Cele 6.000 de întreprinderi au fost vândute cu aproximativ 70 miliarde de euro (10% din valoarea de piata). PE CELE 6.000 DE ÎNTREPRINDERI PRIVATIZATE FRAUDULOS S-AU ÎNCASAT, PÂNA ÎN MOMENTUL DE FATA, NUMAI 7 MILIARDE DE EURO (ADICA 1% DIN VALOAREA DE PIATA). Prin privatizarea ilegala a acestor întreprinderi s-au pierdut peste 6 milioane de locuri de munca.

Opozitia, scoasa din joc cu minerii

Mineriada din iunie ’90 este, de fapt, consecinta unui sir de evenimente, fiecare de natura sa puna o mare stavila în calea trecerii la capitalism, si nu poate fi judecata separat de ele atunci când se pun chinuitoarele întrebari care au însotit tranzitia. Înca din primele luni ale anului, a existat suspiciunea ca noua conducere provizorie instalata în 22 decembrie ’89, în frunte cu fostul comunist Ion Iliescu, intentioneaza sa-si permanentizeze puterea. Proaspat reînfiintatele partide istorice au organizat manifestatii în Bucuresti, iar puterea, benefiicind si de serviciile unei televiziuni publice aservite, a organizat contramanifestatii, la care au participat atât muncitori de la marile uzine bucurestene, cât si mineri adusi din Valea Jiului. Au fost batai, arestari, devastari de spatii, dar de mica amploare. Frontul Salvarii Nationale (FSN) a anuntat ca va participa la alegerile din 20 mai, pe care tot el (printr-o structura, în care, de ochii lumii, a invitat si opozitia - Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala) le organiza. Aprilie 1990 a marchat debutul a ceea ce s-a numit "fenomenul Piata Universitatii". Mii de oameni s-au strâns în piata (denumiti de Iliescu "golani"), au demonstrat zi de zi împotriva neo-comunismului, balconul de la Universitate devenind o tribuna a mesajelor anticomuniste la care a avut acces oricine. Poporul a decis însa altceva la 20 mai, zi care a ramas în istorie sub numele de "duminica orbului": FSN a iesit câstigator cu aproape 70%, iar Ion Iliescu a devenit presedinte cu 85%, în conditiile unei participari masive la vot: aproape 90% din populatia cu drept de vot.


Democratia predata cu bastoanele minerilor

Dupa mineriadele din 1990, venirea minerilor se permanentizeaza. Devine un fenomen. Se spune ca era principala arma a lui Ion Iliescu pentru a face ordine cu mijloace neoficiale. Urmatoarea mineriada majora avea sa aiba loc la scurt timp: septembrie 1991. Acelasi Miron Cozma, aceiasi mineri din Valea Jiului. De data aceasta, "ortacii" cer demiterea primului-ministru, se spune ca la indicatia lui Ion Iliescu. Dupa ce este atacata cladirea Guvernului în data de 26 septembrie, cabinetul Petre Roman îsi da demisia. Ultima mineriada a avut loc în 1999, dupa arestarea lui Miron Cozma din 1997.


Caritas-ul, primul tun din istoria economica

A fost organizat de catre compania "Caritas" din Cluj-Napoca, fondata de catre Ioan Stoica, un apropiat PSD, si a fost lansat în anul 1991. Numele "Caritas" apartine, de drept, unei organizatii de binefacere catolice, dar Ioan Stoica l-a preluat fara a cere vreo aprobare. Sistemul lui Stoica promitea restituirea, dupa trei luni, a unei sume de opt ori mai mari decât banii investiti. Listele cu depunatori carora le venise rândul la câstig erau publicate în cotidianul "Mesagerul transilvan". Caritas-ul a atras un numar de 400.000 de deponenti din întreaga tara, care au investit 1.257 miliarde de lei (aproape 1 miliard USD) înainte de a da faliment la data de 14 august 1994, având o datorie de 450 milioane USD. Platile încetasera, de fapt, în octombrie 1993. Unii politicieni din PSD au retras mari sume înainte de pra-busirea Caritas-ului. Surprinzator a fost si faptul ca puterea politica de la acea vreme, cu Ion Iliescu în frunte, nu a facut niciun demers pentru oprirea Caritas-ului.


FNI, al doilea Caritas

Fondul National de Investitii a fost înfiintat în anul 1995, în baza O.G. nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994. Înfiintarea acestui fond deschis de investitii – fond mutual -, precum si a societatii de administrare S.C. "SOV INVEST" S.A., a fost avizata fara niciun fel de mentiuni de restrictie a duratei de valabilitate, de catre C.N.V.M. – forul competent – prin Deciziile nr. 159/15.09.1995 si nr. 157/15.09.1995. FNI, în spatele caruia s-a aflat Sorin Ovidiu Vântu, a dus la 300.000 de pagubiti cu peste 300 de milioane de dolari. Pe 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: "Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt înca în umbra, fiindca cei scosi în fata nu sunt decât niste pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul României. Va asigur ca s-a stiut totul în legatura cu FNI".


Devalizarea Bancorex de catre mafia politica

Banca Româna de Comert Exterior a fost înfiintata ca banca specializata pe opera-tiunile cu strainatatea, desprinsa din Departamentul de Relatii Externe al Bancii Nationale a Republicii Socialiste România. În 1995, numele BRCE este înlocuit cu "Bancorex", din ratiuni de marketing. În 1996 detinea circa 60% din operatiunile de comert exterior ale României si era foarte activa în domeniul importurilor de energie. Bancorex s-a aflat în centrul unui puter-nic scandal politico-financiar, cauzat de politica defectuoasa a bancii si acordarea de credite pe criterii politice. A avut loc asa-zisa "devalizare" a bancii. Niciodata cei care au luat bani nu au fost judecati pentru acest lucru. Românii au platit aproximativ doua miliarde de dolari, bani de care au be-neficiat prietenii politici ai PSD printre care Fathi Taher, Costel Bobic, Viorel Popa (Cibela Group) si Gheorghe Florea Bragadiru. 2000-2004 – România, ajunsa pe mâna baronilor PSD Pe vremea guvernarii PSD, Ion Iliescu – presedinte si Adrian Nastase – premier, România ajunge pe mâna baronilor locali ai PSD. Încep sa se construiasca marile averi de sute de milioane de dolari, bani facuti în majoritatea cazurilor din afaceri cu statul. Marian Oprisan (Vrancea), familia Sechelariu (Bacau), Radu Mazare (Constanta), Ioan Niculae (Teleorman), Ioan Neculaie (Brasov), Fratii Cristescu (Timisoara), Gheorghe Bosânceanu (Constanta), Dinel Staicu (Craiova), Corneliu Iacubov (Bacau) sunt doar câteva exemple. Acesti oameni sunt ajutati de Hrebenciuc, Cozmânca, Serban Mihailescu (Miky Spaga) sau Ristea Priboi, oameni din anturajul lui Adrian Nas-tase.


Privatizarea Sidex Galati

Otelul a fost una dintre cele mai rentabile afaceri din România. Sidex a fost capusat în sistem Petrom si adus în situatia de a pierde 1 milion de dolari pe zi. În aceste conditii, a fost vândut pe nimic (25 de milioane de dolari!) lui Mittal Steel Galati pe relatia Nastase – Anglia. Dupa patru ani de la privatizare, Mittal Steel Galati a devenit cea mai mare companie privata din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004. Afacerile Ispat Sidex au crescut în fiecare an – de la 880 de milioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde de dolari în 2003 si la 2,1 miliarde de dolari în 2004. Am aflat si pretul real la care ar fi trebuit vândut Sidex: un miliard de dolari!!! Privatizarea Petromidia - Dinu Patriciu În 2001 s-a realizat o alta privatizare rasunatoare: Complexul Petrochimic Midia-Navodari, devenit SC Petromidia SA (simbol RRC), a fost vândut lui Dinu Patriciu, dupa ce tot el încercase preluarea companiei câtiva ani mai devreme. Pe vremea PSD s-a dat perla României unui liberal, iar Guvernul Adrian Nastase a dat HG 118/2003 prin care datoriile de 600 de milioane de dolari erau reesalonate pe o perioada de 7 ani! Asa a devenit Dinu Patriciu multimiliardar, iar bugetul României a saracit cu sute de milioane de dolari.


Dan Ioan Popescu – Retehnologizarea Portilor de Fier

Tot pe vremea PSD se coace prima afacere de peste un miliard de dolari: retehnologizarea Portilor de Fier. Ce au facut iugoslavii cu 100 de milioane de dolari, românii reusesc sa faca cu peste un miliard de dolari, cea mai mare afacere din România pâna în 2004. În centrul afacerii se gaseste un mare nume al PSD: Dan Ioan Popescu, fost ministru al Economiei si Comertului, care a fost anchetat pentru neconcordante în privinta averii.

