IBM researchers have developed a programming trick that makes it possible to more reliably store large amounts of data using a promising new technology called phase-change memory. The company hopes to start integrating this storage technology into commercial products, such as servers that process data for the cloud, in about five years.

Like flash memory, commonly found in cell phones, phase-change memory is nonvolatile. That means it doesn't require any power to store the data. And it can be accessed rapidly for fast boot-ups in computers and more efficient operation in general. Phase-change memory has a speed advantage over flash, and Micron and Samsung are about to bring out products that will compete with flash in some mobile applications.

Long-term memory: Each cell in this 200,000-cell phase-change memory chip can store multiple bits of data reliably over a period of several months.

These initial products will use memory cells that store one bit each. But for phase-change memory to be cost-competitive for broader applications, it will need to achieve higher density, storing multiple bits per cell. Greater density is necessary for IBM to achieve its goal of developing phase-change memory for high-performance systems such as servers that process and store Internet data much faster.

The IBM work announced today offers a solution. In the past, researchers haven't been able to make a device that uses multiple bits per cell that works reliably over months and years. That's because of the properties of the phase-change materials used to store the data. Scientists at IBM Research in Zurich have developed a software trick that allows them to compensate for this.

Each cell in these data-storage arrays is made up of a small spot of phase-change materials sandwiched between two electrodes. By applying a voltage across the electrodes, the material can be switched to any number of states along a continuum from totally unstructured to highly crystalline. The memory is read out by using another electrical pulse to measure the resistance of the material, which is much lower in the crystalline state.

To make multibit memory cells, the IBM group picked four different levels of electrical resistance. The trouble is that over time, the electrons in the phase-change cells tend to drift around, and the resistance changes, corrupting the data. The IBM group has shown that they can encode the data in such a way that when it's read out, they can correct for drift-based errors and get the right data.

The IBM group has shown that error-correcting code can be used to reliably read out data from a 200,000-cell phase-change memory array after a period of six months. "That's not gigabits, like flash, but it's impressive," says Eric Pop, professor of electrical engineering and computer sciences at the University of Illinois at Urbana-Champaign. "They're using a clever encoding scheme that seems to prolong the life and reliability of phase-change memory."

For commercial products, that reliability timescale needs to come up to 10 years, says Victor Zhirnov, director of special projects at the Semiconductor Research Corporation. IBM says it can get there. "Electrical drift in these materials is mostly problematic in the first microseconds and minutes after programming," says Harris Pozidis, manager of memory and probe technologies at IBM Research in Zurich. The problem of drift can be statistically accounted for in the IBM coding scheme over whatever timeframe is necessary, says Pozidis, because it occurs at a known rate.

But phase-change memory won't be broadly adapted until power consumption can be checked, says Zhirnov. It still takes much too much energy to flip the bits in these arrays. That's due to the way the electrodes are designed, and many researchers are working on the problem. This spring, Pop's group at the University of Illinois demonstrated storage arrays that use carbon nanotubes to encode phase-change memory cells with 100 times less power.

Source: Technology Review

Chiar daca subiectele de cercetare ale unor oameni de stiinta par trasnite, rezultatele lor pot fi catalogate ca fiind de-a dreptul surprinzatoare. Este cazul unei echipe de cercetatori din Marea Britanie, care a descoperit ca anumite componente din canabis ajuta la tratarea cancerului de prostata.

In conditii de laborator, componentii chimici identici cu cei care se afla in drog au reusit sa opreasca dezvoltarea celulelor canceroase, rezistente pana acum la alte tratamente, si sa reduca marimea tumorilor la soarecii infectati cu aceasta boala.

Expertii avertizeaza asupra faptului ca aceste rezultate preliminare nu ar trebui sa justifice consumul de canabis.

Dr. Lesley Walker, director al Centrului de Informatii asupra Cancerului din cadrul Cancer Research din Marea Britanie declara: “Aceasta descoperire deschide noi cai in ceea ce priveste studierea potentialului acestor droguri, insa trebuie sa tinem seama de faptul ca nivelul cercetarilor in acest sens se afla intr-un stadiu preliminar. Asta inseamna ca fumatul canabisului nu este o solutie pentru barbati de a trata cancerul de prostata. Cercetarile noastre arata ca celulele cauzatoare de cancer de prostata inceteaza sa se mai dezvolte daca sunt tratate cu compusii chimici ce pot fi gasiti in canabis”.

