A fost ofiter roman. A fost pasa turc. Ne-a incantat pe toti cu aventurile si metodele sale de Dirty Harry in seria Comisarilor(Miclovan/ Moldovan). A fost un „nemuritor”, cutreierand Europa dupa moartea lui Mihai Viteazul. I-a dat viata principelui Carol, si toti au fost uimiti de extraordinara asemanare cu acesta. Prestanta sa aristocratica l-a recomandat drept cel mai desavarsit interpret pentru Pascalopol, sobrul personaj calinescian din „Enigma Otiliei”. A fost ofiter german in mai multe pelicule, a fost ofiter de militie, si nimanui nu i-a scapat prestanta deosebita pe care i-o dadea haina militara, ce-i venea ca turnata. A fost Mircea cel Batran si generalul Averescu, ilegalistul Andrei si printul Andrei Morudzi. Si pentru ca toti acestia trebuia sa poarte un nume, li s-a spus simplu: Sergiu Nicolaescu.
Destinul l-a ales
Nascut intr-o duminica de Florii, pe 13 aprilie 1930, Sergiu Nicolaescu a avut o viata aflata mereu sub semnul de foc al Berbecului. Personalitate titanica, dominanta, cu adevarat „incapatanat ca un berbec”, Sergiu Nicolaescu a stiut intotdeauna ce vrea si mai ales cum sa obtina. Ambitios, perfectionist, el a vrut, ca regizor, sa faca totul, si sa faca bine. Chiar si numerosii sai critici si epigoni trebuie, rusinati, sa recunoasca faptul ca „i-a iesit”...
De mic copil a iubit doua lucruri, ce vor constitui de altfel pasiunile sale pentru toata viata: filmul si istoria. Ca sa mearga la cinematograf, fugea de acasa, fascinat de magia peliculei de celuloid. Distractia favorita era sa cutreiere, cu pustii de seama lui, subteranele medievale ale Timisoarei, orasul unde a copilarit, sau sa incinga batalii „pe viata si pe moarte” cu cavaleri, regi, soldati, cowboy si indieni. Tot atatea personaje care vor popula, mai tarziu, filmele sale.
Faptul ca imaginatia sa bogata l-a facut sa para cu totul desprins de realitate - si e vorba de realitatea dura, „socialista”, a anilor de dupa razboi - n-a insemnat insa ca tanarul traia in trecut. A avut prilejul sa cunoasca din plin „binefacerile” noului regim atunci cand tatal sau a ajuns la Canal, condamnat la 7 ani de inchisoare, ca detinut politic. Greutatile prin care a trecut nu l-au impiedicat pe Sergiu Nicolaescu sa fie admis la trei facultati - Scoala de Ofiteri de Marina, Politehnica si Belle Arte.
Desi a ales-o pe prima, dosarul „necorespunzator” l-a obligat sa urmeze in cele din urma Politehnica. Ursitoarele teseau insa, harnice, la destinul sau. Proaspat absolvent de Politehnica, Sergiu urma sa se angajeze ca director tehnic la un I.A.S de langa Bucuresti. Destinul avea insa alte planuri pentru el: un coleg care avea repartitie la Buftea, in cinematografie, ii propune sa faca schimb. Drumul spre istorie era deschis...
Si extraterestrii se uita la Mihai Viteazul...
Primul sau film, care-l va aduce in atentia mondiala, nu are, paradoxal, personaje umane. „Vedetele” sale sunt florile si totusi povestea din Memoria Trandafirului este o superba parabola a conditiei umane, „spusa” de Nicolaescu in doar 7 minute. Scurt-metrajul este rasplatit in 1962 cu Premiul de Excelenta al Uniunii Mondiale a Tehnicienilor, primeste elogii la Cannes si-l recomanda pe tanarul roman ca pe un vizionar.
Imediat, cei de la studiourile Columbia ii cumpara filmul si il invita pe regizor, pentru discutii, in Statele Unite. In aceeasi perioada il va cunoaste pe Titus Popovici, „cel mai bun scenarist al filmului romanesc”, cum el insusi il va caracteriza. De altfel, echipa Popovici-Nicolaescu isi va lega numele de unele dintre cele mai vizionate si mai apreciate creatii ale cinematografiei noastre. Prima mare realizare este coproductia Dacii, din 1966, pentru care Nicolaescu primeste elogii in toata lumea.
Atmosfera grandioasa si minutiozitatea cu care a prezentat epoca antica il vor recomanda ca regizor pentru un alt film istoric, Batalia pentru Roma, unde sub bagheta sa au evoluat doi monstri sacri ai celei de-a saptea arte: Orson Welles si Laurence Harvey. In 1970, un alt succes de proportii va fi Mihai Viteazul, nominalizat la Oscar si unde Amza Pellea face rolul vietii sale. Ca un amanunt interesant, astazi Mihai Viteazul este singurul film romanesc studiat la Hollywood, alaturi de alte superproductii, precum Cleopatra sau Ben Hur, iar in filmul ET, Spielberg aduce un omagiu indirect omologului sau roman: in secventa in care simpaticul extraterestru se uita, alaturi de copii, la televizor, pe ecran ruleaza secvente din Mihai Viteazul...
Un regizor total
A urmat perioada de aur pentru Sergiu Nicolaescu: zeci de filme cu mare succes la public, cele mai cunoscute fiind, desigur, cele din seria „Comisarilor” - Cu mainile curate, Ultimul cartus, Un comisar acuza, Revansa, Duelul. In acelasi timp, pasiunea pentru istorie nu-l paraseste si regizeaza pelicule precum Nemuritorii, Pentru patrie sau Coroana de Foc. In 1989, filmul Mircea, ultima superproductie realizata inainte de Revolutie, ii confirma renumele de „monstru sacru” al cinematografiei romanesti.
Dupa evenimentele din 1989, firea sa iscoditoare repune pe tapet probleme istorice spinoase, relevand adevarul istoric cu multa acribie, in filme precum Oglinda sau Triunghiul Mortii. Pe nedrept acuzat ca nu face filme „de arta”, Sergiu Nicolaescu isi dovedeste totusi talentul total in pelicule ca Atunci i-am condamnat pe toti la moarte, Ultimul noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si mai ales Osanda, un film zguduitor, avandu-l protagonist pe acelasi regretat Amza Pellea. Si cum am putea uita, din aceasta enumerare, comedia care-l recomanda pe Sergiu Nicolaescu drept regizor ce poate aborda toate genurile - Nea Marin Miliardar, poate cel mai vizionat film romanesc din toate timpurile.
Supravietuitorul
In ultima vreme, Sergiu Nicolaescu s-a confruntat cu grave probleme de sanatate, suportand, in urma unei caderi, doua operatii dificile pe creier. Dar el este un invingator, un supravietuitor. Asa cum il caracterizeaza de altfel si cel mai recent film al sau - Supravietuitorul. Personajul central, nimeni altul decat indragitul comisar Moldovan, este interpretat de actorul ceh Petr Falc. Dupa razboi, Moldovan este inchis, pe motive politice si obligat, de sadicul comandant al inchisorii, un colonel sovietic, sa joace ruleta ruseasca.
Norocul si instinctul de conservare il ajuta sa scape cu viata din acest iad; pentru a-si castiga existenta, fostul comisar accepta sa intre apoi intr-o retea de jocuri de ruleta ruseasca. Astfel va ajunge intr-un oras din centrul Europei unde un fost inamic din tinerete, diabolicul Goldberg, patroneaza o varianta si mai macabra a jocului: ruleta ruseasca incrucisata, in care oponentii trag unul in celalalt. Evenimentele incitante ce vor urma ne vor readuce in memorie personaje din seria „Comisarilor”, figuri familiare din lumea interlopa a Bucurestiului de dinainte de razboi. Nu ne ramane decat sa-i uram „La multi ani!” maestrului Nicolaescu, la ceas aniversar, si sa-i atragem atentia, mai in gluma, mai in serios, ca mai sunt multi voievozi viteji pe care nu i-a „adus” pe ecran...
In timp ce la Bucuresti se pregateste Cabinetul marioneta Boc IV, romanii se considera in fata unei crize economice si politice fara iesire, generata de acest guvern, prin imprumuturile la FMI, Banca Mondiala si UE * In 10.10.2007, proaspatul presedinte Shimon Peres declara:
“Israel cumpara Romania…” * Si s-a tinut de cuvant * Romanii au o datorie de aproape 70 de miliarde € !
Pe 10 octombrie 2007, la trei luni dupa ce a devenit presedinte al statului Israel, Shimon Peres producea o afirmatie naucitoare, la Hotelul Hilton din Tel-Aviv, in fata a sute de reprezentanti ai cercurilor diplomatice evreiesti: “Israel cumpara Manhattan, cumpara Ungaria, cumpara Romania, cumpara Polonia…”
La mai bine de doi ani putem constata ca Ungaria, Romania si Polonia sunt subjugate concernelor financiare israeliene, cele care au si produs criza financiara internationala.
In ceea ce priveste Romania, bancile sunt toate privatizate, cedate catre structuri conduse de oligarhia evreiasca, iar tara noastra are cea mai mare datorie catre FMI si Uniunea Europeana, ce se ridica la aproape 70 de miliarde de euro, dintre care numai 19,95 de miliarde se vor totaliza in urma ultimului acord stand-by. In sondajele de opinie, romanii se considera o natiune ce se afla in fata unei crize economice si politice fara iesire, cu o datorie ce ii va atinge pe durata a zeci de ani, majoritatea crezand ca ne-am intors in urma cu 20 de ani.