Vânzarea Petrom

Privatizarea SNP Petrom SA a fost o greseala economica grava, pentru ca a fost o decizie pur politica, care a surclasat datele economice. Specialistii în petrol si gaze au analizat toate aspectele celei mai importante privatizari a anului 2004 si au ajuns la concluzia ca, fiind folosita în scopuri politice, statul a fost pagubit într-un singur an dupa privatizare cu mai mult de 4 miliarde de euro. La data privatizarii, SNP Petrom SA avea ca obiect de activitate, în principal, exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale de pe uscat si din platoul continental al Marii Negre, rafinarea si prelucrarea titeiului, transportul si comercializarea produselor petroliere, comercializarea gazelor, importul si exportul de titei, produse petroliere, utilaje, echipamente si tehnologii specifice. SNP Petrom SA, anterior privatizarii, se definea ca unul dintre cei mai importanti producatori de petrol si gaze din Europa Centrala si de Est, singurul producator de titei din România, neavând concurent în acest do-meniu, si cel de-al doilea producator de gaze naturale, cu o productie în 2003 de 6,129 miliarde metri cubi si o cota de 34% la furnizare. În studiul de piata realizat pentru privatizarea Petrom, în mai 2003, consultantul tehnic, Jacobs Consultancy, anunta Ministerul Industriei ca a identificat rezerve de 128 milioane de tone echivalent petrol, plus 16 milioane de tone petrol în Kazahstan, din concesionare. Niciuna nu fusese exploatata. Din datele contabile înainte de privatizare consemnam activul net de 62.373.020.622 mii de lei si profitul net de 2.282.082.505 mii de lei. Conform contractului de privatizare, OMV a platit statului român suma de 668,815 milioane de euro pentru 33,34% din pachetul de actiuni, iar compania Petrom a intrat pe mâinile austriecilor de la OMV la un pret subevaluat cu aproape 50% din cauza estimarilor facute de consultantii care au analizat rezervele de titei ale Petrom. Banca elvetiana Credit Suisse First Boston si cea olandeza ING au evaluat rezervele companiei române cu un pret maxim de 22 de dolari pe baril pâna în 2012. În momentul semnarii contractului de privatizare - la aproximativ 1 an dupa evaluarea initiala -, pretul titeiului ajunsese deja la 35 de dolari pe baril, iar prognozele indicau înca de mai demult o ascensiune de durata a preturilor combustibililor. La pretul de 22 de dolari pe barilul Brent, divizia de extractie si exploatare a Petrom a fost evaluata de consultanti la 1,7 miliarde de dolari, valoare ce corespunde activului net mentionat, iar întregul Petrom la 2,8 miliarde de dolari. Dar, în evaluarea facuta pentru Guvern, acelasi consultant preciza ca "o variatie de 2 dolari în pretul petrolului Brent conduce la o schimbare de 700 de milioane de dolari în valoarea companiei". Responsabili de privatizarea SNP: Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu. Este afacerea din care România a pierdut cei mai multi bani.

Sursa: exploziv-news.ro - Autor: Simona Ela FICA

     *  Proiectul minier a obtinut acordul din partea Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Timisoara

     *  ONG-urile de mediu: "Cerem USL si Guvernului României sa îsi asume public emiterea acordului de mediu pentru un proiect minier bazat pe cianuri"

     *  Ministrul Mediului cere demiterea directorului executiv al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Timisoara

     *  Gabriela Lambrino, directorul Agentiei Regionale de Mediu Timisoara: "Decizia finala în cazul Certej a fost luata în prezenta consilierului ministrului Mediului"

     Informatia transmisa de mai multe ONG-uri potrivit careia proiectul minier de la Certej a primit autorizatia de mediu a stârnit tensiuni între autoritatile competente. În timp ce Rosia Montana Gold Corporation asteapta de ani buni avizul de la Ministerul Mediului, proiectul de la Certej, în judetul Hunedoara, nu a avut nevoie decât de aprobarea Agentiei de Mediu Timisoara, pe care a si primit-o, în iulie 2012.

     Productia în cadrul proiectului minier de la Certej (judetul Hunedoara), detinut de Deva Gold SA, ai carei actionari sunt Eldorado Gold Corporation (80%) si compania de stat Minvest Deva, va începe, cel mai probabil, în trimestrul al doilea din 2015, potrivit site-ului investitorului strain.

     Eldorado Gold anunta, totodata, ca proiectul de la Certej a primit acordul de mediu în iulie acest an.

     Zacamântul de la Certej este bogat în aur si argint.
     Potrivit estimarilor investitorului strain, productia de aici va fi de 130.000 uncii aur/an, respectiv de 660.000 uncii argint/an.

     Contactat de ziarul BURSA, directorul general al Deva Gold, Nicolae Stanca, ne-a transmis ca procedurile de obtinere a avizelor pentru exploatarea de la Certej au început în 2009, fiind finalizate în iulie 2012:
     "A fost o procedura transfrontaliera, coordonata de Ministerul Mediului, cu dezbateri repetate ce au avut loc inclusiv în Budapesta".
     "Ungurii si-au spus punctul de vedere, care a fost în afara legislatiei românesti si a celei europene. S-au împotrivit, pentru ca Muresul curge si pe la ei.
     Am primit avizele de mediu pe doua legislatii: cea româneasca si cea europeana.
     Au avut loc mai multe întâlniri, la care au participat Ministerul Mediului, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului. S-a întrunit comisia tehnica din cadrul Ministerului Mediului. Au fost si Apele Române.
     Dupa ce au tot cerut completari, acum, în iulie, s-au dat avizele.
     Reprezentantii comisiei de analiza tehnica au spus ca nu mai au nimic de comentat si ca s-a respectat legislatia nationala si internationala în materie".

     *  ONG-urile: "Ceea ce guvernele anterioare doar au discutat, Guvernul Ponta a realizat în numai doua luni de la numire"

     Asociatiile "Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu", "Alburnus Maior" si "Re.Generation" condamna emiterea recenta a acordului de mediu pentru proiectul Certej, "prima exploatare a aurului la scara larga pe baza de cianuri din România".

     ONG-urile au declarat: "Prin detaliile sale - impactul devastator asupra mediului, vicii de legalitate, reteaua de actionari, respectiv companiile detinatoare, proiectul de exploatare de la Certej se aseamana celui propus la Rosia Montana, atragând de-a lungul timpului critici serioase din partea organizatiilor de protectia mediului din România.

     Proiectul, care ocupa o suprafata de 456 de hectare, presupune procesarea a 45 de milioane de tone de minereu - cu o concentratie de 1,8 g de aur pe tona de minereu - si utilizarea unei cantitati de cianura de sodiu de 1.653 tone pe an, timp de 16 ani, perioada de operare a minei. Ca si în cazul proiectului Rosia Montana, reziduurile rezultate dupa prelucrare, inclusiv cele cu cianura si metale grele, vor fi depozitate într-un iaz de decantare în aer liber cu o suprafata totala de 63 de hectare".

     ONG-urile arata, totodata, ca ceea ce guvernele anterioare doar au discutat, Guvernul Ponta a realizat în numai doua luni de la numire: "Desi, atât premierul Victor Ponta, cât si ministrul Mediului si Padurilor Rovana Plumb sustineau cu tarie, la începutul mandatului, ca proiectul minier de la Rosia Montana nu poate merge înainte fara garantii de mediu, renegocierea participatiei statului sau desecretizarea contractului, mimând astfel responsabilitate fata de implicatiile serioase pe care asemenea proiecte de exploatare le ridica la adresa mediului si comunitatilor afectate, Guvernul nu a solicitat nicio garantie de mediu pentru aprobarea proiectului de la Certej. Participatia statului român, similara celei de la Rosia Montana, este acceptata în forma actuala, iar contractul ce sta la baza acestui proiect este tot unul secret".

     Mai mult, în emiterea acordului de mediu pentru proiectul de la Certej, autoritatile au considerat ca acceptabil impactul produs de consumul a 29 de milioane de metri cubi de apa din râul Mures, defrisarea a 187 de hectare de padure si suprapunerea proiectului minier cu situl Natura 2000 - ROSPA 0132 Muntii Metaliferi pe o suprafata de 108 hectare, subliniaza ONG-urile.

     Eugen David, presedintele Alburnus Maior, spune:
     "Cerem USL-ului si Guvernului României sa îsi asume public emiterea acordului de mediu pentru un proiect minier bazat pe cianuri si sa explice tuturor românilor beneficiile sale de mediu, economice si sociale".

