\\ Home Page : Articolo : Stampa
Oameni la limita incredibilului.
By Admin (from 15/03/2011 @ 11:00:12, in ro - Stiinta si Societate, read 1225 times)

In urma cu câteva saptamâni, v-am prezentat câteva performante inexplicabile ale unor oameni care s-au supus actiunii unor factori naturali deosebiti, fara ca organismul lor sa fi avut de suferit: temperaturi extreme (de la 0ºC, la peste 800ºC - „infern” suportat doar cu costum de protectie), presiuni subacvatice de 18 ori mai mari decât cea atmosferica, acceleratie gravitationala pe care nici macar avioanele de vânatoare nu o pot suporta!... Exista si alte realizari comparabile cu acestea, situate la limita incredibilului, puse in practica de persoane ce au dorit sa demonstreze ca fiecare dintre noi e un soi de mecanism miraculos, pe care il cunoastem inca foarte putin.

 TARE CA OTELUL. De fapt, corpul tânarului chinez din imaginea alaturata este mai dur decât otelul, chiar daca acesta se prezinta sub forma unor vârfuri de lance ascutite. Antrenati in artele martiale de la vârste fragede, calugarii shaolin trec periodic prin probe inimaginabile pentru un occidental. De pilda, sa stea in echilibru pe vârfurile unor sulite. Unii sustin ca au dezlegat misterul unor asemenea performante. Mai intâi, sulitele respective sunt plasate pe zone robuste, la gâtul, pachetele de muschi, tendoanele, ori in zona plexului, unde osatura intareste musculatura. Totusi, tinerii respectivi conteaza in primul rând pe muschii lor de otel, care - atunci când sunt incordati in bloc - devin suficient de rigizi, pentru a nu lasa sa fie strapunsi de corpurile ascutite. Asemenea demonstratii nu dureaza insa mai mult de câteva secunde, deoarece tensiunea musculara comprima vasele de sânge care alimenteaza muschii, „taindu-le” astfel singura sursa de oxigen. Dupa 7 secunde, asfixiat, muschiul s-ar destinde automat, lasând lancea sa patrunda in corp.

 CU PICIOARELE PE CAP. Circarii contorsionisti capabili sa lase muti de uimire sute de oameni probabil au aceeasi reactie in fata lui Moussa Huit Huit. Pozitia lui pare a fi rodul imaginatiei unui pictor cubist sau suprarealist: cu picioarele rasucite pe dupa umeri si talpile asezate sa se odihneasca pe crestetul capului! Cei care i-au studiat corpul sunt de parere ca barbatul este hiperlax, adica s-a nascut cu articulatiile mult mai putin rigide decât majoritatea oamenilor. Astfel, amplitudinea miscarilor este considerabil marita, cât despre capacitatea de intindere a muschilor, ea se obtine prin exercitii regulate. Antrenamentul - in caz ca vrem sa ne punem si noi talpile pe cap - trebuie sa inceapa inca din copilarie, pentru a determina incetinirea procesului natural de rigidizare permanenta a muschilor. Asadar, „a-si lua picioarele la spinare” nu e doar o figura de stil...

      „FURNICILE” PISCURILOR ALPINE. Intotdeauna, omul contemplat uluit minusculele gânganii capabile sa transporte greutati de zeci si sute de ori mai mari decât cea a corpului lor. Putini stiu insa ca si unii semeni ai nostri realizeaza in mod curent performante comparabile cu cele ale furnicilor. Sunt serpasii nepalezi, oameni de staturi modeste, angajati de alpinisti sa le transporte bagajele spre cele mai inalte piscuri ale planetei. Astfel, pe terenuri greu accesibile, carausii alpini ajung aproape sa nu se mai vada de sub mormanele de bagaje... umblatoare. La altitudini de peste 2000 de metri, intr-un aer rarefiat, serpasii pot duce in spate incarcaturi ce depasesc propria lor greutate de pâna la doua ori. Aceasta, in conditiile in care omul „modern” abia cara un sfert din greutatea sa, in timpul unui efort prelungit. Aici, secretul ramâne inca nedezvaluit; daca exista vreunul. Singura certitudine e ca nepalezii se deplaseaza lent, cu numai 2 km pe ora, iar pe traseele grele se opresc circa 45 de secunde, la fiecare 15 secunde de mers. Evident, fara a renunta la povara.

OMUL - O FIINTA NON-COSMICA. Cu toate ambitiile noastre pamântesti, trebuie sa recunoastem ca organismul uman nu e facut sa suporte o sedere de durata in Cosmos. In prezent, recordmenul este cosmonautul rus Valery Poliakov, cu cele 437 de zile petrecute la bordul Statiei „Mir”, unde a fost insa si un fel de cobai. Lucru deloc placut. Raul de spatiu (analog raului de mare), sângele care se aduna in zona capului, iradierea nucleara din partea vânturilor solare au fost câteva probleme intâmpinate pe statie. Si prelungite dupa intoarcerea pe Pamânt: picioarele, adaptate imponderabilitatii, nu-i mai sustineau corpul, desi Valery petrecea 4-5 ore pe zi facând exercitii impotriva „topirii” muschilor. Punctul vulnerabil au fost insa oasele, care se fragilizeaza in Cosmos (din cele 1,25 kg de calciu continut in oase, s-au pierdut zilnic câte 140 mg). Concluzia ar fi ca e mai bine sa ne ingrijim de sanatatea planetei noastre, care poate totusi sa ne primeasca pe toti in „casa” ei.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro