Un „detaliu” îti poate aduce celebritatea, daca acel amanunt al existentei tale se afla pe un teren fertil. Este si cazul pictorului francez Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), unul dintre cei mai longevivi si mai controversati artisti ai epocii în care neoclasicismul si romantismul intrau în agonie, pentru a face loc artei moderne. Considerat un sclav al formelor în dauna cromaticii, un obsedat al tusei fine care evita cu încapatanare tusele groase elogiate de expresionisti, Ingres a fost ba hulit, ba ridicat în slavi si iar umilit, fapt care l-a determinat sa devina un fel de navetist intre Paris si Roma – refugiul unde se ascundea de scandalurile provocate de adversarii sai.
Desi a fost considerat un neoclasic cu vederi romantice, Ingres a fost un precursor al modernismului francez datorita formelor bine conturate, dar uneori distorsionate – precum cele din faimoasa panza „Marea odalisca” (poreclita femeia cu patru vertebre în plus). De altfel, modul exceptional în care maestrul a conceput imaginea senzuala a spatelui femeii dezgolite – nudul cu nuante erotice mai putin avantate, dar la fel de senzual precum nudul frontal – i-a adus în posteritate celebritatea definitiva.
Si asta din cauza unui artist avangardist al secolului XX, pe numele sau Man Ray. Acest fotograf de geniu, prins sub cupola suprarealismului lui André Breton, s-a inspirat dintr-un astfel de „nud dorsal”, si anume panza intitulata „Femeie dupa baie”. Spatele perfect al nimfei asezate pe un pat generos a devenit simbolul viorii pentru Man Ray, care a elaborat celebra fotografie „Violon d’Ingres”. Numai ca aluzia magulitoare la adresa maestrului neoclasic era urmatoarea: marea pasiune complementara a pictorului era vioara. El a cantat deseori împreuna cu Paganini fragmente din Mozart, Haydn si Beethoven. În acest mod, celebritatea fotografiei lui Man Ray a generat un sinonim mai elevat pentru conceptul englezesc de „hobby”, adica preocupare importanta, adiacenta profesiei de baza.
Necazurile provocate de modul în care lucrarile sale de tinerete au fost întampinate de critici au fost atat de mari, încat Ingres a renuntat la prima sa mare iubire, Marie Forestier, cu care se logodise la Paris. Dar oprobriul de care s-au „bucurat” panzele sale de la Salonul parizian l-au determinat sa se exileze la Roma si sa traiasca la minima decenta asigurata de portrete facute la comanda. Pentru a-si înabusi iubirea pierduta, s-a casatorit în graba cu Madeleine Chapelle, iar Cetatea Eterna i-a devenit a doua casa. Multi ani mai tarziu, cand geniul artistic i-a fost recunoscut, a devenit chiar Ofiter al Legiunii de Onoare – nominalizare venita chiar de la Napoleon III.
Însa perioada de glorie artistica a fost umbrita de moartea sotiei, si Ingres a început sa lucreze din ce în ce mai rar. O revigorare a carierei s-a produs dupa ce s-a recasatorit cu Delphine Ramel: maestrul avea saptezeci si unu de ani, iar ea patruzeci si trei. Pictorul a trait o noua perioada fericita si s-a stins la optzeci si sase de ani, fiind înmormantat la Pere Lachaise. În urma sa, nume celebre precum Picasso, Degas si Matisse s-au declarat „elevi ai lui Ingres”. Iar „Vioara lui Ingres” avea sa faca valva, aducandu-ne aminte si de pasiunea lui Einstein pentru acest instrument.
Il 27 maggio scorso le videocamere internazionali penetrano all'interno dei reattori di Fukushima: imbacuccati nelle tute di protezione e con l’acqua alle caviglie, gli esperti per la sicurezza nucleare della International Atomic Energy Agency (Iaea), provenienti da 12 diversi paesi, ispezionano l'impianto giapponese per valutare la reale portata dell'incidente avvenuto nella centrale durante il catastrofico sisma dell'11 marzo. Ora per la prima volta le immagini del disastro sono disponibili in rete. E testimoniano non soltanto gli effetti dello tsunami, ma anche l’impegno dei tecnici giapponesi nella gestione della messa in sicurezza dei reattori.
“La nostra squadra è rimasta impressionata dalla gravità dei danni inflitti dallo tsunami”, ha commentato infatti Mike Weightman, capo ispettore per la sicurezza nucleare nel Regno Unito, “ma non possiamo fare a meno di ammirare l’impegno che contraddistingue i tecnici giapponesi impegnati a risolvere questo incidente senza precedenti”.
Le prime osservazioni effettuate dalla squadra internazionale hanno riconosciuto, infatti, i meriti del Giappone nell'affrontare la crisi nucleare a Fukushima. Non sono mancate, tuttavia, le critiche all'inadeguatezza dei sistemi di protezione contro gli tsunami.
Il rapporto definitivo sulle condizioni della centrale nucleare sarà presentato in occasione della Ministerial Conference on Nuclear Safety programmata dal 20 al 24 giugno presso il quartier generale della Iaea a Vienna.
Monkeys are being trained to control what might be the world's most sophisticated and human-like robot arm. But they never touch the prosthetic limb or fiddle with a remote control: they guide it with their thoughts alone. If trialsare successful, in a few months from now people with spinal cord injuries could learn to do the same.
In 2008, Andrew Schwartz of the University of Pittsburgh in Pennsylvania published a landmark paper describing how two rhesus macaques learned to feed themselves marshmallows and fruit using a crude robotic limb controlled by electrodes implanted in their brains (Nature, DOI: 10.1038/nature06996). No brain-controlled prosthetic limb had ever carried out a more complex real-world task. Still, Schwartz envisioned a more elegant and nimble device that paralysed people could use - something much closer to a human hand.
Enter the Modular Prosthetic Limb (MPL), a bionic limb that closely approximates the form and agility of a human arm and hand. Born from the US Defense Advanced Research Projects Agency's Revolutionizing Prosthetics programme, and designed by Michael McLoughlin's team at the Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory in Maryland, the MPL is made from a combination of lightweight carbon fibre and high-strength alloys. It has 22 degrees of freedom, compared with the human arm's 30, and can grasp precisely and firmly without crushing fragile objects. The wrist and elbow rotate with ease and, like an average human limb, it weighs just under 4.5 kilograms.
"I would say it's very close to human dexterity," says McLoughlin. "It can't do absolutely everything - it can't cup the palm, for example - but it can control all fingers individually. I don't think there is another limb that approaches it."
A prototype of the MPL has been tested by people who have had one or both arms amputated. Researchers surgically redirect nerves that would normally control the arm into unused chest muscle, where nerve signals are interpreted by electrodes that guide the robotic limb. "One of our patients, Jesse Sullivan, was able to use the arm almost from time zero. It was a very natural thing to do," says McLoughlin. "The brain still thinks the arm is there and if you can tap into those signals, you can really achieve something amazing."
But people paralysed from the neck down cannot benefit from this technique as brain signals cannot reach the chest. So in his work with rhesus macaques, Schwartz developed an array of 100 electrodes that eavesdrops on 100 neurons in the motor cortex. Once he had learned the electrical language the cortex uses to guide arm movement, he converted those signals into instructions for a crude robotic limb with a two-finger clamp. Now Schwartz is training his monkeys again, except this time he wants to teach them to use the five-fingered MPL and perform the kind of everyday but complex tasks we take for granted.
If the monkeys demonstrate that it is possible to steer the arm with brainpower alone, Schwartz and colleagues will give people with spinal cord injuries a chance to try the MPL. "For someone with spinal cord injury, it's a huge deal for them to be able to feed themselves," says McLoughlin. "Nobody has achieved this level of a control in humans with a brain-controlled prosthetic. We want to take it to a higher level than in the past."
Strabismul sau deviatia ochilor constituie o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela si este frecvent insotit de ambliopie (ochi lenes). Strabismul si ambliopia sunt doua conditii in care copilul este privat de vedere binoculara normala, utilizand doar un ochi. Scopul tratamentului este de a face copilul sa foloseasca amandoi ochii in acelasi timp, permitandu-i vederea binoculara si, in consecinta, vederea in relief. Ne referim asadar la una dintre cele mai raspandite afectiuni oculare, populatia de varsta mica fiind – asa cum am spus-o si cu alte ocazii – din ce in ce mai puternic lovita.
Efectele nefaste nu apar dar in planul sanatatii intregului organism, ci au si implicatii sociale, economice etc. Doamna dr. Luminita GHEORGHE, de la Clinica „Oftapro”, raspunde la cele mai frecvente intrebari ridicate in cazul strabismului la copii, venind astfel alaturi de revista „Magazin”, in apelul catre autoritatile sanitare si catre cele din invatamant, de la a adopta neintarziat masurile necesare si obligatorii pentru imbunatatirea sanatatii celor mici.
Tratamentul strabismului si ambliopiei
„Niciodata nu este prea devreme sa tratezi un strabism”. Tratamentul trebuie instituit cat mai devreme pentru ca eficacitatea lui sa fie mai buna.
- Strabismul congenital apare in primele 6 luni de viata. El trebuie abordat inca de la aceasta varsta, altfel vederea binoculara nu se mai dezvolta normal. - Consultul trebuie facut chiar mai devreme, in primele luni. Strabismul poate fi cauzat de o ambliopie organica (cataracta, glaucom congenital, tumori) care necesita urgent alt tip de tratament. - Daca strabismul apare mai tarziu – de asemenea tratamentul trebuie sa inceapa rapid, pentru a regasi elementele vederii binoculare si pentru a le permite sa se dezvolte.
In ce consta tratamentul?
- Corectia viciilor de refractie (dioptriile) – cat mai devreme, chiar sub un an. - Toti copiii care au strabism trebuie sa poarte ochelari, constant, toata ziua. Scopul este obtinerea unei vederi bune si egale; permit utilizarea prismelor (lentile speciale pentru corectia deviatiilor mici), permit ocluzia (acoperirea unui ochi). - Masurarea corecta a dioptriilor se face dupa instilarea de picaturi cu substante speciale care imobilizeaza capacitatea ochiului de a se acomoda (atropina sau cyclogyl). - Tratamentul ambliopiei – acoperirea ochiului bun pentru a obliga ochiul slab sa lucreze.
Durata tratamentului
- este in functie de profunzimea ambliopiei si varsta.Ocluzia
- Poate sa fie totala, daca e vorba de o ambliopie profunda (6-7 zile pe saptamana) sau partiala (cateva ore pe zi), in ambliopiile usoare si medii. - Rezultatele sunt foarte bune atunci cand tratamentul este aplicat corect si la timp.
In ce consta operatia?
- Tehnica operatorie consta in intarirea muschilor hipoactivi (scrutare, avansare) si slabirea muschilor hiperactivi (repropozitie). - In strabismele concomitente se opereaza de obicei ambii ochi.
Care este varsta optima pentru operatie?
Varsta optima pentru operatie depinde de varsta de aparitie a strabismului. Strabismul congenital – care apare in primele 6 luni de viata - trebuie operat cat mai repede, chiar sub varsta de 1 an, altfel copilul nu mai dezvolta vedere binoculara normala. Este o afectiune complexa care afecteaza mai multe perechi de muschi. De obicei, sunt necesare doua sau trei operatii pentru rezolvarea tuturor problemelor. Strabismul aparut mai tarziu. Dupa epuizarea celorlalte forme de tratament (ochelari, ocluzie), daca deviatia persista, se trece la tratamentul chirurgical.
Este necesara inca o operatie?
Daca unghiul de strabism este mare, in ambliopie mare, in strabisme paretice – dupa o prima operatie este necesara corectarea unghiului restant, deci a doua operatie, efectuata pe alti muschi, fara ca aceasta sa reprezinte un esec al primei operatii. Operatia se executa in anestezie generala, in conditii de perfecta sterilitate. Dupa operatie, copilul pleaca acasa chiar fara pansament, daca operatia s-a efectuat doar pe un muschi la un ochi. Primul control postoperator se face a doua zi si se trece in etapa de tratament postoperator. Chiar din primele zile se incep seriile de tratament ortoptic pentru intarirea efectului obtinut prin operatie si reeducare senzoriala a vederii binoculare.
Ce riscuri si complicatii pot aparea?
