Aflat la 84 kilometri nord-vest de Londra, pe malul raului Chervel, Oxfordul este un oras vechi si elegant, vestit mai ales pentru celebra sa Universitate. Mentionat documentar in 912, orasul s-a grupat in jurul acestui asezamant de cultura fondat in 1168. Farmecul orasului este renumit in intreaga lume. Peste tot esti intampinat de turle, cupole, ziduri medievale, multe dintre ele inecate in iedera.

Galeriile acoperite ale manastirilor, cele 65 de biserici fac din orasul inconjurat de dealuri un loc fascinant cu o arhitectura unica in lume. Universitatea ca emblema a orasului este la fel de cunoscuta si la fel de veche precum cele de la Paris, Bologna, Padova si Salamanca. Multi dintre oamenii de seama ai Marii Britanii si nu numai au studiat aici sau la Cambridge, celalalt oras universitar al tarii situat in nord-estul capitalei. De fapt cele doua universitati sunt cunoscute sub numele comun Oxbridge. Oxfordul a servit ca decor de film pentru numeroase pelicule printre care cele realizate dupa romanele politiste ale lui Colin Dexter, al caror erou este inspectorul Morse.

Un colorit aparte il ofera orasului multimea studentilor imbracati in robele largi si purtand toci in culoarea colegiului respectiv. Colegiile au un aspect specific. Fiecare are o poarta prin care se intra in curtea interioara (patrulaterul) in jurul careia se inalta capela, sala mare, dormitoarele si camerele de studiu. Toate se mandresc cu gradini, banci de piatra, cadrane solare si arbori seculari.

Cel mai frumos dintre acestea este Christ Church, a carui catedrala, Sfantul Frideswide a fost ridicata intre 1170-1180 si completata in 1225. Colegiul se mandreste cu numeroase tablouri de Titian, Leonardo da Vinci si Rubens. La colegiul Merton, inaltat in 1264, exista o biblioteca in timpul Renasterii iar la Colegiul Hertford un pod venetian reconstruit, care leaga aripa noua de cea veche. Fiecare colegiu are viata lui proprie, este o organizatie independenta si are o avere considerabila, provenita in special din donatii si dispozitii testamentare.

Colegiile au fost puternic ancorate in istorie. Oxfordul era unul dintre locurile preferate de plimbare ale reginei Elisabeta care discuta si glumea aici cu profesorii in engleza si latina. Tot aici Carol I si-a tinut curtea in timpul Razboiului Civil, in timp ce farfuriile de argint ale colegiilor erau topite pentru a servi cauzei regale.

Una dintre cladirile si institutiile incarcate de traditii este Biblioteca Bodleiana care adaposteste peste 6.000.000 de volume, pe langa inestimabilele manuscrise si tiparituri din secolul al XV-lea. Ea a pornit din donatia testamentara de 256 manuscrise ale ducelui de Gloucester si finantata ulterior de Sir Thomas Bodley. Farmecul orasului este sporit de teatre, muzee, de strazile intortocheate, totul amintind un tablou realizat de un mare maestru.

IRINA STOICA - magazin.ro

Numit oficial RMS Titanic, cel mai faimos vapor din toate timpurile a facut parte dintr-un trio de transatlantice detinute de compania White Star Line si construite la santierele navale Harland&Wolff. La vremea lui, Titanicul a fost cel mai mare vas de pasageri din lume, avand o lungime de 270 metri, un tonaj de 46.000 tone si putand atinge o viteza de 21 de noduri (circa 40 km/ora). Vasul si-a inceput voiajul inaugural miercuri, 10 aprilie 1912, din portul englez Southampton, pornind spre New York sub comanda capitanului Edward J. Smith.

Dupa ce a traversat Canalul Manecii, vaporul a acostat la Cherbourg, in Franta, pentru a mai lua la bord pasageri si s-a oprit din nou, a doua zi, la Queenstown, in Irlanda (astazi, orasul Cobh), inainte de a se indrepta cu toata viteza spre America, avand la bord 2223 oameni. Printre ei  se aflau unii dintre cei mai bogati si mai influenti oameni din lume – milionarul John Astor, industriasul Benjamin Guggenheim, Isidor Strauss, Archibald Butt, consilier al presedintelui SUA. In seara de 13 aprilie, dupa ce primise mai multe avertismente privind existenta unor aisberguri, capitanul Smith a ordonat devierea cursului spre sud.

