Afinele sunt extrem de bogate în vitaminele A, B, C si E si contin minerale ca seleniu, zinc, fier si cupru. Consumul de afine stimuleaza cresterea hemoglobinei si a concentratiei de oxigen din sânge.

Iata câteva amanunte extrem de interesante despre aceste fructe:

- Un studiu efectuat pe soareci a demonstrat ca subiectii care au avut o dieta în care a fost introdusa o pulbere de afine au mai putina grasime în zona abdomenului. Se pare ca afinele au acelasi efect si asupra oamenilor, însa acest lucru nu este înca de necontestat. Totusi, un studiu a aratat ca barbatii care au baut suc de afine salbatice timp de 3 saptamâni au tinut sub control nivelul de glucoza si insulina;

- Consumul de afine - fructe, suc sau vin - previne dezvoltarea coloniilor de bacterii pe tractul urinar. Se previn astfel dureroasele infectii care apar în aceste zone;

- Previn degenerarea si distrugerea neuronilor, iar cercetatorii au observat ca persoanele care consuma afine au o mai buna capacitate de învatare, iar memoria le ramâne nealterata pentru o lunga perioada de timp;

- Anumiti compusi din afine au efect în prevenirea si tratarea cancerului la colon si la ficat;

- Fibrele si antioxidantii fac ca afinele sa fie extrem de utile în prevenirea afectiunilor cardiace. Vinul de afine este la rându-i extrem de util în prevenirea bolilor de inima;

- Riscul de degenerescenta maculara, cea mai frecventa cauza a pierderii vederii odata cu înaintarea în vârsta, scade cu 36% în cazul persoanelor care consuma cel putin trei portii de fructe pe zi.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com

Mai mult, ei cred că numai în Calea Lactee s-ar putea afla circa 60 de miliarde de asemenea planete orbitând pitice rosii cu lumină slabă, potrivit unei estimări recente.

Pe baza datelor NASA obtinute cu ajutorul vânătorului de planete sonda Kepler, oamenii de stiintă au prezis că ar trebui să existe câte o planetă de dimensiunile Pământului în zona locuibilă a fiecărei pitice rosii, cel mai comun tip de stea. Dar un grup ce specialisti a dublat acum acea estimare, după ce a constatat importanta existentei plafonului de nori în a ajuta o planetă străină să întretină viata.

Pe Pământ, sustin acesti oameni de stiintă, norii produc atât căldură, cât si racire. Ei reflectă lumina Soarelui pentru a răcori planeta si absorb radiatia în infrarosu a suprafetei planetei pentru a crea efectul de seră. Aceste procese fac parte din mecansimul ce ne mentine lumea destul de caldă încât să întretină viata, se afirmă într-un astfel de comunicat.

Zona locuibilă a unei planete este definită ca regiunea unde corpul respectiv are temperatură potrivită pentru a mentine apă lichidă pe suprafata sa, ceea ce se consideră o conditie de bază a vietii asa cum o stim. Dacă o planetă este prea departe de steaua sa, apa ei îngheată, dacă este prea aproape, apa se evaporă. Și de vreme ce piticele rosii sunt mai stinse si mai reci decât Soarele, zonele lor locuibile sunt mult mai confortabile decât cea a sistemului nostru solar.

Descoperirea le-ar putea oferi astrofizicienilor noi mijloace de confirmare a prezentei apei lichide pe suprafata exoplanetelor, judecând după prezenta norilor în atmosfera acestora, totul cu ajutorul Telescopului Spatial James Webb, un nou observator ce va fi lansat în Spatiu în 2018.

Sursa: stiintasitehnica.ro - Autor: Alexandru Safta

...dar unele dintre pot chiar sa mareasca riscul de aparitie a unor boli cronice si riscul de deces.

Se cunosc pâna în prezent 13 substante grupate sub denumirea de vitamine. Daca oamenii au deficiente de vitamine, se pot îmbolnavi de maladii grave, precum beriberi (din cauza carentei de vitamina B1), pelagra (carenta de B3), scorbut (carenta de vitamina C) si rahitism (insuficienta de vitamina D).

Cele mai multe dintre vitamine nu pot fi sintetizate în organism, ci trebuie procurate din surse externe - care pot fi alimente sau suplimente.

