Desi considerate mai solide decât constructiile din piatra sau caramida, edificiile din beton prezinta si ele riscul aparitiei, in timp, de fisuri, mai ales in zonele cu risc seismic ridicat. Astfel de fisuri cresc vulnerabilitatea cladirilor respective sau, in cazul in care betonul este folosit la turnarea de autostrazi, cum se intâmpla in Germania, Austria sau Statele Unite, sporesc riscul aparitiei de „cratere” in care soferii sa-si rupa masinile. Tehnologiile moderne vor face insa ca asemenea probleme sa nu mai apara: savantii olandezi au pus la punct un tip de beton capabil sa se repare singur.

Apa, vinovatul principal

Ca si oasele fiintelor vii, betonul isi va putea vindeca singur fracturile, bacteriile jucând rolul de celule osteoblastice. Introduse in beton inca de la turnarea acestuia, bacteriile, care au proprietatea de a se activa, la contactul cu apa, vor devora „hrana” de asemenea aflata in amestecul de beton, pentru a astupa imediat crapaturile si gaurile. Dupa cum se stie, betonul armat cu osatura de otel formeaza scheletul multor cladiri si poduri. Dar orice fisura aparuta in el poate ameninta, odata cu trecerea timpului, insasi stabilitatea constructiei respective.  „Principalul vinovat este apa, pentru ca se infiltreaza in fisurile din beton, aducând cu ea substante chimice agresive, care degradeaza atât betonul cât si otelul”, spune inventatorul betonului-minune, Henk Jonkers, de la Universitatea de Tehnologie din Delft, Olanda.

Localizarea si astuparea crapaturilor din beton reprezinta o activitate ce necesita timp si bani, in vreme ce reconstruirea structurilor de beton ar fi si mai scumpa. Jonkers crede ca solutia ideala este de a lupta impotriva vitregiilor naturii folosind tot elemente naturale: el sugereaza combaterea degradarii provocate de apa prin introducerea, la prepararea betonului, a unor bacterii ce folosesc apa si „hrana” formata din calciu lactic pentru a fabrica un ciment natural, numit calcit. Din pacate, majoritatea microorganismelor nu rezista la un pH mai mare de 10, asa cum are betonul.

Bacteriile se vor activa la cea mai mica fisura

Pentru a descoperi bacteriile care supravietuiesc totusi si intr-un asemenea mediu alcalin, Jonkers si colegii sai au cercetat lacurile cu ape carbogazoase din Rusia si Egipt, unde pH apei este in mod natural ridicat si au ajuns la concluzia ca unele tulpini de Bacillus se pot dezvolta chiar si in acest mediu. Mai mult, bacteriile in cauza pot ramâne in stare de hibernare pentru perioade lungi de timp, de pâna la 50 de ani, fara apa sau hrana. Cercetatorul olandez compara aceste bacterii cu semintele care asteapta apa spre a putea germina. Pentru a impiedica sporii sa se activeze in mixtura umeda de beton si, alaturi de calciul lactic, sa afecteze calitatea materialului, Jonkers si colegii sai au plasat atât sporii cât si „hrana” lor in sfere ceramice cu diametre de 2-4 mm, pe care le-au adaugat in amestec.

Doar atunci când in beton apar fisuri minuscule, sferele se deschid iar apa care se prelinge in interiorul lor va activa bacteriile; acestea vor incepe sa consume calciul lactic, iar in cursul acestui proces calciul se va combina cu oxigenul si dioxidul de carbon pentru a forma calcit, care este de fapt o varietate de calcar. Jonkers afirma ca bacteriile nu trebuie scufundate prea adânc in masa de beton, fiindca ar ramâne fara oxigen si ar muri. Un strat  de sfere ceramice aflat la mica distanta de suprafata ar permite bacteriilor sa se activeze la cea mai neinsemnata fisura, impiedicând astfel patrunderea apei si largirea crapaturilor capabile sa slabeasca structura de beton.

Sursa: revistamagazin.ro ; Autor: Gabriel Tudor