Stiu cã mã citesc si oameni rupti de realitate. Remus Cernea e un deputat PSD, consilier de-al lui Ponta. Înainte de asta era un ecologist care se tot agita cu Partidul Verde (parcã) si nu-l bãga nimeni în seamã. Acum câteva zile a propus sã nu mai fie finantate cultele de la bugetul de stat. Toti politicienii i-au sãrit în cap.

Sã vã explic ce gen de idiot e Remus Cernea. Nu îi curge scuipat din gurã. Nu e incult. E un bãiat simtit, idealist, care încearcã sã facã lumea un loc mai bun. Întelege foarte bine lucrurile complicate, în schimb are probleme cu alea simple. E genul de bãiat care merge cu autobuzul, iar când ajunge acasã realizeazã cã-i lipsesc o sutã de mii pe care-i avea în buzunar. Si nu-si poate explica unde au dispãrut. Tine minte clar momentul în care s-a uitat la ei si i-a bãgat în buzunar. Stie sigur cã nu a cumpãrat nimic. Si nici n-au cãzut prin autobuz, cã sigur ar fi vãzut bãietii tuciurii care tocmai se lipiserã de el si l-ar fi atentionat. Chiar nu întelege, cum de au dispãrut? Nu pricepe nici de ce-au sãrit ca arsi politicienii când el a propus sã nu mai dea bani de la stat Cultelor. De ce Ponta s-a dezis brusc de initiativa lui, de ce Radu Mazãre a promis cã-i rupe picioarele si de ce toti parlamentarii care au zis cã-l sustin au brusc pierderi de memorie?

E genul de idiot care nu întelege simbioza dintre politician si popã.

Existã douã tipuri de oameni în societate. O primã categorie sunt ãia capabili, care produc. Un procent mare din banii fãcuti de ei se duce la stat. Ei vor de la politicieni sã le explice transparent unde se duc banii lor si cum sunt cheltuiti în beneficiul cetãtenilor. Cealaltã categorie e formatã din fomisti si paraziti sociali. Ei vor de la stat gratuitãti. Asta îi intereseazã. Ce le dã statul. Cã de luat, n-are de unde sã le ia. Cei din urmã sunt mai multi, mai prosti, mai usor de manipulat si mai disperati. Unui contribuabil îi iei votul cu un program coerent. Unui parazit cu o gãleatã, o pereche de cizme si un litru de ulei. Si la ãstia este puterea decizionalã la alegeri. La ãstia multi, prosti, usor de convins, care trãiesc din banii statului. Ãia care contribuie la banii statului si îi carã în cârcã pe restul sunt putini si greu de convins. Nici nu se oboseste nimeni sã facã asta. Preferabil este nici sã nu vinã la vot. Oricum o sã decidã niste prosti, nu ei, pe mâna cãror hoti o sã le intre banii. Votul e un bun. Si ca orice bun, valoarea lui e datã de pretul cel mai ieftin pe care-l gãsesti. Al tãu e scump. Nu îl vrea nimeni. O sã cumpere de la bãiatul cu scuipat în bãrbie, pe o pereche de gumari.

Votantul român seamãnã si se confundã la tipologie cu genul de om care se duce la bisericã: simplu, cu frica lui Dumnezeu, care crede în promisiuni electorale si în viata de apoi. Se duce la bisericã si la urna de votare fiind sigur cã asta îi va asigura bunãstarea, desi nu a vãzut niciodatã o legãturã directã în viata lui între votat, rugat si bine personal. Pânã la urmã si viata de apoi seamãnã cu promisiunile electorale. Diferenta esentialã e cã uneori vezi si oameni destepti care cred în viata de apoi.

Si evident votantul român îl ascultã pe popã. Popa e omul lui Dumnezeu. Si voteazã ce îi spune popa. Iar popa îi spune sã voteze ce politician e mai cu „fricã de Dumnezeu”. Si „frica de Dumnezeu” se mãsoarã în cantitatea de contributii la bisericã pe care e dispus sã o aducã din bugetul local.

Cã asa ajungi primar la tarã. Îi promiti popii cã-i construiesti bisericã nouã din bugetul local. El te promoveazã la turma de credinciosi si na, asta e. Acum trebuie sã faci o bisericã cu trei turle lângã aia cu douã, cã i-ai promis. Iar dacã se supãrã, te tine minte la urmãtoarele. Asa ajunge satul cu ulita neasfaltatã, dar cu douã biserici una lângã alta.

De-asta i-au sãrit toti politicenii în cap. Ca politician nu te pui prost cu popa. Dacã ai fãcut asta, spune la toti habotnicii cu trei clase cã esti un necredincios si ãstia nu te mai voteazã, sã nu îi batã Dumnezeu.

BOR a rãspuns cã propunerea lui Remus Cernea e absurdã.

Cã la culte se duce doar 0,2% din bugetul de stat si e putin. Da, se duce doar 0,2% din bugetul de stat de la centru. N-are rost sã se ducã mai mult, cã nu ai cum sã folosesti centralizat biserica ca instrument politic. Sustinerea bisericii în campanii electorale si-o calculeazã fiecare politician cu preotii locali. De exemplu, fix cum a fost ales primar în sectorul 3, la mine, analfabetul ãla functional de Robert Negoitã, care si-a luat BAC-ul la 30 de ani. Bãiatul a tãiat fondurile de investitii pentru apã curentã, canalizare si refacerea sistemului rutier pe 19 strãzi, ca sã dea 1,4 milioane de lei la 12 biserici. Om cu frica lui Dumnezeu, nu degeaba l-au sustinut preotii în campanie. Atât a costat sustinerea lor. Pe noi, nu pe el.

Iar argumentul suprem al BOR a fost secularizarea averilor mãnãstiresti. Dacã nu stiti evenimentul, e de pe vremea lui Cuza. Bãiat înfipt, cu ceva stofã de dictator, i s-a pãrut  dubios cã mãnãstirile detineau cam 15% din suprafata forestierã si agricolã a tãrii si le-a confiscat-o. Ei sunt de acord sã nu mai primeascã bani de la stat, dacã li se dau toate pãmânturile înapoi.

Faptul cã toate afacerile BOR sunt scutite de impozit la stat nu le ajunge.

Eu sunt de pãrere cã averile mãnãstiresti au fost deja retrocedate. Uitati-vã în jur: spitale, scoli, adãposturi.

Era un bãiat, Luca, care a spus „Vindeti-vã bunurile, iar banii dati-i celor sãraci”.

Nu asta era morala crestinã? Biserica nu are nevoie de proprietãti materiale. Sã trãiascã din contributiile enoriasilor. Tot surplusul sã-l dea la sãraci. Nu despre asta era crestinismul la origini?

Just. Cuza a confiscat proprietãtile materiale ale BOR. Dar la principiile crestine au renuntat singuri cu mult înainte.

Sursa: vice.com - Autor: Radu Alexandru