Creierul este un organ cu adevărat fantastic. El ne controlează miscările si emotiile, dar ne-am întreabat vreodată cum reuseste să redea amintirile? O echipă de cercetători neurologi din cadrul Universitătii New York a identificat acea parte a creierului pe care o folosim să ne amintim succesiunea evenimentelor din cadrul unui întâmplări.

Cercetătorii au supus un număr de animale unui experiment centrat pe ordiniea formării amintirilor: erau prezentate doua imagini, iar subiectii trebuiau să si le amintească în ordinea prezentării lor, după un anumit interval de timp.

Pentru a îndeplini cerinta corespunzător, animalele trebuiau să-si amintească atât ce s-a întâmplat, cât si când a avut loc întâmplarea. În timpul experimentului, cercetătorii au monitorizat activitatea celulelor din lobul temporal medial (MTL).

Rezultatele au arătat că în acest proces sunt implicate două zone principale din cadrul MTL. Aceste zone sunt hipocampul si cortexul perirhinal. Zona hipocampica este cunoscută ca având un rol important într-o varietate mare de atributii ale memoriei. Ea emite semnale elementare de sincronizare între evenimente-cheie, oferind informatii despre cât timp a trecut de la ultimul eveniment de acest gen si, totodată, estimează timpul până la unul viitor.

Cortexul peririnal integrează informatii ce răspund la întrebările "ce?" si "când?" semnalizând dacă un element a fost arătat primul sau al doilea în cadrul unei serii. Descoperirile americanilor oferă o perspectivă asupra modelelor de activitate cerebrală care ne permit să ne amintim atât elementele-cheie care me marchează viata, cât si succesiunea în care acestea au survenit.

Sursa: kurzweilai.net

În multe orase, biciclistii au norocul de a avea propriile piste pe unde pot merge, dar încă nu dispun de propriile semafoare, fiind fortati astfel să astepte ca o masină să le permită trecerea sau să apese butonul de trecere amplasat pe semafoarele pentru pietoni. Acum, un senzor bazat pe microunde poate ajuta circulatia prin determinarea prezentei bicicletelor.

Orasul Pleasanton, din California, este deocamdată singura localitate care utilizează acest sistem, prin care s-au îmbunătătit deja eficienta circulatiei si siguranta biciclistilor. Dispozitivul Intersector poate face diferenta dintre biciclete si masini si, în consecintă, poate modifica în mod corespunzător culorile semafoarelor.

Multe orase au inserat, printre celelalte semnale de trafic, senzori care detectează atât bicicletele, cât si masinile, dar acestia nu functionează în cazul în care bicicleta nu este pozitionată corect sau nu este făcută din metal. Uneori, decât să astepte, biciclistii ar putea fi tentati, mai degrabă, să treacă pe rosu în intersectii, actiune care nu este nici sigură, nici legală.

Sistemele de monitorizare video ajută de asemenea la detectarea biciclistilor, dar acestea sunt afectate de vânt si de ceată. Monitorizarea video continuă poate de asemenea să încalce politicile de confidentialitate.

Senzorul Intersector poate monitoriza până la opt zone de detectie si poate trimite până la patru comenzi către centrul de comandă a semafoarelor. Senzorul se actualizează de 20 de ori pe secundă si poate urmări atât vehiculele în miscare, cât si pe cele aflate în stationare.

Sistemele costă între 4.000 si 5.000 de dolari bucata. Pleasanton are un astfel de sistem în sapte intersectii ale orasului, iar edilii au în plan să mai adauge încă un sistem. Acestea se dovedes utile mai ales în contextul în care masinile sunt depăsite ca număr de biciclete.

Sursa: Popular Science

Cercetătorii de la Institutul de Telecomunicatii Heinrich Hertz, din Berlin, au dezvoltat o nouă tehnologie de transmisie a datelor video la o viteză avansată. Utilizând o WLAN, specialistii au putut să transfere date cu o viteză de 100 de megabiti pe secundă pe o suprafată mai mare de zece metri pătrati, fără a înregistra pierderi si doar prin modularea emisiei luminoase a unor LED-uri albe plasate pe tavan.

Echipa de cercetători a reusit să transferă patru fisiere video HD către patru laptop+uri în acelasi timp. O fotodiodă simplă sau orice alt dispozitiv asemănător, montat pe laptop, poate deveni receptor. Singurul dezavantaj este că, atunci când un obiect se interpune între lumina si fotodiodă, transferul este afectat.

Noua tehnologie de transmisie este potrivită pentru spitale, când transmisia radio nu poate fi folosită pentru a oferi anumite date urgente. Conceptul ar putea fi, cel mai probabil, utilizat pentru controlul wireless al robotilor chirurgicali sau pentru transmiterea imaginilor cu radiografice.

De asemenea, pasagerii din avioane ar putea urmări propriile programe de diverstisment, fără a mai fi nevoie de echiparea cu cabluri, ceea ce va însemna o reducere a costurilor si a greutătii.

Sursa: kurzweilai.net

Oamenii de stiintă au folosit spermatozoizi creati artificial pentru a restabili fertilitatea, o realizare care, în viitor, ar putea permite multor bărbati să-si îndeplinească visul de a fi tată.

Cercetătorii de la Universitatea Kyoto au reusit să creeze spermatozoizi pe care i-au implantat în testiculele unor soareci infertili care, după tratament, au putut avea mostenitori. Uimitor a fost faptul că soarecii născuti prin acest experiment au putut avea, la rândul lor, urmasi.

Cercetarea va deschide calea pentru crearea unor noi tratamente împotriva inferilitătii, o problemă care, la nivel modial, afectează 1 din 6 cupluri.

De asemenea, specialistii cred că tratamentul poate functiona si în cazul persoanelor care au rămas sterile în urma tratamentului pentru cancer.

In experimentele anterioare, soarecii rezultati muriseră la scurt timp după nastere. Acum, cercetătorii japonezi au descoperit o metodă care pare să dea roade. Prelevând celule stem de la embrionii de soarece si folosind un "cocktail" de substante chimice si vitamine, cercetătorii au creat spermatozoizi aflati în primele stadii de dezvoltare. Transferati în testiculele soarecilor, aceste celule au devenit spermatozoizi pe deplin functionali.

Specialistii de la Universitatea Kyoto speră acum ca succesul lor să se repete, într-un experiment asemănător în care vor folosi celule din piele ca materie primă atât pentru spermatozoizi, cât si pentru ovule.

Desigur, cercetarea ridică multe probleme legate de etică. Criticii spun că nu este normal să dai nastere unor copii prin metode aproape în totalitate artificiale. "Cine mai are nevoie de bărbati? Cine mai are nevoie de femei? Tot ce ne mai trebuie este să creăm un uter artificial si vom schimba în totalitate reproducerea umană," a spus Josephine Quintavalle de la Comment on Reproductive Ethics, o organizatie crestină din Marea Britanie.

Sursa: Mail Online

Imediat după nasterea unui copil, familia si prietenii vor să afle trei lucruri esentiale despre bebelus: sexul, numele si greutatea. Dar unul dintre aceste aspecte poate ridica probleme mari. În ultimii ani, numărul nou-născutilor care cântăresc cu mult peste medie a crescut îngrijorător. În Anglia, de exemplu, multe femei nasc copii care cântăresc mai mult de 4,5 kilograme, spun specialistii.

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a înregistrat o tendintă constantă în cresterea greutătii, ce se explică partial prin îmbunătătirea dietei. Astfel, bebelusii au fost născuti mult mai sănătosi, cu o musculatură bine dezvoltată, greutatea lor medie înregistrând, în anii 1970, o crestere de aproape 50 de grame.

Problema este, însă, că de atunci, această crestere nu a dat semne de oprire. Între 1993 si 2003, numărul copiilor care au depăsit limita normală de greutate, de 4,5 kilograme,la nastere, a crescut cu 20%, iar specialistii spun că statisticile arată că această crestere continuă încă.

Având în vedere că nu existau standarde care să precizeze anumiti parametri în care ar trebui să se încadreze greutatea unui nou-născut, specialistii de la Colegiul Regal de Moase au stabilit că un bebelus depăseste limita normală atunci când cântăreste peste 4 kilograme la nastere.

În ultimii ani, însă, statisticile sunt alarmante, iar medicii au încercat să îsi explice cauzele acestui fenomen.

Cel mai simplu răspuns pe care l-au putut da a fost acela că, de cele mai multe ori, cu cât mama cântăreste mai mult, cu atât bebelusul va fi mai mare la nastere. În aceste conditii, spun cercetătorii, mai bine de jumătate dintre femeile pregătite să aibă copii sunt supraponderale.