Sursa: Sky News - via Descopera.ro

Amsterdamul se pregăteste să lupte pentru dreptul turistilor de a petrece. Consiliul orăsenesc al capitalei, sustinut de către oficiul de turism si de către localnici, se opune unei noi legi propuse de guvernul olandez ce ar interzice străinilor să frecventeze coffee shop-urile începând cu anul 2012.

"Dacă turistilor li se interzice accesul în aceste cafenele, vânzările ilegale si distributia drogurilor pe străzile Amsterdamului vor fi în crestere. Amsterdamul nu îsi doreste să faciliteze consumul de droguri usoare de către turisti, ci să-i ajute pe cei care doresc să consume droguri să facă acest lucru într-un mod cât mai responsabil cu putintă", explică primarul Eberhard van der Laan.

În luna mai, camera inferioară a Parlamentului a votat un proiect de lege care obligă cafenelele din Olanda să devină cluburi cu acces restrâns. Numai cetătenii olandezi ar avea permisiunea de a intra în aceste localuri.

Măsura a venit în urma apelului primit din partea unor orase mici ce se află de-a lungul frontierelor sudice si estice, care se plâng de cresterea numărului de tineri petrecăreti care vin din Belgia, Germania si Franta în căutarea drogurilor.

Proiectul de lege încă trebuie să treacă de camera superioară a parlamentului olandez si de provocările juridice venite din partea militantilor, care sustin că această nouă lege va încălca un articol din constitutia tării, referitor la discriminarea împotriva străinilor.

"Recunoastem că există probleme în orasele de la granită care se confruntă cu traficul de droguri, dar acest lucru nu se întâmplă si aici. Această solutie vine pentru a rezolva o problemă pe care noi nu o avem", a declarat Machteld Ligtvoet, seful departamentului de comunicare a Oficiului de Turism din Amsterdam.

Amsterdamul, un oras de aproximativ 700.000 de locuitori, primeste 4 milioane de turisti anual. În jur de un sfert dintre ei vizitează una dintre cele 223 de cafenele în care se poate fuma canabis.

"Nu venim aici special pentru cofee-shop-uri, dar este un factor care ne influentează decizia", sustine Aaron, 27 ani, un turist originar din Austin, Texas.

Primarul Van der Laan a avertizat că Amsterdamul nu are suficiente resurse pentru a face fată cresterii problemelor de sănătate si de violente si crime în stradă care ar putea rezulta din comertul ilegal al marijuanei.

Alegerile recente au adus la putere în Olanda partide de dreapta, iar guvernul a luat la tintă coffee-shop-urile în care se poate fuma canabis în cadrul unei campanii de lege si ordine ce se concentrează asupra criminalitătii asociate cu străinii. "Vom intensifica lupta împotriva drogurilor", a anuntat recent Ministerul Securitătii si Justitiei.

Sursa: GlobalPost

University of Illinois engineers have developed a silver-inked rollerball pen capable of writing electrical circuits and interconnects on paper, wood and other surfaces. The pen is writing whole new chapters in low-cost, flexible and disposable electronics.

Led by Jennifer Lewis, the Hans Thurnauer professor of materials science and engineering at the U. of I., and Jennifer Bernhard, a professor of electrical and computer engineering, the team published its work in the journal Advanced Materials.

"Pen-based printing allows one to construct electronic devices 'on-the-fly,' " said Lewis, the director of the Frederick Seitz Materials Research Laboratory at the U. of I. "This is an important step toward enabling desktop manufacturing (or personal fabrication) using very low cost, ubiquitous printing tools."

While it looks like a typical silver-colored rollerball pen, this pen's ink is a solution of real silver. After writing, the liquid in the ink dries to leave conductive silver pathways -- in essence, paper-mounted wires. The ink maintains its conductivity through multiple bends and folds of the paper, enabling devices with great flexibility and conformability.

Metallic inks have been used in approaches using inkjet printers to fabricate electronic devices, but the pen offers freedom and flexibility to apply ink directly to paper or other rough surfaces instantly, at low cost and without programming.

"The key advantage of the pen is that the costly printers and printheads typically required for inkjet or other printing approaches are replaced with an inexpensive, hand-held writing tool," said Lewis, who is also affiliated with the Beckman Institute for Advanced Science and Technology.

The ability to create freestyle conductive pathways enables new possibilities in art, disposable electronics and folded three-dimensional devices. For example, the researchers used the silver pen to sketch a copy of the painting "Sae-Han-Do" by Jung Hee Kim, which portrays a house, trees and Chinese text. The ink serves as wiring for an LED mounted on the roof of the house, powered by a five-volt battery connected to the edge of the painting. The researchers also have demonstrated a flexible LED display on paper, conductive text and three-dimensional radio-frequency antennas.

Next, the researchers plan to expand the palette of inks to enable pen-on-paper writing of other electronic and ionically conductive materials.

The U.S. Department of Energy supported this work. Co-authors were graduate student Analisa Russo and postdoctoral researchers Bok Yeop Ahn, Jacob Adams and Eric Duoss.

Source: ScienceDaily

Nei laboratori della Mayo Clinic College of Medicine, in Usa, un gruppo di ricerca ha fatto nascere tre gatti speciali. Si chiamano TgCat1, TgCat2 e TgCat3 e, oltre a diventare verdi se illuminati da luce ultravioletta, possiedono una caratteristica straordinaria: sono immuni dagli attacchi del virus dell’immunodeficienza felina (FIV). I tre gatti hanno acquisito questa resistenza grazie a un gene di macaco impiantato nel loro dna. Il gene in questione, chiamato TRIMCyp, sintetizza una proteina che attacca il virus felino proteggendo il sistema immunitario delle scimmie dall’infezione e sembra garantire lo stesso tipo di protezione anche ai globuli bianchi dei gatti.

Il Fiv agisce nello stesso modo dell’Hiv: aggredisce il sistema immunitario compromettendone il funzionamento e rendendo l’organismo più vulnerabile nei confronti di malattie e infezioni. Da quando è stato scoperto, il virus dell’immunodeficienza umana ha causato più di 30 milioni di morti e siamo ancora lontani dal trovare una cura efficace per debellare l’Aids. I felini non se la passano meglio: ogni anno, milioni di gatti contraggono il virus, e la sindrome interessa tutte le specie di questi animali, rappresentando un’ulteriore minaccia alla loro già critica sopravvivenza.

Ma per loro, e naturalmente per gli uomini, ci sono interessanti novità. Eric Poeschla e la sua equipe di ricerca della Mayo, assieme a colleghi della Yamaguchi University, in Giappone, hanno sperimentato con successo per la prima volta sui carnivori una tecnica di ingegneria genetica chiamata gamete-targeted lentiviral transgenesis: si tratta di prendere un gene estraneo e inserirlo tramite un lentivirus (virus a rna) nel dna di una cellula uovo non fecondata. Dopo averlo fertilizzato, l’uovo viene quindi impiantato nell’utero per avviare la gravidanza. Utilizzando questa tecnica, i ricercatori hanno impiantato 22 cellule uovo geneticamente modificate attraverso l’inserzione del gene di macaco in cinque gatte. Oltre a quello scimmiesco, nel dna dei felini è stato inserito anche il gene che porta alla sintesi della GFP, la proteina che nelle meduse dona fluorescenza verde (in questo caso necessaria per tracciare la presenza di TRIMCyp).

I 22 impianti hanno portato allo sviluppo di 12 feti, da tre dei quali sono nati TgCat1, TgCat2 e TgCat3. Anche se non tutte le gravidanze sono andate a buon fine, come si legge nello studio pubblicato su Nature Methods, il dna di 11 feti ha incorporato il gene estraneo, dimostrando l’efficacia della tecnica. Inoltre, uno dei tre gatti si è accoppiato dando alla luce cuccioli il cui dna possedeva il gene di macaco, dimostrandone l’ereditarietà. Dopo il parto, i ricercatori hanno subito cercato di capire se i gattini geneticamente modificati mostravano resistenza al Fiv, ma per farlo, il virus non è stato inoculato direttamente nei gatti bensì in colture di globuli bianchi prelevati dal loro sangue.
I risultati in vitro sono stati positivi: il TRIMCyp inserito nel dna felino sintetizzava proteine capaci di distruggere l’involucro esterno del Fiv, impedendogli l’attacco alle cellule immunitarie.

