Întelegerea marilor religii nu este posibila fara întelegerea simbolismului stravechi al Soarelui. Anticii foloseau în special un anumit simbol pentru calatoria anuala a Soarelui. Asa cum vom vedea în capitolul urmator, acesta ramâne si la ora actuala simbolul fundamental al Fratiei Babiloniene. El apare atât în ilustratiile feniciene ale zeitei Barati cât si pe stema expresiei britanice a acesteia: Britania. Simbolul consta în împartirea Zodiacului (cuvânt grecesc care înseamna cercul animalelor) printr-o cruce care marcheaza cele patru anotimpuri. În centrul crucii se afla Soarele. Din cauza acestui simbolism, foarte multe divinitati ale anticilor erau nascute pe data de 25 decembrie. În emisfera nordica, data de 21-22 decembrie corespunde solstitiului de iarna, când Soarele se afla în punctul cel mai de jos al puterii sale în ciclul anual. În viziunea stramosilor nostri, acesta era momentul în care Soarele „moare” din punct de vedere simbolic. La data de 25 decembrie (trei zile mai târziu), Soarele si-a început deja calatoria simbolica înapoi catre apogeul puterii sale din mijlocul verii. De aceea, anticii obisnuiau sa spuna ca soarele „se naste” pe data de 25 decembrie. Dupa cum vedeti, Craciunul crestin nu este decât un festival pagân redenumit, asa cum sunt de altfel toate sarbatorile crestine. Sa luam de pilda Pastele. În jurul datei de 25 martie (data fixa la care se sarbatorea mai demult Pastele), soarele intra în semnul astrologic al Berbecului sau al mielului. La aceasta data, anticii obisnuiau sa sacrifice miei, convinsi ca vor obtine astfel favorurile zeilor, dar mai ales ale zeului-soare, asigurându-si astfel recolte bogate. Altfel spus, ei credeau ca varsarea sângelui mielului echivaleaza cu stergerea pacatelor lor. Babilonienii antici credeau ca Tammuz, fiul reginei Semiramida, a fost crucificat cu un miel la picioare, trupul sau fiind înmormântat într-o pestera. Când piatra de la intrarea în pestera a fost data deoparte trei zile mai târziu, trupul disparuse. Cu siguranta, ati mai auzit aceasta poveste! O alta maniera în care anticii îsi imaginau simbolic soarele era urmatoarea: un copil iarna, un tânar de Pasti, un barbat extrem de puternic vara, un om trecut de prima tinerete, care îsi pierde puterile, toamna, si un batrân neputincios iarna (pâna la solstitiu). Ilustratia moderna care prezinta fazele evolutiei omului de la copil la batrân este o imitatie a acestui simbol. Într-o alta varianta, soarele se nastea cu plete aurii lungi (razele) care deveneau din ce în ce mai scurte pe masura ce îsi pierdea puterea, în lunile de toamna. Sa ne reamintim de povestea lui Samson (sau Sam-sun) din Vechiul Testament. Acesta era incredibil de puternic si avea parul lung, dar si-a pierdut puterea când parul i-a fost taiat. Problemele sale au început când a intrat în „Casa Dalilei” – semnul astrologic al Fecioarei, prin care trece soarele în timp ce se apropie toamna. Cu o ultima zvâcnire a puterii sale, Sam-Soarele trânteste la pamânt doi piloni, care reprezinta un alt simbol clasic al Fratiei, pe care îl regasim din Egiptul antic si pâna la francmasonii moderni. Legenda lui Samson (Sam-sun) este povestea simbolica a ciclului anual al soarelui. În realitate nu a existat o asemenea legatura: Sun – Soare, în limba engleza. Din câte înteleg, în limba ebraica Samson înseamna chiar „Zeul Soare”.

Pentru crestinii ortodocsi, Iisus este singurul Fiu conceput de Dumnezeu, care a murit pentru iertarea pacatelor noastre. Exact aceeasi pretentie au avut-o un lung sir de zei antici, cu mult timp înainte sa se auda macar de Iisus Christos. Expresia „Fiu al lui Dumnezeu” pare sa dateze cel putin din perioada regilor gotici arieni din Cilicia, care îsi asumau titlul de „Fii ai Zeului Soare”, traditie adoptata apoi de faraonii din Egipt. Multi adepti New Age îl considera pe Iisus una cu Sananda, un initiat de rang înalt dintr-o ierarhie spirituala care s-a întrupat pentru a infuza pe pamânt asa-zisa energie „christica”. Altii cred ca a fost un extraterestru cu o misiune similara. În sfârsit, sunt unii care afirma ca pretentia sa de a fi „regele evreilor” se datora faptului ca se tragea din sângele regal al lui David.

Dar oare chiar a existat Iisus? Au existat Moise, Solomon si regele David? Raspunsul meu este un categoric nu. Nu exista dovezi credibile si incontestabile ale existentei nici unuia dintre ei în afara textelor biblice, iar acestea nu sunt deloc credibile. Dar cum au aparut ele?

În anul 721 î.Ch., Israelul a fost cucerit de asirieni, iar israelitii (sau canaanitii) au fost luati în captivitate. Triburile cunoscute de istoria oficiala sub numele de Iuda si Benjamin au supravietuit timp de mai bine de o suta de ani, înainte de a fi cucerite si capturate de prietenii nostri, babilonienii, în jurul anului 586 î.Ch. Istoria întreaga care ascundea adevarul a început sa fie fabricata în Babilon, capitala antica a preotimii si ierarhiei reptilo-ariene, de catre preotii ebraici cunoscuti sub numele de leviti.

VA URMA... CITESTE.