Din când in când, pe tot cuprinsul Terrei se descopera schelete care trimit catre o origine humanoida, dar au caracteristici absolut socante. Amintim doar in treacat ca si pe teritoriul României s-au gasit oseminte de dimensiuni neobisnuit de mari, alimentând astfel mitul despre vremuri demult trecute, când Pamântul ar fi fost stapânit de uriasi. Pierdute, distruse sau chiar ascunse, asemenea relicve par a mai avea astazi doar o valoare spirituala. Nu mai putin tulburatoare sunt insa craniile cu totul „atipice”, descoperite pe alte meleaguri.

Craniile alungite provin din diferite zone, unele din America de Sud, altele din Africa, altele chiar din Europa. In frecvente cazuri, ele prezinta un mic orificiu in crestet, cu marginile slefuite, fapt care trimite indiscutabil la ideea ca nu este vorba despre orificii naturale. Totusi, cercetatorul Robert Connolly, care a studiat asemenea relicve, sustine ca deformatiile respective (alungirea craniilor) nu au fost provocate artificial si ca, de fapt, capacitatea cerebrala a acestora ar fi fost diferita de a noastra. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o rasa (?) umana radical diferita de Homo sapiens, cel pe care-l reprezentam noi insine.

Deformatiile rituale se practica la diferite populatii, incepând din copilarie, când se stie ca oasele craniene sunt inca destul de fragile. De pilda, la populatia mangbetu, acest rezultat se obtine cu ajutorul unor bandaje strânse intr-un anumit sens, la fel ca aranjarea strânsa a coafurii, astfel ca, ajunsi la maturitate, indivizii supusi unui asemenea tratament au capetele mult alungite. Aici este vorba insa despre un fel de canon de frumusete. Totusi, faptul ca fenomenul nu e singular deschide si alte directii de cercetare.

Faraonul Amenofis al IV-lea, rebotezat Akhenaton (foto), fondatorul cultului monoteist al lui Aton, de fapt nu avea numai sânge egiptean! Bunica si mama sa erau straine si insusi faraonul pare sa fi fost venit de pe alte meleaguri, daca ne gândim numai la reprezentarile sale: in toate apare cu un cap alungit, cu umerii si bratele subtiri, cu soldurile si pieptul supradezvoltate. In lipsa altor indicii, cercetatorii ne ofera explicatia cea mai comoda, si anume ca trimisul zeilor pe Pamânt se nascuse cu tarele respective, pe care de altfel acesta a stiut sa le disimuleze catre... sublimare, ridicându-le la rang de arta, prin impunerea lor ca un canon de frumusete. Evident, de un alt „gen” decât cel intâlnit la mangbetu.

Fiicele faraonului apar insa reprezentate in aceeasi maniera. Vor fi „beneficiat” ele de deformarile respective pe filiera genetica sau au fost supuse de mici transformarii respective, cu ajutorul amintitelor bandaje capilare? Sau poate ca nu e vorba decât despre simplul canon al reprezentarilor personajelor de rang inalt? Probabil nu vom sti niciodata raspunsul. In orice caz, in arta respectiva ramâne interesant faptul ca reprezentarile au in vedere pâna la cel mai mic detaliu, cum ar fi cutele circulare din jurul gâtului. De unde si ideea ca alungirea capetelor era de fapt cât se poate de reala. Numai ca toate mumiile egiptene descoperite pâna acum au craniile de forma clasica.

In America de Sud, fenomenul pare si mai curios. Anumiti copii cu sânge nobil aveau dreptul (!) la prinderea foarte strânsa a unei mici scânduri pe frunte, pentru ca in câtiva ani sa se bucure de un cap deformat. Si mai bizar este faptul ca in Peru s-au gasit mumii având urme clare de trepanatii, uneori repetate. Iar subiectii au supravietuit operatiilor respective. De ce insa au fost ele facute? Nimeni nu poate explica. Un alt caz, de-a dreptul socant, il constituie mumia din Uberaba (Brazilia).

Nu se mai stie când si unde a fost descoperita, cert este ca ea are câte sase degete la picioare si ca doua timide ipoteze trimit catre originea sa egipteana sau... extraterestra. Ramânând insa cu picioarele pe planeta noastra, e cazul sa amintim si ca, in anumite conditii, unii copii se nasc cu malformatii semnificative (vezi numai cazul siamezilor), iar situatii de indivizi cu câte sase degete la mâini sau la picioare s-au mai vazut. Cu toate acestea, câta vreme stiinta nu poate explica fenomenele mentionate mai sus, ele ramân sub o aura de mister.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro