O centură de antimaterie, alcătuită din antiprotoni, a fost găsită în jurul Pământului. Descoperirea a fost făcută de satelitul folosit în misiunea PAMELA (Payload for Antimatter/Matter Exploration and Light-nuclei Astrophysics) si ar putea deveni o sursă de alimentare pentru navele spatiale.

Noile informatii sustin teoriile care atestă că Pământul si alte planete au astfel de centuri de antimaterie.
Specialistii au observat că antiparticulele au format o centură subtire în jurul Pământului, balansându-se înainte si înapoi între polii magnetici ai planetei. Centura, care se întinde de la câteva sute până la 2.000 de km deasupra Pământului, constituie sursa cea mai abundentă de antiatomi din apropierea planetei noastre.

Majoritatea antiprotonilor provin din antineutroni care sunt generati atunci când razele energetice cosmice lovesc straturile superioare ale atmosferei aflate la zeci de kilometri distantă de Pământ. Antineutronii scapă din atmosferă dezintegrându-se, la altitudini mari, în antiprotoni.

Perechile de protoni si antiprotoni sunt, de asemenea, produse în urma coliziunii dintre razele cosmice si atmosferă. Antiprotonii tind să se adune la câteva sute de kilometri desupra Pământului, unde materia obisnuită este atât de rară încât este putin probabil ca aceasta să se întâlnească cu antimateria, distrugându-se reciproc în urma contactului.

Modificările energiei particulelor din centură ar putea ajuta la verificare si calibrarea modelelor care încearcă să cuantifice efectele pe care le au eruptiile solare si alte explozii asupra Pământului.

În plus este posibil ca, în viitor, acesti antiprotoni să constituie o sursă de energie pentru misiunile ce vor călători mai departe de sistemul solar. La momentul potrivit, antiprotonii s-ar amesteca cu protonii, anihilându-se si producând particule încărcate energetic care ar propulsa nava.

Numărul antiprotonilor necesari în acest proces l-ar depăsi pe cel aflat în centura lui Saturn, care se presupune că are cea mai mare centură de antimaterie. Cu toate acestea, unii cercetători au demonstrat că o cantitate mai mică de antiprotoni, asemănători cu cei din centură, ar putea fi folositi drept catalizatori pentru a declansa reactii nucleare care ar elibera particulele încărcate.

Călătorind cu o viteză apropiată de cea a luminii, particulele produse de reactiile nucleare s-ar deplasa către spatele navei, propulsând-o dincolo de sistemul solar.

"Este extrem de dificil si de costisitor să produci antiprotoni pe Terra", a explicat James Bickford, de la Laboratorul Draper din Cambridge, Massachusetts. Cele mai puternice acceleratoare de particule din lume pot produce doar câteva nanograme de antiprotoni pe an. De aceea, sustine Bickford, "antiprotonii din centura ce înconjoară Pământul sunt de miliarde si miliarde de ori mai valorosi decât diamantele".

Sursa: ScienceMag

Maimutele bonobo, organizate într-o structură matriarhală, i-au învins pe cimpanzei la testele de inteligentă cu scorul de 4-2.

Bonobo, cunoscute si sub numele de cimpanzei pigmeu, sunt primate din Congo si cele mai apropiate rude ale omului, având în vedere că au în comun cu noi 98,4% din dotarea genetică. Ele trăiesc organizate în grupuri matriarhale si folosesc des sexul pentru a rezolva conflicte sociale.

Competitia a inclus sase teste care trebuiau întreprinse într-o anumită perioadă de timp - periode pe care cimpanzeii masculi le foloseau luptându-se între ei, spre deosebire de bonobo care si-au dat silinta să rezolve jocurile.

Specialistii de la grădina zoologică se asteptau ca lupta să fie câstigată de cimpanzei. Tocmai de aceea au fost uimiti de perseverenta unei femele bonobo, numită Djanoa.

Cercetătorii au spus că de-a lungul acestei perioade, în care au fost testati, cimpanzeii s-au comportat ca niste copii care sunt atrasi de jucăriile noi, dar care îsi pierd rapid interesul.

Acum, specialistii au declarat că încă nu o pot numi pe Djoana cea mai inteligentă maimută din lume, dar că ea este, cu sigurantă, foarte motivată si insistentă.

Pentru etologul Jeroen Stevens, specialistul în comportamentul animalelor de la Grădina Zoologică Antwerp, acest concurs a deschis calea pentru un nou studiu ce îsi propune să stabilească dacă aceste animale au, la fel ca oamenii, personalitate.

Sursa: 3News - via Descopera.ro

Gratie unui prototip conceput de un specialist în neurostiintă, persoanele nevăzătoare vor putea întelege mai bine componenta mediului înconjurător. Inventia lui Michael Proulx de la Queen Mary’s College din Londra se numeste vOICe. Acesta va oferi avertismente sonore nevăzătorilor în cazul în care în drumul acestora se ivesc obstacole, permitându-le să construiască o „hartă sonoră” a împrejurimilor.

Dispozitivul a fost dezvăluit săptămâna aceasta în cadrul unei întâlniri a Asociatiei Americane de Psihologie ce a avut loc la Washington, D.C., în SUA. Acesta este format dintr-o pereche de ochelari, un webcam, un smartphone si o pereche de căsti.

Camera video captează imagini cu mediul înconjurător, iar acestea sunt scanate de un software integrat în prototip. În functie de obiectele identificate de program, acestea sunt transformate în sunete ce sunt difuzate prin căsti la o anumită frecventă si la un volum specific. Astfel, fiecare obiect înconjurător are o "amprentă" sonoră proprie ce permită utilizatorilor să înteleagă ce anume se găseste în jurul său.

Tehnologia nu este nouă, existând de aproximativ 15 ani, însă inovatiile ce au avut loc în domeniul telefoniei mobile permit integrarea sa la un cost redus, ceea ce face posibilă utilizarea prototipului de către oricine, pentru că telefoanele din ziua de azi au capacitatea de a rula software-ul complex ce transformă imaginile capturate în sunete. De asemenea, pentru că telefoanele sunt compacte, acest dispozitiv devine portabil, putând fi folosit în orice conditii.

Cu toate acestea, prototipul nu este extrem de usor de folosit. Inventatorul dispozitivului spune că, de obicei, este nevoie de 3 luni de antrenament pentru ca o persoană nevăzătoare să obtină cunostintele necesare folosirii sistemului. Cu toate acestea, vOICe se anuntă a fi o inovatie importantă ce va permite persoanelor oarbe să aibă parte de mai multă independentă în viata de zi cu zi.

Michael Proulx, omul de stiintă care a conceput acest dispozitiv, spune că este posibil ca în viitor vOICe să analizeze si imagini capturate în infrarosu, permitând nevăzătorilor să aibă acces la informatii pe care nu le-ar fi putut obtine nici dacă ar fi avut vederea neafectată.

Sursa: The Week

Câteva modificări minore, printre care se numără schimbarea locului în care luăm mesele si micsorarea dimensiunii farfuriilor din care mâncăm, pot ajuta la pierderea în greutate, sustin cercetătorii.

Cercetătorul american Brian Wansink, de la Universitatea Cornell, a declarat că unul dintre studiile sale a analizat modul în care cinefilii mănâncă floricele de porumb din recipiente mari si foarte mari.

Cei care aleg portiile mai mari mănâncă, în medie, cu 45% mai mult; chiar si atunci când floricelele nu mai sunt foarte proaspete, acestia mănâncă mai mult cu 34%.

Un alt studiu, realizat pe copii, a demonstrat că acestia au tendinta de a mai cere o portie de cereale atunci când mănâncă dintr-un castron mai mare, fată de cei care aleg să mănânce din castroane mai mici.

Dr. Wansink a declarat, la un congres al Asociatiei Americane de Psihologie, că oamenii au pierdut până la un kilogram prin simpla schimbare a mărimii farfuriilor din care mănâncă, prin evitarea alimentelor nesănătoase si luarea meselor fără prezenta televizorului.

De asemenea, dr. Wansink a declarat că ideea că stomacul nostru ne va anunta atunci când este plin este gresită. Rezultatele studiilor sale arată că senzatia de satietate e influentată de factori externi precum mărimea recipientelor si a portiilor si de atentia acordată actului de a mânca.