Întrebarea nu este daca oamenii au nevoie de vitamine - evident ca au; alte doua sunt întrebarile cu adevarat importante: de ce cantitati de vitamine au nevoie si daca îsi pot procura aceste cantitati doar din hrana.

La aceste doua întrebari, nutritionistii si producatorii de vitamine dau raspunsuri contradictorii.

Specialistii în nutritie sustin ca oamenii au nevoie doar de asa-numita doza zilnica recomandata (DZR), care poate fi obtinuta dintr-o dieta obisnuita, în vreme ce reprezentantii industriei producatoare sustin ca alimentele nu contin suficiente vitamine, deci oamenii au nevoie de cantitati mai mari, ce pot fi procurate din suplimente.

Însa tot mai multe studii recente arata ca administrarea de suplimente de vitamine nu are efectele bune pe care le asteapta oamenii, ba chiar poate duce la amplificarea riscului de îmbolnavire si deces.

• În octombrie 2011, cercetatorii de la Universitatea din Minnesota au constatat ca în rândul femeilor care luau suplimente de multivitamine rata de deces era mai mare decât la cele care nu luau. Doua zile mai târziu, cercetatorii de la Clinica Cleveland ajungeau la concluzia ca barbatii care iau suplimente de vitamina E prezinta un risc mai mare de aparitie a cancerului de prostata.
• 
  Sapte studii anterioare aratasera deja ca, pentru anumite grupuri de populatie, unele vitamine maresc riscul de aparitie a cancerului si a bolilor de inima si scurteaza durata vietii.

Si totusi, în 2012, peste jumatate dintre americani si 35% dintre britanici luau suplimente de vitamine în mod regulat.

Aceasta fascinatie fata de vitamine este legata de personalitatea lui Linus Pauling, un om care, asa cum spune dr. Paul Offit, autorul cartii Killing Us Softly: The Sense and Nonsense of Alternative Medicine, a avut dreptate în mod atât de spectaculos, încât a câstigat doua Premii Nobel, dupa care a gresit atât de spectaculos, încât ar putea fi considerat cel mai mare înselator al lumii.

În 1931, Linus Pauling a publicat o lucrare intitulata The Nature Of The Chemical Bond (Natura legaturilor chimice), pentru care a câstigat Premiul Nobel pentru Chimie, punând bazele unui nou domeniu de cercetare - chimia moleculara - si contribuind la întelegerea structurii ADN-ului, iar în calitatea sa de activist pacifist, a câstigat în 1962 si Premiul Nobel pentru pace.

Ulterior, însa, la vârsta de 65 de ani, rigoarea stiintifica a parut sa-l paraseasca: a luat de bune sfaturile unui oarecare Irwin Stone - dr. Stone, cum îsi spunea acesta - care studiase doi ani chimia la colegiu, avea o diploma onorifica de la Colegiul de Chiropractica din Los Angeles si o foarte dubioasa diploma de „doctorat” de la o unitate de învatamânt prin corespondenta, neacreditata.

Este evident ca acest dr. Stone stia prea putine despre vitamine; cu toate acestea, a avut îndrazneala de a-i recomanda lui Linus Pauling sa ia câte 3000 mg de vitamina C pe zi, promitându-i ca va trai cel putin 25 de ani în plus.

Incredibil e faptul ca Pauling l-a ascultat si declara, în 1966, ca, de când cu vitamina, se simte mai vioi si mai sanatos, ca nu mai sufera de raceli grave si ca, urmare, marise doza de vitamina C, ajungând sa ia pâna la 18.000 mg pe zi.

Aceste lucruri au fost declarate în public, iar spuse de un savant cu prestigiul lui Linus Pauling, au avut un efect extraordinar. Începând de atunci, oamenii au asociat figura lui Pauling cu vitamina C.

În 1970, Pauling a publicat o lucrare - Vitamin C And The Common Cold (Vitamina C si raceala) - în care recomanda oamenilor sa ia zilnic 3000 de mg de vitamina C (cantitate care reprezinta de 50 de ori doza zilnica recomandata), considerând ca, astfel, raceala va deveni ceva de domeniul trecutului.

Cartea a devenit imediat un bestseller, iar vânzarile de vitamina C au crescut colosal.

Alti oameni de stiinta, însa, nu erau atât de entuziasti.

• În decembrie 1942, cu 30 de ani înainte ca Pauling sa-si fi publicat prima carte, trei cercetatori - Donald Cowan, Harold Diehl si Abe Baker - de la Universitatea din Minnesota publicasera în Journal of the American Medical Association un articol numit Vitamins For The Prevention Of Colds (Vitamine pentru prevenirea racelii), în care concluzionau ca, pe baza studiului a 980 de cazuri de raceli studiate, nu existau dovezi suficiente care sa arate ca vitamina C singura sau în asociatie cu un antihistaminic era eficienta pentru prevenirea racelilor.
• 
  Alte si alte studii (cel putin 15), unele efectuate dupa declaratia lui Pauling, au testat efectul vitaminei C în prevenirea sau usurarea evolutiei racelilor si nu au gasit efecte semnificative.

Dar Pauling a mers mai departe. A afirmat, în continuare, ca vitamina C, luata împreuna cu doze foarte mari de vitamina A (25.000 de unitati internationale), vitamina E (400-1.600 unitati internationale), ca si cu seleniu si beta-caroten (un precursor al vitaminei A) poate face mult mai mult decât sa previna racelile: poate trata cancerul, ca si, practic, orice alta boala umana. Pauling sustinea ca suplimentele de vitamine si minerale nu numai ca pot combate stresul si îmbatrânirea, dar pot vindeca o gama extraordinara de maladii: boli de inima, boli mentale, pneumonia, hepatita, poliomielita, tuberculoza, pojarul, oreionul, varicela, meningita, zona zoster, negii, alergiile, aftele, herpesul, astmul, artrita, diabetul, dezlipirea de retina, ulcerele, accidentele vasculare cerebrale, febra tifoida, tetanosul, dizenteria, tusea convulsiva, lepra, gripa, boala de iradiere, arsurile, fracturile, glaucomul, insuficienta renala, bolile vezicii urinare, rabia si muscaturile de sarpe.

Pâna în ziua de azi, afirmatiile vehiculate de Linus Pauling, desi nefondate pe argumente stiintifice solide, dar aureolate de prestigiul sau de savant, sunt luate de bune de catre multi oameni, care cred cu tarie ca o o cura de vitamine pe durata întregii vieti este o solutie medicala pentru nenumarate probleme de sanatate.

Credinta în puterea exceptionala a vitaminelor se bazeaza pe calitatea lor de antioxidanti - un cuvânt intens vehiculat în ultimii ani de companiile producatoare de suplimente pentru a-si spori vânzarile.

Opozitia dintre oxidare si antioxidare a fost prezentata sub forma unei lupte dintre bine si rau, o lupta care are loc neîncetat la nivel celular.

În celule, organismul transforma substantele provenite din hrana în energie, un proces care necesita oxigen si de aceea este numit oxidare. Una dintre consecintele oxidarii este producerea unor molecule numite radicali liberi (prezentate drept ”rele”). Radicalii liberi pot vatama ADN-ul, membranele celulare si peretele intern al vaselor de sânge; nu e de mirare ca au fost asociati cu îmbatranirea, cancerul si bolile cardiovasculare.

Pentru a neutraliza acesti radicali liberi „rai”, corpul fabrica propriile sale arme - antioxidantii („buni”). Antioxidantii pot fi gasiti, de asemenea, în fructe si legume - mai ales seleniul, beta-carotenul si vitaminele A, C si E.

Studiile au aratat ca persoanele care consuma multe fructe si legume au o incidenta mai mica a bolilor de inima si a cancerelor si traiesc mai mult.

De aici, o concluzie aparent foarte logica; daca oamenii care manânca fructe si legume sunt mai sanatosi, atunci si cei care iau suplimente de antioxidanti vor fi mai sanatosi.

În realitate, însa, sustine dr. Offit, aceste persoane care iau suplimente s-ar putea sa fie mai putin sanatoase.