Obezitatea pe timpul sarcinii poate fi periculoasă atât pentru mama, cât si pentru copil, crescând riscul complicatiilor.

Medicii spun că, în astfel de cazuri, copilul poate rămâne blocat în vagin, deoarece umerii nu pot trece prin simfiza pubiană, uneori fiind necesare măsuri drastice, precum dislocarea unui umăr, pentru a-l putea elibera si a evita alte complicatii.

Pentru a combate aceste probleme si a proteja atât mama cât si copilul, Serviciul National de Sănătate al Marii Britanii a anuntat în acest an că va desfăsura un studiu cu scopul de a trata viitoarele mame supraponderale cu medicamente pentru diabetul zaharat, în scopul reducerii cantitătii de insulină din sânge.

Statisticile arată că acum, mai mult ca niciodată, mamele riscă să dezvolte diabet gestational (o formă de diabet care apare în timpul sarcinii si care poate fi un factor ce determină acesată crestere a greutătii nou născutilor).

Se prespune că, în Marea Britanie, 3-5% din sarcini sunt afectate de această boală, dar specialistii din SUA spun că, de fapt, cifrele se ridica la aproape 16%. Desi diabetul gestational tinde să dispară după nastere, există sanse crescute ca atât mamele, cât si copiii să dezvolte o altă formă de diabet, pe parcursul vietii.

Sursa: Mail Online

Oamenii de stiintă cunosteau de ani de zile faptul că o femeie însărcinată care suferă de stres cronic, anxietate sau probleme în cuplu are sanse mult mai mari să nască un copil care, atunci când va ajunge la vârsta maturitătii, va suferi de probleme psihice si tulburări de comportament. De asemenea, se cunostea faptul că un mediu familial abuziv va marca profund comportamentul copilului. Cea de-a doua problemă este usor de înteles, însă prima dintre ele a rămas mult timp neclară pentru cercetători. Un studiu publicat de Axel Meyer, Thomas Elbert si colegii acestora din cadrul Universitătii Konstanz din Germania, spune că epigenetica ar putea oferi răspunsul la prima întrebare.

Epigenetica studiază modul în care conditiile ambientale pot afecta nu numai genomul unui individ, ci si pe al descendentilor acestuia.

Cel mai comun mecanism implicat este numit metilare. Prin acest proces, moleculele de metil se atasează celor de adenină sau citozină (două dintre bazele azotate din structura ADN), în functie de genele implicate în proces. Ca urmare a metilării, genele respective devin inactive.

În cazul stresului, studiile precedente au sugerat faptul că metilarea genelor care codifică sinteza receptorilor de glucocorticoid este foarte importantă. Receptorii de glucocorticoid transmit semnale de la hormonii de stres către celule. La nou-născutii ale căror mame au suferit depresii în timpul sarcinii, genele răspunzătoare de formarea acestor receptori sunt metilate într-o proportie mai mare. Acelasi lucru se întâmplă si cu copii care au suferit abuzuri. Ce a fost neclar până în acest moment era perioada în care persista acest efect.

Pentru a răspunde la această întrebare, echipa de cercetători germani a examinat metilarea acestor gene în cazul a două grupuri de participanti. Primul grup era compus din copii cu vârsta cuprinsă între 10 si 19 ani, iar cel de-al doilea era alcătuit din mamele acestor copii. De asemenea, oamenii de stiintă au utilizat si un test psihologic pentru a identifica mamele care au suportat abuzuri fizice sau psihice, în timpul sarcinii, înainte sau după aceea.

Cercetătorii au descoperit că mamele care suferiseră abuzuri în timpul sarcinii erau mult mai predispuse să nască copii cu o astfel de afectiune, în timp ce femeile care suportaseră abuzuri înainte sau după perioada sarcinii nu prezentau acest risc. Nici metilarea genelor în organismul mamei nu a fost afectata de violenta la care a fost aceasta expusă.

Puse cap la cap, aceste rezultate saugerează faptul că metilarea genelor are loc la în organismul fătului, ca răspuns la stresul suportat de mamă, iar acestă influentă persistă până la adolescentă.
Acest proces afectează sănătatea copilului pe termen lung, crescând riscul aparitiei obezitătii, a depresiilor si a unor boli autoimune. Mai mult decât atât, metilarea genelor duce la un comportament impulsiv-agresiv, iar bărbatii cu asemenea comportament îsi pot agresa partenerele în timpul sarcinii, reluând astfel întreg ciclul.

Implicatiile practice ale acestui studiu rămâne încă neclare. Medicamentele pentru demetilarea ADN-ului sunt încă în stadiul cercetărilor; până când vor primi aprobarea va mai dura ceva timp si, în orice caz, să interferezi cu epigenetica este o abordare riscantă.

Ceea ce poate fi făcut sunt interventiile pentru stoparea abuzurilor în familie, atât pentru binele mamelor, cât si al copiilor.

Sursa: The Economist

Un dispozitiv de testare a sângelui, ieftin si portabil, ar putea reprezenta un progres în diagnosticarea infectiilor locuitorilor zonelor îndepărtate ale lumii, sugerează un studiu stiintific.

De mărimea unui card de credit, mChip poate diagnostica infectiile în câteva minute. Prototipul a fost testat pentru infectii cu HIV si sifilis în Rwanda si s-a dovedit remarcabil de precis.

Costul unui dispozitiv de testare este de un dolar, mult mai mic decât pretul plătit pentru realizarea testelor actuale de laborator.

Chip-ul este realizat dintr-un material plastic si contine zece zone de detectie. Un dispozitiv poate testa, pentru mai multe tipuri de infectii, sângele obtinut printr-o singură întepătură în deget. Rezultatele pot fi observate atât cu ochiul liber, cât si cu un detector ieftin.

Sute de dispozitive de acest tip au fost transportate în Kigali, Rwanda; acestea au avut o precizie de 95% în cazul detectării virusului HIV si de 76% în cazul detectării sifilisului.

Cercetătorii de la Universitatea Columbia, SUA, autorii proiectului, speră să utilizeze mChip în vederea detectării bolilor cu transmitere sexuală (BTS) pentru femeile însărcinate, în special pentru cele din Africa.

O versiune a acestui dispozitiv a fost, de asemenea, proiectată pentru a descoperi cancerul de prostată.

Sursa: BBC

Consumul de vin sau struguri ar putea să ne protejeze de efectele negative ale razelor solare, sustine un nou studiu, care a descoperit în fructe o substantă ce poate limita deteriorarea celulelor.

Razele ultraviolete emise de Soare sunt principala cauză externă care duce la afectiuni ale pielii, îmbătrânire prematură, arsuri solare sau chiar cancer cutanat.

Oamenii de stiintă spanioli de la Universitatea din Barcelona si Consiliul National Spaniol de Cercetare au descoperit în struguri anumite substante care protejează celulele pielii. Deja companiile cosmetice si-au arătat interesul fată de aceste substante, în ideea de a dezvolta noi creme si pastile care să imite procesul creat de ele.

Cercetători au analizat reactia chimică ce se produce la nivelul pielii atunci când aceasta intră în contact cu razele UV provenite de la Soare. Ei au descoperit că flavonoizii din struguri pot bloca reactia chimică ce cauzează distrugerea celulelor si provoacă, ulterior, afectiuni ale pielii.

Studiul a fost efectuat în conditii de laborator, iar rezultatele au fost publicate în Jurnalul de Agricultură si Chimie Alimentară.

Sursa: The Telegraph

Elefantii asiatici au fost mult timp considerati antisociali, însă un nou studiu infirmă această ipoteză, oferind detalii suprinzătoare despre complexitatea retelelor sociale ale acestor pahiderme.

Până acum, despre femelele-elefant din Asia se credea că au doar un mic grup de "prieteni" si putini cunoscuti în afara grupului, spre deosebire de femelele de elefant din savana africană, care trăiesc în grupuri mari si unite.

Acum, un nou studiu demonstrează că femelele de elefant din Asia sunt foarte sociabile si au numeroase prietene. Acesti elefanti sunt capabili de a întretine prietenii puternice chiar si cu exemplarele cu care nu s-au mai văzut de mai bine de un an.

Studiul adaugă elefantii asiatici pe o mică listă de specii, printre care se numără si delfinii, capabile să mentină relatii sociale complexe în ciuda faptului că între doi indivizi nu are loc un contact zilnic, o abilitate considerată ca fiind dificilă din punct de vedere cognitiv.