O parte dintre intervievati declara ca pe vremea lui Ceausescu era mai bine decat in urmatorii ani ce vor veni, incepand cu 2010. Sa mai mentionam ca Romania, Ungaria si Polonia au fost tari in care populatia de origine evreiasca era intr-un numar mare, iar in perioada comunista acestia au migrat masiv catre nou infiintatul stat Israel. Numai in perioada lui Ceausescu aproximativ 300..000 de evrei au parasit Romania, aproape 30.000 de familii fiind vandute contra a 30-40.000 de dolari fiecare, de catre regimul comunist. Practic, prin Banca Mondiala si prin FMI se poate spune ca ceea ce afirma Peres la Hilton in urma cu doi ani s-a adeverit. La Bucuresti se pregateste Guvernul marioneta Boc “IV”, cel care va continua politica de subjugare fata de puterile financiare mondiale. AIM a mai semnalat cum tot in guvernul Boc, la inceputul lui 2009 au fost contractate imprumuturile cu FMI, desi la acea vreme specialistii economici considerau ca Romaniei nu ii trebuie acest imprumut inrobitor. PNL a fost atunci singurul partid care a atras atentia ca imprumutul nu va fi altceva decat o forma mascata de vanzare a Romaniei. Cu toate acestea, vanzarea Romaniei bucata cu bucata catre firmele conduse de afaceristii mondiali de origine evreiasca a inceput cu mult inainte, in 2007, Peres avand doar certitudinea ca declaratiile sale vor deveni realitate. Publicam in cele ce urmeaza o nota informativa intocmita in 2008 de cativa ofiteri din SRI care au fost dati afara pentru ca semnalasera amploarea pe care o luasera afacerile evreiesti in Romania. Acestia au transmis ulterior nota, sub forma unui “Armaghedon”, catre principalele publicatii romanesti.
La acea vreme niciuna nu a redat textul, cu toate ca jurnalistii stiau ca afacerile sunt adevarate, unele semnaland, in limita posibilitatilor, ingineriile evreiesti in Romania. Conducerile trusturilor de presa, insa, cu radacini in zona evreiasca, au interzis materialul pe care-l redam in continuare. Multe dintre acele manevre si algoritme de implementare mai sunt valabile si azi.
Lor li s-au adaugat altele, intre care – cea mai importanta – provocarea crizei economice mondiale si, implicit, cea romanesti, secondata de o criza politica: Analiza datelor si informatiilor obtinute evidentiaza faptul ca, dupa 1990, pe teritoriul Romaniei au inceput sa actioneze, in mod evident, foarte multi afaceristi, in marea lor majoritate de etnie evreiasca, favorizati de sprijinul consistent primit din partea unor factori de decizie interni. Personaje politice autohtone aflate in linia intai a deciziei economice si politice, incepand cu Ion Iliescu, Petre Roman, Emil Constantinescu, Zoe Petre, Adrian Nastase, Mircea Geoana, Mugur Isarescu, Adrian Severin, Viorel Hrebenciuc, s.a., au mizat pe lobby-ul evreiesc pentru a accede si a se mentine la Putere. Pentru acest fapt au facut orice compromis posibil, mergand de la culpabilizarea si desfiintarea Serviciilor Secrete romanesti, pana la vanzarea economiei nationale. Pe acest fond, cadre specializate ale Serviciilor Secrete israeliene au penetrat puternic decizia romaneasca, reusind sa promoveze interesele evreiesti in detrimentul celor romanesti.. “Dati-mi controlul asupra unei monede nationale si mi-e indiferent cine face legile!”, spunea pe la 1800 intemeietorul clanului Rothschild, Amschel Mayer Rothschild. Este cat se poate de adevarat, iar ce se petrece astazi cu moneda nationala a Romaniei demonstreaza acest fapt. Dorinta evreilor de a pune mana pe finantele lumii se regaseste in ambitia de a conduce finantele fiecarei tari in parte, astfel incat sa se constituie intr-o oligarhie dominanta, intr-o aristocratie a banului. Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de banca de emisie a monedei nationale – dolarul american – este formata din banci evreiesti, precum Bancile Rothschild, din Londra si Paris. Respectiva banca, numita Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.), este legata la aparitia ei de omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care si-a pus la dispozitie in acest scop, in 1913, proprietatea particulara din statul Georgia. Clanul bancherilor Morgan este implicat in tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterala si Council on Foreign Relations (S.U.A.), ca si The Round Table. Acesta completeaza sau suplineste, dupa caz, activitatea mondiala a clanurilor evreiesti
Rothschild si Rockefeller. In acest context trebuie privita si aducerea lui Mugur Isarescu in fruntea Bancii Nationale a Romaniei, care nu a fost deloc intamplatoare si, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregatiri sau experiente profesionale de exceptie, caci pana la momentul respectiv acesta nu avusese nimic in comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost aproape fara intrerupere guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Despre el s-a afirmat in mai multe randuri ca are legatura cu comenzile ocultei financiare internationale. Mugur Isarescu ar fi fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (C.F.R.) in 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe cand Isarescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P.. Morgan) a recrutat un numar semnificativ de specialisti, potentiali inlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva in tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, in functie de indicatiile specialistilor C.F.R. Pentru indeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens razboi mediatic de dezinformare, in toate misiunile economice subliniindu-se greseala facuta de Romania prin plata datoriei externe si exemplificandu-se prin tari care aveau mari imprumuturi, dar un nivel de trai mai crescut si sugerandu-se ca o tara se poate dezvolta doar prin imprumuturi inrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea C.F.R. Potrivit surselor, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit in vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea, “solutia Mugur Isarescu” a fost inaintata ori de cate ori a fost situatia unei crize majore. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, in conformitate cu dispozitiile C..F.R., a fost devalorizarea masiva a monedei nationale, ca politica monetara, si o rata derizorie a tuturor creantelor Romaniei (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru indepartarea eventualilor investitori necontrolati de C.F.R., in 1991 Th. Stolojan a nationalizat valuta aflata in banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat il constituie jocurile interbancare, “permise si incurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit Romania.
Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta in urma tranzactiilor externe, nu a mai intrat in tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si din industria usoara). Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi sustinut de argumentul ca niciodata, indiferent de forta politica ajunsa la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala jucand cu “asul” Isarescu in maneca si amenintand cu sistarea oricarei creditari in cazul schimbarii acestuia. Unul dintre cei doi evrei americani care monitorizeaza si dirijeaza Romania de la cel mai inalt nivel este Mark Meyer. Evreu american de origine romana, acesta este presedinte al firmei de avocatura (evreiasca) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin. Aceasta a fost implicata in derularea a numeroase privatizari din Romania. Personajul a fost consilierul lui Ion Iliescu, dar si al lui Emil Constantinescu. Pe vremea acestuia din urma, usa palatului prezidential era permanent deschisa evreilor Tom Lantos si Alfred Moses. A fost sesizat, de asemenea, in compania lui Adrian Nastase, Mircea Geoana, Ilie Sarbu, Dan Nica, Serban Mihailescu si Viorel Hrebenciuc, fiind lobby-ist pentru mai toate regimurile de la Bucuresti si, totodata, consilier al presedintelui moldovean, Vladimir Voronin. Este un personaj care a intrat in cercurile Puterii, indiferent de culoarea acestora. Pana de curand, pe site-ul firmei era trecuta la loc de cinste Dana Barb, sora lui Adrian Nastase, considerata “o persoana deosebit de capabila la nivel de lobby intern”. In 2005, cand presedintele Traian Basescu a efectuat prima sa vizita la Washington, Mark A. Meyer a fost invitatul special al sefului statului la o intalnire particulara. Aceasta a avut loc intr-o incapere a Ambasadei Romaniei, in timp ce romano-americanii erau invitati la o receptie. Rubin Meyer Doru & Trandafir – firma de avocatura constituita de Meyer in Romania – este cea care a obtinut pentru Dominic de Habsburg si familia acestuia retrocedarea Castelului Bran. Mark Meyer este si presedintele Camerei de Comert Romano-Americane din New York, in fapt o agentie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani si interfata a afacerilor S.U.A. in Romania. Organizatia a fost creata la Bucuresti in 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu, alaturi de Meyer avandu-l la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din Romania, acelasi care detine postul de televiziune din New York, Romanian Voice, si care, platit tot de romani, retransmite programe ale Televiziunii Romane, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul inca din al doilea mandat de presedinte al lui Ion Iliescu. Postul de televiziune a fost subiectul unui mare scandal de presa, dupa ce a reusit sa obtina finantarea de la Bucuresti pentru retransmiterea programelor TVR International pe continentul nord-american. Mark Meyer este si vicepresedinte al Congresului Romanilor Americani (CORA). Meyer este, alaturi de alti evrei, si in spatele afacerii cunoscute ca “Invest Romania Forum”. Desi principal initiator al actiunii, prin firma Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul romanesc initiativa apartine unui grup mai larg, chipurile chiar autoritatilor romane, in cautare de investitori americani. Forumul, organizat in 1997 in S.U.A., sub genericul “Economia romaneasca: Afaceri de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani” (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitatii companiilor americane evreiesti, si nu numai, sa profite din plin de ocazia de a cumpara ieftin intreprinderile romanesti. Organizatorii secreti (Herzfield & Rubin, adica Mark Meyer, si USAID Midinvest Bussines Center, adica C.I.A.), al caror plan de preluare a economiei romanesti necesita fonduri, pentru a fi convingatori, s-au gandit sa expuna, ca garanti, responsabilii economici din Romania, asa ca au fost plimbati de la Bucuresti la Chicago reprezentanti ai Guvernului roman, presedinti si directori executivi ai celor mai influente banci si fonduri mutuale din Romania, directori din toata economia romaneasca. Mesajul transmis a fost urmatorul: economia Romaniei este de vanzare, puteti sa va exercitati dreptul in consecinta, putem aranja privatizarile. Cel mai convingator s-a straduit sa fie Mircea Geoana, ambasador al Romaniei in S.U.A. la acea data. Geoana a facut parte dintre studentii privilegiati de inaltii ofiteri ai fostei Securitati. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea cand era sef adjunct al spionajului romanesc (D.I.E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoana, fiu al generalului Geoana, pentru a pleca la studii in S.U..A. in randurile “ambasadorilor prieteniei” romano-americane. Dupa ce a dezertat, Pacepa a trecut in solda C.I.A., iar dupa 1990 a reluat legaturile cu mai tanarul Mircea Geoana. Desfasurat la Hotelul Hilton &Towers din Chicago, in perioada 29.09 – 3.10.1997, “Forumul” scotea, practic, economia Romaniei la mezat in fata unor mari banci americane evreiesti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, banci care se afla in spatele firmelor “investitoare”.