In orice interventie chirurgicala exista teoretic riscuri ale anesteziei si operatiei. In strabism riscurile sunt minime: – Diplopia (vederea dubla) dupa operatie este tranzitorie. – Infectiile postoperatorii sunt prevenite prin instilatiile antibiotice, antiinflamatoare si pastrarea riguroasa a igienei ochiului si mainilor. Se manifesta cu: pleoapa umflata, ochi rosu, secretie mucopurulenta si pot evolua spre celulita. Daca totusi apar semne de infectie post-operatorie se incepe rapid un tratament si pe cale generala cu antibiotice, antiinflamatoare, antialergice si toate aceste semne dispar. Incidentele intraoperatorii sunt prevenite printr-o tehnica operatorie corecta. Supra sau sub-corectii ale unghiului de strabism.
Exercitii ortoptice
Reeducarea ortoptica este totdeauna precedenta de tratamentul ambliopiei si, daca e cazul, de interventie chirurgicala. Exercitiile ortoptice sunt efectuate la sinoptofor. Sunt eficiente post-operatoriu, dupa ce deviatia a fost corectata prin operatie. Sunt indicate si in strabisme care nu necesita operatie: strabisme cu deviatie mica, insuficienta de convergenta (situatie in care ochii nu functioneaza bine la vederea de aproape), tulburari de acomodare, tratamentul ambliopiei. Rezultatul este obtinerea si educarea vederii binoculare, adica invata copiii sa priveasca cu ambii ochi deodata.
After weeks of dithering on the precipice of his own downfall, Silvio Berlusconi tonightsurviveda crucial vote of confidence, by one of the narrowest possible margins, allowing his government it to push through its proposed package of deeply unpopular austerity measures.
The cutbacks and tax hikes had beendemandedby the European Central Bank in exchange for its buy-up of Italian bonds on secondary markets, after markets turned their sights on Italy last month, pushing the government’s borrowing costs close to the level where Greece had previously required an EU bailout.
But as Parliament prepared to vote on the austerity measures,violent clashesbroke out between protesters and riot police. Downtown Rome was left billowing in smoke and littered with debris as at least 40 protesters were injured by random rounds of police baton charges.
“The police displayed a disproportionate reaction,” one witnesstoldLa Repubblica.“They were hit with batons, even women. A mother, too, was pushed and fell to the ground.” Images on Italian TV showed several people with bleeding head wounds and other injuries.
“And all this,”lamentedLuca Cafagna of Unicommon, “because they are protesting against a move that is not shared, that will affect precarious young people, and that will not contribute to development. We need mass mobilizations in the fall,” he concluded, “especially in light of October 15th.”
On that day, mass demonstrations arescheduledto take place around the world to demand global change and an end to the oligarchy of financial elites and their political patrons.Take the Square, the international wing of the 15-M movement in Spain, has transformed itself into the digital hub of these worldwide events.
As the Italian crisis deepens, the people finally appear to be waking up from theirdeep slumberof political apathy. Tonight’s violence begs the question if Italy may soon be headed down the same road as Greece, where mass resistance to the austerity memorandum has made its implementation virtually impossible.
Either way, whatever happens in coming days and weeks, one thing has now become abundantly clear: the wave of protests and clashes that has been shaking the Mediterranean since the beginning of this year has finally reached the Italian shores. Things could start to get very serious very soon indeed.
Pictures of the clasheshere, videohereandhere(embedding disabled)
Eppure, solo in Italia, ci sono oltre 3.000 persone per le quali le pillole blu non funzionano. Le cause più frequenti di questi tipi di impotenza grave sono la chirurgia oncologica invasiva (per tumori alla prostata, alla vescica e al basso intestino, per esempio), le malattie cardiovascolari, il diabete o gravi disfunzioni veno-occlusive. O, ancora, traumi midollari per incidenti stradali. In questi casi, le protesi peniene sono l’unica soluzione per recuperare la funzione sessuale e, con essa, la possibilità di procreare. Nonostante questo, l’operazione viene accettata solo da una persona su sei, a causa di pregiudizi e tabù.
Per restituire a queste persone una buona qualità di vita e spezzare il veto sociale sull’impianto protesico, la Società Italiana di Andrologia (Sia) ha organizzato un convegno a 360 gradi su questo tema (“Disfunzione erettile e chirurgia protesica. La strategia che salva a vita di copia nella disfunzione erettile grave”, Modena, 18 giugno) che ha visto riuniti gli specialisti del settore e le associazioni di pazienti. La Sia ha anche lanciato una campagna d’informazione: dal 19 giugno, è possibile porre le proprie domande all’indirizzo di posta elettronica iochiedo@chirurgiaprotesica.andrologia-mers.com.
