Conform unor noi cercetari se pare ca, la toate mamiferele, creierul face acelasi lucru, indiferent daca animalele merg pe sol sau se urca într-un copac.

Oamenii de stiinta de la University College London explica faptul ca ideea conform careia oamenii concep hartile în mod tridimensional este neadevarata. Studiile lor s-au bazat pe analizarea neuronilor din zona hipocampului unor sobolani, locatie responsabila cu reprezentarea interna a spatiului. Pe masura ce animalele se deplaseaza, acesti neuroni numiti celule-grila si celule de pozitie, au un raspuns specific, activându-se si inactivându-se într-un mod ce ajuta la masurarea distantei parcurse de animal într-o anumita directie

Desi au mai existat cercetari anterioare pe aceasta tema, ele s-au concentrat pe modul în care aceste celule cartografice codifica spatiul bidimensional. Specialistii de la College London au decis sa analizeze modul în care celulele raspund la schimbarea de altitudine. Pentru a face acest lucru, ei au înregistrat impulsurile electrice de la celule individuale ale unor sobolani care urcau pe o scara spiralata. Astfel s-a observat ca ritmul de activare a celulelor a codificat foarte putine informatii legate de altitudine.

La oameni, probabil, lucrurile se petrec la fel: creierul nostru tine evidenta localizarii nostre pe o suprafata plana, definita în functie de modul în care este orientat corpul. Daca, de exemplu,o veverita se deplaseaza pe sol, iar apoi se catara într-un copac, harta sa interna bidimensionala va face trecerea de la planul orizontal la cel vertical. Astronautii sunt printre putinii oameni care pot descrie aceasta experienta. Atunci când se misca în spatiu si ajung sa "stea" pe plafon, ei au un moment de dezorientare înainte ca harta lor mentala sa se ajusteze si sa înteleaga ca punct de repet pentru "sus" este acum podeaua.

În urma studiului, cercetatorii nu reusit sa afle daca exista alte zone din creier care sunt responsabile cu codificarea altitudinii sau daca, pur si simplu, mamiferele nu au nevoie de aceasta informate pentru a trai.

"Poate un animal are harti-mozaic formate din fragmente plate, dar care pot fi orientate dupa necesitate. Sau poate, pur si simplu, creierul nostru percepe lumea ca fiind plata", a concluzionat Kathryn Jeffery, coordonatorul studiului.

Sursa: Scientific American - via Descopera.ro

Matematicianul Thomas Hair, de la Florida Gulf Coast University, a ajuns la concluzia ca fie noi suntem singuri în univers, fie extraterestrii nu vor sa ne contacteze.

Dupa calculele sale, pentru a ajunge la cea mai apropiata stea vecina le-ar trebui 500 de ani si înca 500 pâna ar reusi sa construiasca o nava spatiala capabila de aceasta calatorie. Cu alte cuvinte, civilizatiile formate în proximitatea celor mai vechi stele ar trebui sa ne fi vizitat pâna acum.

De ce nu s-a întâmplat acest lucru? Hair crede ca extraterestri au trecut, pur si simplu, pe lânga noi. El speculeaza ca extraterestrii ar putea sa nu fie fiinte biologice, ci creaturi care folosesc alte resurse decât cele cunoscute de noi, motiv pentru care nu au nevoie de nimic de pe Pamânt. Pe de alta parte, s-ar putea ca aceste civilizatii sa utilizeze alte rute în univers, rute stabilite cu multa vreme înaintea aparitiei vietii pe Terra.

Oricare ar fi motivul, Hair sustine ca suntem ignorati. Teoria lui indica faptul ca, daca o civilizatie care traieste pe o planeta veche de 5 miliarde de ani, cum suntem noi, are o tehnologie care îi permite sa caute alte planete, atunci una de pe o planeta care dateaza de acum 10 miliarde de ani cu siguranta ne-ar fi putut gasi pe noi.

În aceste conditii, compusii cloro-fluoro-carbonici (CFC) din atmosfera ne-ar fi dat imediat de gol. CFS reprezinta un grup de compusi care se gasesc în fluidele de racire si aerosoli si care elibereaza atomi de clor atunci când sunt expusi la radiatii ultraviolete si distrug stratul de ozon al Pamântului.

Woods Halley, de la Universitatea din Minnesota, care tocmai a lansat o carte despre perspectivele descoperirii vietii extraterestre, afirma ca, pentru moment, avem foarte putine informatii despre modul în care viata a luat nastere pe Pamânt, motiv pentru care nu suntem capabili sa recunoastem viata extraterestra.

