Statisticile publicate in ultima vreme si bazate pe cele mai noi estimari ale specialistilor in domeniu avertizeaza ca in doar cativa ani, criza energetica va ajunge la apogeu. In conditiile in care zacamintele de petrol si gaze naturale sunt tot mai putine iar consumul de combustibil a atins cote extraordinar de ridicate (se apreciaza ca el s-a dublat in zilele noastre, fata de acum patru decenii), este cat se poate de clar ca la un moment dat, la „robinetul mondial”, benzina si motorina vor inceta sa mai curga. Pesimistii spun ca situatia e dramatica, optimistii spera insa ca biocombustibilii sa ofere o alternativa viabila pentru petrol. Dar este aceasta alternativa chiar atat de sanatoasa precum se spune?

Daca in urma cu cativa ani, cand mai multe state occidentale - in primul rand tarile scandinave - au introdus autovehiculele care functionau pe baza de biogaz - lumea rasufla usurata, la gandul ca, atunci cand vom ramane fara petrol, vom putea adopta solutiile „ecologice”, nu la fel stau lucrurile azi.

Intr-un raport dat publicitatii saptamana trecuta, mai multe organizatii ecologiste din Marea Britanie avertizau ca introducerea pe scara larga, in aceasta tara, a culturilor „energetice” - plante precum rapita, salcia sau miscanthus (iarba elefantului), va duce la o deteriorare rapida si ireversibila a terenurilor arabile, monoculturile daunand, in acelasi timp, si mediului natural.

Cu alte cuvinte, incercand sa gaseasca o solutie crizei energetice, oamenii risca sa distruga agricultura si astfel sa declanseze o foamete fara precedent in tarile dezvoltate, ale caror resurse funciare vor fi practic secatuite.

Culturile „energetice” afecteaza grav calitatea solului si a apei

„Fara un management adecvat, cultivarea plantelor pentru combustibil, electricitate si incalzire poate declansa declinul iremediabil al ecosistemului, afectand grav calitatea solului si a apei”, este de parere Abigail Bunker, responsabil pentru politica agrara in cadrul organizatiei Campaing to Protect Rural England.

„Acest raport ar trebui sa constituie un semnal de alarma pentru guvernul britanic. In loc sa cultivam haotic, pe suprafate intinse, aceste plante industriale, si sa regretam ulterior pagubele produse, ar fi ideal sa dezvoltam sectorul bioenergetic cu atentie. Datele de care dispunem indica clar faptul ca un teren pe care s-a cultivat, de pilda, rapita, necesara producerii de biocombustibil, va da in viitor o productie foarte scazuta, total nesatisfacatoare, daca vom semana pe el grau, de pilda”, apreciaza Bunker.

Militanta ecologista avertizeaza ca proiectul guvernului britanic, de a cultiva pana in 2020 peste 2,5 milioane hectare cu rapita si alte plante industriale, pentru a asigura necesitatile energetice ale tarii, fara poluare, ar trebui revizuit. „Este vital ca plantele producatoare de energie sa salveze intr-adevar planeta de la un dezastru ecologic, prin reducerea emisiilor poluante, care in prezent, din cauza folosirii aproape exclusive a combustibililor fosili sunt foarte ridicate.

Dar nici o exagerare nu este buna si cultivand aceste plante de teama ca nu vom avea cu ce umple rezervorul masinii riscam sa ne confruntam, in viitor, cu o ruinare totala a fermierilor care, pe o parte vor obtine fonduri din partea autoritatilor, spre a cultiva plante industriale, pe de alta insa nu vor mai avea grane nici pentru necesitatile proprii”, avertizeaza doamna Bunker. Poate asa redevine Romania „granarul Europei”...

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

Se numeste Nestor si este un... robot. Asemenea oamenilor, nu e insa perfect. De pilda, nu intelege ca inainte de a introduce o farfurie in masina de spalat vase, se impune s-o treaca prin fata unui jet de apa. Sau sa aranjeze vasele in rafturile masinii. Pentru asta ar avea nevoie de competente extrem de elaborate ce implica corelarea capacitatilor senzoriale, motrice si de decizie.

Oamenii de stiinta insa nu cedeaza. Depasindu-se limite incredibile, au fost creati roboti umanoizi din ce in ce mai complecsi. Mai ales in Japonia. De pilda, inginerul Hiroshi Ishiguro de la compania NEC, a realizat mici roboti cvasi-umanoizi denumiti PaPeRo, care se ocupa de copii. Ei reusesc sa recunoasca vocea si chipul fiecarui copil pe care ii striga pe nume, le citesc povesti... O alta societate, Alsok, a creat roboti vigilenti (politisti) care au misiunea de a patrula pe strazi, de a detecta eventuale incendii sau intruziuni.

Seducatoare sunt si specimenele umanoide care ofera informatii publicului. Tinere brunete botezate Repliee, create de Laboratorul de robotica inteligenta a universitatii Osaka. Fetele vorbesc cu vizitatorii in patru limbi prezentand, de pilda, o expozitie. E nevoie de cateva secunde pentru ca publicul sa-si dea seama ca seducatoarele brunete sunt de fapt niste roboti. Mimentismul lor e uluitor, aproape uman, la fel si machiajul, pielea din silicon, parul... Realismul antropomorfic a fost creat de 42 de motorase instalate sub o carcasa metalica. Laboratorul a creat si o replica umanoida imbunatatita botezata Geminoid HI-1, care poate mima gesturile, vocea, privirile, expresiile stapanului.

Societatea franceza Aldebaran spera ca pana la sfarsitul anului sa uimeasca publicul cu primul robot umanoid francez. Se numeste Nao, are 50 cm inaltime si nu seamana cu specimenele create de Hiroshi Ishiguro. Un robot fara asemanare umana, cel putin in privinta detaliilor. Are capul oval, trei degete la fiecare mana. Poate recunoaste membrii unei familii, poate citi cu voce tare e-mail-uri, poate supraveghea o incapere... Un robot evolutiv care va fi dotat cu noi functii. Cele pe care le vor solicita clientii.

Variantele umanoide sunt cu mult mai atractive, inducand clientilor o perceptie pozitiva. Robotul poate ajunge la un incredibil grad de asemanare cu omul, asemenea figurilor de ceara sau a replicilor artistice din silicon (o varianta „sofisticata” a femeilor gonflabile). Complexitatea viului (a omului) e cea mai mare provocare pentru specialisti. Dar pentru a realiza copii robotice cu un important grad de fidelitate, e nevoie de programe si algoritmi „revolutionari”, dificil de realizat, cu o mare putere de calcul, pentru fiecare functie.

Complexitatea viului integrata intr-un robot, e desigur un vis dar, in acelasi timp, o sursa de inspiratie. Robotii viitorului apropiat vor fi cu siguranta capabili sa raspunda unor sarcini cotidiene, sa ajute persoanele in varsta sa se deplaseze, sa faca menajul, sa monitorizeze starea lor de sanatate, sa ia decizii in diverse situatii... Unele din aceste functii au fost deja perfectate. In actualul stagiu al tehnologiei, luarea unor decizii dureaza insa cateva ore.

Experientele in neurobiologie din ultimii ani i-au determinat pe specialisti sa reproduca (adapteze) tehnic, unele functii inspirate din creierul cobailor, functii legate de capacitatea lor de orientare. Si asta, prin studiul neuronilor localizati la nivelul hipocampului si a cortexului prefrontal. Robotul trebuie sa repereze un loc, analizand in imaginea furnizata de camera sa de luat vederi, punctele cele mai contrastante si contururile. Inteligenti, autonomi, cultivati, inzestrati cu potential emotional, cu discernamant si initiative corecte, umanoizii viitorului vor deveni, totusi, asemenea noua?

O intrebare provocatoare si probabil naiva. Ei, bine, da, raspund oameni de stiinta optimisti, dar pana la un punct, desigur. Acesti roboti, carora le va lipsi, in primul rand constiinta, s-ar putea apropia de comportamentul uman. Si, probabil, vor constitui o populatie specifica, care va evolua si social, cu drepturi si obligatii...

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Pentru a stimula dialogul dintre civilizatii si respectul cultural reciproc, un grup de intelectuali elvetieni, in frunte cu cineastul Bernard Weber, au luat in anul 2001 o initiativa laudabila: desemnarea celor mai reprezentative constructii si edificii realizate, de-a lungul mileniilor, de catre pamanteni. Initial, ideea s-a bucurat de un succes limitat, cu atat mai mult cu cat reprezentantii UNESCO au ezitat sa se implice, motivand ca un astfel de sondaj nu este nici democratic, nici stiintific.

In opinia lor, impartasita de multe somitati politice si culturale, inedita competitie a focalizat atentia asupra monumentelor celebre, ducand la neglijarea in continuare a unor situri arheologice de mare valoare si care se afla intr-adevar in pericol de a fi distruse pentru totdeauna, inclusiv a unor monumente incluse deja in patrimoniul cultural mondial, cum ar fi superbul templu de la Angkor, din Cambodgia.

Dar, pe masura trecerii timpului si a implicarii a tot mai multor personalitati culturale, stiintifice, politice si chiar sportive, ea a devenit o veritabila competitie mondiala, stimuland respectul si aprecierea pentru capacitatea creatoare a stramosilor si dorinta de a pastra valoroasa mostenire artistica transmisa de acestia. Statisticile arata ca in final peste o suta de milioane de oameni au votat, fie prin mesaje SMS, fie prin intermediul Internetului, pentru desemnarea celor sapte noi minuni ale lumii.

In cadrul unei ceremonii impresionante, desfasurate sambata pe stadionul Da Luz, din capitala portugheza Lisabona, monumentele incadrate printre „cele sapte minuni", din punctul de vedere al lumii moderne, au fost anuntate de personalitati precum fostul astronaut Neil Armstrong, actorii Ben Kingsley si Hilarry Swank sau fotbalistul Cristiano Ronaldo. O mare parte din incasarile ceremoniei vor fi donate pentru restaurarea monumentelor.

Marele Zid si-a tras partea leului

Cum poate era si firesc, data fiind ponderea votantilor, din cele 21 de edificii ramase in „finala", cele mai multe voturi a intrunit Marele Zid Chinezesc. Giganticul monument, singura creatie artificiala care, daca nu se vede din Luna, cel putin poate fi observata, precum, nici o alta constructie umana, de la mii de kilometri inaltime, a fost votat de zeci de milioane de chinezi, la indemnul autoritatilor din tara lor.

„Am ratat o sansa acum 2000 de ani, cand grecii au ales cele sapte minuni ale lumii. Ar fi regretabil sa o mai ratam inca o data", a declarat un oficial chinez, de la Academia Marelui Zid din Beijing. Uriasul zid, ce se intinde de-a lungul a aproape 7000 kilometri, de la estul la vestul Chinei, intre orasele Shanhaiguan si Jyayuguan, a fost conceput, in urma cu mii de ani, ca o pavaza impotriva triburilor migratoare care amenintau stabilitatea regatului chinez.

Constructia lui a durat aproape doua mii de ani, din 218 i.Hr. si pana pe la 1600 d.Hr. Monumentul, foarte bine conservat datorita preocuparii aratate in acest sens de catre guvernul de la Beijing, a fost inclus pe lista Patrimoniului Cultural Mondial, alcatuita de UNESCO, in 1987.

Chichen-Itza

Numita de conchistadorii spanioli „Castillo", piramida ce se inalta in mijlocul cetatii maya de la Chichen-Itza a fost construita pe la 800 d.Hr., ca un locas de cult, considerandu-se ca ar fi locul unde salasluiesc zeii. La echinoctiul de primavara, zidurile luminate de Soarele ajuns la apus formau o umbra ce aducea cu silueta unui sarpe, care cobora treptele laturii de nord a constructiei. Pentru popoarele amerindiene, aceasta era reprezentarea zeului civilizator Quetzalcoatl („sarpele cu pene"), despre care vechile legende sustineau ca se va intoarce candva la poporul sau - motiv pentru care „oamenii albi" ai lui Cortez au fost atat de bine primiti in America Centrala, fiind considerati trimisi ai zeului.

Statuia lui Iisus din Brazilia

Inaugurata in anul 1931, statuia care-l reprezinta pe Mantuitorul Hristos cu bratele intinse, binecuvantand parca metropola braziliana Rio de Janeiro, se afla pe varful muntelui Corcovado, la 710 metri deasupra nivelului marii. Arhitectul Carlos Oswald a inaltat, folosind cele mai moderne tehnici ale timpului, o veritabila capodopera, statuia inalta de 38 de metri devenind, de atunci, un simbol al orasului.

Macchu Picchu

Marturie elocventa a geniului incas, cetatea de la Macchu Picchu a stat, dupa cucerirea Imperiului Inca de catre Pizzaro, vreme de secole ascunsa in jungla. Abia in primii ani ai secolului trecut, american Hiram Bingham o descopera, cu totul intamplator, pe cand cauta legendarul „oras al Soarelui", despre care vorbeau traditiile locale.

Construit din dale uriase, pe culmile andine, orasul nu inceteaza sa-i uimeasca in egala masura pe arheologi si turisti. Nimeni nu stie cum a putut fi ridicat, la o altitudine de aproape 3000 de metri, acest oras, plin de edificii religioase (se crede ca era un imens complex religios, populat de preotese fecioare, dedicate cultului Soarelui), cu atat mai mult cu cat incasii nu cunosteau roata si nu aveau nici atelaje, nici animale de tractiune - caii au fost adusi abia de conchistadori.

Mausoleul Taj Mahal

Milioane de turisti viziteaza anual templul de la Taj Mahal, un locas sacru construit nu pentru o zeitate, ci pentru o femeie. La moartea iubitei sale sotii, Mumtaz Mahal, imparatul mogul Khurram a fost atat de indurerat incat a hotarat sa-i adaposteasca trupul neinsufletit intr-un templu mai frumos decat cele dedicate zeilor.

Zeci de mii de lucratori, adusi nu doar din India, ci si din China si Persia, au muncit timp de 22 de ani la faurirea celui mai celebru monument funerar din toate timpurile, pe langa care paleste si mormantul regelui antic Mausol, una dintre cele sapte minuni ale lumii. Acoperisurile templului sunt suflate cu aur, peretii sunt batuti cu pietre pretioase, interioarele impodobite cu minunate statui de aur si fildes. Din pacate, la ora actuala templul se afla intr-o accentuata stare de degradare, din pricina poluarii masive.

Colloseumul din Roma

Denumirea acestui monumental amfiteatru, cel mai mare din lumea antica, a fost inspirata de statuia gigantica a lui Nero, numita Colossus, aflata candva pe aceste locuri, alaturi de un lac artificial, Stagnis Neronis si de un palat aproape la fel de vast ca si Casa Poporului din Bucuresti, Domus Aurea toate construite de acelasi exuberant imparat-artist. Inceputa sub Vespasian, constructia a necesitat aproape zece ani de munca intensa, fiind inaugurata abia in anul 80 de catre fiul acestuia, Titus.