• În 1994, Institutul National pentru Studiul Cancerului, din SUA, în colaborare cu Institutul National de Sanatate Publica din Finlanda, a studiat 29.000 de barbati finlandezi, toti fumatori, alesi deoarece prezentau un risc crescut de cancer si boli de inima. Subiectilor, împartiti în grupuri, li s-au administrat vitamina E, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre aceste substante. Rezultatele au fost clare: cei care luasera suplimente prezentau acelasi risc de a muri de cancer sau boli cardiace ca si cei care nu luasera suplimente - exact opusul aceea ce se asteptasera sa constate cercetatorii.
• 
  În 1996, specialistii de la Fred Hutchinson Cancer Research Centre din Seattle, SUA, au studiat 18.000 de oameni care prezentau un risc mare de a muri de cancer pulmonar, deoarece fusesera expusi la azbest. Acestia au primit vitamina A, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre substante. Dar cercetatorii au întrerupt brusc studiul când si-au dat seama ca aceia care luasera suplimente mureau de cancer si boli cardiace cu rate de 28% si respectiv 17% mai mari decât cei care nu luasera nimic.
• 
  În 2004, cercetatorii de la Universitatea din Copenhaga au revizuit 14 studii randomizate, ce cuprindeau în total peste 170.000 de persoane care luasera vitaminele A, C, E si beta-caroten pentru a vedea daca antioxidantii pot preveni aparitia cancerelor intestinale. Din nou, antioxidantii nu s-au dovedit la înaltimea reputatiei lor; uimitor a fost faptul ca rata decesul era chiar mai mare la cei care luasera aceste suplimente.
• 
  În 2005, alte doua studii aratau ca persoanele care luau suplimente de vitamina E aveau un risc mai mare de deces si de aparitie a insuficientei cardiace, comparativ cu cele care nu luau asemenea suplimente.

Numeroase alte studii au gasit asemenea asocieri: persoanele care luau diferite suplimente de multivitamine si minerale prezentau, adesea, un risc de deces, cancere si boli cardiovasculare mai mare decât al celor care se lipseau de orice suplimente.

Prin urmare, nimic mai daunator decât a lua vitamine ori alte suplimente în ideea ca „n-au cum sa faca rau.”

Iar în ciuda dovezilor stiintifice, comertul cu vitamine prospera, cifra de afaceri a industriei de profil crescând, de la an la an, cu miliarde de dolari.

Dar cum se explica faptul ca antioxidantii din suplimente nu fac totusi bine?

Cea mai probabila explicatie, crede dr. Offit, este ca radicalii liberi nu sunt atât de„ rai” cum au fost înfatisati. Desi e clar ca pot leza ADN-ul si vatama membranele celulare, acesta nu e întotdeauna un lucru rau. Organismul uman are nevoie de radicali liberi pentru a distruge bacteriile si a îndeparta celulele canceroase nou-formate. Însa atunci când oamenii iau doze mari de antioxidanti, echilbrul dintre productia de radicali liberi si distrugere este deranjat, ducând la o stare nenaturala, în care sistemul imunitar devine mai putin capabil sa distruga invadatorii. Oamenii de stiinta au numit acest fenomen „paradoxul antioxidantilor”.

Oricare ar fi explicatia, datele arata clar: dozele mari de vitamine si alte suplimente maresc riscul aparitiei bolilor de inima si a cancerului; de aceea, niciun organism national sau international responsabil de sanatatea publica nu le recomnda.

În 1980, Pauling a declarat, într-un interviu, ca dozele mari, - de ordinul gramelor - de vitamina C nu aveau niciun efect advers asupra sanatatii. Sapte luni mai târziu, sotia lui a murit din cauza unui cancer al stomacului, iar în 1994, Linus Pauling însusi a murit de cancer de prostata. (Ce-i drept, avea 93 de ani).

Dar si azi, în ciuda unui munte de dovezi stiintifice, multi oameni nu cred ca mega-dozele de vitamine pot face rau. Iar faptul ca multi nu stiu aceste lucruri se explica, spune dr. Offit, prin doua elemente: banii si politica.

Industria vitaminelor si a suplimentelor a creat - cu mare succes - o dihotomie falsa. Pe de o parte, sunt asa-zisele produse naturale: vitamine, minerale, suplimente alimentare, plante medicinale. Oamenii cred ca, din moment ce sunt naturale, acestea sunt sigure, nevatamatoare.