Con l’indice di gradimento più elevato tra i pazienti (9 su 10, contro 5 su 10 tra chi usa farmaci e 4 su 10 tra chi ricorre alle iniezioni intracavernose, secondo i dati di uno studio pubblicato su Journal of Urology nel 2003), le protesi peniene sono ormai totalmente invisibili, hanno una durata di oltre 10 anni e, grazie all'uso di nuovi materiali che contengono antibatterici, le infezioni si verificano solo in una percentuale molto bassa di casi. In Germania se ne impiantano circa 1.500 l’anno, in Francia 900, mentre in Italia appena 500. Una possibile causa di questo numero è anche il costo (fino a 8.000 euro), a carico del paziente. Solo alcune regioni, infatti, rimborsano l’operazione, altre strutture pubbliche fanno comprare la protesi al paziente. "Una situazione al limite del legale", denuncia Edoardo Pescatori, coordinatore della sezione regionale Marche - Emilia Romagna - San Marino della Sia: "Perché è un limite a una possibilità di cura, spesso citata a torto come ultima spiaggia, e che invece può restituire la dignità alle persone".
The device, called GraVVITAS, is a standard tablet PC with touch screen technology that uses vibration and sounds to guide the visually impaired user around a diagram.
It is designed to enable the user to build a picture of the entire graphic in their mind.
Currently, visually impaired students are using tactile diagrams to understand graphics. These raised shapes and textures are produced on a particular type of paper by special purpose printers, known as embossers. This method can prove to be extremely costly and can take months to produce a textbook.
The Faculty of Information and Technology’s Professor Kim Marriott and PhD student Cagatay Goncu are working with Vision Australia to develop the new technology, that will make accessing diagrams for visually impaired students easier.
“The idea stemmed from a visually impaired student that I had years ago in a unit that was very diagrammatic,” Professor Marriott said.
“This particular student had major problems understanding the diagrams using the methods that were available to them at the time. We wanted to try to increase accessibility to diagrams and graphics in educational material, which is a huge issue for the visually impaired.”
Dr. Marriot and Mr Goncu testing out a prototype of the GraVVITAS
The device, which is currently a prototype, has small external vibrating motors that attach to the user’s fingers. These motors buzz when an object displayed on the screen is touched.
Cagatay Goncu said voice prompts and sounds also help to guide the user to read the diagram.
“The basic idea is to guide the user to find the object by using sound. Touching the object causes the sound to stop and a voice explains what that object is and any other information associated with it,” Mr. Goncu said.
“If it’s something on the left side, you will hear something in your left ear and vice-versa.”
Developing the technology has involved extensive testing with visually impaired volunteers, which has allowed researchers to have a better understanding of how they read diagrams.
The next stage of development will involve collaborating with haptic feedback specialists from the Faculty of Engineering who will further refine the touch technology associated with the device.
Criza economica de proportii care afecteaza in acest moment omenirea a mai distras atentia de la cea a petrolului, la fel de grava in ultimii ani. Totusi, chiar daca pretul barilului a scazut considerabil, situatia nu este deloc roza si specialistii avertizeaza ca resursele de petrol ale planetei sunt pe cale de a se epuiza. O alternativa inedita si cu totul neasteptata pentru „aurul negru” pare sa vina din padurile de nepatruns ale Patagoniei.
Este vorba despre un microorganism de culoare rosiatica care se dezvolta pe copacii din aceasta regiune izolata a planetei. Potentialul sau energetic este atât de impresionant incât descoperitorii au inventat termenul de „myco-diesel” (altfel spus „combustibil din fungi”) pentru a descrie buchetul de hidrocarburi pe care il degaja. „Este singurul organism viu despre care s-a demonstrat ca poate produce o combinatie importanta de substante combustibile. Ciuperca respectiva poate fabrica aceste componente similare motorinei si din celuloza, ceea ce o face o sursa de biocombustibil mai buna decât oricare alta, in acest moment”, spune Gary Strobel, profesor de biologie la Montana State University, care a publicat un articol privind exceptionala descoperire in numarul pe aceasta luna al revistei britanice „Microbiology”.