Sursa: Discovery - via Descopera.ro

Specialistii americani de la Universitatea California avertizeaza ca un consum ridicat de produse care contin zahar este responsabil pentru dezvoltarea unor boli precum obezitatea, cancerul, problemele hepatice sau chiar cele de inima. Mai mult, ei spun ca zaharul contribuie anual la producerea a 35 de milioane de decese, motiv pentru care comercializarea sa ar trebui reglementata.

Autorii studiului au afirmat ca o cantitate mica de zahar nu creeaza probleme, însa consumul excesiv omoara lent. Totodata, ei au avertizat ca obezitatea a devenit o problema mai mare decât malnutritia si ca zaharul nu este vinovat doar pentru îngrasarea oamenilor, ci si pentru producerea anumitor schimbari la nivelul metabolismului, precum dezechilibrele hormonale. Afectiunile provocate de zahar sunt similare cu cele provocate de alcool (despre care autorii ne amintesc ca este distilat pornind de la lichide cu continut mare de zahar).

Specialistii considera ca informarea copiilor cu privire la importanta unei diete sanatoase si a exercitiilor fizice nu este de ajuns, motiv pentru care se impune o reglementare a comercializarii zaharului si a produselor care îl contin. În studiu se recomanda dublarea taxelor la bauturile racoritoare, interzicerea vinderii lor catre minori si instituirea de reguli mai stricte privind amplasarea automatelor de dulciuri si racoritoare în scoli.

Sursa: Daily Mail - via Descopera.ro

Un nou studiu, realizat de cercetatorii de la Universitatea Oxford în colaborare cu cei de la Universitatile din Liverpool, Manchester si Edinburgh, demonstreaza ca aceasta regiune a creierului este mai dezvoltata la persoanele care au un numar mare de prieteni.

Studiul sugereaza ca avem nevoie sa detinem un set de capacitati cognitive pentru a ne mentine un anumit numar de prieteni. Aceste capacitati sunt descrise de oamenii de stiinta drept mentalizare, abilitati prin care o persoana poate intui ce gândesc cei din jurul sau. Dezvoltarea acestor capacitîti, extrem de importante în gestionarea relatiilor si efectuarea comunicarii, este determinata de marimea cortexului prefrontal orbital.

În studiu au fost implicati 40 de voluntari ai caror creieri au fost observati cu ajutorul tehnicilor de imagistica. Astfel li s-a putut masura dimensiunea cortexului prefrontal, parte a creierului implicata în gândire. Mai departe, participantii au fost rugati sa întocmeasca o lista a tuturor persoanelor cu care au socializat în ultimele 7 zile, iar ulterior au fost supusi unui test pentru a li se determina capacitatea de mentalizare.

Rezultatele au indicat ca cei care aveau mai multi prieteni s-au descurcat mai bine la sarcinile care presupuneau mentalizare, având, la nivelul cortexului prefrontal orbital, un volum neuronal mai mare decât ceilalti participanti.

Întelegerea acestei legaturi dintre numarul de prieteni si marimea creierului unui individ îi poate ajuta pe oamenii de stiinta sa înteleaga mecanismele care au dus la dezvoltarea creierului uman si care, de-a lungul timpului, ne-au diferentiat pe noi de maimute.

Sursa: University of Oxford - via Descopera.ro

În urma cercetarilor, oamenii de stiinta au dedus ca într-o perioada mai calda, acum aproape 5000 de ani, Marte a avut apa. Însa aceasta perioada a fost de scurta durata si nu a permis vietii sa se stabileasca la suprafata.

Cercetarea s-a bazat pe probele prelevate în 2008, în timpul misiunii Phoenix, si a fost nevoie de trei ani de studiu pentru a se ajunge la cocluzia ca solul de pe Marte este prea arid pentru a gazdui viata.

Esantioanele au fost aduse din regiunea nordica a planetei, dar studii separate au demonstrat ca întreaga planeta este acoperita de acelasi tip de sol.

"Am descoperit ca, desi exista o abundenta de gheata, Marte se confrunta cu o super-seceta care pare sa dureze de sute de milioane de ani. Noi credem ca imaginea planetei Marte, asa cum o cunoastem azi, contrasteaza puternic cu istoria sa anterioara, în care au existat perioade mai calde si mai umede, propice pentru existenta vietii", a declarat dr. Tom Pike, de la Imperial College London.

Sursa: The Telegraph - via Descopera.ro

Penisul masculilor din aceasta specie este detasabil si poate „pompa” în continuare, chiar dupa ce „proprietarul” sau a fugit sa se salveze din fata femelelor cu comportament canibal la adresa masculilor din propria specie.