A doua zi, la orele amiezii, vasul cu aburi Amerika a emis un nou avertisment, anuntand ca blocuri mari de gheata se afla in calea Titanicului dar in mod inexplicabil, acest avertisment n-a mai ajuns la capitan, ca si avertizari similare, venite la orele serii din partea navei Mesaba. La ora 23:40 noaptea, vaporul a lovit in plin un aisberg urias si, in doua ore, s-a scufundat. Naufragiul a provocat moartea a peste 1500 de persoane, fiind unul dintre cele mai mari dezastre maritime, numarul mare al victimelor fiind cauzat, spun specialistii, tocmai de convingerea constructorilor ca Titanicul ar fi fost „nescufundabil”.

Presa epocii a tesut numeroase legende privind soarta celebrului vapor, iar catastrofa a dus la modificari radicale ale normelor de securitate maritima. Descoperirea, in 1985, a epavei vaporului, de catre echipa lui Robert Ballard, a reinviat mitul Titanicului iar filmul de Oscar, cu Leonardo di Caprio si Kate Winslett va readuce vaporul in atentia intregii lumi.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

In urma cu un an, mai multe clanuri ale tribului indian tlingit, din sud-estul statului Alaska, s-au reunit in cadrul unei ceremonii inedite in care au sarbatorit recuperarea unei statui, dupa un secol de absenta. O statuie sculptata in lemn reprezentand un castor, esentiala pentru istoria si cultura tlingitilor. Aceasta orna altadata prora unei canoe de razboi care aproviziona cu alimente clanurile dupa bombardarea satelor indiene de catre marina americana, in 1881. Mai tarziu, un membru al tribului a vandut obiectul, din proprie initiativa, unui colectionar. Odata cu dispersarea obiectelor, s-a creat un vid in comunitate.

Indienii si-au pierdut treptat onoarea si valorile, s-au confruntat cu probleme sociale: suicid, alcoolism.Flash back In 1998, un batran al tribului viziteaza depozitele Muzeului american de istorie naturala din New-York. Deodata, aude o voce interioara care il dirijeaza spre o etajera pe care, spre marea sa uimire, descopera castorul din lemn. Folosindu-se de o lege „revolutionara” adoptata in 1990, populatia tlingit a cerut restituirea castorului si muzeul a avizat favorabil solicitarea. In ziua in care sculptura a revenit in trib, s-a adunat tot satul. Oamenii plangeau. Pentru ei, aceasta sculptura nu era un obiect de arta, ci unul cu o dimensiune spirituala deosebita si cu putere de vindecare.

O lege controversata

Legea pentru protectia mormintelor indiene si restituirea obiectelor a fost semnata de George Bush in 1990, dupa lungi ani de negocieri intre oameni de stiinta, politicieni si comunitati indiene. Legea impune tuturor muzeelor si organismelor federale care poseda obiecte indiene si schelete umane sa procedeze la inventarierea lor, sa identifice triburile de origine si sa semnaleze prezenta triburilor descendente. Muzeele americane detineau in 1990 500.000 de schelete umane si milioane de obiecte.

In urma acestei legi au fost restituite 20.000 de loturi de ramasite umane si 385.000 de obiecte. Cifre care nu reflectau realitatea. O perla neinsemnata sau un ciob de ceramica erau bifate. Drepturile comunitatii indiene de a-si pastra specificul cultural sunt pe deplin legitime, dar si cercetarea stiintifica isi are legitimitatea ei, in viziunea americanilor.

Obiectele funerare, de pilda, al caror loc e sub pamant, langa corpurile defunctilor, sunt expuse si in muzee, constituind marturii extraordinare ale disparitiei unei culturi, dar in acelasi timp sunt si modele menite sa resusciteze sau sa dezvolte stiluri artistice traditionale. O mare parte dintre indieni a ajuns la concluzia ca unele obiecte isi au locul in muzee pentru a putea fi vizionate de un public cat mai numeros. Cu conditia sa se respecte anumite obiceiuri: sa fie orientate intr-o anumita directie, sa fie „pudrate” periodic cu tutun sau cu polen de grau etc.

Field Museum din Chicago, care detine cea mai importanta colectie de obiecte indiene, a restituit 12 piese importante in ultimii ani (vase totemice cu reprezentari sculpturale animale, in special) culese dintr-un sat abandonat in 1899 al tribului Cape Fox din Alaska. „Scopul acestei legi nu e acela de a goli muzeele de obiecte indiene, ci de a permite restituirea unui anumit numar de obiecte fundamentale care n-ar fi trebuit sa dispara din locul lor de origine”, comenteaza directorul de la Field Museum.

Restituirea lor nu e intotdeauna usoara. Numeroase triburi nu au posibilitati financiare pentru derularea procedurilor de restituire. Pe de alta parte, unele au fost tratate chimic, uneori cu arsenic, ceea ce le face improprii pentru ceremonii. Sefii de trib afirma ca toate aceste obiectele apartin indienilor. Legea din 1990 se opune acestei opinii numite „pan-indiene”, stipuland ca, pentru a reclama obiecte sau ramasite pamantesti, un trib trebuie sa dovedeasca faptul ca e descendent direct al tribului proprietar. Pe de alta parte legea favorizeaza anumite triburi si le defavorizeaza pe altele, cum ar fi cele din est, de pilda, care au fost decimate de valurile succesive de colonisti europeni.

O alta problema o constituie incercarea de a recupera schelete vechi de mii de ani, aflate in atentia cercetatorilor care incearca sa descopere elemente esentiale pentru istoria migratiilor pe continentul american.

DORIN MARAN - magazin.ro

Stralucitoarea capitala a Malaysiei este unul dintre cele mai tinere orase de acest fel de pe continentul asiatic. Cu mai putin de 200 de ani in urma, in 1857, cativa chinezi au venit aici de pe coasta de vest a tarii, pentru a face prospectiuni si au descoperit la poalele muntilor Banjaran un impresionant zacamant de cositor. Expeditia si-a instalat tabara in locul unde au fost cazati si muncitorii sositi in acest scop, la confluenta raurilor Kheng si Gornbak. Conditiile erau deosebit de vitrege, zona era mlastinoasa si bantuita de malarie, motiv pentru care cei sositi aici au numit-o Kuala Lumpur, „Confluenta mizeriei”.

 Numele nu i-a descurajat pe locuitorii carora cositorul le-a adus venituri serioase, care le-au permis sa transforme asezarea intr-un oras prosper. Uriasele plantatii de cafea si de cauciuc din jur au contribuit la randul lor la dezvoltarea rapida a viitoarei capitale, pentru ca in 1896 orasul capata acest statut.

Capitala Federatiei Malaysia, oras tropical locuit de comercianti chinezi, fermieri locali si numerosi indieni, a primit la inceputul secolului al XX-lea noi valuri de imigranti din India si Sri Lanka, datorita dezvoltarii industriei automobilelor si de aici, cererii de cauciuc. In jurul anul 1940 populatia ajunsese la patru milioane dar in timpul Celui de al Doilea Razboi mondial a inregistrat un regres sever. A fost momentul cand puterea coloniala britanica s-a retras din fata japonezilor, care au cucerit Malaysia. Viata locuitorilor a fost grav afectata si dupa 1945 de luptele pentru putere dintre nationalisti si comunisti. In final tara s-a stabilizat ca monarhie parlamentara, regele de aici fiind ales de sultanii celorlalte tari din Federatie. In 1977, orasul a capatat faima mondiala prin construirea turnurilor Petronas, cele mai inalte din lume la data aceea, respectiv 452 de metri.

Datorita boomului economic de la sfarsitul secolului al XX-lea, in oras au aparut o multime de cladiri moderne, dar farmecul asezarii este oferit in mod deosebit de vechile constructii asiatice. Una dintre cele mai frumoase cladiri ale orasului este Gara Centrala, cu minarete de peste 30 de metri, cu arcade si cupole decorative. Posta Centrala este si ea un adevarat palat, iar Primaria, sediul administratiei sultanului si Curtea Suprema sunt realizate in stil maur.

Principala religie este islamismul, de unde numarul mare de moschei, printre care Moscheea Vineri sau Moscheea Nationala Masjid Negara, care poate adaposti 8000 de credinciosi, cele 18 minarete, inalte de 73 metri, reprezentand cele 13 state ale federatiei si cei cinci Stalpi ai Islamu-lui: credinta, rugaciunea, milostenia, purificarea rituala si pelerinajul la Mecca.

Exista de asemenea edificii de cult in orasul chinezesc si in cel indian. Templul chinezesc Sze Yeah este inchinat indurarii si omeniei. Templul indian Sri Maha Marianmeu, este ridicat sub forma unui munte de zeitati pe cinci niveluri iar in Grotele Batu, din afara orasului, peste 100.000 de credinciosi vin anual pentru a se inchina lui Shiva si fiului sau. Din vechea asezare a minerilor nu a mai ramas decat legenda care povesteste despre munca, tenacitate si curaj.