Sursa: Mail Online

Studiul, primul de acest gen, a fost efectuat de cercetătorii din Statele Unite si publicat pe 26 iulie în jurnalul BMC Medicine. La cercetare au participat mai mult de 90.000 de persoane, din 18 tări.

Rezultatele au arătat că oamenii din tările cu venituri mici au mult mai putine sanse de a suferi o depresie, comparativ cu cei din tările dezvoltate.
În fruntea clasamentului natiunilor cu cel mai mare risc de depresie s-au aflat francezii, cu 21%. Rezultatele nu au mirat pe nimeni, având în vedere că în 2008 Franta a fost desemnată tara ai cărui locuitori consumă cele mai multe antidepresive.

Comentariile nu au întârziat să apară, iar unele presupuse cauze ale acestei "tristeti nationale" ajung să fie de domeniul fantasticului.

Un articol de pe un forum francez sugerează că principalele cauze ar fi: problemele financiare, cresterea vârstei de pensionare, consumul excesiv de Prozac si obiceiul francezilor de a intra în depresie după sărbătorile de iarnă.

Una dintre păreri sustine faptul că oamenii din Franta sunt prea inteligenti, au sarcasmul "în sânge" si nu consumă destul de multe droguri.

Psihiatrul Xavier Briffault, cercetător în cadrul Institutului National de Cercetare din Franta a afirmat însă că "nu putem trage concluzii pe baza acestui studiu din cauza faptului că metodele utilizate de specialisti sunt subiective." El sustine că este normal ca un locuitor al Frantei să răspundă diferit la întrebări fată de un indian, având în vedere că în tările dezvoltate oamenii sunt mult mai deschisi când vine vorba de depresie si tratarea ei.

În plus, studiul, care a inclus atât programe de screening, cât si interviuri, a depins de dorinta voluntarilor de a răspunde sau nu la întrebări. Desi rata medie de participare a fost de 71,7%, în Franta procentul abia a atins 45,9%, lucru ce a făcut ca esantionul francez să fie nereprezentativ din punct de vedere cantitativ.

Sursa: France 24

Ultimele imagini surprinse de navele trimise să "spioneze" Planeta Rosie înfătisează linii închise la culoare, ce par să fie urmele unor revărsări de ape sărate. Iarna aceste linii sunt mai sterse, dar devin mai evidente odată cu începerea primăverii. Fotografiile au fost făcute de nava Mars Reconnaissance Orbiter la sud de linia Ecuatorului planetei Marte. Aceste caracteristici ar putea deveni dovada clară a faptului că pe Marte există apă în stare lichidă, iar următorul pas ar fi căutarea formelor de viată de pe Planeta Rosie.

"Cea mai bună interpretare pe care o putem da acestor imagini este aceea că reprezintă curgerea unor ape sărate, în ciuda faptului că studiul nu dovedeste aceasta", a declarat doctorul Alfred McEwen de la Universitatea din Arizona. Conform cercetătorilor, apa nu trebuie neapărat să curgă la suprafata solului; există indicii care i-au făcut să creadă că este vorba de un izvor subteran care, totusi, afectează aspectul suprafetei planetei.

Liniile au de la 0.5 până la 5 metri lătime, însă se extind pe sute de metri, iar în unele locuri, cercetătorii spun că au descoperit mai mult de 1.000 de fluxuri individuale. "Am fost surprins când am văzut acele caracteristici si foarte rapid am realizat că sunt diferite fată de cele pe care le observasem înainte. Acestea erau sezoniere si am observat că unele dintre ele au crescut cu mai bine de 200 de metri în aproximativ două luni", a declarat Lujendra Ojha, student la Universitatea din Arizona. Aceste linii sunt mai lungi si mai închise la culoare de la finalul primăverii până la începutul toamnei.

Atunci când oamenii de stiintă au analizat de la distantă, cu ajutorul unui spectrometru, compozitia chimică a solului în zonele mai întunecate, aparatul nu a indicat prezenta apei. Doctorul McEwen a spus că acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că apa seacă foarte repede si în momentul analizei nu se găsea în locul respectiv. Totusi, apa ar putea exista în subteran.