Festivitatile inaugurale au inclus lupte de fiare salbatice si gladiatori, spectacole si diverse concursuri, oferite neintrerupt plebei romane, timp de o suta de zile. Colloseumul este cel mai vizitat monument arhitectonic al Italiei, insa sufera si o degradare lenta dar inexorabila, mai ales din cauza gazelor de esapament si altor noxe toxice.

Ruinele de la Petra

In antichitate, Petra era unul dintre cele mai puternice centre comerciale din Orient, rivalizand cu Damascul si Bagdadul. Capitala regatului nabatenilor, despre existenta lui nu s-a mai stiut nimic in Europa si abia in anul 1812, calatorul elvetian Ludwig Burckhardt descopera ruinele, din piatra trandafirie, perfect conservate, ale asezarii antice. Inclus in patrimoniul UNESCO, orasul, cu giganticele sale temple inchinate zeitatilor pagane si cu ingeniosul sistem de apeducte (creatie a romanilor care au facut, la randul lor, din stravechea asezare nabateana, o perla a Orientului), s-a bucurat de ocrotirea regilor iordanieni si la ora actuala el este, alaturi de Lepcis Magna, cel mai bine pastrat dintre orasele romane de odinioara.

Gabriel TUDOR - magazin.ro

Odata cu deschiderea Cutiei Pandorei, a fost declansat un razboi pe viata si pe moarte intre fiinta umana si cele mai bizare vietuitoare conditionate sa supravietuiasca doar parazitandu-ne corpul. Daca, de pilda, un purice il mai reperam cu ochiul liber si-l putem starpi relativ usor, mult mai complicat e cu invadatorii microscopici, capabili sa puna stapanire, practic, pe intreg organismul nostru. Situatie in care se naste o intrebare justificata: cum se face ca, de-a lungul timpului, miile de specii reunite in armate uriase nu au reusit sa extermine gazdele parazitate?

Terminatorii din noi

Motivul tine de o logica pe care se pare ca o stapanesc si terminatorii din noi. Daca ar distruge toti membrii speciei parazitate, ar fi ca un fel de sinucidere in masa, intrucat agresorii si-ar epuiza astfel sursele de subzistenta. Or, asa ceva nu se intampla in lumea vie, de cat - probabil - in cazul anumitor segmente din populatia umana, mai putin interesate de perpetuarea speciei si mai mult de a trai ele bine, astazi.

Pe de alta parte, in ciuda reputatiei negative, marele clan al parazitilor include mai mult cautatorii de hrana, decat ucigasi in serie. Majoritatea prefera sa se instaleze confortabil in corpul gazdei si sa se alimenteze cu ceea ce gasesc aici. E ceea ce fac virusii, anumite bacterii, unii viermi intestinali etc., iar o actiune a lor in forta ar fi similara cu cea a unui om care-si incendiaza propria casa.

„Discriminari” patologice

Totusi, e sigur ca parazitii au si capacitatea de a ucide. De pilda, virusii gripei fac anual 250.000-500.000 de victime in intreaga lume. (Cu totul altceva s-a intamplat in 1918-1920, cand asa-numita gripa spaniola a lichidat intre 20 si 40 de milioane de persoane!) Un alt exemplu e paludismul, care are la origine microorganismul numit plasmodium si e transmis de tantari, provocand in tarile tropicale peste 2 milioane de decese.

Insa, in realitate, 99% din cei parazitati supravietuiesc, victime cazand de obicei copii sub 5 ani. De la o asemenea situatie porneste si butada „oamenii nu sunt egali in fata parazitilor”, care circula printre cercetatori. Intr-adevar, varstnicii, copiii mici, persoanele deja slabite de alte boli prezinta o vulnerabilitate sporita la astfel de agresiuni. Desi parazitul nu ucide „cu premeditare”, neavand in acest sens... nici un interes. La modul foarte serios, specialistii pun agresivitatea neobisnuita, manifestata uneori de minusculele bestii, pe seama unui gen de „greseala de tinerete”.

Imblanzirea ucigasilor nevazuti

Aratam ca exista si anumite situatii - sa le spunem atipice - cand atacatorul se indreapta catre o specie nevizata pana atunci, cu o ferocitate extrema. De pilda, Ebola actioneaza asupra omului de numai 30 de ani, dar fara mila: in Africa ecuatoriala, virusul ucide in opt cazuri din zece. Dupa cateva generatii, si parazitii se mai „molesesc”. In anii 1950, in Australia s-a introdus un virus care decima iepurii.

Daca la inceput a facut ravagii, dupa cativa ani si-a incetinit veritabilul blitzkrieg, profitand de durata de viata mai lunga a gazdelor mamifere, pentru a se reproduce linistit. Asadar, o noua tactica de asigurare a perpetuarii optime a speciei, insa nu cea mai spectaculoasa. Toxoplasma e un parazit ce poate produce orbirea sau malformatii la noul-nascut.