In perioada 30.03 – 3.04.1998, in S.U.A., actiunea (“Forumul”) s-a repetat spre a fi oferite afaceri in Romania la “peste 200 de mari companii americane” in domeniul bancar si in cel al pietei de capital, industrie usoara, agricultura si industrie alimentara, industrie constructoare de masini, metalurgica, chimica si petrochimica, materiale de constructii, electronica, telecomunicatii, infrastructura etc.. De aceasta data, organizatorul anuntat era chiar de la varful finantelor americane evreiesti, Amroinvest Inc (baronii finantelor mondiale, familia evreilor Rothschild), dar in “comitetul de initiativa” mai gasim, la calibru apropiat, si Citibank, reprezentata de presedinte si vicepresedinte, evreii David Garner si Janet Heckman, dar si pe Dana Barb, sora lui Adrian Nastase, ca manager general pentru Romania al firmei Herzfeld & Rubin, deci Mark Meyer.
Un alt evreu celebru pentru afacerile pe care le deruleaza in Romania, cu largul concurs al autoritatilor, este Alexandru Bittner. “Omul de afaceri”, agent israelian cu penetrare la toate nivelurile institutiilor esentiale ale Statului Roman, a fost semnalat inca de la inceputul anilor ‘90 cu o stransa legatura in familia Adrian Nastase. Aceasta prietenie s-a materializat intr-o serie de afaceri derulate de catre acesta din urma si intermediate de Dana Nastase si de Sorin Tesu, omul de incredere al familiei Nastase. Ocupatia, la vedere, in Romania a lui Bittner este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucuresti, detinut de firma israeliana E.W.T..R. (agentie de turism international). La parterul hotelului se afla un renumit restaurant chinezesc, aceasta fiind specialitatea sotiei afaceristului evreu, chinezoiaca de cetatenie americana, Sherr Bittner. Pe aceeasi lista se afla Ronald Lauder, magnat evreu american, mostenitorul unei averi cladite pe “parfumuri” (celebrele parfumuri Estée Lauder), fost ambasador al SUA in Austria, presedinte al Consiliului Organizatiilor Evreiesti Americane, al “Comitetului Public International” al Organizatiei Mondiale a Restitutiei Evreiesti si trezorier al Congresului Mondial Evreiesc. Sustinut in “investitiile” din Romania de senatorul evreu american Tom Lantos, care i-a facut lobby pe langa cele mai inalte autoritati romane, Lauder detine, indirect, trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV si Acasa din Romania, postul de radio ProFM si cateva ziare. Ambitia sa este ca prin postul ProTV, transformat intr-o rafinata “masina de propaganda”, sa controleze si sa directioneze opinia publica romaneasca potrivit liniei sionisto-americane. Trustul de presa Media Pro a acumulat de-a lungul anilor datorii imense fata de bugetul Statului Roman (peste 45 milioane de dolari), toti guvernantii romani tratand cu maxima obedienta actionariatul evreu al firmei. Numirea si mentinerea lui Adrian Sarbu in fruntea afacerii din Romania nu au fost intamplatoare: casatoria sa cu ex-modelul Janine a fost nasita de Mircea Geoana, iar cumnatul acestuia din urma, Ionut Costea, a functionat ca secretar de Stat la Ministerului de Finante in intervalul 1997-2000. Inclinatia evreilor pentru posturi de televiziune romanesti este dovedita si de cazurile posturilor (fost) Tele 7 ABC (al evreului Fredy Robinson), PrimaTV (al evreilor Alex Bittner si Dan Fischer) sau B1 (unde co-actionar este evreul Elan Schwartzenberg). Despre televiziunea B1, publicul crede ca ea apartine integral fratilor magnati Paunescu. Exista insa sustineri despre apartenenta lui George Paunescu la B’nai Brith. Concret, el a fost cooptat drept informator oficial al Anti Defamation League din Romania, dar Anti Defamation League este un Serviciu secret sionist, in slujba B’nai Brith. Si alte televiziuni romanesti sunt penetrate de agenti mondialisti sau sionisti, in general evrei, inclusiv postul national oficial de televiziune.
Mark Rich este un nume care aproape nu mai are nevoie de prezentare. Magnat evreu cu cetatenie americana si israeliana, escroc si evazionist de talie mondiala, face parte din cartelul ocult Rothschild-Soros si este colaborator apropiat al servicului israelian de spionaj, Mossad. El s-a aflat in spatele firmei “canadiene” Gold Corporation, companie cu 80% actionariat pestrit, pe care il controleaza insa Rich si care a preluat unul dintre cele mai mari zacaminte de aur si argint din lume, cel de la Rosia Montana, in Transilvania (cel mai mare din Europa: peste 800 de tone de aur pur si peste 2.000 de tone de argint pur). Ca urmare, zacamantul de la Rosia Montana urmeaza a fi epuizat de catre Glod Corporation Ltd in numai 15 ani, Statului Roman revenindu-i din aceasta exploatare doar 2%. Creierul afacerilor lui Mark Rich in Romania este considerat a fi Stephan Lowy, evreu polonez nascut la Lemberg, in Galitia, membru al mafiei evreiesti canadiano-americane, Koscher, avand vechi legaturi cu Romania. Stabilit din 1970 in Elvetia, dupa scandalul fraudarii bursei canadiene, s-a unit in anii ‘90 cu Mark Rich. Din anii ‘70 demareaza afaceri petroliere prin firma sa Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la Londra, incalcand embargoul international asupra Israelului si alimentandu-l cu petrol. Dinspre partea romana, Lowy a reusit sa-si asigure si complicitatea naiva a fratelui lui Nicolae Ceausescu, Marin Ceausescu, care locuia in Austria si era seful misiunii comerciale romanesti la Viena, dar adevaratul manuitor de la Bucuresti era tot un evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, fost colonel de Securitate, care conducea intreprinderea de comert exterior Chimica, si care, la randul ei, avea o sucursala in cunoscuta intreprindere romaneasca a Securitatii, I.C.E. Dunarea. Acest Hugo Weinstein aparea in multe pozitii-cheie, ca reprezentant al Romaniei: reprezentant al Camerei de Comert din Romania socialista (mai precis, al Oficiului de reprezentare si comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce detinea monopolul exportului si importului Romaniei in domeniul constructiilor de masini. Este celebru raspunsul fostului avocat al Ambasadei Austriei la Bucuresti, C. Visinescu, audiat ca martor, la Viena, in mai 1990, in procesul penal privind afacerea “Lucona”. Intrebat de presedintele instantei daca, dupa parerea lui, Weinstein este roman, Visinescu a dat un raspuns care a uimit instanta: “Este greu de spus. El este evreu.” Yoav Stern, israelian, face parte si el din grupul oamenilor din Romania ai magnatului evreu Mark Rich, preocupat de petrolul romanesc. A fost arestat in anul 2002 pentru acte grave de coruptie, evaziune fiscala si eliberat la presiuni uriase din partea Ambasadei SUA la Bucuresti, dar si a lui Viorel Hrebenciuc. Un alt personaj este Motti Zisser, care controleaza, alaturi de firma Control Centers, consortiul Europa – Israel Group, companie israeliana importanta la proprietatea careia participa din anul 2002 si banca Leumi Le – Tel Aviv (cu 10%), implicata in privatizarile din Romania. Europa-Israel Group controleaza firma Elbit Medical Imaging.
Odata cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum cativa ani, Motti Zisser a preluat si subsidiara acesteia, firma israeliana Elscint, careia i-a oprit activitatea, vanzandu-i toate bunurile si mijloacele de productie (mai putin sectia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) si a orientat fondurile acesteia catre preluarea ieftina de hoteluri in Europa rasariteana (si frauduloasa, precum Hotelul Bucuresti), pe care sa le renoveze, pentru a le spori valoarea. Totodata, ridica mall-uri, cum este cel de la Timisoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firma de stat romaneasca, dupa care a revandut foarte scump o parte din suprafata chiar Primariei orasului. Eli Papouchado, cetatean israelian, este partener de afaceri traditional, in Israel, al lui Motti Zisser si detine proprietati hoteliere operate de lantul hotelier Park Platza. In 1998, a dorit sa preia privatizarea Hotelului Bucuresti (din Bucuresti). In Capitala, la un moment dat, Papouchado construia doua “mari centre comerciale”, finantat de Banca Internationala a Religiilor, fiind si director al unei sucursale a Leumi Le Bank. Tonya Halpern, nascuta la 29.06.1948, in Bucuresti, in prezent cetateana israeliana, cu domiciliul in Tel Aviv, este unic distribuitor in Romania al produselor Kodak, prin firma sa M.TIL.ROM, cu sediul la SITRACO CENTER, Piata Unirii, administrata de partenerul ei in afaceri, israelianul Eliahu Rasin, cu care mai detine Hotelurile Opera si Central din Bucuresti. O leaga o foarte mare prietenie de Alex Bittner, pe care al considera ca pe un adevarat “frate”. Tonya Halpern rezideaza in Romania cu multi ani inainte de 1989, locuind la apartamentele Hotelului Bucuresti (pentru privatizarea caruia s-a si implicat direct, alaturi de Alex Bittner), iar sotul sau, Moshe, specialist in tehnica aviatica, este apropiat de firma israeliana Elbit System Ltd..
Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezinta in Romania este Eastman Kodak, firma care, alaturi de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM si mai multe banci evreiesti americane, sustine si activeaza pentru organizatia mondialista Council on Foreing Relations (C.F.R.).