Un firicel de apă ascuns în sol rearanjează particulele de nisip, ceea ce modifică rugozitatea suprafetei, reyultând zone de culoare mai închisă în imaginile primite. "Pentru moment este un mister, dar cred că este unul rezolvabil prin experimente si observatii viitoare", a completat McEwen.

Surse: Mail Online, NASA

Autoritatile sunt pur si simplu depasite de situatie.

Primarul din Genova (Marta Vincenzi: partid politic centru-stanga, in functie din 28/05/2007 - nota T.A.), orasul cel mai afectat, a fost huduit de italieni, care i-au lovit masina cu picioarele. Genovezii sunt disperati - orasul lor arata ca dupa razboi. Nu au caldura, nu au apa potabila si sunt furiosi din cale-afara pentru ca autoritatile nu au dat alerta de vreme extrema mai devreme. Nici macar nu au închis scolile si astfel au murit copii nevinovati.

Situatia e disperata în mai multe zone din Peninsula, în special în nord, în centrul si vestul tarii. Liguria, Toscana, Sardinia si Piemonte, toate au fost maturate de ape. 20.000 de oameni nu au apa potabila, iar 300 de italieni au fost evacuati din casele care stau sa cada pe ei.

E înca alerta si pe mai multe râuri importante. La Torino si Genova, scolile vor fi închise luni, iar autoritatile au pus la dispozitia oamenilor un numar de urgenta. Papa Benedict al XVI-lea a transmis si el un mesaj la slujba duminicala (acum sigur, imediat, se intampla un miracol si invie toate victimele - nota T.A.).

În tara vecina, Franta, situatia e la fel de grava. 11 regiuni sunt sub incidenta codului de vreme extrema si 750 de oameni au fost deja evacuati.

Si în Thailanda, peste 500 de persoane si-au pierdut viata în urma inundatiilor care au avut loc în ultimele saptamâni, iar apele continua si acum sa ameninte centrul capitalei Bangkok.

Sursa: Antena3

In lume, există oameni care s-au născut fără amprente, datorită unei mutatii, aceasta fiind o situatie care creează probleme la controlul de frontieră, dar si o provocare pentru geneticieni.

Amprentele - linii cu un desen specific pe partea inferioară a mâinii - se formează, in mod normal, la jumătatea perioadei de sarcina, fiecare individ având un set unic (chiar si gemenii identici), ceea ce le face un mod ideal, usor si rapid, de identificare a persoanelor.

Functia biologică a amprentelor rămâne una controversată. Mult timp s-a crezut că acestea ajută la îmbunătătirea capacitatii de apucare a mâinii, dar un studiu recent sugerează mai degrabă că ele reduc frecarea dintre piele si o suprafată si pot creste sensibilitatea tactilă.

Până în prezent, membrii a cinci familii au fost diagnosticati cu adermatoglifie (absenta totală a amprentelor).

Eli Sprecher de la Universitatea din Tel Aviv, Israel, a studiat, alături de colegii săi, trei generatii ale unei astfel de familii si a descoperit că toti membrii familiei care suferă de această afectiune prezintă o mutatie a genei SMARCAD1.

Gabriele Richard, care cercetează dermatologia si genetica în cadrul companiei GeneDX din Gaithersburg, SUA, consideră că este putin probabil ca aceste descoperiri să îi ajute pe cei care suferă de adermatoglifie să îsi dezvolte amprente.

Dar Sprecher crede că identificarea genei SMARCAD1 s-ar putea dovedi utilă sub alte aspecte. Gena codifică sinteza anumitor proteine, iar studiul acestora ar putea duce la descoperirea unor tratamente pentru afectiuni mai comune decât adermatoglifia.

Sursa: New Scientist

O cască dezvoltată de cercetătorii de la Universitatea din Maryland (UMD) vine în ajutorul persoanelor care au suferit atacuri cerebrale, permitându-le să îsi miste membrele doar cu puterea gândului.

Echipa de specialisti a studiat semnalele cerebrale ale unor persoane sănătoase în timp ce făceau miscare si au utilizat aceste date pentru a-i "reînvăta" pe cei suferinzi să îsi miste membrele.