     *  Ministrul Mediului, Rovana Plumb, dispune verificarea acordului de mediu pentru Certej

     Ministrul Mediului si Padurilor, Rovana Plumb, a dispus prin ordin verificarea, în regim de urgenta, a acordului de mediu pentru proiectul de la Certej, de catre Garda Nationala de Mediu si Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, a transmis, ieri, printr-un comunicat, Ministerul Mediului si Padurilor. Documentul mai precizeaza:
     "Se va urmari verificarea procedurilor urmate în legatura cu acest acord de mediu pentru a se vedea în ce masura s-au respectat toate prevederile legale.

     De asemenea, ministrul Mediului si Padurilor a solicitat conducerii Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului demiterea directorului executiv al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Timisoara, pentru ca nu a informat autoritatea de mediu în legatura cu emiterea acordului de mediu pentru acest proiect, având în vedere ca este vorba de un obiectiv de interes national si international".
     Daca Ministerul va constata ca acordul nu a fost emis în conformitate cu legea, acesta va fi anulat.

     *  Gabriela Lambrino, directorul ARMT: Agentia a urmat toti pasii înaintea emiterii acordului de mediu pentru Certej

     Agentia Regionala de Mediu Timisoara (ARMT) a urmat toti pasii înaintea emiterii acordului de mediu pentru proiectul minier de la Certej, iar legislatia nu prevede informarea autoritatii de mediu în astfel de cazuri, a declarat, ieri, pentru Mediafax directorul agentiei, Gabriela Lambrino. Domnia sa a precizat: "La nivel de aplicare a legislatiei, totul a fost în regula. Legislatia de mediu înca în vigoare asa prevede, nu e necesara anuntarea autoritatii nationale de mediu. Nici acum legislatia de mediu nu prevede ca un amplasament într-o regiune sa fie aprobat de Agentia Nationala de Mediu. Daca, de exemplu, proiectul se întinde pe doua regiuni, atunci competentele revin Agentiei Nationale".

     Gabriela Lambrino a spus ca nu sunt motive pentru a fi demisa si ca nu intentioneaza nici sa demisioneze din functie: "Acel proiect nu avea de ce sa ajunga la Agentia Nationala de Mediu. Doamna ministru Rovana Plumb are competente sa trimita Corpul de control. Deocamdata mi s-a solicitat un calendar cu toata procedura, si (...) îl vom trimite la minister. Nu înteleg de ce doamna ministru nu i-a consultat si pe colegii din minister, de la compartimentul de autorizari, care cunosteau o buna parte a actelor".

     Gabriela Lambrino a explicat, totodata, ca primul pas în obtinerea acordului de mediu a fost solicitarea avizului de PUZ, iar ultimul pas a fost emiterea acordului de mediu: "Primul pas a fost solicitarea avizului de PUZ prin care s-a schimbat functiunea zonei, din teren agricol în teren industrial pentru destinatia de exploatare miniera auro-argintifiera. Solicitarea a fost depusa în anul 2007 si s-au urmat toate procedurile legale din legislatie, inclusiv trimiterea catre minister a faptului ca aceasta unitate ar putea avea impact transfrontier, în sensul ca ar putea fi afectate statele învecinate. Mai exact, în cazul în care nu se respecta anumite chestiuni: nu se face un baraj solid si apele care spala exploatarea, care au un oarecare continut de cianuri, se varsa în râul Mures si dau peste toate stopurile din cale, peste baraje, e normal ca Muresul sa poata polua prin circuitul de apa. Dar la cât e debitul de pe Mures, nu au cum sa polueze, nici macar pestii nu vor fi afectati. Impactul transfrontier s-a facut cu consultarea partilor vizate si anume Ministerul Mediului din Ungaria si Ministerul Mediului din Serbia".

     Directorul Agentiei Regionale de Mediu Timisoara a subliniat ca procedura pâna la emiterea acordului de mediu a fost una anevoioasa si s-au tinut sedinte de consultari în cele trei state vizate:
     "Procedura pâna la a ajunge sa emiti un acord de mediu e anevoioasa. S-au tinut consultari în Ungaria, la Budapesta si Szeged, dar si în Serbia. S-au tinut astfel de consultari si la Timisoara. În final, Ministerul Mediului a trimis documentul care atesta oficial ca s-au încheiat consultarile dintre cele trei state, anul acesta, în luna februarie. În decembrie anul trecut a avut loc ultima runda de consultari în Timisoara. În cadrul procedurii au avut loc inclusiv dezbateri publice din care a rezultat ca se doreste construirea proiectului respectiv. În iulie 2012, dupa ce existau toate avizele si documentele solicitate, nemaijustificându-se alta solicitare, s-a emis acordul de mediu. O respingere nu se poate da decât în conditii de ilegalitate, iar aici nu era cazul", a spus Lambrino.

     Mai mult, Gabriela Lambrino a spus ca decizia finala în privinta acordului de mediu pentru exploatarea miniera de la Certej a fost luata la Deva, la începutul lunii iunie, în prezenta Georgetei Barabas, actual consilier al ministrului Mediului:
     "Decizia finala a fost luata la Deva, la începutul lunii iunie, când doamna Rovana Plumb era deja numita ministru, împreuna cu toate institutiile care ne acuzau, pâna în acel moment, de încetinire a proiectului, inclusiv Agentia Judeteana de Mediu, condusa atunci de Georgeta Barabas, actualmente consiliera a ministrului Mediului, Rovana Plumb".

     *  Ungaria, direct afectata în cazul unui accident la Certej
     În cadrul discutiilor cu autoritatile române, Ungaria s-a opus proiectului de la Certej, motivând ca Muresul este sursa de aprovizionare cu apa a proiectului. Mai mult, daca ar avea loc un accident la iazul de decantare, Muresul ar fi principalul curs de apa afectat.
     Desi proiectul de la Certej se va întinde pe aproape 500 de hectare, pe o suprafata cu mult mai mica decât cea de la Rosia Montana (1600 hectare), iar cantitatea procesata de minereu va fi la jumatate, se pare ca, din punct de vedere tehnic, proiectul hunedorean este mult mai slab, ne-au declarat surse.
     Acestea au aflat, în urma unor discutii cu oficiali unguri, ca vecinii nostri trebuie sa se decida daca vor desfasura demersuri diplomatice pentru opirea lucrarilor de la Certej sau vor apela la Curtea Europeana de Justitie.

Autor: Viviani Mirica

     *  Tudor Bradatan, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu:
     "Evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectul Certej ne-a provocat înca de la începutul sau serioase îngrijorari, prezentând numeroase vicii de legalitate. Lipsa studiilor si a evaluarilor impactului asupra biodiversitatii, conform Directivei Habitate si Directivei Pasari, sau lipsa oricaror evaluari privind potentialul arheologic al zonei si starea de sanatate a populatiei privind substantele periculoase ne îndreptatesc sa ne adresam Comisiei Europene pentru controlul conformitatii cu normele de drept comunitar amintite, dar si sa cerem instantei nationale competente anularea acordului de mediu emis".

     *  Investitia de la Certej, din faza de constructie a minei, se va ridica la 200 milioane de euro

     Directorul general al Deva Gold, Nicolae Stanca, ne-a spus ca proiectul de la Certej nu va utiliza cianura "în faza de concentrat", adica în etapa de separare a aurului de minereu, ci o tehnologie clasica, de flotatie, de macinare fara cianura.
     Cianura va fi folosita în faza de prelucrare a concentratului în circuit închis, ne-a explicat reprezentantul Deva Gold, iar concentratia din iazul de decantare va fi de 3 miligrame de cianura/litru, fata de 10 miligrame/litru, cantitatea maxima de cianura permisa de Uniunea Europeana.

     Potrivit lui Nicolae Stanca, exploatarea de la Certej se va întinde pe 16 ani, iar reabilitarea va dura 4 ani.
     Acolo vor functiona doua iazuri de decantare, unul cu o capacitate de 30 milioane de tone, care va contine doar piatra macinata, plus altul cu o capacitate de 300 milioane tone, care va contine si cianura, ne-a explicat directorul Deva Gold.

     Urmatoarea etapa în cadrul proiectului de la Certej este obtinerea autorizatiilor de constructie, "pentru tot ceea ce înseamna mina, sediul social, infrastructura", mai arata Nicoale Stanca, care subliniaza ca localnicii asteapta cu sufletul la gura sa înceapa exploatarea: "Aici, somajul este de 70-80%. Oamenii asteapta nerabdatori sa înceapa proiectul. Aici vor lucra circa 800 de persoane, în faza de constructie a minei si 550 în etapa de exploatare propriu-zisa.