IRINA STOICA - Revista Magazin

Exista, dupa cum bine stim cu totii, accidente, boli si nenumarate alte cazuri, în urma carora oamenii sunt nevoiti sa apeleze la proteze atunci cand unul dintre membre a suferit o agresiune. E greu sa accepti aceasta noua situatie, dar e si mai greu sa procuri asemenea proteze. Lumea stiintifica, prin cercetari deloc simple, încearca sa usureze viata celor ce ajung la chirurgia ortopedica.

Romania iese in lume

Unul dintre proiectele ce urmaresc cresterea competentelor romanesti în domeniul chirurgiei ortopedice este si cel ce se refera la alungirea si reconstructia osoasa în hemicondrodiastazis, pseudoartroza si maladia Lobstein. Pentru a se face cunoscuti si pe plan international, este nevoie, sustine directorul proiectului, prof. univ. dr. Gheorghe Burnei, de promovarea programelor de cercetare romanesti, de participarea la sesiuni de comunicari stiintifice nationale si internationale si de organizarea unor manifestari stiintifice cu participare internationala.

Se cunoaste faptul ca unul dintre domeniile vitale ale medicinii îl reprezinta chirurgia ortopedica reconstructiva aplicata în tratamentul diferitelor maladii osoase, cu rasunet functional si estetic, respectiv cele localizate la nivelul oaselor si, in general, al membrelor (humerus, radius, tibie sau femur). Formele sub care pot sa apara aceste malformatii sunt multiple: congenitale sau ca rezultat al unor complicatii post-traumatice, post-infectioase sau paralitice. Tratamentul acestor afectiuni comporta aspecte de ordin functional, social si psihologic.

Tinem pasul cu prezentul

Medicina bazata pe principii moderne, sustin specialistii, are ca obiectiv principal al tratamentului redarea functionalitatii maxime posibile a membrului respectiv în vederea castigarii independentei individului si a integrarii sociale a acestuia. Latura estetica este si ea o mare problema. Poate constitui un punct determinant al perceptiei propriei integritati de catre pacient. Complexitatea din ce în ce mai mare a tehnicilor moderne de recuperare a pacientilor care sufera traumatisme, competitia cu timpul, toate acestea sunt elemente ce caracterizeaza medicina moderna. Scopul principal este realizarea unui maximum de eficienta pentru pacient, cat mai repede posibil, pe bazele cunoasterii aspectelor fizice, mentale si familiale ale pacientilor.

În acest sens, proiectul propus de echipa de cercetatori formata din personalitati de marca de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti, Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca si Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Mecanica Fina promoveaza rezultatele cercetarii romanesti si cuprinde studiile si terapiile inovative în acest domeniu.

Un proiect pentru mileniul trei

Se preconizeaza o mai stransa colaborare stiintifica si tehnica pe termen lung, privind studiile terapeutice si interventiile inovative, urmarind dezvoltarea ulterioara a proceselor esentiale pentru succesul terapiilor noi cu aplicare potentiala în tratarea unor boli si tulburari medicale, utilizarea adecvata a noilor terapii si tehnologii medicale vizand monitorizarea pe termen lung a aspectelor de securitate privind utilizarea noilor tehnologii medicale în domeniul chirurgiei ortopedice, si anume reconstructia osoasa în cazuri de malformatii congenitale, pseudoartroza, osteoporoza, prin utilizarea sistemelor de fixare externe modulare.

Cercetatorii romani initiatori ai acestui proiect doresc punerea în valoare a competentelor si a potentialului de cercetare medicala romaneasca în domeniul chirurgiei ortopedice reconstructive, prin utilizarea fixatoarelor externe modulare în cazuri speciale; a terapiilor inovative, în deviatiile axiale ale membrelor, în alungirea si reconstructia osoasa la bolnavii cu maladia Lobstein, precum si la corectarea unor diformitati complexe osteoarticulare asociate scurtarii membrelor.

*

Studiile de cercetare si de experimentare clinica si de laborator au dus la aplicarea în conceptie proprie a unor terapii inovative si la realizarea unor echipamente specializate care se ridica la nivelul cerintelor internationale din punct de vedere al performantelor. Elasticitatea ansamblului fixator, combinata cu stabilitatea pe care o are, accelereaza procesul de osteogeneza locala si, în consecinta, mareste fixarea solida a osului în timpul corectiilor tratamentului.