Oamenii de stiintă spun că acest sistem poate ajuta persoanele care au suferit atacuri cerebrale vasculare, paralizii sau cei care au distrofie musculară. În plus, se pare că inventia va putea fi utilizată si pentru combaterea obezitătii sau a diabetului.

Spre deosebire de alte tehnici asemănătoare, noua inventie nu necesită un antrenament si pare să fie prima care are rezultate similare cu cele obtinute în cazul pacientilor care au electrozi implantati în creier.

Tot ce trebuuie să facă utilizatorii este să poarte o cască legată prevăzute cu sute de senzori si conectată la niste calculatoare care monitorizează undele cerebrale.

Scanând creierul unei persoane sănătoase în timp ce desfăsoară anumite activităti, aceste aparate înregistrează modul în care creierul ar trebui să actioneze în aceste situatii.
"Prin decodarea activitătii cerebrale asociate miscărilor unui mers normal, putem să învătăm persoanele care au suferit atacuri cerebrale să gândească într-un numit fel, astfel încât să potrivească propriile lor semnale electroencefalografice cu cele normale," a declarat José Contreras-Vidal, profesor în cadrul Univeristătii din Maryland.

Un alt specialist care a participat la studiu, Steve Graff, sustine că aceste rezultate se pot obtine si în cazul în care pacientul ar fi rugat să imite ceea ce vede într-un material video ce prezintă o persoană care merge normal. Graff, care suferă de distrofie musculară congenitală si se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile, speră că într-o bună zi tehnologia îi va permite să lovească o minge de fotbal sau să folosească un telefon mobil doar cu puterea mintii.

Cei de la UMD au reusit deja să determine un pacient să recreeze miscări 3D ale mânii si să miste un cursor cu ajutorul mintii. Scopul lor este acela de a ajuta persoanele cu dizabilităti să îsi recapete functiile motorii pe care le-au pierdut în urma accidentelor.

Sursa: Mail Online

Pomii fructiferi se pot planta pana la altitudinea de 1.500 m, de unde incep sa se adapteze bine arbustii fructiferi.

Alegerea terenului
Terenul ales si destinat plantarii pomilor fructiferi, fie ca este vorba de o suprafata mai mica sau de una mai mare, trebuie sa intruneasca anumite cerinte legate de situarea lor, gradul de fertilitate, posibilitatile de udare si mecanizare.

Pentru o plantare reusita terenul trebuie sa fie plan sau sa aiba o panta usoara, de pana la 10%. Terenurile cu pante de peste 10% si pana la 15% nu sunt recomandate pentru cais, piersic si nectarin.

Cele mai bune soluri pentru plantarea pomilor fructiferi sunt cernoziomurile, bogate in humus si solurile brun-roscate de padure, solurile lutoase si luto-argiloase nefiind favorabile pentru cultura pomilor.

Solul trebuie sa fie permeabil, pentru a se evita baltirea apei, avand grija ca panza de apa freatica sa se afle la peste 2-3 m adancime. Atentie ca sursele permanente de apa pentru udarea pomilor si pentru tratamente fitosanitare sa nu fie poluate.

Se va evita plantarea pomilor fructiferi pe terenurile puternic inierbate, pe solurile mai putin fertile, recomandandu-se utilizarea unei culturi premergatoare (lucerna) care fertilizeaza natural terenul.

Terenurile unde se va efectua plantarea pomilor fructiferi vor fi expuse la soare, orientarea preferata a randurilor fiind Nord-Sud. In zona dealurilor inalte se vor alege numai specii si soiuri mai rezistente la frig si care pot lega fructe chiar in primaverile ploioase.

Nu se recomanda plantarea in vaile inguste, cu curenti puternici de aer, precum si zonele cu frecvente ingheturi tarzii de primavara. In zonele cu frecventa mare a vanturilor sunt obligatorii perdelele de protectie cu arbori inalti (stejar, frasin, artar, salcam).

Zonarea speciilor pomicole
Zonarea speciilor se va face in functie de pretentiile fiecarei specii si chiar a soiurilor fata de lumina si caldura, precum si de rezistenta la geruri, oscilatii de temperatura si alte accidente climatice.