Masculii din aceasta specie de paianjeni au cel mult doua sanse sa se împerecheze, dar doar una în care mai pot scapa cu viata în urma actului sexual. Organismul lor este prevazut cu o prereche de formatiuni peniene specializate, care transfera spermatozoizii. Formatiunile sunt detasabile în mod natural si se desprind de trupul paianjenului, dar continua sa ejaculeze spermatozoizii în organul genital al femelei de paianjen.

Aceasta adaptare extrema a aparut în urma comportamentului canibal al femelei, care, dupa încheierea actului sexual, ar trece imediat la capturarea si consumarea masculului.

Singura scapare a mascului consta în desprinderea sa din timp, urmata de fuga de la locul faptei, înainte ca femela sa-i observe lipsa. Cercetatorii din cadrul Universitatii din Singapore au efectuat un experiment în care au crescut în conditii de laborator 25 masculi si 25 femele din aceasta specie de paianjen.

Când arahnidele au atins maturitatea sexuala, au fost distribuite în perechi. În timpul actului sexual, cercetatorii au observat acest tip de comportament extrem în cazul tuturor cuplurilor de paianjeni.

Pe baza cercetarilor în domeniu, se pare ca masculii cu penis detasabil nu sunt caracteristici doar paianjenilor Nephilengys malabarensis, ci si unor specii de furnici, gândaci, scorpioni si cefalopode.

Sursa: Live Science - via Descopera.ro

Site-ul permite schimbul de informatii care ajuta la socializare si la crearea unor noi prietenii. Cu toate acestea, cerceratorii au descoperit ca, în loc sa creeze noi legaturi, persoanele care au un nivel scazut de respect pentru sine tind sa se plânga prea mult prin intermediul retelelor de socializare si sa devina antipatice.

Oamenii de stiinta de la Universitatea Waterloo au elaborat un studiu pentru a observa felul în care lipsa respectului de sine poate afecta modul în care oamenii îsi exprima sentimentele.

Într-o prima etapa a studiului, voluntarii au fost întrebati ce parere au despre Facebook. Persoanele care se desconsiderau au marturisit ca reteaua de socializare reprezinta un mijloc sigur de a interactiona cu alti oameni si care reduce riscul aparitiei situatiilor incomode.

Apoi, voluntarii au fost rugati sa spuna care au fost ultimele lor statusuri postate pe profilul de Facebook. Pentru a le analiza, specialistii au creat un grup de control format din alti utilizatori ai retelei sociale care au fost pusi sa spuna cât de mult i-ar placea pe oamenii care le-au scris.

Rezultatele au aratat ca cei care se desconsidera sunt mai pesimisti, iar cei din jur îi percep drept antipatici. De asemenea, s-a constatat ca, atunci când cei care au un nivel scazut al stimei de sine posteaza statusuri pozitive, tind sa acumuleze mai multe remarci de la prietenii lor (cei care îi cunosc si în lumea reala) pe Facebook . Pe de alta parte, atunci când persoanele cu o parere buna despre sine posteaza un status pesimist, ei vor primi mai multe raspunsuri de la cunostintele de pe Facebook, din cauza faptului ca remarcile negative sunt, pentru acestia, evenimente rare.

La fel ca multe alte probleme în viata, postarea de comentarii pe Facebook este o actiune ce se poate complica. Desi oamenii care se desconsidera se pot simti în siguranta atunci când "se destainuie" pe Facebook, comentariile nu ajuta întotdeauna la îmbunatatirea perceptiei de sine, pentru ca pe Facebook, spre deosebire de viata reala, atunci când indivizii simt ca ar avea de comentat negativ la adresa cuiva, prefera de multe ori sa se abtina si, astfel, nu ofera celor cu o stima de sine scazuta niciun element util, niciun indiciu care sa arate acestora ca oamenii s-au saturat de negativismul lor.

Sursa: Psych Central - via Descopera.ro

Mini-robotelul va fi introdus în stomacul pacientului prin gura, cu ajutorul unui endoscop. Robotelul este dotat cu o penseta, pe care o foloseste pentru a prinde tesuturile canceroase, si cu un cârlig, cu care le va taia si cu care va coagula sângele.

Cu ajutorul unei camere atasate endoscopului, chirurgul va putea urmari tot ce se petrece în stomac pe un monitor, controlând bratele robotelului de la distanta.

"Miscarile pe care le poate efectua un om sunt foarte mari, iar daca doresti sa efectuezi miscari foarte fine, îti va tremura mâna. Cu ajutorul robotilor putem efectua miscari extrem de fine, fara a mai avea problema tremuratului", explica enterologul Lawrence Ho, unul dintre cercetatorii de la Spitalul Universitar National din Singapore care au proiectat robotelul.