Punerea în practica a acestui fixator va duce, cu siguranta, la evitarea amputatiilor urmate de protezare si va elimina astfel dependenta pacientului de dispozitivele de protezare externa pentru tot restul vietii. Va mai trece ceva timp pana ce aceste fixatoare vor putea fi folosite în chirurgia ortopedica. Lumea stiintei avanseaza, iar noi nu trebuie sa ramanem în urma.

IOANA FLORIA - magazin.ro

Daca este sa judecam dupa cele scrise in Biblie, primii locuitori ai Tarii Fagaduintei au fost evreii, carora Moise, un personaj charismatic, considerat "ales al lui Dumnezeu", le-a poruncit sa fuga din robia egipteana, prin desert. Aceasta calatorie dramatica, ramasa in constiinta generala drept "exod", a durat nu mai putin de patruzeci de ani, prefigurând parca peregrinarile ulterioare ale poporului iudeu.

La ora actuala, majoritatea teologilor, chiar si cei ce apartin altor culte decât iudaismul, cred ca Moise a fost un personaj real, asemenea lui Iisus Christos, Ioan Botezatorul sau Mahomed. Nu de aceeasi parere sunt doi renumiti istorici si academicieni francezi, fratii Messod si Roger Sabbah - culmea, de religie mozaica! - care sustin ca evreii nu au fugit niciodata din Egipt, iar Moise nu a existat!

Ei au ajuns la aceste concluzii stupefiante dupa ce au comparat scrierile din Vechiul Testament referitoare la Exod, cu hieroglifele egiptene datând din aceeasi perioada, adica anul 1300 i.Chr. "Evreii despre care Biblia spune ca ar fi fugit din robie nu au fost nici evrei si nici sclavi, ci un grup numeros de tarani egipteni. Pe de alta parte, ei nu au fugit din "robia Faraonului", ci au fost alungati de catre acesta, din pricina ereziei religioase pe care o sustineau, anume existenta unei singure divinitati, credinta ce venea in contradictie cu religia egipteana oficiala, prin excelenta politeista.

Probabil ca din aceasta cauza s-a format confuzia cu religia iudaica, monoteista, iar ereticii egipteni au fost automat categorisiti drept evrei", este de parere Roger Sabbah. Potrivit celor doi savanti, hieroglifele descoperite in Egipt nu pomenesc nicaieri numele evreilor, in schimb fac referire la orasul Akhet-Aton (actualmente Tell-el-Amarna, la 130 km sud de Cairo - n.n.), ai carui locuitori au fost expulzati, de catre faraonul Ai. "Scrierile egiptene descriu cu lux de amanunte aceasta deportare in masa, survenita ca pedeapsa pentru credintele religioase contrare ordinii de stat.

Moise, in calitate de conducator al evreilor in fuga lor din Egipt este cu siguranta un mit, iar daca acceptam ideea ca el a fost totusi un personaj real, in nici un caz nu era evreu, ci egiptean, fiind probabil unul dintre liderii religiosi ai ereticilor exilati de faraonul Ai. Este incitanta si ipoteza ca falsul Moise ar fi putut fi un conducator egiptean de rang inalt, intrucât simbolurile prin care Moise este regasit in Biblie - sarpele si toiagul - sunt identice cu cele prin care se recunostea puterea divina a faraonilor, sau cel putin un personaj abil care, desi nu avea sânge regal, dorea sa se foloseasca de aceste insemne spre a-si crea credibilitate."

Sursa: magazin.ro

Cunoscuta, pâna in prezent, mai mult datorita misterioaselor statui, ridicate de bastinasi, cu sute de ani in urma, unele dintre ele grele de zeci de tone, Insula Pastelui ii contrariaza din nou pe oamenii de stiinta si pe parapsihologi. Motivul nu este legat de faimosii "moai", statuile din tuf vulcanic despre care localnicii sunt si astazi incredintati ca ar gazdui spiritele zeilor, ci pur si simplu de pamântul insulei!

Analizând mai multe mostre de sol, prelevate de aici, o echipa de cercetatori americani a ajuns la concluzia ca acesta contine o bacterie care ii poate ajuta pe bolnavii de cancer hepatic! Bacteria, numita CCI-779, pare sa intrerupa cresterea celulelor canceroase, pe care le elimina 
apoi din organism. "Aceasta bacterie apare in substanta numita rapamicina, continuta in pamântul din insula. Ea blocheaza activitatea unei proteine cheie, ce asigura inmultirea celulelor canceroase si este astfel capabila sa opreasca dezvoltarea tumorii si chiar sa duca la micsorarea ei, asa cum demonstreaza testele efectuate de noi pe animale de laborator", spune dr. Gary Hudes, specialist in oncologie.

