In urma cu un an, mai multe clanuri ale tribului indian tlingit, din sud-estul statului Alaska, s-au reunit in cadrul unei ceremonii inedite in care au sarbatorit recuperarea unei statui, dupa un secol de absenta. O statuie sculptata in lemn reprezentand un castor, esentiala pentru istoria si cultura tlingitilor. Aceasta orna altadata prora unei canoe de razboi care aproviziona cu alimente clanurile dupa bombardarea satelor indiene de catre marina americana, in 1881. Mai tarziu, un membru al tribului a vandut obiectul, din proprie initiativa, unui colectionar. Odata cu dispersarea obiectelor, s-a creat un vid in comunitate.

Indienii si-au pierdut treptat onoarea si valorile, s-au confruntat cu probleme sociale: suicid, alcoolism.Flash back In 1998, un batran al tribului viziteaza depozitele Muzeului american de istorie naturala din New-York. Deodata, aude o voce interioara care il dirijeaza spre o etajera pe care, spre marea sa uimire, descopera castorul din lemn. Folosindu-se de o lege „revolutionara” adoptata in 1990, populatia tlingit a cerut restituirea castorului si muzeul a avizat favorabil solicitarea. In ziua in care sculptura a revenit in trib, s-a adunat tot satul. Oamenii plangeau. Pentru ei, aceasta sculptura nu era un obiect de arta, ci unul cu o dimensiune spirituala deosebita si cu putere de vindecare.

O lege controversata

Legea pentru protectia mormintelor indiene si restituirea obiectelor a fost semnata de George Bush in 1990, dupa lungi ani de negocieri intre oameni de stiinta, politicieni si comunitati indiene. Legea impune tuturor muzeelor si organismelor federale care poseda obiecte indiene si schelete umane sa procedeze la inventarierea lor, sa identifice triburile de origine si sa semnaleze prezenta triburilor descendente. Muzeele americane detineau in 1990 500.000 de schelete umane si milioane de obiecte.

In urma acestei legi au fost restituite 20.000 de loturi de ramasite umane si 385.000 de obiecte. Cifre care nu reflectau realitatea. O perla neinsemnata sau un ciob de ceramica erau bifate. Drepturile comunitatii indiene de a-si pastra specificul cultural sunt pe deplin legitime, dar si cercetarea stiintifica isi are legitimitatea ei, in viziunea americanilor.

Obiectele funerare, de pilda, al caror loc e sub pamant, langa corpurile defunctilor, sunt expuse si in muzee, constituind marturii extraordinare ale disparitiei unei culturi, dar in acelasi timp sunt si modele menite sa resusciteze sau sa dezvolte stiluri artistice traditionale. O mare parte dintre indieni a ajuns la concluzia ca unele obiecte isi au locul in muzee pentru a putea fi vizionate de un public cat mai numeros. Cu conditia sa se respecte anumite obiceiuri: sa fie orientate intr-o anumita directie, sa fie „pudrate” periodic cu tutun sau cu polen de grau etc.

Field Museum din Chicago, care detine cea mai importanta colectie de obiecte indiene, a restituit 12 piese importante in ultimii ani (vase totemice cu reprezentari sculpturale animale, in special) culese dintr-un sat abandonat in 1899 al tribului Cape Fox din Alaska. „Scopul acestei legi nu e acela de a goli muzeele de obiecte indiene, ci de a permite restituirea unui anumit numar de obiecte fundamentale care n-ar fi trebuit sa dispara din locul lor de origine”, comenteaza directorul de la Field Museum.

Restituirea lor nu e intotdeauna usoara. Numeroase triburi nu au posibilitati financiare pentru derularea procedurilor de restituire. Pe de alta parte, unele au fost tratate chimic, uneori cu arsenic, ceea ce le face improprii pentru ceremonii. Sefii de trib afirma ca toate aceste obiectele apartin indienilor. Legea din 1990 se opune acestei opinii numite „pan-indiene”, stipuland ca, pentru a reclama obiecte sau ramasite pamantesti, un trib trebuie sa dovedeasca faptul ca e descendent direct al tribului proprietar. Pe de alta parte legea favorizeaza anumite triburi si le defavorizeaza pe altele, cum ar fi cele din est, de pilda, care au fost decimate de valurile succesive de colonisti europeni.

O alta problema o constituie incercarea de a recupera schelete vechi de mii de ani, aflate in atentia cercetatorilor care incearca sa descopere elemente esentiale pentru istoria migratiilor pe continentul american.

DORIN MARAN - magazin.ro