Uneori, el isi provoaca destinul, incepandu-si existenta - de pilda - intr-un sobolan, pe care il „convinge” sa nu mai fuga de pisici. Scopul jocului cu moartea: schimbarea gazdei, unde va gasi conditii mai bune. La oamenii parazitati de toxoplasma s-au inregistrat mai multe accidente de masina decat normal, ceea ce sugereaza un mecanism infailibil al luptei pentru supravietuire. Lupta in care omul nu e nici pe departe un invingator incontestabil.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Suntem oare noi, oamenii, „cobaii de lux” ai unui experiment genetic de amploare cosmica? O asemenea idee, desigur, ar putea starni suspiciuni, zambete ironice, indignare, cei mai multi dintre semenii nostri aruncand-o pe seama unor elucubratii puerile si stupide, cel mult demne de un roman science-fiction de slaba factura. Ce ne facem insa atunci cand sustinatorii excentrici ai ipotezei vin in fata noastra cu potentiale dovezi palpabile?

Boala sau o „moda” bizara?

In diverse locuri din lume, au fost descoperite schelete sau mumii ale unor fiinte humanoide, insa avand caracteristici extrem de bizare. La Muzeul de Istorie Naturala din Uberaba (Brazilia) exista o mumie de origine necunoscuta. Administratorii muzeului cred ca a fost adusa din Egipt, singurul argument fiind forma craniului, cu volumul de circa doua ori mai mare decat unul normal. Or, in Egiptul antic, apare clara o stranie moda: deformarea voita a craniilor unor membri ai familiilor faraonilor.

Mumia de copil din Brazilia prezinta si alte anomalii, cum ar fi cele cate sase degete la fiecare picior. Cei mai rationali cercetatori se refera totusi numai la cap, considerand ca e vorba despre hidrocefalie: raspandirea de lichid cefalo-rahidian in ventriculele cerebrale, fapt ce genereaza o presiune marita in craniul copilului si implicit intarzierea osificarii si „dilatarea” pana la monstruos a capului.

Fiinte cu capete duble

Muzeul din Piatigorsk (Caucaz) gazduieste si el cranii in forma de ou, datand din sec. III-IV d.Chr., aici fiind vorba despre o practica ale carei motive nu se cunosc, desi raspandita pe tot globul si avand o vechime de peste 20.000 de ani! Mese stranse, placute de lemn si chiar leagane speciale se foloseau pentru deformarea craniilor inca neosificate ale copiilor.

Asemenea ciudatenii s-au mai descoperit de altfel in America de Sud, in Asia, in Europa (Norvegia si Franta) etc., ceea ce nu poate fi o simpla coincidenta, ci mai degraba un mimetism. Dorinta de a semana cu un model de esenta superioara - cred unii cercetatori – dar cine sau ce sa fie aceasta entitate? O incercare de sistematizare a informatiilor a facut Robert Connolly si prima constatare socanta se refera la capacitatea cerebrala: la Homo sapiens, 1250-1380 cm3; la humanoizii necunoscuti, intre 2600-3200 cm3. Cum sa explicam uriasa diferenta?

Copilul venit din stele

Connolly identifica patru tipuri diferite de cranii deformate. Cel in forma de con nu ar fi obtinut in mod artificial si deci ar apartine unei specii diferite de genul Homo. La fel, cel asemanator unui dovleac alungit. Tipul J e si mai ciudat, avand orbitele oculare cu 15% mai mari decat la omul normal.

Tipul M are cei doi lobi globulosi ai craniului totalmente disproportionati, cu volumul aproximativ dublu fata de normal. Deocamdata insa nu exista argumente suficiente pentru a orienta ipotezele catre „pista extraterestra”. O face totusi cercetatorul Lloyd Pye, in celebrul caz „Starchild”, un craniu de copil in legatura cu care bizareriile se tin lant. Analizele anatomice ar indica o vechime de circa 6 ani a acestuia, insa datarea cu C14 „proiecteaza” vestigiile la 900 de ani in urma! Absolut anormala e si rezistenta osului, de doua-trei ori mai mare decat la om, craniul respectiv avand in plus, in structura, niste fibre microscopice rosiatice, de origine necunoscuta.

Ipoteza hibrizilor extraterestri

La 10 saptamani dupa introducerea intr-un dizolvant pentru oase, un fragment din craniul „copilului stelelor” a ramas intact, pe cand un os de om adult se dizolva intr-o saptamana. Volumul depaseste si el cu circa 50% dimensiunile normale, desi e cu 50% mai usor, astfel ca unii experti s-au intrebat daca e vorba chiar despre un copil.

Ochii acestuia erau insa considerabil mai mici si in forma de „taietura”, urechea externa pare sa fi lipsit, iar gatul era cu 30-50% mai subtire decat cel uman, partea inferioara a fetei extrem de redusa si sinusul inexistent. Totusi, testele ADN efectuate dupa 1999 au adus elemente cu-adevarat senzationale. ADN-ul copilului este un amestec de la... cel putin trei persoane diferite, ceea ce indica grave contaminari prin manipulari genetice.