Marul, parul, gutui, prunul, ciresul, visinul, se pot cultiva in zona dealurilor subcarpatice, iar in zonele calde de campie, se vor planta mai ales: cais, piersic, fara a exclude celelalte specii. Desi in cadrul tuturor speciilor s-au creat soiuri autocompatibile, se recomanda folosirea a cel putin 2-3 soiuri, pentru o mai buna polenizare.

Plantarea pomilor fructiferi
Perioada optima de plantare a pomilor fructiferi este toamna, incepand cu 15 octombrie si pana la venirea primului inghet. Exista avantajul ca prinderea este sigura, deoarece exista in sol umiditate suficienta. In perioada de iarna ranile de pe radacini au timp suficent sa se cicatrizeze, emitand noi perisori absorbanti, care permit reluarea vegetatiei primavara timpuriu.

Plantarea de primavara da rezultate bune cu cat se face mai devreme. Plantarea pomilor fructiferi primavara, este recomandata a se efectua inainte de umflarea mugurilor, prinderea fiind conditionata de udarile repetate, ce devin absolut obligatorii in perioada de seceta.

In vederea plantarii de toamna trebuie efectuate o serie de pregatiri absolut necesare si anume dupa care se executa plantarea propriu-zisa. De asemenea trebuie stabilite dinainte speciile ce se planteaza in livada.

Stabilirea corecta a distantei
dintre randuri si dintre pomi pe rand se face pentru fiecare specie in parte de pe grupe de soiuri cu vigoare asemanatoare, tinandu-se seama si de portaltoiul utilizat, deoarece el are importanta foarte mare asupra cresterii pomilor.

Distanta intre randuri trebuie sa nu fie mai mica de 3,5-4,5 m, pentru a asigura spatiul de lumina necesar. Sunt foarte pretentiosi la acest factor caisii, piersicii, migdalii, ciresii, ca si unele soiuri de mar si par. Pe solurile cu fertilitate naturala ridicata, distantele de plantare trebuie marite, deoarece pomii cresc mai voluminosi.

Pregatirea gropilor
Sapatul gropilor se face cu 40-60 zile inainte de plantarea propriu-zisa, cu scopul de a crea conditii de aerare a pamantului si de a activa dezvoltarea microflorei din sol. Pamantul rezultat de la sapatul gropilor se asaza de o parte si de alta a randului sub forma de musuroaie (se are grija ca peretii gropii sa fie verticali).

Stratul de la suprafata (30-35 cm) se asaza in aceeasi parte a randului la toate gropile (de exemplu spre est), iar stratul inferior in cealalta parte (spre vest). De aceasta asezare a straturilor de pamant in musuroaie se va tine cont la umplerea partiala a gropilor inainte de plantare.

Umplerea partiala a gropilor se executa cu 2-3 saptamani inainte de plantare. La fundul gropii se arunca 15-20 cm pamant din stratul inferior, apoi se completeaza pana la jumatate sau doua treimi cu pamant din stratul de la suprafata. Se urmareste ca pamantul cel mai fertil sa se gaseasca in zona radacinilor pomului.

Procurarea pomilor fructiferi
Pentru pomii fructiferi, se va face o alegere riguroasa a materialului saditor. Este indicat ca materialul saditor sa fie procurat din toamna, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial si controlate, care garanteaza autenticitatea, calitatea si sanatatea pomului.

Pomii fructiferi cumparati se vor transporta direct in gospodarie, mentinand radacinile protejate de contactul cu aerul, de caldura sau curent, pentru a nu se deshidrata. In functie de data cand are loc plantarea, pomii fructiferi se pot tine in beciuri, cu umiditate corectata prin udarea radacinilor.

Pentru pastrarea un timp mai indelungat, pomii fructiferi se vor stratifica in santuri sau gropi adanci de 30-40 cm, cu latimea de 30-50 cm, facute la adapostul cladirilor, in scopul protectiei pomilor. Materialul saditor se va aseza in picioare, in legaturi, cu eticheta, si se va acoperi pe radacini si pe 20-30 cm din tulpina cu nisip sau pamant bine maruntit.