Un combustibil ieftin si eficient
Strobel, un veteran al studiului padurilor tropicale, spune ca a gasit ciuperca Gliocladium roseum cu totul intâmplator. La finele anilor ’90, echipa sa de cercetatori lucra in Honduras si a intâlnit o specie necunoscuta de fungi, denumita ulterior Muscodor albus. Ei au ajuns la concluzia ca aceasta elibereaza o substanta antibiotica extrem de volatila, folosita pentru proprietatile sale curative de catre vracii indigeni.
Intrigat de proprietatile ciupercii, Strobel a testat M. albus pe un ulm, copac ale carui fibre constituie un habitat favorabil pentru multe specii de fungi, cu speranta ca acest lucru va releva noi varietati de ciuperci. „In mod cu totul neasteptat, G. roseum s-a dezvoltat in prezenta acestor gaze, producând de asemenea antibiotice volatile, in timp ce aproape toate celelalte ciuperci au murit. Examinând compozitia gazelor degajate de G. roseum, am fost total surprinsi sa observam aparitia unei largi game de hidrocarburi si derivati ai acestora.”
Ulterior, echipa lui Strobel a reusit sa cultive ciuperca-minune având ca suport nu fibrele de arbori ci celuloza. Rezultatele au fost si mai spectaculoase: intre gazele eliberate de G. Roseum se numara si opt substante aflate in compozitia motorinei standard.
Este evident ca biocombustibilii reprezinta o alternativa ideala la petrol, putând contribui la diminuarea efectului de sera. Dar unul dintre principalele dezavantaje ale biocombustibililor il reprezinta impactul lor negativ pe piata alimentara, deoarece combustibilii ecologici utilizati in prezent sunt extrasi din cereale, vaduvind astfel omenirea de o importanta sursa de hrana. O alta sursa ar fi plantele fibroase nealimentare sau paiele, dar costurile de prelucrare a lor, pentru extragerea biocombustibililor, sunt exorbitante.
In schimb, dupa cum precizeaza Strobel, ciuperca G. roseum poate fabrica myco-motorina direct din celuloza, componenta de baza a multor plante si arbori. Specialistii studiaza acum problema cresterii ciupercii in fabrici speciale, iar gazele degajate fiind lichefiate si transformate direct in combustibil. O alta solutie ar fi identificarea genelor din fungi si folosirea lor la descompunerea celulozei, pentru a produce biocombustibilul. Deocamdata, autorii descoperirii au refuzat sa dezvaluie locatia precisa unde au gasit „ciuperca magica”: „Acest loc trebuie protejat. Suntem in postura aventurierilor de acum doua secole, implicati in goana dupa aur: atunci când gaseau un filon aurifer nu spuneau nimanui nimic despre el”, glumeste biologul american.
Oceanele se afla in perpetua miscare, datorita activitatii seismice, geologice si biologice. Inregistrarea acestor fenomene si a efectelor produse e extrem de importanta. Si asta in timp ce mijloacele tehnice actuale – sateliti, nave, balize – ofera un punct de vedere limitat. Oceanografii au visat de multa vreme la proiecte care sa le permita observarea continua a adâncurilor pentru a putea colecta datele necesare elaborarii unor modele de previziune pentru mediu, pentru riscurile seismice, si, in general, pentru intelegerea tuturor fenomenelor si a vietii din adâncurile marilor si oceanelor. Proiecte care vizeaza instalarea unor laboratoare permanente pe planseul oceanic. Cu o tehnologie comparabila cu cele aferente cuceririi spatiului!
„20.000 de leghe sub mari”
O idee care a germinat la inceputul anului 1990. Trei ani mai târziu, in apropiere de insula Hatsushima, la o adâncime de 1175 metri, a fost instalat primul observator dotat cu doua camere video, captatori de temperatura si de curenti si un sistem de analiza a apei. Un observator instalat pe planseul oceanic intr-o zona tectonica foarte activa, legat de insula cu o fibra optica de 8 kilometri. Succesul acestui experiment a dus la instalarea altor doua observatoare multidisciplinare aflate la o distanta de 120 si, respectiv, 240 kilometri, de coastele japoneze. La jumatatea distantei dintre Hawaii si California, americanii au repetat experienta japoneza, instalând in 1998 primul lor observator oceanografic, botezat H2O, la o adâncime record de 5000 de metri.