In alta ordine de idei, s-a demonstrat ca „Starchild” a avut o mama umana, dar partenitatea prezinta particularitati imposibil de descifrat. De aici, o teorie complexa privitoare la faptul ca rasa umana e un produs de hibridare obtinut de fiinte extraterestre care ar fi facut din Terra un imens laborator de experimente genetice. Sugestii in acest sens ar exista si in Biblie, dar si in traditiile diferitelor culturi. Prin urmare – de fapt, cine suntem noi?

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Confruntati cu transformari climatice fara precedent, savantii se tem ca ne ameninta o era de calamitati naturale, incalzirea planetei putand provoca, in opinia lor, o catastrofa de proportii. De ani de zile, suntem avertizati, pe toate canalele mass media, de iminenta dezastrului provocat de asa-numitele „gaze cu efect de sera”. O descoperire de ultima ora arata ca, pe langa rolul nociv, aceste gaze pot aduce si importante beneficii omenirii.

Si aceasta dupa ce chimistii de la Universitatea San Diego, California, condusi de profesorul Clifford Kubiak, au demonstrat fezabilitatea exploatarii luminii solare, in transformarea gazelor cu efect de sera intr-un produs util. Ei au realizat chiar un prototip care poate inmagazina energia solara, o poate converti in energie electrica si apoi o poate „separa” in monodix de carbon (CO) si... oxigen.

Rezultatele initiale, prezentate la intrunirea de luna trecuta a Societatii Americane de Chimie, au atras atentia intregii lumi stiintifice asupra descoperirii. „Procesul este mult mai eficace decat cel ce vizeaza separatia apei, pentru producerea de hidrogen. In alta ordine de idei, pe langa oxigen, element indispensabil vietii pe Terra, obtinem monoxid de carbon, un produs chimic foarte cautat care, lichefiat, ar putea fi folosit drept combustibil, fiind mai putin nociv pentru mediu decat actualii combustibili.

Prin urmare, procedeul inventat de noi duce la economisirea de combustibili conventionali, produce o substanta chimica utila si reduce nivelul gazului cu efect de sera”.  Dispozitivul imaginat de Kubiak si colaboratorii sai pentru a separa dioxidul de carbon utilizeaza un semiconductor si doua straturi extrem de fine de catalizatori, generand monoxid de carbon si oxigen in cadrul unui proces trifazic. Prima faza este capturarea fotonilor solari cu ajutorul semiconductorului, a doua conversia in energie electrica, de catre semiconductor, iar a treia dirijarea acestei energii catre catalizatori. Catalizatorii vor converti dioxidul de carbon in monoxid de carbon, pe o parte a dispozitivului, si in oxigen, pe partea opusa. Pentru ca aceste reactii duceau la o pierdere de electroni, era necesara folosirea unui tip special de catalizator, care sa poata converti energia electrica in energie chimica.

Un puzzle stiintific

Cercetatorii americani au creat o molecula avand in centru trei atomi de nichel, care s-a dovedit catalizatorul ideal in acest proces. Alegerea semiconductorului este fundamentala pentru o separare eficienta a dioxidului de carbon, sunt de parere savantii. Semiconductorii folositi de echipa californiana au astfel ceea ce ar putea fi numit „benzi de energie”, catre care electronii sunt dirijati. Lumina solara ii face pe electroni sa sara de pe o banda pe alta, generand astfel un potential electric. Diferenta de energie dintre benzi determina cata energie solara este absorbita si cata energie electrica va fi produsa.

Kubiak a folosit initial un semiconductor de silicon, dar a realizat curand ca acest material este prea „moale” pentru a asigura suficienta energie. Astfel incat el si-a indreptat atentia spre un semiconductor construit pe baza de fosfura de galiu, capabil sa absoarba de doua ori mai multa energie solara si sa o si transmita mai repede. „Proiectul e pentru noi un fel de puzzle stiintific. Avem toate datele necesare, in teorie ideea functioneaza, ramane sa o definitivam in practica. Exista multe piese care trebuie puse inca la locul lor, dar suntem pe drumul cel bun”, crede Kubiak.

Autor: GABRIEL TUDOR - magazin.ro

In ultimii ani, coroborand informatiile transmise de sateliti cu propriile lor observatii, specialistii in geodinamica a ajuns la concluzia ca Pamantul isi mareste volumul intr-un ritm tot mai accelerat. Unii ar spune ca fenomenul este benefic, data fiind cresterea demografica, intrucat am avea astfel mai mult spatiu locuibil... Lasand gluma deoparte, trebuie insa sa recunoastem ca lucrurile nu stau deloc pe roze si ca, daca aceasta dilatatie accelerata continua, nu peste multa vreme se va produce o incalzire puternica in adancurile si la suprafata planetei, care va atinge temperaturi de mii de grade, precum cele de pe Soare.

Recent, o echipa de geologi rusi a dat publicitatii un raport ce demonstreaza fara echivoc ca Peninsula Crimeea se apropie de continent (in speta de Rusia) intr-un ritm mult mai rapid decat pana acum. Ultimele masuratori, efectuate in 1982, dovedisera ca viteza de deplasare este de 0,9 cm pe an. Acum, viteza a crescut la 3 cm pe an, fapt ce demonstreaza accelerarea proceselor tectonice pe Terra, fenomen ce nu va aduce nimic bun, in perspectiva, pentru viata pe planeta.