De cealalta parte sunt medicamentele, care, pentru ca sunt fabricate de om, sunt privite ca fiind mai periculoase.

Si totusi, multe medicamernte, inclusiv antibiotice, sunt derivate din materii prime din natura, deci granita dintre natural si sintetic nu este asa de clara cum pare.

Apoi, convingerea ca produsele „naturale” nu sunt periculoase este cu totul eronata.

Multe produse vândute în magazinele asa-zis „naturiste” pot fi vatamatoare. Nucsoara poate cauza halucinatii; tataneasa, valeriana si alte plante pot duce la hepatita; pelinul poate sa provoace convulsii, frunzele de stevia (din care se extrage un îndulcitor natural foarte la moda) pot afecta fertilitatea; extractele concentrate de ceai verde pot dauna ficatului; omagul cauzeaza artimiii cardiace, tuiona (extrasa din tuia) poate produce probleme neurologice, iar extractul concentrat de usturoi poate cauza sângerari interne.

• Unul dintre cele mai mari dezastre din istoria suplimentelor s-a petrecut în 1992, când aproximativ 100 de persoane s-au îmbolnavit de insuficienta renala dinn cauza unui produs de slabit care continea, printre altele, o planta numita Aristolochia (marul-lupului). Cel putin 70 dintre ei au avut nevoie de transplant de rinichi si dializa; multi au dezvoltat mai târziu cancere ale vezicii urinare.
• 
  În 2008, peste 200 de persoane au fost intoxicate cu seleniu, din cauza ingestiei unor suplimente - Total Body Formula si Total Body Mega - care , în loc de 200 mg de seleniu pe portie, cât scria pe eticheta, contineau 40.800 mg.

Deoarece piata suplimentelor alimentare nu este supusa reglementarilor stricte care guverneaza comertul cu medicamente, doar 170 (0,3%) din cele 51.000 de produse noi intrate pe piata din 1994 si pâna acum beneficiaza de teste de siguranta documentate.

De multe ori, produse foarte mediatizate nu au niciun efect benefic, atunci când eficacitatea lor este masurata obiectiv, prin studii clinice serioase. Ginkgo biloba, de exemplu, este unul dintre cele mai utilizate 10 produse naturale, pentru presupusa sa putere de a îmbunatati memoria si a scadea riscul instalarii bolii Alzheimer. Dar un studiu realizat între 2000 si 2008 de National Institutes of Health, din SUA, pe 3000 de adulti vârstnici, care au primit fie un supliment de ginkgo, fie un placebo, a aratat ca nu exista nicio diferenta în declinul memoriei si aparitia dementei la cele doua grupuri, iar în 2012 un alt studiu a confirmat aceste rezultate.

Nici sunatoarea, recomandata de fitoterapeuti ca tratament al depresiei, nu a a functionat mai bine decât un placebo, într-un studiu desfasurat între 1998 si 2000.

Nici echinacea (studiu din 2003, pe 400 de copii) nu s-a dovedit eficienta în prevenirea racelilor, asa cum se spunea; singura diferenta a fost ca la acei copii care o luasera au aparut mai multe eruptii pe piele.

Nici armurariul nu ajuta mai mult decât un placebo la combaterea efectelor hepatitei C, dupa cum a aratat un studiu din 2011 (University of North Carolina) pe 150 de pacienti infectati cu virusul hepatitei C.

Totusi, asta nu înseamna ca nu exista si suplimente utile. Dintre cele 51.000 de noi suplimente alimentare de pe piata, 4 ar putea fi cu adevarat utile, dupa opinia dr. Offit: acizii omega-3, pentru prevenirea bolilor de inima; calciu si vitamina D la femeile aflat în perioada de postmenopauza, pentru a preveni osteoporoza; si acidul folic în timpul sarcinii, pentru a preveni anumite defecte ale sistemului nervos la fat.

Oricum, însusi termenul de medicina alternativa, sustine Paul Offit, este înselator: daca testele clinice arata ca o anumita terapie functioneaza, atunci ea nu reprezinta „o alternativa”, ci este chiar terapia care ne trebuie. Iar daca nu functioneaza, nici atunci nu reprezinta o alternativa de tratament. De fapt, din acest punct de vedere, „medicina alternativa” nici nu exista.