In 2000 si europenii au investit in acest domeniu prin instalarea unui observator – Geostar – la o adâncime de 3300 metri in marea Tireniana, in apropiere de Sicilia. Timp de un an si jumatate, Geostar a transmis date seismice, geofizice si oceanografice. In 2006, francezii au instalat un observator permanent – Momar – in sudul arhipelagului Azore, la o adâncime de 1700 metri. Acest observator a inspirat un alt proiect european – Esonet – extrem de ambitios: o retea de 10 observatoare din Marea Neagra pâna in largul coastelor norvegiene.
Creierul-piramida
Printr-o camera de luat vederi dotata cu proiectoare, instalata la câteva sute de metri adâncime in Oceanul Pacific, in apropiere de canionul oceanic din Monterey si de portul californian Moss Landing, erau filmate, intermitent, pâna nu demult, animalele din imprejurimi. Acum lucrurile s-au schimbat odata cu perfectarea noului proiect, Mars, care permite filmarea fundului marin incontinuu.
Activitate seismica, geologica si comportamentul faunei pot fi studiate cu precizie in scopul realizarii unui program informatic capabil sa prezica cu mai mare exactitate schimbarile climatice, sa aprecieze stocurile de peste si sa obtina noi informatii despre vietuitoarele din adâncuri. In prima etapa a fost derulat un cablu de 52 de kilometri din Moss Landing la noul observator oceanografic.
Pentru asta s-a forat o galerie la intrarea in port prin care s-a tras cablul (prin care trec 10.000 de volti) incarcat pe o nava, Cea de a doua etapa a constat in realizarea „creierului” laboratorului, capabil sa gestioneze informatiile inregistrate, trimise la suprafata printr-o conexiune Ethernet spre calculatoare. In acest dispozitiv de forma unei piramide retezate, se afla un transformator si calculatoare la care sunt racordate aparate (mini-laboratoare) ce vor efectua diverse experiente si analize. Informatiile vor fi trimise prin cablul din fibra optica pâna la centrul de control din Moss Landing.
Bransarea dispozitivului e o problema greu de rezolvat. In februarie a.c., o prima incercare a esuat. Pentru asta a fost utilizat celebrul robot ROV telecomandat. (Nici un scafandru nu poate interveni la aceasta adâncime.) Dupa ce a fost bransat, „creierul” a incetat sa mai functioneze. Si asta datorita infiltrarii apei care a provocat un scurt-circuit. Elementele dispozitivului au fost retrase si testate din nou intr-un bazin cu apa de mare.
Robotii mini-laboratoarelor vor putea extrage ADN-ul microorganismelor prelevate, largindu-se astfel informatiile despre bacteriile, toxinele, algele sau nevertebratele aflate la mari adâncimi. Datele vor fi catalogate intr-un portal la care oamenii de stiinta vor avea acces. Pâna acum, cercetatorii puteau pastra timp de 2 ani informatiile acumulate inainte de a le face publice. Acum oamenii de stiinta au acces la ele in timp real.
Farmaci preventivi, in grado di scongiurare l’insorgenza di nuove lesioni a livello del sistema nervoso e di ritardare lo sviluppo della disabilità: risparmiando sull’assistenza sanitaria e riguadagnando il paziente dal punto di vista produttivo e sociale. Si è parlato di questo oggi Roma in occasione dell’incontro promosso dall’Osservatorio Sanità e Salute sul tema dell’accesso sostenibile all’innovazione, prendendo come caso simbolo quello della sclerosi multipla. L’innovazione terapeutica però sarà veramente tale solo se coinvolgerà tutte le regioni italiane, nelle stesse modalità e con gli stessi tempi, recuperando il ritardo accumulato in termini di disparità di accesso alle cure esistente oggi sul territorio nazionale.