Cine este responsabil de aceasta accelerare? Cu siguranta catastrofele naturale din ultimele decenii. De pilda, eruptia vulcanului Pinatubo, de la mijlocul anilor '90, a avut asupra mediului un efect mai devastator decat cel al tuturor emisiilor poluante eliberate de activitatea umana de un secol incoace! Si mai devastator a fost cutremurul produs in decembrie 2004, in Asia, urmat de cel mai puternic tsunami din istoria cunoscuta, care a provocat, spun specialistii, o modificare in inclinarea axei de rotatie a Pamantului.

Pe de alta parte, expertii NASA, centralizand datele obtinute de la satelitii geostationari, au ajuns la concluzia ca raza planetei creste cu un milimetru pe an iar nivelul apei din oceanul planetar se ridica, la randul sau. Cea mai spectaculoasa crestere a fost observata la lacul Baikal, care se extinde cu doi centimetri pe an. Volumul Pamantului creste cu o rata anuala de 515 kilometri cubi, rata ce ii stupefiaza, realmente, pe oamenii de stiinta.

Cu alte cuvinte, Terra se umfla intr-un ritm trepidant iar acest lucru duce, spune profesorul moscovit Serghei Novikov, la o incetinire a rotatiei in jurul Soarelui. Consecinta este ca zilele vor fi mai lungi iar distanta fata de astrul central al Sistemului Solar creste in medie cu 22,6 metri pe an. In acest ritm si pe baza simularilor efectuate pe computer, ce au dovedit ca, in urma cu 3 miliarde de ani ziua avea doar 19 ore, specialistii rusi considera ca peste cateva milioane de ani ziua terestra va avea 25 de ore.

Pe atunci insa, planeta se va fi transformat deja intr-o uriasa sfera de foc, caci procese termonucleare similare celor produse pe Soare vor incepe sa se declanseze, in maruntaiele planetei, de indata ce masa acesteia va depasi pragul critic. Efectele colosalei presiuni vor transforma Pamantul intr-o uriasa bomba cu hidrogen. Unde se vor afla atunci urmasii oamenilor? Asta nici Nostradamus n-ar fi putut spune...

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 „Chiar si ce e frumos trebuie sa moara”, afirma un dicton german. E un adevar cutremurator si sublim totodata, relevat de altfel, in felul lor, de toate religiile lumii. Dar, fiindca omul instruit a dorit intotdeauna sa aiba tot mai multe dovezi palpabile, le-a cautat prin mijloacele stiintelor considerate frecvent a se situa pe pozitii ireconciliabile fata de dimensiunea mistica a existentei.

Si iata ca in ultima perioada religiile si stiintele tind sa se apropie impreuna de Adevar, relevand implicit o fata a realitatii pe care nu ne place sa o privim: tocmai nechibzuinta patrunderii grabite in tainele Universului face ca omul sa-si pregateasca singur, cu tenacitate, propriul esafod.

Omul supus legilor universale...

Geofizicianul si scriitorul Stefan SGANDAR, nemeritat de putin facut cunoscut in aceste doua domenii, a avut interesanta idee de a repertoria - ca sa folosim un termen mai simplu - posibilele catastrofe care ar putea duce la disparitia actualei civilizatii umane. Am folosit sintagma „actualei civilizatii”, deoarece astazi, numai scepticii care nu accepta din principiu alte argumente decat pe ale lor contesta faptul ca pe Terra s-au succedat de-a lungul erelor mai multe civilizatii, „stratificate” doar intr-o memorie obscura, la care omenirea in ansamblul ei nu are acces direct.

In curajoasa sa intreprindere, St. Sgandar realizeaza si o clasificare a celor 21 de potentiale cataclisme, care spune foarte multe atunci cand incercam sa citim printre randuri. Folosindu-ne de spatiul fatalmente redus, vom enumera aceste posibile sfarsituri, oprindu-ne doar succint asupra celor ce par intr-un fel mai relevante.

Se pot identifica, astfel: 

* cataclisme terestre naturale (glaciatia totala; disparitia campului magnetic terestru; activarea puternica a fenomenului de deplasare a placilor tectonice si a vulcanismului; disparitia ozonului din atmosfera)

* cataclisme cosmice (coliziunea Pamantului cu un asteroid de mari dimensiuni sau cu o cometa, modificarea orbitei terestre; modificarea orbitei Lunii; intensificarea activitatii solare; incetarea activitatii solare; coliziunea Pamantului cu un corp de antimaterie; coliziunea Pamantului cu o „gaura neagra” - Black Hole; intersectarea Sistemului Solar cu un nor de praf cosmic; contractarea sau implozia Universului) ä cataclisme imaginare. Dar nu este totul!