     Investitia de la Certej, din faza de constructie a minei, se va ridica la 200 milioane de euro, spune Nicolae Stanca, adaugând:
     "Redeventa platita catre stat va fi de 6-8% din produsul finit, aur si argint, potrivit cotatiilor de pe bursa. Se adauga impozitele pe salarii, care vor ajunge la buget.
     Pâna acum, investitorul a platit circa 20 milioane euro pe terenurile cumparate de la persoane fizice. Pe de alta parte, primaria i-a concesionat o parte din terenul de care are nevoie.
     Investitorul achita, totodata, catre Agentia Nationala pentru Resurse Nationale, o taxa anuala de exploatare, de 25.000 lei/km patrat, pentru o un teren de 42 kilometri patrati (circa 238.000 euro, la cursul actual - n. r.)".

---

     "Eldorado Gold Corporation" este o companie miniera având sediul în orasul Vancouver din Canada, prezenta în China, Brazilia, Turcia, Grecia si România.

     "Eldorado Gold Corporation" este prima firma din America de Nord care a construit si opereaza o mina de aur în China. În prezent, compania opereaza sapte mine la nivel global, dintre care cinci aurifere (Kisladag si Efemcukuru, din Turcia, respectiv White Mountain, Tanjianshan si Jinfeng, din China), una de minereu de fier (Vila Nova, din Brazilia) si una de zinc plumb si argint (Stratoni, din Grecia).

     De asemenea, compania mai are în dezvoltare sase proiecte miniere: Eastern Dragon (aur si argint), din China, Tocantinzinho (aur), în Brazilia, Perama Hill (aur), Olympias (aur, argint, plumb si zinc) si Skouries (aur si cupru), în Grecia, si Certej (aur si argint), în tara noastra. Dintre acestea, proiectele de la Perama Hill si Tocantinzinho se afla în stadiul cel mai avansat, pentru primul "Eldorado" asteptând sa primeasca toate licentele necesare în ultimul trimestru al acestui an, în timp ce pentru al doilea estimeaza ca va finaliza studiul de fezabilitate în acest an si va primi aprobarea pentru Studiul cu privire la impactul asupra mediului cel târziu la începutul anului viitor.

     "Eldorado Gold Corporation" a încheiat anul trecut cu un profit de 347 milioane dolari, în crestere cu 109 milioane dolari fata de anul precedent. În primul semestru al acestui an, profitul a fost de 123 milioane dolari, fata de 140 milioane dolari, în aceeasi perioada a anului trecut, pe fondul unor costuri mai mari. Compania este listata la Bursa de la Toronto si la cea de la New York.

     În tara noastra, "Eldorado" a intrat prin achizitia, pentru 2,4 miliarde dolari, a companiei "European Goldfields", care detinea 80% din proiectul de la Certej. În urma acestei tranzactii, participatia a revenit "Eldorado". Restul de 20% este detinut de catre statul român, prin intermediul "Minvest Deva". Operatorul proiectului este "Deva Gold", subsidiara a companiei canadiene. Frank Timis, care a fondat si "Gabriel Resources", principalul actionar al "Rosia Montana Gold Corporation", a condus "European Goldfields" între anii 2000 si 2007, fiind si unul dintre actionarii cei mai importanti ai acesteia, (15% - 18,9%).

     Directorul pentru tara noastra al "Eldorado Gold Corporation" este Nicolae Stanca, domnia sa ocupând, în acelasi timp, si unul dintre posturile de vice-presedinte al companiei. Nicolae Stanca fost director general al "Minvest" si Presedintele al Consiliului Director si Director General al "Deva Gold".

Sursa: bursa.ro -  04.09.2012 - Autor: Alexandru Sarbu

Echipa Observatorului a realizat un reportaj filmat cu camera ascunsa despre cum se fac banii în interiorul Bisericii si unde ajung ei.

O scena reala, dintr-o Românie cât se poate de reala: credinta se masoara în contributiile date la Biserica. Asa au decis unii preoti sa propovaduiasca vorbele Domnului. În România, serviciile religioase nu sunt gratuite. Cine nu plateste, nu beneficiaza de ele.

Asa ca oamenii s-au conformat. Doneaza pentru zidirea lacasurilor de cult, platesc daca vor ca preotul sa le citeasca acatistele, se împrumuta de la banci ca sa-si îngoape mortii.

Lumânarile facute în manastire, sunt de doua ori mai scumpe decât cele din comert. În depozite, 150 de lumânari se vând cu cel mult 10 lei. În Biserica, o singura lumânare, costa chiar si 50 de bani, asta înseamna 75 de lei, pentru acelasi lumânari.

Foto: AgerPres

De-a lungul anilor, Biserica a pus ban pe ban si strâns o avere impresionanta. Detine terenuri, paduri, sute de imobile. Nu plateste impozite la stat, însa primeste bani de la buget.

În medie, în fiecare an, Guvernul aloca peste 1 miliard de lei catre culte. La aceasta suma se adauga veniturile proprii, realizate din vânzarea obiectelor de cult sau a terenurilor.

Anul trecut, veniturile administratiei Patriarhale au fost de 87 de milioane de lei, cu aproape 60 de milioane de lei mai mari decât în 2010.  Toti acesti bani ar trebui sa se întoarca la oamenii saraci. Nu se întâmpla asa. 

Asta în vreme ce multi preoti sunt, de fapt, oameni de afaceri. Parintele Dumitru Bondarici, din Margineni, Bacau, e agent imobiliar. Vinde chiar terenurile care au fost retrocedate Bisericii. Sub pretextul ca vrem sa ne construim o casa în comuna, am mers la preot. 
Ne-a cerut 160.000 de euro pentru 2600 de metri patrati.

Preotul vinde metrul patrat de teren cu aproape 50 de euro. Mult mai scump decât ce ofera în zona agentiile imobiliare.

Fata bisericeasca ne-a explicat ca pamântul l-a recuperat în urma unor procese îndelungate. În total, peste 20 de hectare a primit parohia. A reusit sa vânda aproape tot. A evacuat oameni, a darâmat case.

Averea Bisericii trebuie pastrata cu sfintenie. Pamântul poate fi vândut, în cazul în care consiliul parohial considera ca e prea departe de parohie. Banii obtinuti trebuie folositi fie pentru a cumpara teren în alta parte, fie pentru acte fiantropice.

Sursa: antena3.ro

E greu, trebuie sa strângi din dinti si sa încerci sa rezisti pâna la capat în perioada asta nu tocmai fericita, când presa a fost o zona foarte afectata de criza si batalia politica. E greu sa rezisti, sa ai coloana vertebrala... Eu zic ca am mers bine si daca am rezistat pâna acum, în aceste conditii, sunt convins ca va fi mai bine în viitor. Iar faptul ca „baronii locali” exista peste tot, mai ales în provincie, nu face decât sa-mi dea de lucru.

Gotiu la Rosia Montana

Ai trecut peste faza cu sucu’, berea, papica la sindrofii si pliculetul la buzunar în diverse ipostaze. Cum ai rezistat?

Foarte simplu, acum mai bine de zece ani, când am început sa fac jurnalism de investigatie mai aprofundat, cred ca materialele pe care le-am scris si mesajele pe care le-am transmis au dat de înteles ca nu este cazul sa vina cineva cu pliculetul la mine. Am aflat la un moment dat, în urma unei anchete, ca ma cauta un fost baron local, actualmente presedintele unei federatii sportive internationale, sa-mi dea pliculetul. Ce sa-i faci, n-a fost sa fie, nu m-a gasit atunci... he, he! Era vorba de Marius Vizer, ce sa ne mai ascundem dupa deget?! Suparare mare ca omul lui nu m-a gasit, dar eu cred ca a fost spre binele lui ca nu m-a gasit atunci! În rest, cred ca un jurnalist îsi face treaba atunci când transmite un mesaj destul de clar ca nu poate fi „apelat”, iar riscul de a fi deturnat este doua ori mai mare decât cel al aparitiei articolului.

Ai demarat în ultima perioada o serie de anchete privind devalizarea resurselor vitale ale României. În mare, dezbaterile publice s-au canalizat pe Rosia Montana, gazele de sist - Bârlad, Rosia Poieni... Se pare - ceea ce banuiam de mult si fara sa folosesc cuvinte mari - ca „sediul materiei” este cedarea pe nimic a tuturor resurselor tarii, cu complicitatea serviciilor de informatii...