Anche se questo approccio non verrà utilizzato direttamente sugli uomini e sui felini (in altre parole non saremo ingegnerizzati con geni di macaco, né lo saranno i nostri gatti), servirà a capire in che modo determinati geni possono aiutare a sviluppare un’efficace terapia per combattere l’Aids. Ma nonostante l’entusiasmo generale, alcuni sono scettici di fronte alla possibilità di usare gatti come modello di studio umano. “È fantastico che siano stati creati gatti geneticamente modificati con questa tecnica - ha commentato su New Scientist Theodora Hatzjioannou dell’Aaron Diamond Aids Research Center di New York - ma le scimmie sono più utili nella ricerca sull’Aids perché il Siv (il virus che causa immunodeficienza nei primati, ndr) è evolutivamente  più vicino all’Hiv di quanto non lo sia il Fiv”.

Fonte: Galileonet.it - Riferimenti: Nature Methods doi:10.1038/nmeth.1703 - Via: Wired.it

Canabisul - viitorul medicament impotriva fumatului, diabetului si a depresiilor.

O echipa de specialisti in farmaceutica a studiat compusii din canabis care se afla in corpul uman in mod obisnuit, incercand astfel sa descopere potentialul acestora in scopul realizarii unor tratamente medicale. Acestea includeau conditii de tratament pentru obezitate, diabet, depresii si dependente de anumite substante, printre care si nicotina.

Principalul factor care a stat la baza acestui studi, a fost descoperirea din anii 90, a endocannabinoidului.

Acesta a condus expertii la realizarea unor cercetari amanuntite asupra compusilor din cannabinoid si din canabis, pentru a putea fi utilizati in viitor la realizarea unor noi medicamente.  
“Creierul este plin de receptori cannabinoizi. Chiar si asa, nu este surprinzator faptul ca probleme medicale precum depresia si anxietatea, pot fi vindecate prin exploatarea acestor receptori cu ajutorul compusilor antidepresivi”, a declarat profesorul David Kendall, cercetator farmaceutic.

Deoarece acestia ajuta si la scaderea presiunii sangelui, se spera ca unii compusi derivati, sa ajute la realizarea unor medicamente pentru pacientii cu probleme de hipertensiune.

Sursa: ScienceDaily - Descopera.ro

In order to realize the full potential of advanced biofuels that are derived from non-food sources of lignocellulosic biomass—e.g., agricultural, forestry, and municipal waste, and crops such as poplar, switchgrass and miscanthus—new technologies that can efficiently and cost-effectively break down this biomass into simple sugars are required. Existing biomass pretreatment technologies are typically derived from the pulp and paper industry and rely on dilute acids and bases to break down the biomass. The treated biomass product is then exposed to biological catalysts, or enzymes, to liberate the sugars.

A new class of solvents, referred to as ionic liquids, have been reported to be much more efficient in treating the biomass and enhancing the yield of sugars liberated from it. While ionic liquids are useful for breaking down biomass, they can also hinder the ability of the cellulases (usually derived from fungi) used to produce sugars after pretreatment. Ionic liquids are a liquid form of salt that will inactivate enzymes by interfering with the folding of polypeptides—the building-blocks of proteins. To help identify new enzymes that are tolerant of ionic liquids, researchers from the U.S. Department of Energy (DOE) Joint Genome Institute (JGI) and the Joint BioEnergy Institute (JBEI) at DOE's Lawrence Berkeley National Laboratory are turning to those found in the complete genome sequences of halophilic (salt-tolerant) organisms.

As a test of a bioenergy-related application of DNA sequencing and enzyme discovery, US Department of Energy Joint Genome Institute researchers led by the DOE JGI Director Eddy Rubin, and colleagues from the Joint BioEnergy Institute at DOE's Lawrence Berkeley National Laboratory employed a cellulose-degrading enzyme from a salt-tolerant microbe that was isolated from the Great Salt Lake. Credit: David Gilbert, DOE JGI

As a test of this bioenergy-related application of DNA sequencing and enzyme discovery, researchers led by the Director of the DOE JGI, Eddy Rubin, and the Vice-President of the JBEI Deconstruction Division, Blake Simmons, employed a cellulose-degrading enzyme from a salt-tolerant microbe that was isolated from the Great Salt Lake. The microbe in question, Halorhabdus utahensis, is from the branch of the tree of life known as Archaea; H. utahensis was isolated from the natural environment at the Great Salt Lake and sequenced at the DOE JGI as part of the Genomic Encyclopedia of Bacteria and Archaea (GEBA) project.

