste granita sau au fost prinsi in exodul refugiatilor. Astfel de situatii se repeta deseori in tarile care trec prin conflicte similare.
Atacurile directe asupra sectorului educational reprezinta o caracteristica a conflictelor din intreaga lume. Numarul raportat al asasinarilor, bombardamentelor si incendierilor scolilor si personalului si cladirilor universitare a crescut in mod dramatic in ultimii trei ani, in toate cazurile, cu exceptia Nepalului. Agentiile care militeaza pentru drepturile omului si alte ONG-uri detin dovezi conform carora sistemul de invatamant este o tinta specifica a rebelilor si a fortelor guvernamentale, in egala masura. Unele grupari rebele ataca scolile si cadrele didactice, pentru ca acestea reprezinta autoritatile guvernului central sau autoritatile locale sau din comunitate.
In raportul „Educatia sub atac”, publicat de UNESCO, se afirma ca atacurile asupra sistemului de invatamant vor continua, in cazul in care comunitatea internationala nu va sprijini „dezvoltarea unui sistem independent de monitorizare la nivelul fiecarei tari, astfel incat sa poata fi analizate si facute publice informatiile privind extinderea si tipul atacurilor, atacatorii si tintele acestora si, acolo unde este posibil, motivele care stau la baza atacurilor. Scolile ar trebui protejate, conform prevederilor unor conventii internationale si conform legislatiei internationale privind drepturile omului, dar, din nefericire, sanctiunile actuale nu sunt suficiente pentru a se asigura ca toate scolile, cadrele didactice si copiii sunt protejati de atacuri.
Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro
|
|
|