Exista o lege a tacerii în presa, se stiu multe lucruri, exista o gramada de informatii pe care foarte putini le fac publice. Într-adevar, la nivelul perceptiei opiniei publice, e „la moda” Rosia Montana. S-a atras de atâtea ori atentia ca Rosia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai multe, aproape toti Apusenii fiind „acoperiti” si nu doar Apusenii. Avem Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Carasul... e vorba de o întreaga strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe de alta parte - nu mi-e frica s-o spun - tradarea de tara a facut ca România sa devina o colonie. Cineva, bazându-se pe câtiva baroni locali care iau firimituri, profita la maximum de resursele naturale ale unei tari. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrainarea terenurilor agricole, o alta resursa vitala.

Cum suntem macinati marunt?

Pot spune ca anul de pornire a fost 1995 si personajul în jurul caruia se învârt multe dintre aceste afaceri este Frank Timis. Deloc întâmplator, în 1995 el punea primele „balize” atât pe Rosia Montana, pe Certej, în domeniul aurului, însa trecea si în partea cealalta, obtinând si licentele pentru gazele de sist de la Bârlad. Le-a vândut apoi în 2011 catre Chevron prin Regal Petroleum. Nu poti sa nu te-ntrebi cum e posibil ca un individ urmarit, condamnat pentru trafic de stupefiante în Australia, ajunge sa detina informatii-cheie în toate domeniile ce tin practic de siguranta nationala. Când vorbim de aur-argint, de gaze de sist, de metale si materiale rare, nu mai putem discuta de o scurgere accidentala de informatii! Logic, totul s-a oferit de catre cel sau cei care au centralizat informatiile la vârf!

De unde atâtea firme canadiene „strategice”?

Schema e un pic mai complexa; majoritatea acestor firme sunt listate în Canada si sunt subsidiare ale unor firme-mama, cu acelasi nume, înmatriculate în paradisuri fiscale bananiere. E o întreaga încrengatura, nici Fiscul american n-a reusit sa le puna cap la cap. Pe de-o parte, exista firme din Barbados, din Cayman, Insulele Virgine si-asa mai departe, iar pe de alta parte, ele sunt listate cu acelasi nume la Bursa din Canada. Alegerea Canadei ca loc de functionare a firmelor miniere, de fapt e vorba doar de sediul administrativ, e pentru ca acolo nu exista lege care sa reglementeze functionarea acestor companii în afara tarii. La începutul lui 2010, 60% dintre companiile miniere erau înregistrate în Canada si ele detineau peste 40% din totalul exploatarilor din lume. De ce au „puisori” în paradisuri fiscale? E foarte simplu, acolo dispare profitul! O sa vezi ca exista un Deva Gold cu sediul în Deva, dar mai exista un Deva Gold cu sediul în Barbados, practic o subsidiara a European Goldfields, preluat de Eldorado Gold, care e acum detinatorul a 80% din proiectul de la Deva. La fel cum exista un Gabriel Resources (care detine 80% din proiectul RMGC de la Rosia Montana) la Toronto, un Gabriel Resources în Insulele Jersey si unul în Barbados.

Vorbim acum de reprezentanti ai statului român care au aruncat o firma „momeala” gen Minvest, care va disparea cu totul în firma investitorului „strategic”... Dincolo de teoria conspiratiei, se pare totusi ca asasinii economici exista si sunt pe ultima suta de metri...

În ecuatie apare Barrick Gold, care preia tot mai multe procente din exploatarile aurifere, concern aflat si în culisele încercarii de preluare a Cuprumin. Are în România trei firme pe care le controleaza; Carpathian Gold, Valhalla, Samax... sunt preluate deja teritorii imense în Hunedoara, la Rovina, Ciresata si Colnic - ultimele doua denumiri de dealuri de fapt. Exista si neconcordante, sa nu le spun altfel, între ceea ce ne prezinta Agentia Nationala a Resurselor Minerale si licentele de explorare si exploatare prezentate de aceste firme pe propriile site-uri oficiale. Avem cazul Baisoara, lânga Cluj, despre care RMGC nu ne spune nimic, dar care apare cu licenta de explorare pe site-ul ANRM! Neconcordante existau si pe site-ul European Goldfields - tot a lui Frank Timis, practic „fratiorul” RMGC (Gold Corporation) -, preluata de Eldorado Gold la începutul acestui an, beneficiara contractului de la Certej. Actionar important de la sfârsitul anului trecut la European Goldfields e emirul din Qatar, cel caruia, pe 29 iulie, dupa anuntarea rezultatului referendumului, Basescu îi... transmitea salutari prin intermediul corespondentului Al Jazeera... În ceea ce priveste legalitatea acordului de mediu primit, mie mi se pare cel putin dubios faptul ca o agentie regionala a ajuns sa dea avize de mediu pe un proiect de interes national.

Putem întocmi o harta a secatuirii resurselor vitale ale României?

Încercam! Tot în Alba, lânga Rosia Montana, se deruleaza un al doilea proiect, la Bucium, pentru care exista licenta de exploatare. Un alt proiect este la Baisoara, în Cluj, unde exista deocamdata doar licenta de explorare. Astea ar fi ale RMGC-ului. Vine apoi Eldorado Gold, despre care v-am vorbit ceva mai devreme, care a preluat European Goldfields; ei au exploatarea de la Certej... toate le au în judetul Hunedoara. Au concesionat acolo 59 de kilometri patrati, apoi au în jurul orasului Brad concesiune de 338 de kilometri patrati, sub numele de New Brad, si o alta, New Deva-Muncel, o concesiune lânga Deva, de 137 de kilometri patrati. Deci ei au concesionat o treime din judetul Hunedoara! Dupa care apare Carpathian Gold, cu explorare la Rovina, tot în Hunedoara...

Carpathian e o firma listata la bursa, în spatele careia se afla de fapt Barrick Gold. Tot Barrick mai e implicat în Transilvania Minerals, care, în asociere cu Valhalla, au licenta de explorare în Arad (Bratosin) si Caras-Severin. Însa la ANRM nu mai apare nimic despre Severin! În Maramures apare exploatarea deseurilor din iazurile de decantare cu niste firme rusesti pe care înca n-am apucat sa le verific. Apoi Baita, în judetul Bihor, unde apare o licenta de explorare pentru un zacamânt mixt care contine si aur si argint, dar si metale si materiale rare.

Care este legatura cu gazele de sist?

Sunt doua legaturi. Prima e numele lui Frank Timis, care a preluat practic aurul Apusenilor prin cele doua proiecte care sunt într-un stadiu avansat - Rosia Montana si Certej - si gazul de sist de la Bârlad, vândut acum Chevron-ului. Se pare ca deja si-a vândut toate afacerile din România pâna la urma... A doua tine de aceeasi ”reteta” de tip colonialist de exploatare a resurselor naturale ale tarii.

Unde duce reteaua dupa intermedierile si „vânzarile succesive” ale lui Timis?

Din informatiile mele, merg catre fosta retea de Securitate...

Fosta si actuala retea... oare în mâna cui o fi, a lui Antonescu?

Ha, ha... parca nu se stie?! Dar în poveste apare si Arpad Paszkany... Cine sunt actionarii si principalele nume din spatele firmelor „canadiene”? Pe de-o parte sunt firme miniere - cum e de exemplu Newont-ul sau Barrick sau Benny Steinmetz Group (BSG), cu exploatari în Sierra Leone -, iar pe de alta parte sunt „greii” de pe Wall Street: John Paulson, Tomas Kapplan, George Soros, principalii jucatori la bursa pe minele de aur. BSG are o legatura cu Videanu de pe vremea când era primar, au dezvoltat un mare proiect imobiliar, Planorama, în Capitala, nu stiu daca e finalizat nici pâna astazi.. Asta ar fi o filiera... Revenind la Barrick, ei au investit mai mult în actiuni ale firmelor ce se ocupau cu aurul în România, dupa ce, anul trecut, pe 14 iulie, s-a primit acordul pentru descarcarea de sarcina arheologica pentru Cârnic (Rosia Montana). Dupa patru zile Barrick cumpara masiv actiuni. La Carpathian a cumparat 9% cu posibilitatea de a-si mari pachetul. Presedintele Barrick Gold este Peter Munk, unul dintre principalii actionari la TriGranit, care-l are ca asociat si administrator în România pe Arpad Paszkany. Au fost si fotografiati amândoi la inaugurarea Polus Center din Cluj.

Arpad Paszkany cel reevaluat de Basescu?!

Da, dar sa nu uitam ca tatal sau, tot Arpad, facea parte dintr-un grup din care mai faceau parte un domn Voiculescu, un domn Columbeanu-tatal, un domn Demian Sandor, seful TriGranit care, înainte de 1989, avea niste ocupatii similare în Ungaria cu cei pe care i-am enumerat pâna acum în România.