"This is one of the only reports of salt-tolerant cellulases, and the only one that represents a true 'genome-to-function' relevant to ionic liquids from a halophilic environment," said Simmons of the study published June 30, 2011 in Green Chemistry. "This strategy enhances the  of identifying true obligatory halophilic enzymes." Such salt-tolerant enzymes, particularly cellulases, offer significant advantages for industrial utility over conventional enzymes.

In collaboration with Jerry Eichler from Ben Gurion University of the Negev in Israel they cloned and expressed a gene from H. utahensis in another haloarchaeal microbe, and were able to identify a salt-dependent enzyme that can tolerate high temperatures and is resistant to ionic liquids. "This project has established a very important link between genomic science and the realization of enzymes that can handle very demanding chemical environments, such as those present in a biorefinery," said Simmons.

The group plans to expand this research to develop a full complement of enzymes that is tailored for the ionic liquid process technology with the goal of demonstrating a complete biomass-to-sugar process, one they hope can enable the commercial viability of advanced biofuels.

Source: PhysOrg

“Torna in libertà dopo solamente 15 anni”. Sappiamo poco della sua vicenda giudiziaria ma i titoli di quotidiani e telegiornali sembrano invitarci a commentare la notizia con la scontata laconica riflessione: “non esiste la certezza della pena”. La reazione sarebbe diversa se ci venisse spiegato che il protagonista dei fatti non è affatto libero, ma sconta la sua pena fuori dal carcere, lavorando all’esterno come previsto dall’articolo 21 dell’ordinamento penitenziario. La leggerezza con cui i media si occupano di carcere e di pene è diventata inaccettabile.

Lo hanno fatto notare, per prime, proprio due giornaliste, Ornella Favero direttrice di Ristretti Orizzonti e Susanna Ripamonti direttrice di Carte Bollate, che da anni si impegnano a diffondere informazioni puntuali sul carcere e sulle persone detenute, selezionando accuratamente i termini più appropriati, evitando con la stessa attenzione i toni pietistici e quelli allarmistici. Proprio all’interno delle redazioni carcerarie, quella padovana di Ristretti e quella milanese di Carte Bollate, è nata la proposta di un codice etico deontologico per i giornalisti che “trattano notizie concernenti cittadini privati della libertà o ex-detenuti tornati in libertà”: la “Carta di Milano del carcere e della pena”, approvata già dagli ordini di Lombardia, Emilia Romagna e Veneto.

Nelle due pagine del testo, che verrà presentato sabato 10 settembre a Palazzo Marino, non troviamo solo regole di buon senso o suggerimenti per una condotta politicamente corretta, ma esplicite informazioni, solitamente trascurate, che un giornalista dovrebbe impegnarsi a dare per far emergere anche l’aspetto rieducativo della pena, e non solamente quello punitivo: “dati statistici che confermano la validità delle misure alternative” (perché in pochi sanno che il tasso di recidiva tra le persone che hanno usufruito di misure alternative è dello 0,1% mentre per chi rimane in carcere è del 70%), “dati attendibili e aggiornati che permettano una corretta lettura del contesto carcerario” (67.000 detenuti per una capienza regolamentare di 45.000, circa la metà dei quali senza condanna definitiva), per fare degli esempi. Inoltre, è necessario "garantire al cittadino privato della libertà, di cui si sono occupate le cronache, la stessa completezza di informazione, qualora sia prosciolto".

“Troppo spesso i media parlano di carcere e di persone private della libertà in modo disinformato e le conseguenze ricadono pesantemente sui soggetti coinvolti. La Carta stabilisce due princìpi fondamentali che il giornalista è chiamato a rispettare: non è ammessa l’ignoranza delle leggi e deve essere rispettato il diritto all’oblio. Un giornalista non può confondere una misura alternativa decisa dal giudice per espiare la pena con la libertà di un detenuto, così come non può ripetutamente tornare a parlare del reato commesso da una persona che sta affrontando la delicatissima fase del reinserimento sociale”,  spiega Ripamonti. Resta ovviamente salvo il diritto di cronaca “per quei fatti talmente gravi per i quali l’interesse pubblico alla loro riproposizione non viene mai meno”, recita la Carta.