Eliahu Rasin, nascut la 24.10.1947 la Tel Aviv, in Israel (potrivit datelor din pasaportul sau, fiind inregistrat la Registrul Comertului din Romania ca om de afaceri), domiciliat in prezent in localitatea Rishon Le-Zion din Israel, a dezvoltat in Romania o afacere piramidala, a carei baza o reprezinta o cutie postala cipriota, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, infiintat in august 1997, cu care controleaza mai multe firme din Romania: Hotelurile Opera si Central din Bucuresti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex SRL, EuroConstruct & Development SRL si Rom Integrated Computers Technologies SRL. Detine totodata Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a incredintat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiter in rezerva din Serviciile Speciale israeliene, nascut la 3 iulie 1954 in Bucuresti. Tatal acestui Rasin a fondat impreuna cu Bernard Shraer (asociati initiali) renumita banca Leumi Le din Tel Aviv. La banca Leumi Le, sucursala din Londra, in contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost varsata suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucuresti. Ca presedinte la Sitraco Center si la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne, pe care a pus mana in centrul Capitalei, mai ales in zona Unirea, si pe care le-a transformat in “Business Center”), Eliahu Rasin a avut drept clienti firme si institutii precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola International, Gelsor, Elite Romania, Sharrom-Sharp, El Al, Delta, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol S.A., Kodak, U.S.A.I.D. (agentie a S.U.A. subordonata C.I.A.).
Bernard Shraer, evreu de origine maghiara, fondator al bancii israeliene Leumi Le – Tel Aviv, dupa 1989 a inceput sa isi dezvolte afacerile preponderent in Ungaria, indeosebi prin compania Danubius Hotels ind Spa Co., cu sediul in Budapesta, lant hotelier intrat repede in topul revistei de specialitate “Hotels”. In 1995 detinea 9 hoteluri, in 1996 – 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar in prezent poseda peste 50 de hoteluri. Pentru a-si extinde afacerile in Romania, interesat indeosebi de statiunile din Transilvania, a apelat si la consultanta lui Rudos Ernö (fost ambasador ungar la Bucuresti, cadru de informatii dovedit). In cazul privatizarii ilegale a Statiunii Sovata, a reiesit ca in spatele SRL-ului din Ramnicu Valcea, cu care a licitat, se afla firma sa din Ungaria. In aceeasi situatie se afla si alte statiuni din Transilvania. Cand in 1999-2000 a dorit sa preia Hotelul Bucuresti, a invitat la Budapesta si a cazat o delegatie sindicala din turismul romanesc, ca si pe unii directori. Din documentele existente la F.P.S. rezulta ca Radu Sarbu in persoana i-a cerut castigatorului legal al licitatiei sa cedeze contractul catre Danubius Hotels, unde era implicat si Dan Fischer. Acest Shraer, ca si Rudos Ernö, nu este strain de incercarea de preluare a Bancii Comerciale Romane de catre Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R. fusese insa impusa Romaniei de catre Banca Mondiala pentru anul 2003.
Rudos Ernö, cetatean cu dubla cetatenie, maghiara si britanica, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent in Romania. Surse din sistemele de informatii apreciaza ca originea sa reala este evreiasca. Inainte de a fi acreditat ambasador la Bucuresti, se apreciaza ca a lucrat pentru spionajul maghiar cat timp a fost student in Romania. Detine o resedinta la Londra, iar numele a iesit la suprafata in public de abia in anul 2002, cand fiul sau a fost arestat la Constanta pentru detinere si consum de droguri, impreuna cu cativa tineri romani.
Una dintre aceste mari afaceri a fost cea cu Bell Helicopters – S.U.A., in tandem cu Elbit System -Israel, care, daca s-ar fi materializat, ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la bugetul Romaniei. Afacerea nu s-a putut realiza din cauza opozitiei ministrului de Finante liberal de la acea data, Daniel Daianu. Mandler intervine si PNL ii retrage sprijinul politic ministrului Daianu, fortand inlocuirea sa cu alt candidat liberal, in data de 23.09.1998. In aceeasi zi, la stirile de la postul Antena 1, senatorul PNTCD Serban Sandulescu a declarat ca stia “de marti despre aceasta destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat si Decebal Traian Remes, noul ministru de finante, va semna acest contract”. Fredy Robinson este evreu originar din Bacau, unde s-a nascut, in 1946. A emigrat in Israel, transformandu-se in om de afaceri si beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunavointa lui Ariel Sharon), fapt ce l-a ajutat sa se imbogateasca. Datorita inclusiv succesului sau in afacerile din Romania, in Israel a fost declarat Omul anului 2001″.
Ofiter israelian in retragere,din cadrul fortelor speciale, este proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care sta in spatele afacerilor sale.
A fost desemnat reprezentant al Statului Roman (al F.P.S.) in Israel pentru privatizarea intreprinderilor romanesti in favoarea capitalistilor evrei. Proprietar al Eurom Bank (fosta Banca Dacia Felix) si al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu si Cazinoul din Constanta (are deschis un cazinou si la Chisinau), a detinut si postul de televiziune Tele 7 ABC. In lucrarea “Francmasoneria si clasa politica” se afirma ca cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din Romania, Casa Vernescu, catre afaceristi straini a intervenit dupa vizita in S.U.A. a lui Laurentiu Ulici (presedinte al Uniunii la vremea respectiva), la 19 octombrie 1993, cu prilejul sesiunii Supremului Consiliu, grad 33, de la Templul de Rit Scotian al Districtului Columbia, “cand avea sa se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din Romania.
Oricum, dupa aceasta data, in Bucuresti cazinourile au aparut ca ciupercile dupa ploaie…”. Cele 8 cazionuri importante din Bucuresti au proprietari israelieni si sunt suspectate de spalare de bani. Asa cum se cunoaste, politia israeliana a fost sesizata si a demarat ancheta penala privind obtinerea de fonduri electorale frauduloase de catre Ariel Sharon, in cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operatiuni de spalare de bani. Principalii anchetati au fost cei doi fii ai acestuia, Omri si Ghilad Sharon.
Mama acestora (Lili) era evreica originara din Romania, de la Brasov. Ghilad Sharon este, totodata, un cunoscut om de afaceri. Exista mai multe informatii, unele publicate si in presa, din care rezulta ca activitatile desfasurate in Romania ii aduc venituri considerabile, existand indicii serioase ca unele dintre fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum si in campania de la inceputul anului 2002 a partidului Likud, provin din Romania. Afacerile din tara noastra ale fiului premierului Sharon s-au invartit in anturajul lui Fredy Robinson, fiind asociat cu unii dintre coactionarii fostei Banci Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (presedinte al bancii), Fredy Robinson (proprietar principal al bancii) si Liviu Mandler (fost presedinte al bancii, asociat).
Sorin Beraru, pe numele sau adevarat Shmuel Bergovici, s-a consacrat public in Romania prin mega-ecscrocheria CICO S.A.. Israelianul Sorin Beraru este unul dintre cei mai mari infractori evrei care au “operat” in tara noastra. Inculpat in mai multe dosare penale, in anul 2002 Beraru a incercat mituirea procurorilor romani cu suma de 600.000 de dolari.
Acestia au organizat un flagrant, in urma caruia a fost arestat emisarul sau israelian. La interogatoriu, acesta a declarat ca o parte din bani trebuiau sa ajunga la Adrian Nastase, primul-ministru de la acea data. Dat in urmarire generala internationala, Beraru rezideaza in Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-i identifica “ascunzatoarea” si a-l extrada in Romania. Mai mult, la vizita oficiala din 2001 in Israel a primului-ministru Adrian Nastase, la intalnirea oficiala cu oamenii de afaceri israelieni organizata de gazde, a fost prezent si inculpatul Beraru, pentru a-l certa pe premierul roman ca procurorii din Romania ii tulbura “ghesefturile”. Moshe Pesach, de asemenea cetatean israelian, este partenerul de afaceri in Romania al lui Sorin Beraru. Shimon Nahor este evreu originar din Galati, in momentul emigrarii in Israel purtand numele de Herscovici. Este cunoscut de catre Serviciile Speciale romane ca traficant israelian de arme, ce a actionat pe teritoriul Romaniei cu incepere din 1992 pana in 2001. La un moment dat, a fost viceamiral al armatei israeliene. Afacerile sale ilegale l-au adus in atentia Procuraturii romanesti, fiind arestat si inculpat in cadrul unui proces penal. Mituind judecatorii, avocata evreica a lui Nahor, Lidia Peter, a obtinut eliberarea acestuia (“judecarea in stare de libertate”).
Shimon Nahor, odata eliberat, a incalcat interdictia de a parasi Romania, fugind peste granita, ascuns intr-un covor facut sul. Avocata Lidia Peter a fost arestata in Bulgaria si extradata in Romania. Sammy Ofer, cetatean israelian si britanic, evreu de origine romana, este reprezentant al familiei magnatilor israelieni Ofer, cunoscuti drept fratii Ofer (David, Sami si Iuli). Tatal fratilor Ofer a fost evreu originar din Romania, emigrand din orasul Constanta, unde avea numele de Josef Herscovici (acelasi nume de familie cu Shimon Nahor, Herscovici din Galati).
Averea fratilor Ofer se ridica la 1,5 miliarde de dolari, plasata in afaceri. Dintre cei trei frati, David a fost seful unui Serviciu Secret israelian, Iuli a avut inclinatie spre functiile publice, detinand mult timp, desi israelian, si functia de consul al Romaniei la Tel Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor. El locuieste cu precadere la Londra, fie la resedinta sa, fie pe un yaht de lux. Fratii Ofer detin impreuna o banca israeliana de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din Romania au fost demarate in ultimii ani de catre octogenarul Sammy Ofer, iar in prezent sunt conduse de fiul sau, Eyal Ofer. Familia Ofer este co-proprietara, alaturi de familiile (evreiesti) Pritzker din S.U.A. si Wilhelmsen din Norvegia, a uneia dintre cele mai bine cotate agentii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri inuale de 1,2 miliarde de dolari), ce ofera croaziere in toata lumea cu peste 50 de itinerarii si peste 140 de destinatii in Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc..
Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de calatori. Cea mai importanta afacere: familia Ofer detine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de pana la 164.800 tdw. Aceasta companie administreaza si vasele altor firme evreiesti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp. sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd.. Navele sunt operate prin contracte de la cateva zile pana la cativa ani. In prezent, familia Ofer detine numeroase proprietati in Romania, care nu pot fi insa identificate cu usurinta, deoarece foloseste in preluarea intreprinderilor romanesti firme off-shore cu actionariat secret, create in paradisuri financiare, precum Cipru. Se banuieste prezenta sa masiva, desi invizibila, in proprietatile din orasul Constanta (mai ales in Port), unde presa nu poate scrie decat ceea ce vrea el. La conducerea Magazinului Tomis din Constanta (proprietatea sa) a numit-o pe Daiana Voicu, fiica unui magistrat Marin Voicu. Eyal Ofer, impreuna cu Jay Pritzker, l-a mandatat in 1997 pe evreul Phillip Bloom sa le procure Hotelul Bucuresti. Afacerea a esuat intr-un scandal privind manipularea privatizarii. De multe ori, datorita pozitiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialitati sa reprezinte Romania in fata forurilor internationale, astfel incat el cunoaste politica de culise a guvernului roman mai bine decat Serviciile Secrete romanesti.
Dan Fischer, de cetatenie romana si israeliana, s-a numit si Francu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului Ministerului de Interne, Dinamo (echipa de polo). S-a facut remarcat prin implicarea sa in recuperarea creantelor Romaniei de la diverse state.Rolul lui Fischer se rezuma la a intermedia vanzarea acestor creante, pentru numai 40% din valoarea reala, catre una din Bancile Rotschild si la a-si incasa comisionul. Totodata, Fischer a intermediat obtinerea de credite, pentru Romania, de la alta banca evreiasca americana, Credit Swiss First Boston, fiind apropiat in afaceri de fostul secretar de Stat de la Ministerul Finantelor, Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana. Legat de relatiile sale cu serviciul de spionaj romanesc, sunt semnificative acuzele aduse, in octombrie 2000, de fostul sef al Serviciului Roman de Informatii, Radu Timofte. Concret, fostul sef al Serviciului de Informatii Externe, Catalin Harnagea, ar fi cerut de la ofiterii din subordine dosarele a 19 personalitati politice, pentru a le discredita sau santaja. In acest context, atunci cand “un om de afaceri nu cotizeaza la Fischer sau la AVAB, i se face imediat dosar penal”, sustinea Radu Timofte, aratand si ca Harnagea se folosea de ofiterii acestui Serviciu in interes personal, pentru a raspunde anumitor comenzi politice, lucru valabil si astazi la Traian Basescu. Conform relatarilor lui Timofte, folosindu-se acest procedeu, Romania a recuperat 40 de milioane de dolari din Kuweit, insa banii nu au ajuns nici la bugetul de stat, nici la S.I.E., ci au luat cai numai de Harnagea stiute.
Nota redactiei – Raportul fostilor ofiteri ai SRI este mult mai amplu, cuprizand ample analize asupra privatizarilor la varf, toate conducand catre firme evreiesti, ca si lucrari date de statul roman altor firme din acelasi circuit, cum ar fi Bechtel. Am redat doar o parte a acestei analize, ne-am oprit mai mult asupra societatilor care au fost penetrate de cetateni israelieni, multi dintre acestia avand si dosare penale la Parchetul general, dar care au fost musamalizate de Puterile care s-au succedat in Romania… Republicare cu permisiune de la Agentia de Investigatii Media (?)
Cand spui Stephen King, spui maestrul absolut al romanelor de groaza. „Omul este nebun, cu desavarsire nebun, caci un om intreg la minte n-ar putea avea asemenea idei”, scria, despre fascinantul autor american, un critic literar. Dar cum nebunia se vinde bine iar ideile terifiante ale „regelui horror” i-au facut pe milioane de oameni sa fie efectiv dependenti de operele sale, Hollywood-ul nu putea sta deoparte. Majoritatea cartilor lui King, de la Shining si Carrie la Christine sau The Green Mile, au fost ecranizate, filmele respective fiind vizionate de sute de milioane de oameni. Cea mai recenta adaptare a unui roman de Stephen King este The Mist, care va rula de saptamana aceasta pe ecranele romanesti sub titlul Negura.
Monstrii
King a scris romanul omonim in 1980, la apogeul carierei sale literare. Si trebuie spus ca The Mist este, intr-adevar, unul dintre cele mai bine realizate romane ale sale, atat din punct de vedere al scriiturii, ce demonstreaza deplina maturitate artistica la care ajunsese autorul, cat si din punctul de vedere al subiectului ales. Multi critici literari l-au comparat cu Ciuma, a lui Albert Camus, fiindca, pastrand proportiile, subiectul este acelasi – reactia oamenilor in fata unei amenintari aflate dincolo de puterea lor de intelegere.
Dupa o furtuna cumplita, comunitatea unui orasel american devine victima unor creaturi terifiante, aparute din mijlocul unei neguri care cuprinde imprejurimile. Nimeni nu stie care este cauza acestei cete nemaivazute, dar curand apar zvonuri despre un experiment desfasurat la o baza militara secreta din apropiere. Experimentul, numit The Arrowhead Project, vizeaza patrunderea in alte dimensiuni, dar el va esua lamentabil, declansand un dezastru.
Fara sa stie ce se petrece, artistul David Drayton (interpretat de Thomas Jane) asista, alaturi de sotia lui, Stephanie, la lasarea cetii, dar nu-si face prea multe griji. Impreuna cu fiul sau, Billy, si vecinul Brent Norton (Nathan Gamble), el pleaca la supermarket, pentru cumparaturi. David banuieste ca se petrec lucruri neobisnuite atunci cand observa pe strazi politisti agitati iar in magazin intra un barbat, sangerand si strigand ca in negura se afla „ceva” periculos. Patronii magazinului ii asculta sfatul si se baricadeaza, laolalta cu ceilalti clienti, in interior, moment in care asezarea este zguduita de un puternic seism.
Cu vizibilitatea redusa aproape de zero si nici un zgomot venit din afara, oamenii aflati in magazin sunt ingroziti si nu stiu ce sa faca. Melissa, mama a doi copii, renunta la orice precautii si pleaca spre casa, de grija celor doi copii pe care-i lasase acolo, dupa ce nu reusise sa convinga pe nimeni sa o insoteasca. Pe masura ce confuzia si spaimele cresc, doamna Carmody (Marcia Gay Harden intr-un rol demn de Oscar), o persoana bigota dar cu o capacitate oratorica iesita din comun sustine ca negura de afara este vestitoarea Apocalipsei.
Vorbele sale, initial primite cu ironie, ajung sa fie crezute atunci cand unul dintre asediati, dornic sa ia din masina o pusca, se leaga cu o funie si porneste spre parcare. Spre disperarea generala, atunci cand cei dinauntru vor trage inapoi funia, de ea atarna doar jumatate din trupul temerarului...
Un final socant
Caderea noptii accentueaza cosmarul. Creaturi apocaliptice se izbesc de geamurile magazinului, deloc speriate de tortele pe care oamenii le aprind. In cele din urma, un geam este spart iar diabolicele vietuitoare patrund inauntru, ucigand doi oameni. Predicile doamnei Carmody atrag noi si noi adepti, localnicii ajungand sa fie convinsi ca este nevoie de un sacrificiu pentru ca fiarele Apocalipsei sa fie alungate; ofranda nu va intarzia sa apara: un soldat (Samuel Witwer), care recunoaste ca proiectul esuat al armatei se afla la originea negurii.
Isterizati, adeptii lui Carmody il injunghie si il arunca afara, unde va fi devorat de creaturi enorme, ca niste crabi uriasi. In cele din urma, David, fiul sau si inca trei oameni reusesc sa scape din magazin si sa ajunga la masina, infruntand nu doar monstri din afara, ci si pe cei din interior, reprezentati de doamna Carmody si de fanaticii ei sustinatori. Gonind prin ceata, David ajunge acasa, unde-si gaseste sotia ucisa; cu inima zdrobita, el va conduce grupul de supravietuitori spre sud.
Pe drum, nu gasesc absolut nici o fiinta umana vie, ci dau peste tot felul de monstri iesiti din negura. Ramasi fara benzina, ei inteleg ca orice efort este zadarnic si recurg la un gest disperat. Dar, ca in majoritatea filmelor science-fiction americane, intervine un deux ex machina si, desi sfarsitul este socant, concluzia ramane ca ora Apocalipsei n-a sosit inca.
Homo homini lupus
Trebuie spus ca finalul cartii lui King este cu totul altul decat cel al filmului regizat de Frank Darabont. Dar, cand acesta i-a prezentat scenariul autorului, King a fost chiar placut impresionat si a spus „De ce nu?”. Reactiile de oripilare venite din partea criticii si a publicului n-au facut altceva decat sa certifice ca Darabont a castigat pariul, de vreme ce o pelicula horror care nu socheaza parca n-are nici un farmec...
Iar Stephen King a fost chiar incantat de gaselnita pentru final a prietenului sau, Frank Darabont, argumentand ca lumea care merge la un film horror nu se asteapta, oricum, la un final de comedie romantica. Una peste alta, publicul a fost cucerit totusi de acest film, care se anunta deja ca un mare succes, daca ne gandim ca, la un buget de 17 milioane dolari a reusit, in doar trei luni de la lansare, sa scoata 34 milioane!
O nota aparte o confera coloana sonora, semnata Dead Can Dance, mai ales melodia Host of Seraphim, care accentueaza extraordinar atmosfera halucinanta, apocaliptica, a filmului. Darabont, care s-a mai aflat in spatele a inca doua ecranizari dupa romanele lui King, The Shawshank Redemption si The Green Mile, n-a parut deranjat de critici. Pentru ca ideea ce trebuie desprinsa din acest film ar fi ca el se refera mai putin la monstri din afara decat la cei dinauntru, la reactia oamenilor in situatii extreme, la egoism si cruzime, la fanatism si violenta.
Este un fel de Imparatul mustelor transpus in realitatea imediata. Faptul ca filmarile au avut loc in Louisiana, statul cel mai afectat de uraganul Katrina, in urma cu cativa ani, nu e deloc intamplator, insusi Darabont recunoscand ca a fost impresionat de cosmarul refugiatilor in supermarketul Louisiana Superdome, in timpul acelui dezastru. „Am vrut sa demonstrez, spune el, ca atunci cand sunt confruntati cu situatii dificile, oamenii ajung sa-si piarda umanitatea”. Un fel de homo homini lupus, in varianta Hollywood...