Come ha infatti dichiarato Federico Spandonaro, docente di Economia Sanitaria all’Università di Roma Tor Vergata: “Nel nostro paese il 9% dei pazienti in cura per la sclerosi multipla viene trattato con i farmaci più innovativi: un dato che varia molto nelle diverse regioni, con punte al di sotto della media nazionale, per esempio in Campania, con il 4,7%, in Sicilia, con il 7,8%, in Toscana, con il 5,6%, in Veneto, con il 6,5%, in Emilia Romagna e nelle Marche, dove rispettivamente si ha il 7,2% e il 7,3%”. Alla base di queste diseguaglianze non ci sarebbero fattori epidemiologici, quanto piuttosto difficoltà derivanti dal misurare e riconoscere l’innovazione, come ha sottolineato Spandonaro: “Un problema che si manifesta al momento dell’introduzione di un nuovo farmaco. Per esempio, il primo anticorpo monoclonale per la sclerosi multipla (il natalizumab, ndr) ha segnato un ritardo che, a seconda delle regioni, è stato di due fino a dodici mesi, come accaduto in Sicilia”.
E la disparità nell’accesso alle cure non riguarda soltanto i farmaci. È il caso del Friuli Venezia Giulia, regione che ha risposto alla circolare 1685 del Ministero della Salute - quella secondo cui la CCSVI (vedi Galileo) non può considerarsi una patologia, quindi non operabile dal Servizio Sanitario Nazionale - sospendendo gli interventi di disostruzione venosa nelle aziende ospedaliere universitarie di Trieste e Udine. A denunciare quanto accaduto nel Friuli Venezia Giulia e a chiedere il ripristino degli interventi, è il consigliere del PD Paolo Menis, portavoce delle associazioni di pazienti locali che per ricorrere all’operazione oggi si recano in altre regioni, spesso anche oltre confine.
Un „detaliu” îti poate aduce celebritatea, daca acel amanunt al existentei tale se afla pe un teren fertil. Este si cazul pictorului francez Jean Auguste Dominique Ingres (1780-1867), unul dintre cei mai longevivi si mai controversati artisti ai epocii în care neoclasicismul si romantismul intrau în agonie, pentru a face loc artei moderne. Considerat un sclav al formelor în dauna cromaticii, un obsedat al tusei fine care evita cu încapatanare tusele groase elogiate de expresionisti, Ingres a fost ba hulit, ba ridicat în slavi si iar umilit, fapt care l-a determinat sa devina un fel de navetist intre Paris si Roma – refugiul unde se ascundea de scandalurile provocate de adversarii sai.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Strabismul sau deviatia ochilor constituie o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela si este frecvent insotit de ambliopie (ochi lenes). Strabismul si ambliopia sunt doua conditii in care copilul este privat de vedere binoculara normala, utilizand doar un ochi. Scopul tratamentului este de a face copilul sa foloseasca amandoi ochii in acelasi timp, permitandu-i vederea binoculara si, in consecinta, vederea in relief. Ne referim asadar la una dintre cele mai raspandite afectiuni oculare, populatia de varsta mica fiind – asa cum am spus-o si cu alte ocazii – din ce in ce mai puternic lovita.
After weeks of dithering on the precipice of his own downfall, Silvio Berlusconi tonight
Criza economica de proportii care afecteaza in acest moment omenirea a mai distras atentia de la cea a petrolului, la fel de grava in ultimii ani. Totusi, chiar daca pretul barilului a scazut considerabil, situatia nu este deloc roza si specialistii avertizeaza ca resursele de petrol ale planetei sunt pe cale de a se epuiza. O alternativa inedita si cu totul neasteptata pentru „aurul negru” pare sa vina din padurile de nepatruns ale Patagoniei.
Oceanele se afla in perpetua miscare, datorita activitatii seismice, geologice si biologice. Inregistrarea acestor fenomene si a efectelor produse e extrem de importanta. Si asta in timp ce mijloacele tehnice actuale – sateliti, nave, balize – ofera un punct de vedere limitat. Oceanografii au visat de multa vreme la proiecte care sa le permita observarea continua a adâncurilor pentru a putea colecta datele necesare elaborarii unor modele de previziune pentru mediu, pentru riscurile seismice, si, in general, pentru intelegerea tuturor fenomenelor si a vietii din adâncurile marilor si oceanelor. Proiecte care vizeaza instalarea unor laboratoare permanente pe planseul oceanic. Cu o tehnologie comparabila cu cele aferente cuceririi spatiului!
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