Elefantii asiatici sunt, de asemenea, extrem de dificil de studiat în sălbăticie, sustine Shermin de Silva, autoarea studiului. Ei trăiesc în păduri dese, asa că cercetătorii sunt în măsură să observe animalele numai din copaci înalti sau privindu-i atunci când se adună la oaze de apă.

În urmă cu 30 de ani, o populatie de elefanti asiatici din Sri Lanka a devenit observabilă din cauza faptului că si-a pierdut pădurea în care trăiau. Oamenii au trunchiat copacii, au transformat tinutul în plantatii de tec si au creat un baraj pe râul din regiune. Astfel au creat rezervatia Uda Walawe. În anul 1972, 308 kilometri pătrati din jurul rezervatiei au fost transformati în Parcul Natioanal Udawalawe. Între 800 si 1.200 de elefanti care trăiau în vechea pădure trăiesc astăzi pe iarba din acest parc.

Noul cadru în care trăiau elefantii le-a permis cercetătorilor să identifice 286 de femele adulte de elefant asiatic. Cercetătorii au urmărit apoi relatiile sociale a 51 de elefanti pe o perioadă de doi ani. Imediat Silva a realizat că elefantii au retele sociale foarte dezvoltate, fapt ce nu era cunoscut până în prezent. Femelele adulte au fost văzute petrecându-si timpul împreună într-o zi, după care au fost văzute singure, iar în zilele următoare au fost văzute în prezenta altor femele.

Oamenii de stiintă au identificat "prietenii" elefantilor drept indivizii care stau la 500 de metri distantă unii de altii, care se miscă împreună, se odihnesc sau îsi împart resursele. Femelele care au multi prieteni au tendinta de a fi tovarăsi necredinciosi, adeseori întrerupând legăturile cu cu indivizii identificati de oamenii de stiintă drept "cei mai buni prieteni". Cele care au mai putini prieteni s-au demonstrat a fi mai loiali acestora.

Desi unii elefanti nu îsi văd companionii pentru o lungă perioadă de timp, acestia pot comunica si în alte feluri: atât chimic, cât si acustic (de multe ori elefantii îsi pun trompa în pământ pentru a detecta vibratiile emise de alti elefanti, care pot servi drept un semnal de alarmă).

Analiza statistică a cercetătorilor referitoare la relatiile elefantilor demonstrează că femelele de elefant asiatic trăiesc într-o societate extrem de fluidă si dinamică, cu indivizi care părăsesc grupurile, după care se reintegrează.

Acum, cercetătorii doresc să înteleagă cum reusesc elefantii să mentină aceste retele sociale complexe, dat fiind că acest lucru solicită o capacitate cognitivă de nivel înalt.

Sursa: Science Mag - Descopera.ro

Oamenii de stiintă sugerează că persoanele care trăiesc în părtile nordice ale lumii au creierul si ochii mai mari pentru a-i ajuta să treacă peste iernile lungi si întunecate.

Cercetatorii de la Universitatea Oxford au studiat cele două cavităti osoase ale craniului în care se află globul ocular si capacitatea creierului a 55 de cranii umane de la 12 populatii diferite din întreaga lume si au constatat că populatiile umane au creierul cu atât mai mare, cu cât trăiesc mai departe de Ecuator.

Această diferentă a mărimii creierului nu se datorează inteligentei crescute a populatiilor, ci nevoilor acestora de a avea zone ale vederii mai mari în creier, care să se acomodeze la lumina redusă întâlnită la latitudinile mari, au concluzionat cercetătorii.

Craniile utilizate la studiu datează din anii 1800 si include exemplare ale populatiilor indigene din Anglia, Australia, Insulele Canare, China, Franta, India, Kenya, Micronezia, Scandinavia, Somalia, Uganda si Statele Unite ale Americii.

Cercetătorii au împărtit dimensiunea cavitătilor oculare si a cavitătii creierului în functie de latitudinea fiecărei tări de origine si au descoperit că dimensiunile ochilor si a creierului sunt strâns legate de latitudinea la care a trăit fiecare populatie.

Robin Dunbar sustine că rezultatele studiului dezvăluie viteza cu care oamenii au evoluat pentru a face fată schimbărilor noilor habitate.

În urma măsurătorilor, s-a stabilit că cel mai mare creier a apartinut populatiilor care au trăit în Scandinavia, iar cel mai mic creier a apartinut populatiilor microneziene.

Sursa: Reuters - via Descopera.ro