O parte dintre copiii nostri petrec prea mult timp asezati în fata televizoarelor, spre a urmari programele favorite, numeroase si diverse, dar si a ecranului calculatorului, mai rar a marelui ecran. Aceasta situatie, deloc normala si cu efecte negative, atat în formarea caracterului, cat si asupra sanatatii fizice si psihice, a devenit, firesc, o preocupare zilnica a parintilor, responsabili, într-un fel, de aparitia acestei telemanii infantile. Din pacate, sunt si parinti care, venind acasa obositi si tracasati, folosesc televizorul tocmai spre a se asigura, din partea copiilor, de liniste si pace. In cele ce urmeaza, va vom da cateva sfaturi, dupa care vom încerca sa va convingem de nocivitatea, atat a telemaniei infantile, cat si de efectele anumitor programe asupra celor mici.
Privitul corect la televizor
Aproape în fiecare locuinta exista, astazi, cel putin un televizor. Acesta le da posibilitatea membrilor familiei sa urmareasca programele favorite. Pentru a privi, fara urmari neplacute, spre micul ecran, trebuie sa tinem seama de cateva elemente importante. - Nu asezam niciodata aparatul în apropierea altui obiect electrocasnic, în locuri umede sau langa o sursa de apa.
- Televizorul trebuie sa se afle la o înaltime de cel mult un metru; în acest fel putem evita pozitiile incomode, care ne pot crea probleme.l Distanta normala de la care putem viziona programele nu trebuie sa fie niciodata mai mica de un metru si jumatate, indiferent de marimea ecranului. - Lampa sau veioza sa fie în partea opusa ecranului (lateral spre spate); se recomanda o lumina difuza pe întreaga durata a vizionarii, care protejeaza ochii.
Programe pentru cei mici
Exista o multime de programe dedicate în special celor mici, desene animate, spectacole (filme seriale, concursuri si jocuri dintre cele mai diverse). Cu toata varietatea lor, specialistii au observat însa ca, în tematica, in continut, acestea nu difera prea mult unul de celalalt. Adevarul e ca, în prezent, excluzand latura lor atractiva, captivanta, este greu sa gasesti programe ideale pentru cei mici si pentru tineret, în masura sa reprezinte un instrument benefic formarii si educarii lor. Acestea exista, totusi, si alegerea lor trebuie facuta de parinti, nu de copii, asa cum se întampla îndeobste.
Din nefericire, multe emisiuni provoaca asa-numita agresivitate infantila, cu repercusiuni educative grave în ceea ce priveste dezvoltarea celui mic. Conform studiilor realizate de Societatea Americana de Psihologie, înainte de a împlini 14 ani, un copil a vizionat cel putin 8.000 de asasinate, prin intermediul televizorului. Aceste studii releva periculozitatea pe care o comporta micul ecran, programele cu actiuni violente eliminand capacitatea imaginativa, inoculand în caracterul privitorilor antivalori umane, ca agresivitatea, primatul fortei si al potentelor fizice, rezolvarea oricaror conflicte prin eliminarea adversarului. Aceleasi efecte le au si unele programe publicitare, care exacerbeaza performanta fizica, grotescul, prostul gust si uneori promoveaza (oare, inconstient?) agramatismul, denatura(liza)rea limbajului.
Sa nu mai lasam copiii la televizor?
Fiind un mijloc modern si atractiv de informare si de divertisment, televizorul trebuie si poate fi folosit în procesul de educatie. Repetam, însa, controlul si decizia asupra programelor si a timpului afectat vizionarii lor trebuie sa fie in primul rand si preponderent ale parintilor. Cu tactul cuvenit, „alegerea” aceasta sa dea celor mici senzatia ca le apartine. Spre a avea succes, este bine sa nu uitam urmatoarele:
- Daca micutul agreeaza numai un anumit tip de programe, conditionati urmarea lor si de participarea la alte programe, formative, dar si ispititoare, cu care, încet-încet, se va obisnui si va începe sa-i placa acest „joc”. - Copiii, ca si adolescentii, discuta mult între ei despre programele de la televizor, creand, în grupuri si pe spatii de influenta mici, o adevarata „moda” TV. Daca asemenea discutii au loc în prezenta noastra, ar trebui sa participam la ea, oferindu-ne parerea, nu judecati sententioase, pe care copiii nu le accepta niciodata.
- Familia si scoala trebuie sa conlucreze pentru organizarea unor manifestari cultural-educative legate de programele TV. Celor mici le place – în discutii – sa faca pe... oamenii mari. - In sfarsit, este important, si în acest domeniu, ce prieteni au copiii dumneavoastra, de ce calitate sunt ei, de ce conditie sociala si ce aspiratii au grupurile si familiile din care provin. Trebuie sa întelegem ca televizorul nu este, mai ales pentru cei mici, doar o distractie, ci trebuie sa fie, in primul rand si esential, un eficient mijloc educativ.
Una dintre cele mai luminoase (la propriu si la figurat) personalitati ale renasterii italiene a fost Tiziano Vecellio, unul dintre cei mai longevivi pictori din istoria universala. Pe perioada întregii sale vieti, Tiziano – care a murit, probabil, la optzeci si unu de ani, însa exista si varianta conform careia a trait aproape nouazeci de ani – a schimbat de mai multe ori modalitatea de a combina culorile. Tineretea s-a caracterizat prin cele mai vii nuante cromatice, iar spre apusul vietii tonurile palide (inclusiv culoarea pielii personajelor sale) au dominat – si asta fara sa existe banuiala ca ar fi avut probleme cu vederea.
Membru al unei familii bogate în artisti, Tiziano (1485?-1576) a avut sansa de a fi descoperit de timpuriu (înainte de a împlini zece ani) chiar de parintele sau si trimis la scoala venetiana a celebrilor frati Bellini (Gentile si Giovanni). A doua mare sansa a carierei sale adolescentine a fost prolifica întalnire cu Giorgione (Giorgio da Castelfranco), cu care a colaborat foarte mult si cu care chiar a fost confundat de multe ori (lucrau mereu aceleasi teme si nu se semnau).
Faptul ca s-a nascut în (pe atunci) Republica Venetia ar fi trebuit sa fie un obstacol în calea afirmarii sale, deoarece si acea zona a Italiei a dat artei vizuale numeroase nume ilustre. Însa tanarul venit din mica localitate Pieve di Cadore a devenit un maestru înainte de a împlini patruzeci de ani. Iar în jurul aceleiasi varste a fost poreclit de venetieni „Un soare printre stele mici” (aluzie la un citat din „Paradiso” a lui Dante).
Art news è il magazine settimanale di RAI Educational che si occupa di arte e cultura, ideato da Luigi Ceccarelli e Maria Paola Orlandini, che dallo studio si collega con i vari luoghi dell'arte, in tutta Italia e nel mondo, dove le inviate raccontano mostre, festival ed eventi, con un linguaggio semplice e qualificato attraverso immagini inconsuete e suggestive.
Con questa rubrica, Secrets, andiamo a scoprire i segreti di un quadro a partire da un detttaglio.
"Rai Educational, lead by Giovanni Minoli, is the division of Italy's public radio-television service fully dedicated to educational programming. Its programs are broadcast on the three RAI networks (RAIUNO, RAIDUE, RAITRE), on the free satellite channels RAI Storia and, for specific programs, on the satellite channel RAI International. RAI Educational's programs are also found on the Internet. "Art News" is produced as a magazine style program on art and culture that consists of journalistic reports, with a duration of 2-3 minutes each, transmitted once a week."
Tot în acea perioada de maxima glorie, Tiziano a fost numit „pictor laureat al Republicii Serenissime Venezia, iar dupa moartea lui Giovanni Bellini a devenit titularul scolii de pictura si i s-a acordat pensie de la Senat (dar Signoria Venetiei noteaza în cronicile sale ca „maestrul absenta de la sedinte...”).
Toate aceste recunoasteri ale geniului tizianesc nu au reprezentat manifestarea unui patriotism local venetian (la concurenta cu scolile romana si florentina). Arta îmbinarii culorilor sale a fost asociata cu lucrari extrem de valoroase în domeniul peisagisticii si portretisticii; aceste tematici au constituit o adevarata scoala peste timp pentru reprezentantii Renasterii si barocului. De asemenea, dinamica scenelor sale mitologice a fost decisiva pentru formarea altui geniu, Rubens – dupa cum o recunoastea însusi maestrul flamand.
Viata personala a maestrului – chemat sa onoreze comenzi în multe orase, mai ales în lacase de cult – a fost una foarte trista. Casatorit în 1525 cu Cecilia, Tiziano devine vaduv cu trei copii dupa numai cinci ani. Ulterior, maestrul s-a dedicat aproape exclusiv artei, obsedat în permanenta de modificari ale tehnicii picturale (inclusiv murale). Istoria artei îl vede egalul lui Rafael si Michelangelo si „profesorul” lui Rubens.
În familia Vecelli a existat o predominanta „gena artistica”. Astfel, pictori cunoscuti au fost Francesco (frate mai varstnic), Marco (nepot), Cesare, Tomasso, Girolamo si Fabrizio (rude apropiate). Unul dintre ultimii sai elevi de renume a fost El Greco. Tiziano a murit de ciuma în 1576, dar trupul sau a fost admis (în mod exceptional) în cripta la Santa Maria Gloriosa dei Frari – unde are un monument realizat de Antonio Canova.
Ca gusturile nu se discuta este un fapt ce nu mai are nevoie sa fie demonstrat. Iar pe lumea asta exista, si in materie culinara, vorba proverbului, „cate bordeie, atatea obiceiuri”. Meniuri pe care unii le-ar plati in aur li se par altora dezgustatoare, iar mancaruri ce unora le intorc stomacul pe dos sunt apreciate ca veritabile delicatese, pe la alte case... Printre preparatele considerate „imposibile” de catre majoritatea oamenilor se numara insectele. Creaturi despre care ecologistii, vegetarienii si chiar oamenii de stiinta sustin insa ca vor face parte din meniul nostru nu peste multa vreme...