Autor: Mihaela Stanescu - Sursa: The Guardian via descopera.ro

Daca pielea pestelui congelat nu este lucioasa, coada este indoiata, pe corpul sau exista denivelari, inseamna ca acest peste a fost recongelat, iar un astfel de peste nu mai este bun pentru nimic.

Numarul de portii: 6

• peste fiert (file) 500 g
• gelatina 50 g
• unt 125 g
• ketchup picant 200 g
• cascaval tare 200 g
• coriandru 4 linguri
• piper negru macinat
• un ou fiert, lamaie, masline, castravete (pentru ornare)

Fileul se taie in felii subtiri, se pune sare si piper. Gelatina se lasa in apa rece pana se umfla, apoi se dizolva in apa fierbinte. Untul muiat, ketchup-ul, cascavalul ras si condimentele se amesteca impreuna, se toarna gelatina si se mixeaza totul.

Intr-o forma dreptunghiulara pentru copt se asterne o folie alimentara, pe ea se intinde un strat de pasta din cascaval, apoi un strat de peste si iar de pasta, presarand deasupra un strat de coriandru. Se pune la rece pentru doua ore.

Inainte de servire, rulada se scoate din forma si, scotandu-i folia, se taie in bucati egale. Acestea se asaza pe un platou, se orneaza cu ou, lamaie, masline si castravete.

Sursa: www.roossa.ru

Biografia lui Henri Coandă contine si file albe. Se pare că savantul a lucrat si pentru un program german, având ca obiect proiectarea unor aparate de zbor destinate spatiului cosmic. Ceea ce putini stiu este faptul că Henri Coandă a fost judecat în Franta pentru înaltă trădare si a fost la un pas de a fi împuscat. Potrivit declaratiei sale, proiecta si experimenta aparate de zbor de formă lenticulară în Africa de Nord, între anii 1938 – 1939. Primele aparate din seria OZN-urilor terestre proiectate de Henri Coandă, zburau fără echipaj uman din cauza acceleratiei violente pe care o dezvoltau. Aparatele germane pentru zbor cosmic din seria Vril si Haunebu, ce au fost construite în anul 1944 conform documentelor găsite de Aliati în arhivele secrete ale  SS, este posibil să fie proiectate pe baza experimentelor făcute de Henri Coandă. Programul german prevedea si constructia navei Andromeda până la sfârsitul anului 1945, cu o lungime de 139 metri si viteză teoretic nelimitată în spatiul cosmic. În ce măsură a fost implicat Coandă în aceste proiecte, ar trebui să elucideze biografii săi apolitici.

Savant multilateral, Coandă a fost preocupat si de unele probleme din biologie. Era stiut că fiintele vii generează, omnidirectional în spatiu, energii ce intră în componenta biocâmpului. Biocâmpul se extinde de la limita de separare a organismului viu fată de mediul ambiant si se continuă pe distante nedeterminabile. După unii cercetători, biocâmpul este format din energii slabe. După opinia lui Henri Coandă, biocâmpul contine energii foarte puternice. Atâta doar că, propagându-se în toate directiile în spatiu, are loc o echilibrare a energiilor emise de fiintele vii.

Omul, spunea Henri Coandă, generează în biocâmpul său o energie corpusculară colosală, pe care a denumit-o emisie de gravitoni. Gravitonii sunt  capabili să propulseze omul în spatiul cosmic, cu o viteză fantastică. După părerea savantului, ar trebui proiectat un dispozitiv tehnic de ecranare si directionare a gravitonilor, pentru a li se imprima o directie si un sens prestabilite. Si, desigur, să fie pus la punct un procedeu tehnic de prezervare a vietii omului la asemenea viteze.

Erau doar în fază de idee dispozitivele tehnice despre care vorbea Coandă,  sau au fost proiectate si realizate de către savant? Întâmplător sau nu, acest aspect al activitătii lui Henri Coandă este deocamdată omis de biografii săi.

Sursa: bindiribli.ro

La un peste care nu este proaspat gura este deschisa, capacelele branhiilor sunt ridicate, sunt maronii sau gri si miroase neplacut, sunt acoperite cu un strat de mucus.