Înseamna ca Irinel Columbeanu-fiul nu si-a facut averea vânzând telefoane în fata la Inter...

Si Paszkany spune ca si-a facut avere din bisnita cu deodorante...

Mai era unu’ Catarama, care zicea prin anii 90’ ca s-a pricopsit dupa ce vânduse vreo sase motociclete...

He, he...

Se mai simplifica lucrurile... Întelegem de ce functioneaza atât de bine Diktatul axei Bruxelles - Washington...

Pot da doar o parte din informatii, pentru ca mai am o parte în verificare. Acte prin care se vede cum firme de lobby si public-relation din New York recomanda companiei Gabriel Resources sa lucreze cu niste firme germane, una producatoare de cianura, alta specializata în închiderea minelor, pentru a se obtine sprijinul ambasadorului Germaniei în România.

Aceste fiind zise, mai avem ceva de facut când Serviciile au luat-o „pe aratura”?

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este sa ne opunem, asa cum s-a întâmplat în cazul Rosia Montana. Foarte multa lume e acum disperata si demoralizata dupa acest aviz de mediu de la Certej, dar trebuie continuata lupta în justitie si mai ales pentru aplicarea hotarârilor judecatoresti. Povestea de la Rosia era terminata de mult daca se respectau hotarârile definitive si irevocabile...

Dar mai avem judecatori nesantajabili cu dosare din arhiva SIPA?

Da, mai avem si oricum, pâna la urma, presiunea publica din România a oprit o lege speciala de expropiere în favoarea companiilor miniere care trecuse de Senat si ar fi trebuit sa fie votata înca de anul trecut în Camera Deputatilor. Peste 100.000 de semnaturi si fiecare deputat contactat (mail, telefon etc.) si avertizat de zeci, sute, mii de cetateni din colegiilor lor ca daca voteaza legea se vor „arde” definitiv, uite ca i-a oprit, cel putin pâna la ora la care vorbim. Uite ca nici la Certej n-au toate proprietatile pe care ar trebui sa-si desfasoare proiectul. Oricum, oamenii de acolo, care se opun, trebuie sa stie ca vor fi sprijiniti de cei din societatea civila care au luptat si pâna acum la Rosia Montana, de la profesori universitari si academicieni pâna la (nu în ultimul rând) he, he... membri ai galeriilor de fotbal.

Nu ti-e un pic frica, sau mai bine zis, ai ce pierde din toata povestea asta? Cum stai cu declaratia de avere?

Am o masina de litraj mic careia i-au taiat de trei ori cauciucurile pâna acum. A fost si atacata cu oua la Rosia Montana de agentii de paza de la RMGC - nu stiu ce i se poate întâmpla mai mult, ca e o masinuta de 1,2, acum i s-a spart si toba, dar ”opera” asta din urma îmi apartine, pe drumurile din Rosia. Despre conturile mele, daca gasesc hackerii ceva prin ele, îi felicit, macar sa-mi spuna si mie c-am avut ceva. Oricum, mai bine te lipsesti de orice ban numai sa vezi ceva unic în lume. În Muntele Cârnic, sub pamânt, ce vor astia sa distruga... sa-ti imaginezi doar pesterile din Moria, din ”Stapânul Inelelor”. Ei, asa ceva exista în realitate! De la galeriile romane si pâna la exploatarile recente, închipuie-ti camerele cu coloane pe 24 de etaje. Siruri, siruri de coloane si de camere, si labirinturi... Ca înaltime sunt câteva blocuri turn unul peste altul.. E un palat interior. Asa ceva nu exista nicaieri în lume!

Mihai Gotiu, jurnalist de investigatii:
"Tradarea de tara a facut ca România sa devina o colonie!"

Sursa: cotidianul.ro - Autor: Marcel Bărbătei

Un articol recent publicat (data publicarii in Business Magazin: 01 februarie 2010 - n. Red. TA) in cotidianul italienesc La Repubblica scria ca Romania este tara care detine suprematia serviciilor secrete din Europa. Ceea ce ne ridica inevitabil cateva intrebari, zic eu, firesti.

Cercetarea jurnalistilor italieni, mult mai obiectivi si neinruditi cu serviciile noastre, a pornit de la marinimia premierului Boc de a acorda, in vremuri de criza, bugete mai consistente acestor institutii. Fie ca se numesc SRI, SIE, STS, UM 0215 (faimosul serviciu al Ministerului de Interne, doi s-un sfert), acestea au primit zeci de milioane de euro pentru propria administrare, in conditiile in care alte institutii fac reduceri de personal si sunt nevoite sa isi diminueze cheltuielile. La Repubblica constata si ca numarul agentilor secreti este de sase ori mai mare decat al celor din FBI si de cinci ori superior colegior britanici din MI5.

Astfel, potrivit cotidianului, celebra Securitate romana, una dintre cele mai puternice si brutale politii secrete din lume, abolita in 1989, era compusa din sase departamente, care avea 11.000 de agenti. Si stim bine cat de eficienta era activitatea lor pentru pastrarea "sigurantei nationale", adica a stabilitatii regimului comunist.

Daca acum, in 2010, Serviciul Roman de Informatii are 12.000 de agenti, nu vi se pare firesc sa ne intrebam cu ce se ocupa acestia? Sau acum putem sa ne explicam si mai clar de unde apar unele discutii telefonice in presa sau probe-cheie care declanseaza linsaje mediatice ori procese care tin prima pagina? Putem acum sa intelegem, daca mai era necesar, si batalia pentru servicii ca doi s-un sfert, care a rasturnat trei ministri in mai putin de o luna? Putem sa intelegem de unde apar motivele de santaj intre politicieni? Si poate putem sa ne luam adio si de la mandatul de ascultare, care ar trebui emis, potrivit legii, numai de catre judecator.

Sunt curios de ce nu a aparut materialul in presa romaneasca decat foarte firav.

Sunt curios si cati securisti vor lasa comentarii in urma acestui editorial.

Sursa: BusinessMagazin.ro - Autor: Razvan Muresan

SRI are de sase ori mai multi ofiteri la un milion de locuitori decât serviciul omolog american, FBI. Astfel, România are 571 de sereisti la milionul de locuitori, în timp ce Germania are 89, iar Franta - 98. Conform datelor obtinute exclusiv de Adevarul, România are în acest moment mai multi ofiteri de informatii pe cap de locuitor decât în perioada comunista. În plan intern, acest lucru arata ca exista "o problema interna grava". Acest lucru este confirmat si de doi dintre fostii sefi de servicii secrete, Catalin Harnagea si Ion Mihai Pacepa, care au comentat aceasta situatie pentru Adevarul.Situatia este asemanatoare si la calculul de cadre din serviciile externe. Astfel, SIE are, la un milion de locuitori, de aproape cinci ori mai multe cadre decât serviciul de spionaj britanic, MI5.Totodata, România este "campioana europeana" la servicii secrete, având de aproape patru ori mai multe decât majoritatea tarilor din U.E.

România are astazi mai multi ofiteri de informatii pe cap de locuitor decât în perioada comunista. În acelasi timp, proiectele legii sigurantei nationale ne prezinta tabloul unui spion-stapân pe tot ce misca în România. Iar daca ne aducem aminte si de eforturile de a pastra CNSAS ca un instrument pentru nedeconspirarea Securitatii, tabloul devine unul sumbru. La 16 ani de la evenimentele din decembrie 1989, care au dus la alungarea de la putere a regimului comunist, serviciile secrete continua sa reprezinte un subiect de actualitate, existând numeroase suspiciuni ca, de fapt, practicile fostei Securitati nu au disparut. În acelasi timp, cele doua principale servicii secrete, SRI si SIE, dau dovada în continuare de secretomanie în ceea ce priveste activitatea lor.

SRI si SIE tin la secret numarul personalului
SRI a refuzat sa precizeze la cererea ziarului Adevarul numarul cadrelor sale. Ca de altfel si SIE, care precizeaza pe site-ul sau de internet ca "din motive de securitate, ca si celelalte servicii de informatii externe, nu face referiri la numarul angajatilor sai". În realitate însa, în Occident, numarul de angajati al serviciilor secrete, fie ele interne sau externe, nu este secret. Mai mult, chiar unele dintre ele, printre care si CIA, pun la dispozitie celor interesati grafice comparative cu numarul de salariati din ultimele decenii. MI5 si BND (serviciile externe britanice si germane) dau si mai multe informatii. În ciuda secretomaniei oficiale, Adevarul a reusit sa afle numarul de cadre al celor doua principale servicii secrete.