La ora actuala, tot mai multi nutritionisti si savanti avertizeaza asupra pericolului reprezentat de produsele alimentare modificate genetic, ca si in privinta efectelor devastatoare pe care cresterea septelului le-ar putea avea asupra mediului. Care ar fi solutia, intr-o perioada de timp cand suprafetele agricole cultivate sunt tot mai reduse, in conditiile incalzirii globale si a desertificarii?
Entomofagia salveaza omenirea?
Sa consumam insecte, spun, entuziasti, unii excentrici. Iar nutritionistii sunt nevoiti sa le cam dea dreptate, chiar daca o fac cu jumatate de gura... „Este cert ca omul primitiv consuma insecte. Obiceiul s-a perpetuat, in unele culturi, pana in zilele noastre. Si daca occidentalii stramba din nas in aceasta privinta, populatii intregi din Asia, America de Sud, Africa, Australia, degusta cu placere furnici, gandaci, rame, omizi sau lacuste.
La o analiza atenta, oricine poate vedea ca aceste insecte au calitati nutritive remarcabile si atunci, de ce sa nu le consumam?”, spune David Gracer, conducatorul unui grup din New York, intitulat „Gastronautii”. Membrii grupului sunt mari amatori de degustari de insecte, preparate dupa retete exotice si sustin ca ganganiile din farfurie le ofera o vitalitate si o stare de sanatate de invidiat.
Check out Bear's Ten SCARY SURVIVAL moments. Bear Grylls eats a frighteningly large beetle larva in this clip from Man Vs. Wild.
„Poate ca unora li se par scarboase aceste insecte, dar oamenii trebuie sa stie ca ele sunt mult mai benefice pentru organism decat multe preparate si produse alimentare consumate pe scara larga in zilele noastre, al caror potential cancerigen a fost dovedit. Asta desi insectele au mai putine proteine decat carnea – 100 grame de lacuste prajite contin 20 grame de proteine, in vreme ce aceeasi cantitate de carne de vita contine 27 grame de proteine”, explica nutritionistul american Barry Popkin, de la Universitatea North Carolina.
Solutia „insecte pentru hrana” sau entomofagia este privita si de catre oamenii de stiinta din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite drept o posibila modalitate de reducere a poluarii globale. Un raport ONU din anul 2006 identifica sectorul zootehnic, una dintre principalele resurse de hrana pentru om, ca fiind al doilea factor responsabil de degradarea mediului, responsabil de 18% dintre emisiile de gaze de sera. Or, in conditiile in care estimarile sugereaza ca in anul 2050, productia mondiala de carne va ajunge la 465 milioane tone, adica dublu fata de 2000, se pare ca ne indreptam spre o veritabila catastrofa ecologica.
„Insectele sunt niste surse de elemente nutritive esentiale, de care omul ar trebui sa profite, cu atat mai mult cu cat numarul este imens. La ora actuala se mananca aproape 1400 de specii de insecte. Lacustele contin o treime din grasimea care se gaseste in carnea de vaca, desi au aceeasi valoare nutritiva. Omizile prajite, pe care le consuma populatiile din centrul Africii contin pana la 28% proteine.
Unii gandaci de apa au de patru ori mai mult fier decat carnea de vita iar unele specii de furnici din Australia ajung sa contina pana la 60% proteine, fiind folosite ca principala sursa de hrana de catre populatia aborigena. In plus, sa luam in considerare si consumul de hrana – insectele au necesitati incomparabil mai mici decat ale animalelor. De pilda, este nevoie de peste 2000 litri de apa pentru producerea unei jumatati de kilogram de carne, adica atat cat intra intr-un hamburger mare. Or, din aceeasi cantitate de apa s-ar putea dezvolta miliarde de insecte, care ar genera o cantitate de substante nutritive de cateva sute de ori mai mare”, sustine David Gracer.
Pozitia lui Paul Gustave Doré în istoria artei este una cu totul aparte. Critica îl considera cel mai spectaculos ilustrator de carte din toate timpurile – si recordurile sale vor fi greu de depasit. Exceptionalul gravor francez a „luminat” unele dintre cele mai cunoscute opere literare, fiind cel care a stiut sa învie prin imagine mesajele ideilor exprimate prin cuvinte.
Nascut la Strasbourg în 1832, adolescentul mare amator de lectura universala ajunge la numai cincisprezece ani sa fie ilustrator de carte la Paris. Uriasul sau talent de gravor, dublat de pasiunea pentru lectura, a determinat editori importanti din capitala Hexagonului sa-i comande unui „pusti” ilustratii pentru Rabelais, Balzac, Milton si Dante. Era o onoare de exceptie ca numele sau sa figureze pe copertile unor capodopere.
Atmosfera creata de lucrarile sale mai degraba sobre si – de cele mai multe ori – în litera textului – era apreciata atat de mult în epoca, încat a ajuns foarte repede sa dea viata lui „Don Quijote”. Dar, pe langa personajul principal, modul cum Doré l-a imaginat pe Sancho Panza a fost unul entuziasmant. Acea gravura savuroasa, tragi-comica, a devenit peste timp sursa de inspiratie pentru ecranizarea romanului lui Cervantes.
Cea mai spectaculoasa „iesire la rampa” a marelui gravor francez s-a produs dupa ce artistului i s-a comandat ilustrarea Bibliei – în anul 1866. Ceea ce a realizat maestrul a devenit o capodopera a gravurii universale si un mare succes de public si de critica. Zecile de scene surprinse de Doré (din Vechiul si Noul Testament) au ajuns sa fie adevarate „lectii din scriptura” pentru cititorul care era avid sa-si imagineze în detaliu faptele esentiale, vechi de mii de ani, din Cartea Cartilor.
This Prelude is one of the most touching music pieces ever, not hard to do, but very emotional. Dore's amazing illustrations are fitting these moods very well. Thanks a lot for watching!
Artistul nu ocoleste aproape nici una din Cartile Vechiului Testament si este la randu-i un cititor fidel al textului. Poate una din cheile succesului gigantic de care s-a bucurat editia ilustrata a Bibliei consta în faptul ca Doré nu recurge la metafore si nu distorsioneaza în nici un fel mesajul fiecarui personaj sau actiune. De la drama lui Lot si pana la groapa cu lei în care a fost aruncat Daniel, de la monstrul acvatic al lui Iona si pana la indiscretia celor doi batrani fata de tanara Suzana, artistul percepe cu fidelitate ideile biblice, de parca ar fi colaborat cu redactorii textelor sacre.
Si daca eu personal as inventa o pseudocritica la adresa maestrului, as mentiona ca misterioasa regina din Saba, venita cu daruri la regele Solomon, nu este prezentata din fata. Nu se stie cu precizie de unde venea aceasta suverana si carui neam apartinea. Doré nu se încumeta sa sugereze nimic, aratandu-ne-o din spate.
Scenele în care apare Iisus sunt miscatoare si pline de evlavie. As putea spune ca sunt „cuminti” în raport cu textul biblic. De altfel, multe din scenele principale ne aduc aminte de lucrarile marilor maestri ai Renasterii si barocului, fara sa urmeze în delatiu sugestiile înaintasilor întru redarea temelor religioase... Dar ar fi nedrept sa nu amintim si despre „colaborarea” lui Gustave Doré cu Shakespeare, Byron, Poe, Hugo sau Chateaubriand.
Toate gravurile acestui impresionant cititor cu penita în mana ne pun la dispozitie talentul si elanul romantic de a vizualiza ceea ce cuvintele de îndeamna sa ne imaginam. Pretuirea de care s-a bucurat Doré este demonstrata si de contractul fabulos primit la Londra pentru a realiza o serie de gravuri despre viata din orasul de pe Tamisa... Maestrul a murit tanar, la numai 51 de ani, fiind înmormantat la Pere Lachaise.
Ni-i putem imagina pe Degas si Monet razand în hohote sau chicotind ironic pe seama nudurilor insotite de îngerasi care apar în lucrarile unui contemporan al lor, pe nume William Adolphe Bouguereau. Impresionistii nu-si puteau imagina cum un talent autentic poate plonja înapoi, în veacul lui Rafael si Michelangelo, si asta cu un succes de public uluitor. Sarcasmul adesea vehement al modernistilor secolului XIX chiar a lasat urme adanci, caci Bouguereau a fost uitat cateva decenii, lipsind nemeritat si din enciclopedii.
Si totusi, un tanar provincial din La Rochelle castiga, la douazeci si cinci de ani, Premiul Romei si un sejur de studii în Villa Medici (Italia) – loc unde si-a desavarsit maniera academica de a picta. Pentru multi, Bouguereau (1825-1905) era un neavenit cu talent la desen. Provenea dintr-o familie de comersanti de vin si ulei, iar destinul sau artistic i s-a datorat exclusiv unui unchi cu ochi de vizionar. Zambetele urzicatoare ale impresionistilor mai erau justificate si de faptul ca, în adolescenta, Adolph se remarcase ca pictor de etichete pentru borcane de dulceata si conserve de legume... Numai ca vocatia exceptionala a acestuia si-a cerut drepturile si „provincialul” ajunge un student eminent la scoala de Arte Frumoase din Paris, desenand în particular costume pentru teatru.
La începuturile gloriei sale pariziene, Bouguereau „enerva” avangarda prin obsesia contururilor precise ale reliefului uman si prin poezia nuantelor alese pentru culoarea pielii personajelor sale. Era evidenta influenta lui Rafael, iar academismul acestui singuratic a triumfat în cele din urma, fiind nelipsit de la mult-ravnitul Salon din Paris. În ceea ce priveste compozitiile sale, nudurile feminine sunt cele mai suave si mai poetice din epoca sa.
Delicatetea epidermei femeii este uluitoare, iar formele precise si deloc exagerate – sanii si talia sunt foarte aproape de normal, fara „romantisme” gratuite – i-au fermecat pe colectionarii europeni si americani. Formidabilul impact al acestui „arhaic” a fost facilitat, culmea!, tocmai de un renumit negustor de arta al impresionistilor, Paul Durand-Ruel. Datorita vanzarilor intermediate de acesta, Bouguereau a putut sa-si deschida propriul studio în Montparnasse. si, din acea mahala a Parisului si pana la New York, n-a mai fost decat un pas. Femeia de tip bomboana fondanta a cucerit inimile colectionarilor din Lumea Noua.
Din pacate, viata personala a maestrului – ales membru pe viata al Academiei Franceze si decorat cu cele mai mari onoruri civile ale Frantei – a fost una dezastruoasa. Prima sotie si fiul nascut mor pe neasteptate si maestrul se izoleaza, apoi se casatoreste cu una dintre studentele sale faimoase, pictorita americana Elisabeth Jane Gardner (prima admisa în mod exceptional la Salonul parizian), cu 12 ani mai tanara.
Pe de alta parte, triumful adversarilor sai, impresionistii, a determinat caderea în umbra a artistului si declinul sanatatii sale. Cu toate acestea, critica americana îl considera pe Bouguereau, la cumpana dintre veacurile XIX si XX, cel mai important pictor francez al epocii. De altfel, nudurile sale „Fata cu scoica” si „Elegie” reprezinta o lectie universala de delicatete si de senzualitate naturala. Nici un nud post-Bouguereau n-a mai atins acea expresivitate a erotismului pur.
Runda 4: Mendy reuseste sa aiba primul moment favorabil, insa Bute trimite o lovitura INCREDIBILA cu stanga si il face KO pe Mendy!
Runda 3: Bute reuseste cateva combinatii ce ii dau capul pe spate lui Mendy! Bute apasa pe acceleratie iar acest lucru lasa urme in defensiva lui Mendy.
Runda 2: Bute incepe in aceeasi maniera dar urca putin tempo-ul spre finalul reprizei, reusind cateva serii ce au conectat bine.
Runda 1: Lucian Bute si Mendy s-au studiat reciproc. Chiar daca Bute a atacat mai mult, acesta nu a reusit sa conecteze nicio lovitura in plin.
Una dintre cele mai agreabile atmosfere rurale, generatoare de buna dispozitie si chef de viata este întalnita în opera celebrului pictor flamand Jacob Jordaens, o „ramura” pretioasa a barocului desprinsa din arborele numit Rubens. Elev si continuator al marelui înaintas, Jordaens a ramas toata viata un apropiat al familiilor de tarani flamanzi, carora le-a surprins cu precadere momentele de destindere, fie el chef restrans sau petrecere în toata regula.
Nascut într-o familie bogata, Jacob Jordaens (1593-1678) a fost primul din cei unsprezece frati si singurul care s-a dedicat artei de foarte timpuriu. Autodidact din copilarie, Jordaens a studiat singur Biblia si mitologia greaca, izvoarele care i-au oferit marea majoritate a temelor lucrarilor sale esentiale. Spre deosebire de maestrul sau, Jordaens nu a avut niciodata o apropiere reala de lumea intelectualilor si nu a facut nici o calatorie (traditionala, de altfel) în Italia, spre a se documenta despre marii pictori ai scolilor din Roma, Florenta sau Venetia.
A ramas printre taranii sai, desi s-a nascut la Antwerp (Anvers) si tot acolo a si murit. Refuzul de a frecventa „lumea buna” nu a însemnat ca maestrul nu a fost interesat si influentat de uriasi ai picturii precum Caravaggio, Veronese, Basano sau Pieter Bruegel cel Batran. Dar acest gen de izolare profesionala a avut si o urmare negativa. Astfel, abia dupa moartea lui Rubens (1640) el a început sa fie solicitat de marii nobili si chiar de capete încoronate. Uneori, Jordaens a fost chemat sa termine opere neterminate ale lui Rubens (pentru Philip IV al Spaniei).
Bucuria vietii de interior a taranilor flamanzi, ca tema principala pentru multe capodopere, nu a avut drept consecinta modificarea stilului de a picta. Jordaens s-a dedicat în principal clarobscurului si tenebrismului lui Caravaggio si impetuozitatii coloristice a lui Rubens. Poate ca de la acesta a preluat si ideea compozitiilor ample, cu multe personaje simple dar expresive. Ca mare iubitor al gospodariei rurale, pictorul a inclus principalele animale din ograda chiar si în scenele de interior, pentru a accentua atmosfera taraneasca si a înveseli privitorul, pe care vrea sa-l convinga de faptul ca si necuvantatoarele petrec alaturi de stapani. Aici se observa si influenta fabulelor lui Esop – un autor preferat al maestrului.
Nonconformismul acestui flamand – care a trecut de la catolicism la protestantism, interzis în Flandra ocupata de spanioli – se poate admira, printre altele, si în compozitia „Adoratia pastorilor”, unde Fecioara Maria are un san dezgolit spre alaptare – detaliu foarte rar în pictura.
Bucuria taraneasca de a petrece este exceptional ilustrata în capodopera „Regele bea”, unde saptesprezece personaje chefuiesc cu ocazia Epifaniei (Boboteaza, 6 ianuarie). Personajul principal, care poarta în mod hilar o coroana pe cap, ne aduce aminte de „regele betivilor”, Silenius, jovial personaj mitologic din alaiul lui Dionisos. Acest batran taran petrecaret, care da tonul veseliei generale, ar putea fi arhetipul viitorului Mos Craciun (Santa Claus) sau, dupa unii autori, ar fi un personaj inspirat din dialogurile lui Platon, si anume Socrate. Dar despre aceste conotatii, într-un numar viitor.
A fost ofiter roman. A fost pasa turc. Ne-a incantat pe toti cu aventurile si metodele sale de Dirty Harry in seria Comisarilor
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Lor li s-au adaugat altele, intre care – cea mai importanta – provocarea crizei economice mondiale si, implicit, cea romanesti, secondata de o criza politica:
Cand spui Stephen King, spui maestrul absolut al romanelor de groaza. „Omul este nebun, cu desavarsire nebun, caci un om intreg la minte n-ar putea avea asemenea idei”, scria, despre fascinantul autor american, un critic literar. Dar cum nebunia se vinde bine iar ideile terifiante ale „regelui horror” i-au facut pe milioane de oameni sa fie efectiv dependenti de operele sale, Hollywood-ul nu putea sta deoparte. Majoritatea cartilor lui King, de la Shining si Carrie la Christine sau The Green Mile, au fost ecranizate, filmele respective fiind vizionate de sute de milioane de oameni. Cea mai recenta adaptare a unui roman de Stephen King este The Mist, care va rula de saptamana aceasta pe ecranele romanesti sub titlul Negura.
O parte dintre copiii nostri petrec prea mult timp asezati în fata televizoarelor, spre a urmari programele favorite, numeroase si diverse, dar si a ecranului calculatorului, mai rar a marelui ecran. Aceasta situatie, deloc normala si cu efecte negative, atat în formarea caracterului, cat si asupra sanatatii fizice si psihice, a devenit, firesc, o preocupare zilnica a parintilor, responsabili, într-un fel, de aparitia acestei telemanii infantile. Din pacate, sunt si parinti care, venind acasa obositi si tracasati, folosesc televizorul tocmai spre a se asigura, din partea copiilor, de liniste si pace. In cele ce urmeaza, va vom da cateva sfaturi, dupa care vom încerca sa va convingem de nocivitatea, atat a telemaniei infantile, cat si de efectele anumitor programe asupra celor mici.
Una dintre cele mai luminoase (la propriu si la figurat) personalitati ale renasterii italiene a fost Tiziano Vecellio, unul dintre cei mai longevivi pictori din istoria universala. Pe perioada întregii sale vieti, Tiziano – care a murit, probabil, la optzeci si unu de ani, însa exista si varianta conform careia a trait aproape nouazeci de ani – a schimbat de mai multe ori modalitatea de a combina culorile. Tineretea s-a caracterizat prin cele mai vii nuante cromatice, iar spre apusul vietii tonurile palide (inclusiv culoarea pielii personajelor sale) au dominat – si asta fara sa existe banuiala ca ar fi avut probleme cu vederea.
Ca gusturile nu se discuta este un fapt ce nu mai are nevoie sa fie demonstrat. Iar pe lumea asta exista, si in materie culinara, vorba proverbului, „cate bordeie, atatea obiceiuri”. Meniuri pe care unii le-ar plati in aur li se par altora dezgustatoare, iar mancaruri ce unora le intorc stomacul pe dos sunt apreciate ca veritabile delicatese, pe la alte case... Printre preparatele considerate „imposibile” de catre majoritatea oamenilor se numara insectele. Creaturi despre care ecologistii, vegetarienii si chiar oamenii de stiinta sustin insa ca vor face parte din meniul nostru nu peste multa vreme...
Pozitia lui Paul Gustave Doré în istoria artei este una cu totul aparte. Critica îl considera cel mai spectaculos ilustrator de carte din toate timpurile – si recordurile sale vor fi greu de depasit. Exceptionalul gravor francez a „luminat” unele dintre cele mai cunoscute opere literare, fiind cel care a stiut sa învie prin imagine mesajele ideilor exprimate prin cuvinte.
Ni-i putem imagina pe Degas si Monet razand în hohote sau chicotind ironic pe seama nudurilor insotite de îngerasi care apar în lucrarile unui contemporan al lor, pe nume William Adolphe Bouguereau. Impresionistii nu-si puteau imagina cum un talent autentic poate plonja înapoi, în veacul lui Rafael si Michelangelo, si asta cu un succes de public uluitor. Sarcasmul adesea vehement al modernistilor secolului XIX chiar a lasat urme adanci, caci Bouguereau a fost uitat cateva decenii, lipsind nemeritat si din enciclopedii.
Una dintre cele mai agreabile atmosfere rurale, generatoare de buna dispozitie si chef de viata este întalnita în opera celebrului pictor flamand Jacob Jordaens, o „ramura” pretioasa a barocului desprinsa din arborele numit Rubens. Elev si continuator al marelui înaintas, Jordaens a ramas toata viata un apropiat al familiilor de tarani flamanzi, carora le-a surprins cu precadere momentele de destindere, fie el chef restrans sau petrecere în toata regula.
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