Numarul de portii: 2

• o lamaie
• salau (file) 100 g
• somon sarat (file) 50 g
• iaurt consistent 1 lingura
• vin alb 1/2 linguri
• nucsoara praf 2 varfuri de cutit
• zeama in care a fiert pestele 2 pahare
• ardei rosu 1/2
• piper negru macinat
• patrunjel verde
• sare

Se taie la un capat o lamaie, i se scoate miezul, iar coaja in forma de ulcica se lasa pentru 5 minute in apa clocotita.

Pestele, fiecare in parte, se trece prin masina de tocat. La salau se adauga iaurt, vin, 2-3 picaturi de suc de lamaie, sare si se amesteca.

La somon se pune piper si nucsoara.

Compozitiile obtinute se introducfiecare in parte in lamaia pregatita, izolandu-le una de alta cu o felie de ardei. Lamaia umpluta astfel se infasoara cu o bucata de tifon si se fierbe 5-7 minute in zeama in care a fiert pestele.

Se scoate pe un platou, se lasa sa se raceasca, se scoate tifonul, se taie felii si se orneaza cu verdeata.

Sursa: www.roossa.ru

Pestele proaspat are solzi stralucitori si pielea ferma si elastica, acoperita uniform cu un strat de mucus.

Abdomenul pestelui proaspat nu este balonat, ochii sunt bulbucati si limpezi, nu opaci si uscati.

La pestele proaspat, carnea se desprinde greu de oase.

Numarul de portii: 4

• biban de mare (file) 300 g
• iaurt 3 linguri
• paine statuta din faina de grau 80 g
• patrunjel verde tocat 1 lingura
• maghiran 4 fire
• oua 2
• capere 2 linguri
• pesmet 1/2 pahar
• suc de lamaie 2 linguri
• ulei 2 pahare
• piper negru macinat
• sare

Fileul de biban de mare se marunteste in blender.

Se amesteca impreuna piureul de peste, iaurtul, painea faramitata, verdeata tocata, ouale si caperele maruntite. In compozitie se pune sare si piper si se mai amesteca o data.

Din compozitia de carne de peste se modeleaza crochete.

Crochetele se dau prin pesmet, se prajesc in grasime si se pun pe un servetel, dupa care se stropesc cu suc de lamaie.

Crochetele se servesc aranjate movilita pe platou, ornate cu felii de lamaie si verdeata.

Sursa: www.roossa.ru

Pentru a afla daca este proaspat pestele, trebuie sa ne uitam la branhiile lui. Ele trebuie sa fie de culoare rosu-aprins, fara mucus, sa aiba miros caracteristic pestelui. In cazul in care sangele pestelui s-a scurs, culoarea branhiilor este deschisa. Branhiile pestelui care a fost recongelat sunt gri, cu o nuanta de rosu. Pentru a va convinge ca branhiile nu au fost vopsite, stergeti-le cu o carpa umeda. Culorile pestelui proaspat sunt vii. Cu trecerea timpului, ele devin mai sterse.

Numarul de portii: 4

• hering sarat (file) 150 g
• cartofi 200 g
• ceapa uscata 2-3
• mere 250 g
• ulei 2 linguri
• un ou fiert
• patrunjel verde 8 g
• un ardei

Fileul de peste se taie cubulete.

Cartofii se curata si se taie pai. Ceapa se taie pestisori.

Cartofii si ceapa se prajesc in ulei. Se adauga fileul de peste taiat bastonase.

Compozitia se amesteca bine si se trece prin masina de tocat impreuna cu merele curatate de coaja. Se drege cu ulei si piper.

Forshmak-ul se asaza intr-o farfurie pentru servit pestele si se orneaza cu felii de ou si crengute de verdeata.

Sursa: www.roossa.ru

El a dezmintit, astfel, versiunea oficiala, potrivit acesteia, avionul MIG-15 pilotat de Gagarin s-ar fi prabusit ca urmare a unei manevre bruste de evitare a unui stol de gaste salbatice.

„Aceasta explicatie poate fi acceptata de oricine, dar nu de specialisti”, a spus Leonov intr-un interviu acordat televiziunii Russia Today. In realitate, a spus Aleksei Leonov, „lucrurile au stat cu totul altfel: la 27 martie 1968, in timpul zborului avionului pilotat de echipajul Seriogin – Gagarin, in acelasi perimetru s-a aflat, fara permisiune, alt aparat, un Su-15, care decolase de pe aerodromul Jukovski. In plus, pilotul a incalcat regimul de zbor, coborand la altitudinea de 450 metri”, a relatat cosmonautul rus.

„Stiu toate astea, pentru ca am fost prin apropiere, am auzit zgomotul motorului Su-15 si am discutat cu martori oculari. Avionul a iesit din formatie si, intrrand intr-un strat de nori, a trecut la o distanta foarte mica de avionul lui Gagarin, l-a acrosat, practic, aruncandu-l intr-o spirala adanca la o viteza de 750 kilometri pe ora. Aparatul lui Gagarin nu a reusit sa se redreseze la timp, lovindu-se de pamant”, a povestit Leonov.

Leonov a precizat, in context, ca varianta sa este confirmata de documente, dar ca este extrem de mahnit de faptul ca, stiind adevarul, comisia care s-a ocupat de accident, a prezentat cu totul altfel lucrurile. In cei 20 de ani de cand Leonov se straduieste sa aduca la cunostinta opiniei publice aceste fapte, el a fost animat de dorinta ca familia primului om care a zburat in spatiul extraterestru sa stie ce s-a intamplat in realitate.

Acum i s-a permis sa faca aceste dezvaluiri, cu o singura conditie: „Mi s-a dat voie sa spun adevarul, cu o singura conditie, si anume sa nu divulg numele pilotului, care are acum peste 80 de ani si a carui stare de sanatate este foarte precara. Mi-am dat cuvantul ca nu voi face aceasta dezvaluire”, a mentionat Leonov.

Si cate zvonuri nu au circulat, de-a lungul timpului, legate de acest subiect. S-a spus, spre exemplu ca Iuri Gagarin ar fi avut unele divergente cu liderii sovietici si ca totul a fost pus la cale de KGB. Sau ca a fost arestat in secret si, dupa o operatie estetica, ar fi fost internat intr-un spital de nebuni, unde a si murit. S-a mai spus ca, dupa inscenarea accidentului, Gagarin ar fi primit o identitate falsa, cu care ar fi trait multi ani. Ba unii au crezut ca, inainte de zbor, el si Seriogin ar fi baut cate un pahar de votca.

Sursa: incomemagazine.ro

Putem determina daca este proaspat pestele punandu-l intr-un vas cu apa. Daca nu se lasa la fund, este proaspat; in caz contrar, este mai bine sa renuntam la el.

Putem constata daca pestele inghetat este proaspat infingand in el un cutit pe care l-am cufundat in prealabil pentru cateva clipe in apa fierbinte. Pestele proaspat marin sau de rau are un miros caracteristic, fara semne de alterare.

Numarul de portii: 4

• somon afumat (file) 500 g
• cartofi fierti 400 g
• ceapa uscata 2
• cascaval Adygeya 250 g
• ulei 2 linguri
• gelatina
• zeama in care au fiert legume
• mustar 1 lingura
• radacina de hrean rasa 1 lingura
• smantana 2 linguri
• otet de vin 4 linguri
• marar verde
• frunze de salata

Cartofii se taie cubulete. Ceapa se taie marunt, se caleste, se pun cartofii, se adauga otet si totul se amesteca.

Gelatina se pune la muiat in apa fiarta racita. Cand se umfla, se pune in zeama de legume clocotita. Cascavalul, hreanul, smantana, mustarul, mararul tocat se pun toate in mixer si se maruntesc; se adauga jumatate din gelatina dizolvata, se amesteca din nou, apoi compozitia obtinuta se pune impreuna cu cartofii.

Fileul de somon se taie cubulete. Intr-o forma pentru copt se pun straturi cartofii si fileul de somon. Stratul superior se orneaza cu marar si peste el se toarna jeleul ramas.

Aspicul se scoate din forma si se taie felii. Pe fiecare farfurie se pun cate 1-2 felii de piftie si se orneaza cu marar.

Sursa: www.roossa.ru