21 milioane de români sunt supravegheati mai mult decât 90 milioane de nemti
Fostul director al SIE Catalin Harnagea confirma cifra de 12.000 de ofiteri pentru SRI. Generalul Ion Mihai Pacepa, fost director adjunct al Departamentului de Informatii Externe, care a cerut în 1978 azil politic în Statele Unite ale Americii, spune ca aceasta cifra este cea reala. Pacepa spune ca SRI are, practic, un numar dublu de ofiteri în comparatie cu Franta, unde echivalentul sau, DST (Direction de la Surveillance du Territoire), are numai 6.000 de cadre la o populatie aproape tripla decât cea a României. Mai precis, România are 21 milioane de cetateni, iar Franta - aproape 61 de milioane, conform recensamântului din iulie 2005. Catalin Harnagea, fostul sef al SIE, da ca exemplu serviciul intern german, Bundesant für Verfassungschutz (BfV), care are 8.000 de ofiteri la o populatie de peste 90 milioane de oameni, adica una de peste patru ori mai mare decât cea a tarii noastre, dar ofiterii de informatii din Germania Federala sunt cu 25 la suta mai putini decât cei din România. Concluzia lui Pacepa este ca, astazi,
"dimensiunile serviciilor secrete ale României sunt iesite din comun".

De exemplu, FBI, echivalentul american al SRI, are 11.400 de agenti speciali si 16.400 de angajati administrativi. Populatia Statelor Unite este de peste 295 de milioane.

Suspiciuni de Politie Politica
Harnagea spune ca, în cazul unei scheme foarte mari a unui serviciu secret intern, se poate concluziona ca "tara are o problema interna grava".
El afirma ca daca întrebi un specialist în structuri de informatii despre supradimensionarea serviciilor interne ale unui stat, atunci raspunsul primit ar putea fi simplu: neconform cu regulile acceptate de tarile din Uniunea Europeana si NATO. De altfel, surse din serviciile secrete ne-au precizat ca, în ultimii ani, americanii au semnalat în mai multe rânduri situatia "ciudata" de la SRI. De altfel, si UE a transmis semnale identice. "Diferenta dintre România de azi si cea comunista este ca de la zi la noapte. Dar statul politist creat de Ceausescu nu a fost înca total demolat, din care cauza România detine un record european: are sapte servicii de informatii si contrainformatii majore. Germania, Franta, Italia, Spania, Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Ungaria, Republica Ceha, Polonia si Bulgaria au doua. Finlanda, Estonia, Slovenia, Serbia, Elvetia si Grecia au doar unul", ne spune Ion Mihai Pacepa. Fostul sef adjunct al Directiei de Informatii Externe (DIE) mai afirma: "Cele sapte servicii secrete române, care continua sa puna o stampila comunista pe fata tarii, nu vor disparea de la sine. Ele vor putea fi eliminate doar când parlamentul, guvernul si clasa politica vor fi plivite de securisti, care vor sa mentina România stat politist pentru a nu-si pierde pozitiile".

Învatamântul de informatii de tip bolsevic
SRI are o structura foarte stufoasa, spun specialistii în domeniu. În acelasi timp, în schema SRI intra si Institutul National de Informatii (INI). La întrebarile ziarului Adevarul, SRI a refuzat sa dea detalii despre structura acestei institutii de învatamânt superior care functioneaza cu binecuvântarea Ministerului Învatamântului sub egida serviciului secret intern. Surse din SRI care au dorit sa-si pastreze anonimatul au invocat ca exemplu celebrul Quantico al FBI. Numai ca exemplul amintit nu este relevant, deoarece Quantico este administrat de Departamentul american al Justitiei în subordinea caruia functioneaza si FBI. O alta problema a SRI sunt asa-numitele gospodarii si întreprinderi productive din subordinea sa, ca de exemplu Radmil.
Acest lucru continua o alta traditie de trista amintire a Securitatii: folosirea serviciilor secrete pentru a face comert nesupus controlului organelor de stat. Perpetuarea acestei practici ceausiste poate duce la noi abuzuri, ca de exemplu vânzarea ilegala de produse petroliere catre regimul lui Milosevici, acum câtiva ani. Institutul National de Informatii a fost în ultimul deceniu subiectul mai multor scandaluri. Pe scurt, s-au formulat acuzatii ca studentii erau îndoctrinati contra Statelor Unite si Occidentului, adica tocmai aliatii de astazi ai României.

De doua ori mai multi ofiteri decât în epoca de glorie a Securitatii
Concluzia este ca România are mai multi ofiteri pe cap de locuitor decât în timpul dictaturii comuniste. În decembrie 1989, Securitatea avea circa 14.000 ofiteri. Doar doua (SRI si SIE) din cele sapte servicii secrete ale României de azi au peste 15.000 ofiteri. Daca am adauga la efectivele SRI si SIE miile de ofiteri din serviciul de informatii al Ministerului de Interne (care sub comunism apartinea Securitatii), am avea de-a face cu un total aproape dublu comparat cu cel al României comuniste.

SIE are cu 10 la suta mai multi angajati decât DIE
Serviciul de Informatii Externe (SIE) are în jur de 3.000 de angajati. În mod normal, dintre acestia, o treime ar trebuie sa se afle în centrala de la Bucuresti. Generalul Pacepa afirma ca, în 1978, când a parasit România, DIE - precursorul SIE - avea 2.700 de angajati. De observat în acest caz ca, la acea vreme, DIE facea spionaj global, ceea ce nu mai este cazul cu SIE, deoarece România de azi este membra NATO si va adera în cenzuratând la Uniunea Europeana. Fostul sef al SIE Catalin Harnagea confirma numarul de angajati avansat de Adevarul, dar spune ca nu poate preciza cifra exacta. El spune ca a avut o problema, pe când era la SIE, cu "echilibrarea" optima a angajatilor operativi cu cei de la administrativ. În acest moment, SIE are cu 50 la suta mai multi angajati decât mult mai celebrul sau omolog britanic, MI5. În prezent, serviciul extern britanic are 1.900 de angajati, dintre care 1.860 cu contract full time. De altfel, în ciuda secretomaniei SIE, MI5 precizeaza ca numarul de angajati la sfârsitul razboiului rece era de 2.150. Despre actuala structura a personalului, britanicii nu se sfiesc cu detaliile. 47 la suta sunt femei, iar 54 la suta sunt persoane sub 40 de ani. Nici serviciul extern german nu adopta secretomania SIE. Nemtii precizeaza pe site-ul lor de internet ca au în prezent 6.300 de angajati, însa personalul va fi redus în cenzuratând la 4.500.

Sursa: adevarulonline.net

Cu siguranta ati auzit de masacrul din Colorado. James Holmes a impuscat atunci o gramada de oameni nevinovati intr-un cinematograf, in timpul filmului „Batman”.

Profilul tragatorului: un tanar inteligent, dar retras. Povestea clasica a tragatorului solitar, bolnav psihic, care datorita faptului ca are acces la arme de foc, comite un masacru.

Obiectivul de imagine este dublu in aceasta situatie. Pe de o parte este sustinut lobby-ul guvernamental de interzicere a detinerii armelor. Logic, o populatie dezarmata reprezinta o populatie docila. Odata ce oamenii au ramas fara arme, guvernul poate face, in principiu, ceea ce doreste.

Cred ca noi cunoastem acest aspect foarte bine...

Vreau sa subliniez insa partea a doua a obiectivului de imagine. Putina lume stie ca tatal lui James Holmes, Robert Holmes, este angajat al autoritatii de reglementare bancara din Statele Unite. El trebuie (trebuia) sa depuna marturie in fata unei comisii a Congresului American referitor la scandalul Libor. Libor este indicele de dobanda practicat pe piata londoneza de bancile de prim rang. Acesta este echivalentul britanic al Robor-ului romanesc.

Daca acest indice este manipulat, prin declararea unor informatii false, are loc o frauda. In cazul de fata, una de miliarde.

Ofiteri din SUA, Canada, Europa si Asia conlucreaza, pentru elucidarea acestui scandal, din care s-a descoperit la acest moment numai varful.

Pana acum, banca Barclays a fost amendata cu 460 de milioane USD, altele urmand sa fie auditate in mod similar. Iata cum se creioneaza imaginea unui furt de miliarde, a unei inselaciuni de nivel mondial, din care unii s-au imbogatit. Intrebarea cheie este: cine?

Mergand pe firul evenimenntelor il gasim pe Robert Holmes, tatal, un matematician de varf, un expert, chemat sa depuna marturie in fata Congresului.