...Si vocatia lui sinucigasa

Nu intamplator, am lasat pe un plan separat, desi ocupa primul loc din punct de vedere al „greutatii”, ceea ce geofizicianul Stefan Sgandar a numit cataclisme ce pot fi provocate de civilizatia umana. Oricine poate constata astazi ca, desi vrem sa impunem naturii si Universului vointa si regulile noastre, raman situatii incontrolabile care se intorc si ne lovesc ca un bumerang.

Ploi masive si inundatii, uragane, cutremure si valuri seismice, desertificarea rapida sau topirea gheturilor (foste) vesnice: iata cateva fenomene asupra carora nici politicienii, nici militarii, nici marii bogatasi nu mai pot impune un control real. Sunt insa altele care, din pacate, ne duc pe toti la pieire, la originea lor aflandu-se diferite actiuni umane: poluarea si efectul de sera; epuizarea combustibililor fosili; declansarea unui conflict nuclear; folosirea armelor biologice; interventii genetice scapate de sub control.

„Toate catastrofele pe care deja le-am declansat sau suntem pe cale de a le dezlantui vor avea ca rezultat disparitia celor mai multe dintre fiintele vii ale Pamantului, fiind posibil sa mai ramana ici, colo, infime insule de viata. Odata distrus insa echilibrul ecologic, este greu de spus ce se va intampla ulterior.” - lanseaza St. Sgandar semnalul sau, intrebandu-se retoric: „Unde este greseala?”

Si nu e o provocare cu nuante de senzational, catre vreo comunitate cvasi-abstracta din prezent, ci o problematica ascunsa omenirii sub orgolii si perdele de fum, care nu ne poate duce decat pe buza prapastiei. Nu 21 de Apocalipse, ci unul singur este suficient, ca din actuala civilizatie umana sa nu ramana nici macar o amintire coerenta. Cui foloseste?

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Stiati ca Terra emite un vuiet ce ar putea proveni din mediul acvatic, din aer sau subsol? O enigma ce a alimentat mituri. Savantii au gasit in sfarsit raspunsul la aceasta enigma care ii incita de mai bine de un deceniu. E ca un fel de concert pe trei voci: mai intai se aud furtunile care se reverbereaza, apoi valurile oceanelor si, in sfarsit, fundurile marine.

"Trei elemente care se imbina intr-un vuiet continuu”

Sunt cuvintele unui cercetator de la Laboratorul de seismologie al Universitatii din Berkeley, California. In diferite regiuni de coasta din Mexic sau Irlanda, o serie de persoane aud zgomote persistente in registru grav, care le provoaca greata, dureri de cap, tulburari de somn, sangerari nazale. Realitate? Falsa impresie? Autosugestie? Un lucru e sigur. Acest vuiet e inregistrat sub forma unui semnal captat de seismometre, fara sa se produca insa cel mai mic cutremur. Vuietul a fost sesizat prima oara in 1980, odata cu aparitia noii generatii de seismometre. Si cu ajutorul unui gravimetru supraconductor, un aparat care masoara campul de gravitate al Pamantului intr-un loc precis (primele modele au aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea).

Versiunea moderna constituie o adevarata bijuterie tehnologica care utilizeaza levitatia magnetica a unei mase aflate deasupra unui magnet supraconductor. Pentru a functiona, aparatul trebuie racit in permanenta printr-un circuit de heliu lichid. Are o sensibilitate de o mie de ori mai mare decat gravimentrele folosite pana acum si o fiabilitate superioara.

O retea mondiala grupeaza 20 de astfel de aparate, unul dintre ele aflandu-se in apropiere de Strasbourg. Analiza inregistrarilor efectuate la Polul Sud, departe de orice sursa de zgomote industriale si in absenta vreunui seism, a relevat aceasta bizarerie prin semnale continue. Mai exact, prin doua tipuri de semnale distincte: unul care vibra odata la 5 si 10 secunde si un altul, suprapus, ale carui vibratii durau intre 50 si 300 de secunde. Primul, cunoscut sub numele de „zgomot microseismic”, are o periodicitate ce corespunde agitatiei oceanelor. Agitatia masei de apa oceanica are drept efect local o mica variatie de presiune, ce creeaza un semnal seismic. Periodicitatea celei de-a doua vibratii nu coincide insa cu nici un fenomen natural.

S-a presupus ca enigmaticul zgomot de fond provine din interiorul Pamantului. Dar, din ce zona? Specialistii s-au orientat spre orasul Taos din New-Mexico, ascuns in Muntii Stancosi, in care mii de persoane au declarat ca aud permanent un zgomot ciudat. Dupa ce au fost eliminate toate sursele de zgomot posibile si ipoteza problemelor psihice sau a unor disfunctii ale aparatului auditiv, s-a ajuns la concluzia, dupa un an de investigatii, ca zgomotul ar proveni din adancurile Pamantului.

Alte studii au scos in evidenta faptul ca, in timpul iernii din emisfera nordica, zgomotul e mai intens in Oceanul Pacific de nord, iar in timpul verii, in Pacificul de sud. Prin simulari numerice s-a ajuns la concluzia ca enigmaticul vuiet provine din interactiunea dintre agitatia oceanului, planseul oceanic si perturbatiile din atmosfera.

Sursa: magazin.ro - Autor: DORIN MARAN