Numeroase persoane suferind de cancer hepatic s-au aratat gata sa participe, ca voluntari, la testarile unui medicament bazat pe miraculosul sol al Insulei Pastelui. "Dupa opt saptamâni de tratament cu acest medicament, nodulii cancerigeni si-au redus considerabil marimea", spune unul dintre pacienti. Medicii privesc aceasta bacterie ca pe o componenta a unui tratament de-a dreptul miraculos in sfera oncologica, in primul rând din cauza faptului ca nu produce nici un efect advers. Se spera ca, pornind de la ea, sa se puna la punct medicamente care sa trateze sau sa amelioreze toate formele de cancer cunoscute.

Sursa: magazin.ro

O "simpla" placa dreptunghiulara poate face minuni in plin desert, favorizând producerea de roua din umiditatea aerului. In desertul Neguev din Israel curge apa potabila. Si asta datorita unei placi dreptunghiulare de câtiva metri patrati acoperita cu un material plastic de culoare alba. In apropiere nu exista nici un izvor; nici un nor pe cer din care sa cada picaturi de ploaie. Doar un plan inclinat, fara fire electrice sau celule solare, pe care se prelinge apa. Apa ce curge pe intinderea de plastic nu e altceva decât roua formata in timpul noptii. Aceasta bizara "fântâna" exista si functioneaza deopotriva in regiunile aride din Arabia Saudita, Etiopia si India. Placa e prevazuta insa cu un dispozitiv care asigura o maxima condensare a umiditatii aerului in lichid.

 Un dispozitiv la care au lucrat timp de 6 ani 40 de oameni de stiinta din lumea intreaga, coordonati de un cercetator francez de la Comisariatul de energie atomica din Paris. Au fost testate cele mai performante materiale posibile, au fost realizate simulari pe calculator tinându-se cont de parametri meteorologici. Cel mai ambitios proiect apartine insa unui inginer agronom indian care lucreaza la o adevarata "uzina" de udat, in Statul Gujarat, pe coasta de vest a tarii. Cu cei 15.000 metri patrati de suprafata de condensare dintr-o folie de plastic speciala intinsa pe un vechi sit minier, inginerul indian spera sa strânga 1000-8000 de litri de apa in fiecare noapte.

Ambitiosul proiect e precedat de excelente rezultate obtinute pe suprafete mai mici in aceasta regiune arida. Instalat pe acoperisurile caselor, sistemul a permis recuperarea a circa 700 de litri de roua intr-o luna, in unele nopti recordul fiind de 70 de litri pe noapte. Sistemul da roade timp de 8 luni in timpul unui an. Cu un cost de 1,5 euro pe metru patrat, instalatia furnizeaza intre 15-20 litri pe noapte pentru fiecare casa. Acest volum de apa nu poate satisface, evident, toate nevoile celor care o locuiesc dar reprezinta o sursa de securitate.

 Pentru acest proiect, Girja Sharan a primit un premiu din partea Bancii Mondiale in 2004. Sistemul e interesant si pentru regiunile umede din nordul Europei. In Tarile de Jos, de pilda, poate asigura 10-20% din totalul apei provenite din precipitatii. Convertirea umiditatii in roua isi are, se pare, radacinile in antichitate. Istoricul grec Herodot relata faptul ca vechiul oras Theodosia, azi, Feodosia, din Ukraina, era alimentat cu apa, in urma cu 2000 de ani, prin intermediul unor constructii piramidale ciudate care condensau apa in aer.

Cercetarile efectuate in arhive si la fata locului nu au dat de urma acestor piramide"hidrologice" antice ci doar de morminte ale scitilor. Continuându-si cercetarile, arheologii au descoperit vestigiile unei platforme circulare cu un diametru de 20 de metri, construita la inceputul secolului XX. Soclul a fost acoperit cu câteva tone de pietris pentru a forma o... fântâna aeriana, probabil dupa modelul piramidelor descrise de Herodot. Sistemul n-a functionat si, câtiva ani mai târziu, intreaga instalatie a fost darâmata.

 DORIN MARAN - magazin.ro