Brusc fiul sau, care pana la acel moment nu a avut iesiri violente, se decide sa impuste cateva zeci de persoane, crezand ca este „Joker”. In timpul audierilor este absent, confuz, nu prea intelege ce se intampla. Prezinta toate semnele unei persoane drogate.

Problema: James Holmes nu se droga. Pe langa asta, cum se poate ca un student la neurologie sa fie atat de confuz, iar starea sa sa treaca neobservata de catre profesorii sai?

Ipoteza, ce se creioneaza tot mai clar se refera la discreditarea tatalui sau. Impiedicarea sau ducerea in derizoriu a marturiei depuse in fata Congresului. Probabil ca omul de stiinta, matematicianul si expertul in piete interbancare stia ceva. Ceva ce deranja persoane, care au castigat sute de milioane de pe urma inselacinilor LIBOR, persoane din cadrul “sistemului”.

Si iata cum un inadaptat social, un baiat timid, devine un asasin. Iata cum zeci de vieti sunt distruse, pentru a acoperi un jaf. Iata ce se intampla atunci cand te pui cu sistemul.

Si iata ce fel de stire NU ajunge in mass media din Romania!

Sursa: agonia-natiunii.info

Rata de absorbtie a fondurilor europene abia a miscat jumatate de procent în luna iulie (9,67% fata de 9,17 cu o luna în urma), afectata fiind si de decizia Bucurestiului de a întrerupe temporar deconturile spre Bruxelles pe fondul mai multor probleme ce aveau sa fie verficate de expertii europene pe toate cele cinci programe operationale importante.

Astfel, rata de absorbtie la 31 iulie a ajuns la 9,67%, potrivit Ministerului Afacerilor Europene. În iunie a fost de 9,17 iar la finalul lunii mai de 8,78%, potrivit datelor oficiale.

Diferenta de jumatate de procent de la o luna la alta întrerupe un ritm ceva mai bun al cheltuirii banilor UE din aprilie pâna la mijlocul verii. Primul motiv este legat de problemele descoperite de expertii UE în cadrul misiunilor de audit din luna iulie. Alte decizii legate de eventuale suspendari de plati vor fi anuntate în curând de Bruxelles.

Ultimele întreruperi de plati au fost confirmate pe 24 iulie si au vizat doua Programe Operationale cheie pentru România: Transporturi si cel pentru IMM-uri.

Între timp, Guvernatorul BNR Mugur Isarescu avertizeaza, printre alte enunturi si mesaje cheie, ca defetismul fata de fondurile UE este este inacceptabil:

"Am observat ca România nu poate absorbi fondurile comunitare, s-a instalat un defetism extrem de periculos pentru strategia de dezvoltare a României. Guvernele spun ca absorbtia fondurilor este o prioritate, dar aceasta nu se simte în niciun fel. Înaintea aderarii analizele noastre aratau ca la o unitatea cu care noi contribui la UE ar trebui sa primim 2-3 unitati, dar lucrurile nu stau deloc asa. Este inacceptabila aceasta atitudine de defetism fata de fondurile europene", a spus Isarescu.

Comisia Europeana avea sperante mari în legatura cu economia României care avea la îndemâna sute de milioane de euro, fonduri nerambursabile, ce asteptau sa fie cheltuite. Ce anuntau previziunile Executivului de la Bruxelles, din luna mai a acestui an:

Previziuni UE: România creste datorita ratei de absorbtie, felicitari Poloniei, Olanda cade, Spania ramâne în recesiune

Analiza pe prima parte a anului

Rata de absorbtie la sfârsitul lunii martie a fost de 6,56% în crestere cu 0.26% fata de luna anterioara si cu aproape un procent fata de sfârsitul lui ianuarie, în conditiile obiectivul stabilit de la Palatului Victoria este acela de a ajunge, la sfârsitul lui 2012, la o rata de 20 de procente. Vezi detalii aici

Sursa: adevarul.ro

Cunoscutul blogger Alexei Navalni care a energizat protestele de strada împotriva lui Putin înainte si dupa alegerile prezidentiale este acuzat de delapidare. Procesul va diviza si mai mult opozitia radicala la adresa Kremlinului, dar ar putea sa-i creasca pe termen lung capitalul politic tânarului lider, crede Lilit Gevorgyan, experta în spatiul CSI la firma de consultanta IHS Global Insight.

Procesul de delapidare intentat lui Navalni în 2010 a fost redeschis pe 31 iulie în fata unui tribunal moscovit. Exista temerea ca se încearca eliminarea sa de pe scena politica, cât si oprirea activitatii sale sustinute de combatere a coruptiei prin expunerea acesteia.

Avocatul de 36 de ani a devenit cunoscut si popular tocmai prin  campaniile sale anti-coruptie, desfasurate prin intermediul site-ului de Internet Rospil.ru, care a reusit sa adune fonduri semnificative expunându-i pe oficialii de stat suspectati de savârsirea unor fapte de coruptie. Navalni a facut ani de zile astfel de dezvaluiri, prin cumpararea de pachete minoritare de actiuni la companii mari de stat si prin exercitarea dreptului sau de a cere si a primi acces la operatiunile interne ale acestora, în calitate de actionar. El si-a asigurat chiar si un loc în board-ul Aeroflot, cea mai mare companie aeriana rusa, cu ajutorul unuia dintre actionari, miliardarul Alexander Lebedev.

În protestele spontane anti-guvernamentale din decembrie anul trecut, Navalni a reusit sa-si creioneze un profil de lider politic al opozitiei pentru ca a fost omul care i-a adus, chiar daca pentru putina vreme, pe liberali si pe ultranationalisti împreuna în efortul de a opri realegerea lui Vladimir Putin din martie. Dar dupa esuarea acestui obiectiv, alianta conjuncturala s-a rupt.

Acuzatii vechi si noi

Initial Navalni fusese acuzat ca a prejudiciat bugetul regiunii Kirov din nordul Rusiei cu 40.000 de dolari în perioada în care lucra ca si consilier al guvernului regional. În prezent, la aceste acuzatii se adauga aceea ca s-ar fi asociat cu o mica firma de cherestea pentru a fura lemn de la fabrica de cherestea de stat KirovLes, producând un prejudiciu de 16 milioane de ruble. Navalni a respins însa acuzatiile ca fiind absurde si l-a acuzat pe Putin ca „trimite dupa gratii pe toti cei care-i sunt incomozi”.

Daca tânarul blogger va fi arestat, el va câstiga si mai mult capital politic ca urmare a statutului sau de prizonier politic, crede analista Lilit Gevorgyvan. Deocamdata însa o condamnare a sa ar fi un semnal puternic dat de autoritatile ruse ca nu vor mai tolera proteste de strada din partea opozitiei radicale. Scaderea numarului protestatarilor si divizarea miscarii de opozitie le-a permis autoritatilor sa ignore cererile acestora de reforma politica.

„Opozitia rusa este în continuare în faza de formare, dar închiderea lui Navalni nu va face decât sa-i galvanizeze pe sustinatorii sai sa duca mai departe campania sa împotriva coruptiei pe care o considera cea mai mare amenintare la adresa Rusiei. Iar capitalul politic pe care îl va dobândi prin intrarea în cercul detinutilor politici cunoscuti, îl va putea folosi cu siguranta în viitor”, concluzioneaza Gevorgyan. 

Sursa: Adevarul.ro

Nici macar Ceausescu nu-si imagina în 1966 o autostrada pe care sa se circule cu maximum 100 de km/h.

Ne-am uitat pe raportul IPTANA unde sunt prinse informatii pretioase despre viziunea lui Ceausescu asupra autostrazilor care s-au proiectat în timpul sau.

Nu mica ne-a fost mirarea sa vedem ca pentru Autostrada Bucuresti - Pitesti, "elementele geometrice au fost proiectate pentru viteza de baza de 140km/h" desi saraca Dacie 1310, aparuta abia în 1983, nici nu putea sa ajunga la o asemenea viteza.

Executia autostrazii Bucuresti-Pitesti s-a derulat în perioada 1967-1979, se arata în raportul IPTANA.

RESTRICTII de viteza pe cea mai asteptata AUTOSTRADA

Pe autostrada Bucuresti-Ploiesti, care s-a deschis circulatiei pe data de 19 iulie 2012, la 45 de ani de la primele proiecte de autostrada din România, se circula cu o restrictie de viteza de 100 km/h.

Septimiu Buzasu, secretar de stat în cadrul Ministerului, a precizat ca viteza maxima admisa pe autostrada Bucuresti - Ploiesti este de 100 km/h, urmând sa fie ridicata la 130 km/h abia dupa ce soferii se vor acomoda si daca nu se vor înregistra accidente sau incidente.

Sursa: capital.ro