Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piata). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNA ÎN MOMENTUL DE FATA, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICA 1% DIN VALOAREA DE PIATA). Prin privatizarea ilegala a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de munca.

Opozitia, scoasa din joc cu minerii

Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinta unui sir de evenimente, fiecare de natura sa puna o mare stavila în calea trecerii la capitalism, si nu poate fi judecata separat de ele atunci când se pun chinuitoarele întrebari care au însotit tranzitia. Înca din primele luni ale anului, a existat suspiciunea ca noua conducere provizorie instalata în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, intentioneaza sa-si permanentizeze puterea. Proaspat reînfiintatele partide istorice au organizat manifestatii în Bucuresti, iar puterea, benefiicind si de serviciile unei televiziuni publice aservite, a organizat contramanifestatii, la care au participat atât muncitori de la marile uzine bucurestene, cât si mineri adusi din Valea Jiului. Au fost batai, arestari, devastari de spatii, dar de mica amploare. Frontul Salvarii Nationale (FSN) a anuntat ca va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structura, în care, de ochii lumii, a invitat si opozitia - Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit "fenomenul Piata Universitatii". Mii de oameni s-au strâns în piata (denumiti de Iliescu "golani"), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribuna a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însa altceva la 20 mai, zi care a ramas în istorie sub numele de "duminica orbului": FSN a iesit câstigator cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit presedinte cu 85%, în conditiile unei participari masive la vot: aproape 90% din populatia cu drept de vot.


Democratia predata cu bastoanele minerilor

Dupa mineriadele din 1990, venirea minerilor se permanentizeaza. Devine un fenomen. Se spune ca era principala arma a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Urmatoarea mineriada majora avea sa aiba loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelasi Miron Cozma, aceiasi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, "ortacii" cer demiterea primului-ministru, se spune ca la indicatia lui Ion Iliescu. Dupa ce este atacata cladirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabinetul Petre Roman îsi da demisia. Ultima mineriada a avut loc în 1999, dupa arestarea lui Miron Cozma din 1997.


Caritas-ul, primul tun din istoria economica

A fost organizat de catre compania "Caritas" din Cluj-Napoca, fondata de catre Ioan Stoica, un apropiat PSD, si a fost lansat în anul 1991. Numele "Caritas" apartine, de drept, unei organizatii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fara a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, dupa trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiti. Listele cu depunatori carora le venise rândul la câstig erau publicate în cotidianul "Mesagerul transilvan". Caritas-ul a atras un numar de 400.000 de deponenti din întreaga tara, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Platile încetasera, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pra-busirea Caritas-ului. Surprinzator a fost si faptul ca puterea politica de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a facut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.


FNI, al doilea Caritas

Fondul National de Investitii a fost înfiintat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994. Înfiintarea acestui fond deschis de investitii – fond mutual -, precum si a societatii de administrare S.C. "SOV INVEST" S.A., a fost avizata fara niciun fel de mentiuni de restrictie a duratei de valabilitate, de catre C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 si nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele caruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de pagubiti cu peste 300 de milioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: "Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt înca în umbra, fiindca cei scosi în fata nu sunt decât niste pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul României. Va asigur ca s-a stiut totul în legatura cu FNI".


Devalizarea Bancorex de catre mafia politica

Banca Româna de Comert Exterior a fost înfiintata ca banca specializata pe opera-tiunile cu strainatatea, desprinsa din Departamentul de Relatii Externe al Bancii Nationale a Republicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu "Bancorex", din ratiuni de marketing. În 1996 detinea circa 60% din operatiunile de comert exterior ale României si era foarte activa în domeniul importurilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui puter-nic scandal politico-financiar, cauzat de politica defectuoasa a bancii si acordarea de credite pe criterii politice. A avut loc asa-zisa "devalizare" a bancii. Niciodata cei care au luat bani nu au fost judecati pentru acest lucru. Românii au platit aproximativ doua miliarde de dolari, bani de care au be-neficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Group) si Gheorghe Florea Bragadiru. 2000-2004 – România, ajunsa pe mâna baronilor PSD Pe vremea guvernarii PSD, Ion Iliescu – presedinte si Adrian Nastase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep sa se construiasca marile averi de sute de milioane de dolari, bani facuti în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprisan (Vrancea), familia Sechelariu (Bacau), Radu Mazare (Constanta), Ioan Niculae (Teleorman), Ioan Neculaie (Brasov), Fratii Cristescu (Timisoara), Gheorghe Bosânceanu (Constanta), Dinel Staicu (Craiova), Corneliu Iacubov (Bacau) sunt doar câteva exemple. Acesti oameni sunt ajutati de Hrebenciuc, Cozmânca, Serban Mihailescu (Miky Spaga) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Nas-tase.


Privatizarea Sidex Galati

Otelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost capusat în sistem Petrom si adus în situatia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste conditii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galati pe relatia Nastase – Anglia. Dupa patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galati a devenit cea mai mare companie privata din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de milioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 si la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat si pretul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!! Privatizarea Petromidia - Dinu Patriciu În 2001 s-a realizat o alta privatizare rasunatoare: Complexul Petrochimic Midia-Navodari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, dupa ce tot el încercase preluarea companiei câtiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla României unui liberal, iar Guvernul Adrian Nastase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reesalonate pe o perioada de 7 ani! Asa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul României a saracit cu sute de milioane de dolari.


Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Portilor de Fier

Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Portilor de Fier. Ce au facut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reusesc sa faca cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România pâna în 2004. În centrul afacerii se gaseste un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei si Comertului, care a fost anchetat pentru neconcordante în privinta averii.

Vânzarea Petrom

Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greseala economica grava, pentru ca a fost o decizie pur politica, care a surclasat datele economice. Specialistii în petrol si gaze au analizat toate aspectele celei mai importante privatizari a anului 2004 si au ajuns la concluzia ca, fiind folosita în scopuri politice, statul a fost pagubit într-un singur an dupa privatizare cu mai mult de 4 miliarde de euro. La data privatizarii, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat si din platoul continental al Marii Negre, rafinarea si prelucrarea titeiului, transportul si comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul si exportul de titei, produse petroliere, utilaje, echipamente si tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior privatizarii, se definea ca unul dintre cei mai importanti producatori de petrol si gaze din Europa Centrala si de Est, singurul producator de titei din România, neavând concurent în acest do-meniu, si cel de-al doilea producator de gaze naturale, cu o productie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi si o cota de 34% la furnizare. În studiul de piata realizat pentru privatizarea Petrom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anunta Ministerul Industriei ca a identificat rezerve de 128 milioane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatata. Din datele contabile înainte de privatizare consemnam activul net de 62.373.020.622 mii de lei si profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a platit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de actiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un pret subevaluat cu aproape 50% din cauza estimarilor facute de consultantii care au analizat rezervele de titei ale Petrom. Banca elvetiana Credit Suisse First Boston si cea olandeza ING au evaluat rezervele companiei române cu un pret maxim de 22 de dolari pe baril pâna în 2012. În momentul semnarii contractului de privatizare - la aproximativ 1 an dupa evaluarea initiala -, pretul titeiului ajunsese deja la 35 de dolari pe baril, iar prognozele indicau înca de mai demult o ascensiune de durata a preturilor combustibililor. La pretul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extractie si exploatare a Petrom a fost evaluata de consultanti la 1,7 miliarde de dolari, valoare ce corespunde activului net mentionat, iar întregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea facuta pentru Guvern, acelasi consultant preciza ca "o variatie de 2 dolari în pretul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoarea companiei". Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai multi bani.

Sursa: exploziv-news.ro - Autor: Simona Ela FICA