Se vor planta numai pomi fructiferi bine dezvoltati, sanatosi, cu radacini lungi de peste 25-30 cm, neofilite, turgescente. Se inlatura toti pomii cu tumori canceroase pe radacini, oricat de mici ar fi acestea.

Alegerea portaltoilor
trebuie facuta in functie de calitatile solului. Pentru solurile uscate din zona de campie se prefera ca portaltoi zarzarul pentru cais, eventual pentru prun; migdalul amar si piersicul pentru piersic; mahalebul pentru cires si visin, corcodusul pentru prun, parul franc pentru par, marul franc pentru mar.

Cum trebuie sa arate un pom corespunzator pentru plantare?
- sa aiba 1-2 ani, si o inaltime de peste 1m;
- radacinile principale sa fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini subtiri;
- tulpina si radacina nu trebuie sa fie deshidratate sau cu rani;
- la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie deja formata.

Fasonarea radacinilor
se face pentru improspatarea sectiunii la radacinile de schelet mai groase de 3-4mm. Tinand cont ca prinderea se face pe baza radacinilor groase, de schelet, acestea se lasa cat mai lungi daca nu sunt ranite, in caz contrar acestea se fasoneaza deasupra ranii. Prin aceasta se innoiesc taieturile facute la scos, operand cu foarfeca; se scurteaza radacinile frante ori ranite, imediat deasupra ranii, lasandu-se intregi cele sanatoase principale. Radacinile subtiri, sub un milimetru diametru, se scurteaza la 1-2 cm, iar cele uscate se pot suprima de la baza, pentru a stimula aparitia altora noi.

Mocirlirea radacinilor
consta in scufundarea repetata a radacinilor pomilor intr-un amestec alcatuit din parti egale de balega proaspata de vaca, pamant de telina si apa. Aceasta mocirla stimuleaza vindecarea ranilor si aparitia de noi radacini. Pomii se vor planta imediat dupa aceasta operatiune pentru ca mocirla sa nu se usuce pe radacini.

Ingrasarea la plantare
este o alta conditie esentiala. In pamantul destinat plantarii (stratul provenit de la suprafata) se amesteca 10-15 kg (1-2 galeti) de gunoi de grajd bine putrezit, plus 50-60 g superfosfat si 50-60 g sare potasica.

Stabilirea corecta a adancimii de plantare a pomilor fructiferi
Pomii se aseaza in gropi astfel ca punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului solului. Pe fundul gropii se face un musuroi din pamant reavan pe care se aseaza radacinile pomului. Se arunca apoi pamant marunt si reavan (din cel amestecat cu ingrasaminte), introducandu-se usor cu degetele rasfirate printre radacini.

Dupa ce au fost acoperite radacinile, se scutura usor pomul (fara sa fie tras afara) pentru ca pamantul sa patrunda bine intre toate radacinile. Dupa ce s-a nivelat solul tras peste radacini, se taseaza foarte bine prin calcare insistenta. Se trage apoi tot pamantul in groapa, pana la nivelul superior al acesteia si se calca din nou.

Daca este cazul se mai adauga 5-10 kg mranita, o galeata de apa, apoi se mai calca o data si se face un musuroi larg in jurul trunchiului pentru a proteja radacinile de ger. Cu restul pamantului ramas se executa apoi o copca (farfurie) in jurul pomului. In aceasta copca se toarna 1-2 galeti de apa.

Udarea este absolut necesara la plantare pentru ca apa dreneaza toti graunciorii de pamant intre radacini, elimina aerul, previne aparitia mucegaiului, iar pomul se lasa putin in jos, "se asaza" revenind astfel cu coletul exact la nivelul suprafetei solului; adica la fel cat a fost in pepiniera.

Dupa ce apa a patruns in sol, se strange tot pamantul din jurul pomului sub forma de musuroi. Acesta are rolul de a proteja radacinile pomului impotriva inghetului din timpul iernii.

Coroana sau partea aeriana a pomului ramane nefasonata; taierile urmand sa se efectueze in primavara, la sfarsitul lunii februarie, inceputul lunii martie.

Sursa: gradina-online.ro