Fonte: Galileonet.it - Credit immagine: Genesio (Flickr)

Studiul sugerează că noi medicamente anti-dependentă pot fi dezvoltate folosind versiuni sintetice ale cannabidiolului (CBD), o substantă din componenta marijuanei care activează acei receptori.

Cercetătorii au crezut odinioară că receptorul, cunoscut sub numele de CB2, nu se găseste în creier si că CBD nu are efecte psihoactive. Dar un număr tot mai mare de studii sugerează contrariul. După tetrahidrocannabinol (THC), CBD este al doilea cel mai răspândit compus activ din marijuana.

Studiul a descoperit că, în cazul soarecilor, JWH133, un drog sintetic ce activează receptorul CB2, a redus administrarea de cocaină intravenoasă cu 50-60%.

JWH133 are unele caracteristici care îl transformă într-un potential tratament anti-dependentă. În timp ce soarecii cărora li s-au dat droguri precum cocaină si heroină preferau să îsi petreacă timpul în locul unde au avut experienta administrării drogurilor (aparent, asteptau o nouă doză), cei cărora li s-au administrat droguri de tip JWH133 nu au dezvoltat preferinte pentru anumite locuri. Dar nici nu le-au evitat pe cele unde au primit substantele, fapt întâlnit în cazul celor care au primit medicamente pe care le-au găsit neplăcute.

"Rezultatele sunt extrem de încurajatoare", sustine Antonello Bonci, director stiintific la National Institute of Drug Abuse.

Un studiu etnografic efectuat de Ric Curtis, seful catedrei de antropologie al Colegiului John Jay din New York sugerează că, de cele mai multe ori, dependentii au descoperit înaintea cercetătorilor potentialele proprietăti anti-dependentă ale marijuanei. Sondajele efectuate la nivel national în SUA au descoperit că în anii '90 a început declinul consumului de cocaină, dar a crescut consumul de marijuana. Curtis a descoperit de-a lungul studiilor sale că multi dependenti de crack au renuntat la acest viciu în favoarea marijuanei.

Alte studii sugerează că JWH133 poate preveni dezvoltarea unor plăci ale creierului asociate cu boala Alzheimer si totodată pare să aibă efecte antipsihotice.

Următorii pasi pe care cercetătorii îi vor face constă în studierea potentialelor efecte secundare ale JWH133, în speranta conceperii de medicamente care să ajute atât dependentii de cocaină, cât si persoanele afectate de Alzheimer.

Sursa: HealthLand.Time.com

Physicists at the University of Luxembourg have developed a new method to improve the electrical conductivity of polymeric composites. Polymeric composites consist of two or more materials and are used for example to shield off electrostatics in airplanes. By introducing additives into polymeric composites, favorable properties can be achieved. For instance, they develop favourable electrical properties when reinforced with carbon nanotubes. Such composites are used to make flat-panel displays and solar cells more efficient.

The researchers in Luxembourg, in cooperation with scientists from the Netherlands, have studied the electrical percolation of carbon nanotubes in a polymer matrix and shown the percolation threshold -- the point at which the polymer composite becomes conductive -- can be considerably lowered if small quantities of a conductive polymer latex are added. The simulations were done in Luxembourg, while the experiments took place at Eindhoven University.

"In this project, the idea is to use as little as possible carbon nanotubes and still benefit from their favourable properties," says the project leader at the University of Luxembourg, Prof. Tania Schilling, "we have discovered that, by adding a second component, we could make use of the resulting interactions to reach our goal." By mixing finely dispersed particles, so-called colloidal particles, of differing shapes and sizes in the medium, system-spanning networks form: the prerequisite for electrically conductive composites.

The recent finding of the materials scientists of the University of Luxembourg was published in the peer-reviewed, scientific journal Nature Nanotechnology. This finding is a result of a cooperation of scientists at the University of Luxembourg, the Technische Universiteit Eindhoven and the Dutch Polymer Institute.

Source: Science Daily