Profesorul Ho afirma ca noua inventie a fost deja folosita pe 5 pacienti din India si Hong Kong, eliminând cu succes cancerul la stomac. Operatiile au durat mult mai putin decât cele efectuate fara robotel, nu au lasat cicatrici pe abdomenul pacientilor, prezentând totodata un risc mai mic de infectie.

Cancerul de stomac este foarte raspândit în Asia de Est, fiind una dintre principalele cauze ale deceselor.

Cercetatorii au format o companie în luna octombrie a anului trecut si doresc sa lanseze pe piata robotelul în maxim 3 ani.

Sursa: Reuters - via Descopera.ro

Acum, o echipa de cercetatori din Ungaria si Suedia anunta descifrarea misterului.

Dungile au rolul de a tine la distanta mustele hematofage, sustin cercetatorii. Studiul publicat în Journal of Experimental Biology arata ca tiparul creat de dungile alb-negre fac ca zebrele sa devina neatragatoare pentru aceste "insecte-vampir".

Secretul consta în modul în care acest tipar dungat reflecta lumina.

"Initial, am studiat caii cu parul de culoare cafenie, neagra sau alba. Am descoperit ca în rândul cailor ce au parul negru sau cafeniu lumina este polarizata orizontal, ceea ce îi facea pe cai foarte atragatori pentru tauni", explica Susanne Akesson de la Universitatea Lund, membra a echipei de cercetatori ce a efectuat acest studiu.

"Cai cu parul alb reflecta lumina nepolarizata", a adaugat dr. Akesson, care nu este atragatoare pentru tauni. De aceea, caii albi nu au probleme cu taunii, spre deosebire de cei cu parul negru sau cafeniu.

Dupa ce au descoperit ca taunii prefera parul închis la culoare, cercetatorii au studiat zebrele, dorind sa afle ce fel de lumina reflecta acestea si ce efect are lumina asupra musculitelor hematofage.

Cercetatorii au creat mai multi "cai artificiali" cu diferite tipare, pe care i-au lasat în natura, în apropiere de o ferma aflata în zona rurala a Ungariei.

"Caii artificiali erau acoperiti cu lipici, ceea ce ne-a permis sa vedem câte insecte atrage fiecare tipar. Am descoperit ca tiparul care este întâlnit în rândul zebrelor a atras cel mai mic numar de muste, chiar mai putine insecte decât placile complet albe, ce reflectau lumina nepolarizata", a declarat dr. Akesson.

Astfel, studiul sugereaza ca zebrele au evoluat aceste dungi pentru a se feri de insectele daunatoare.

Profesorul Matthew Cobb, un specialist în biologie de la Universitatea Manchester ce nu a fost implicat în studiu, afirma ca cercetarea este "riguroasa si fascinanta", adaugând însa ca "banuiala mea este ca acesta nu este singurul motiv pentru care zebrele au dungi".

Sursa: BBC Nature - via Descopera.ro

"În acest weekend am reusit sa finalizam procesul de contopire a imaginilor, dupa un efort care a durat un an", a declarat Jean-Philippe Berger, cercetator la European Southern Observatory (ESO), organizatia interguvernamentala care administreaza cele 4 telescoape situate în Chile, ce formeaza Very Large Telescope (VLT).

Complexul VLT situat în Paranal include patru telescoape optice mari, fiecare dintre acestea masurând 30 de metri în înaltime si fiind dotate cu oglinzi de 8 metri în diametru.

Astronomii au combinat semnalele receptionate de cele 4 telescoape folosind o tehnica intitulata "interferometrie", prin care cele patru imagini sunt combinate pentru a obtine o imagine de o rezolutie mai mare.

Prin acest proces se obtine o "oglinda virtuala" cu un diametru de 130 de metri, ce ofera posibilitatea de a studia cosmosul în profunzime.

"Putem vedea suprafata stelelor, inclusiv a unor obiecte ce nu au fost observate niciodata pâna acum, precum stelele foarte tinere sau galaxiile tinere", a explicat Berger.

"Este foarte dificil de construit un telescop optic foarte mare, asa ca am folosit interferometria. Lucram de ceva timp la acest proiect, asa ca abia asteptam sa putem folosi telescopul virtual în scopuri stiintifice", a concluzionat Berger.

ESO, organizatia care administreaza telescopul, a fost înfiintata în 1962 si este sustinuta de urmatoarele tari: Austria, Belgia, Brazilia, Cehia, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania si Suedia.

Sursa: AFP - via Descopera.ro