Mincinosii îsi pot controla miscãrile faciale, dar nu le pot suprima în totalitate, spune un nou studiu efectuat de Mark Frank, un cercetãtor care a petrecut douã decenii studiind fetele oamenilor atunci când mint.

Acesta a efectuat un studiu pe 60 de voluntari, pentru a observa dacã fetele acestora oferã indicii care sã ajute la identificarea minciunilor.

Rezultatele cercetãrii au fost obtinute prin analizarea filmelor realizate în timpul interogãrii voluntarilor si prin decodarea fiecãrui cadru în parte. Persoanele au fost împãrtite în douã categorii: unii erau rugati sã spunã adevarul, iar altii trebuiau sã mintã. Cu totii, însã, aveau în comun un singur lucru: încercau sã îsi suprime anumite expresii faciale.

Mark Frank si Carolyn Hurley (coautorul studiului) au aflat în urma studiului cã aceste actiuni faciale pot fi reduse, dar nu eliminate. În plus se pare cã atunci când subiectii au fost rugati sã încerce sã nu miste anumite pãrti ale fetei, ei au încercat sã controleze toate miscãrile faciale, indiferent dacã minteau sau nu.

În ciuda acestor descoperiri, 60% din participantii la stuidiu au afirmat cã ei considerã cã au reusit sã îsi suprime toate miscãrile faciale.

"Contramãsurile comportamentale sunt strategiile angajate de mincinosi pentru a controla în mod deliberat miscãrile fetei sau ale corpului. Pânã acum, cercetãrile nu au arãtat dacã mincinosii îsi pot înfrâna miscãrile pentru a nu fi prinsi înselând. Ca strategie secundarã, observarea si interpretarea comportamentului nonverbal are o mare importantã, mai ales în cazul în care intervievatul încearcã sã suprime anumite actiuni ale sale," a declarat Frank.

Studiul s-a bazat pe 33 de femei si 27 de bãrbati, toti studenti care au fãcut parte dintr-un scenariu în care ei fie erau pusi sã spunã cã au luat dintr-un plic douã bilete la film (adicã sã mintã), fie cã nu le-au luat (adicã sã spunã adevarul). Apoi, acestia au fost intervievati de un interogator experimentat, dar care nu cunotea conditiile experimentale. Participantii au fost anuntati cã vor fi rãsplãtiti dacã vor fi convingãtori, sau în caz contrar vor fi pedepsiti. Toti voluntarii au fost pusi sã spunã cã ei nu au luat biletele.

Înainte de a fi intervievati, unora li s-a cerut sã îsi suprime expresiile faciale superioare (ridicare sprâncenelor), iar altora, expresiile faciale inferioare (zâmbetul).

"Desi aceste miscãri faciale nu sunt neparat semne ale înselãrii, suprimarea unor expresii se întâlneste cel mai des în cazul mincinosilor. Ceea ce nu stiam era cât de bine pot oamenii sã facã acest lucru atunci când mint si atunci când spun adevarul. Bazându-ne pe literature de specialitate cu privire la exprimarea facialã a emotiilor, neuroanatomia fetei, si cercetarea privind suprimarea emotionalã, am prezis corect cã în interogatoriile în care înselãciunea este o posibilitate, indivizii pot fi capabili sã reducã semnificativ ritmul si intensitatea zâmbetelor. Cu toate acestea, atunci când oamenii spun o minciunã, nu reusesc sã facã acest lucru atât de bine", a spus Frank.

În plus acest studiu a demonstrat cã oamenii pot sã îsi controleze zâmbetul mult mai usor decât miscarea sprâncenelor. Tocmai de aceea ei spun cã putem reduce miscãrile faciale atunci când mintim, dar nu le putem suprima complet.

"Fie cã avem de-a face cu mincinosi experimentati si motivati, care si-au antrenat expresiile nonverbale în scenarii cu mizã mare, fie cã este vorba de persoane neinstruite care învatã de la un program de televiziune despre o anumitã miscare facialã care se presupune cã este un indicator al minciunii, concluziile acestui studiu au relevat informatii importante pentru organizatiile ce lucreazã în domeniul sigurantei", sustine el.

Sursa: ScienceDaily - via Descopera.ro