 Multa lume cunoaste strigatele ca de trompeta emise de elefanti, dar putini au aflat ca uriasul mamifer e capabil sa comunice la distanta prin sunete imperceptibile de om. O ciudatenie care insa are o explicatie stiintifica. Am putea spune, cu o nuanta de gluma, ca daca omul a inventat telepatia, atunci elefantul se pricepe de minune sa „vorbeasca” prin infrasunete...
„Telefonul” fara fir
S-a observat la elefantii africani ca uneori efectuau miscari coordonate bruste, desi se aflau la distanta unii fata de altii si nici o alta comunicare intre ei nu avusese loc. Etologii americani au presupus - si ideea lor s-a confirmat - ca acestia isi transmit semnale prin sunete de foarte joasa frecventa. Urechea umana are un spectru auditiv cuprins aproximativ intre 20 Hz si 20 kHz. Dincolo de limita maxima, emisiile intra in zona ultrasunetelor, iar sub limita minima, in cea a infrasunetelor. Or, capacitatile auditive ale unor specii de animale se situeaza in afara acestor limite. In mod particular, unele isi folosesc aceasta calitate pentru a comunica intre ele. Un caz spectaculos este cel al balenelor, care emit ultrasunete ce pot parcurge sute de kilometri sub apa!
Infrasunete cu functie sociala
Revenim la elefanti: s-a observat ca, atunci cand acestia emit anumite sunete de foarte mica frecventa, in zona de la jonctiunea dintre orificiul nazal si craniu pielea zvacneste abia perceptibil. Aceeasi reactie s-a inregistrat si la elefantul asiatic, fara a se putea capta vreun sunet. Ulterior, cercetarile s-au extins la pachiderme din gradini zoologice americane, la care s-au constatat „vocalize” similare, de sub 20 Hz. Privitor la exemplarele traitoare in mediul natural constituit din savane si paduri, sunetele de foarte joasa frecventa emise de ele se propaga cel mai eficace, pana la multe sute de metri, iar turmele de elefanti ocupa in mod frecvent un spatiu mai mare de o suta de metri. Astfel, se putea afirma ca infrasunetele devin un mod de comunicare foarte eficace in interiorul unei astfel de populatii. Asadar, ar fi fost vorba despre o functie sociala a limbajului respectiv, pentru animalele separate de distante mari. Mai ramanea de testat ipoteza pe teren.
Dialoguri... conjugale
S-a ales drept zona de cercetare Parcul National Amboseli din Kenya, unde erau repertoriati si cunoscuti individual circa 670 de elefanti. Acestia traiesc in grupuri sociale de baza constituite din femele si din puii lor, aflate insa in relatii apropiate cu alte familii. Asemenea „clanuri” sunt un nivel superior de regrupare, masculii adulti traind independent si asociindu-se alternativ cu familii matriarhale sau cu alti masculi. In doi ani, peste o mie de productii vocale s-au inregistrat in Amboseli, doar o treime din ele fiind perceptibile de om. Perioada de rut este cea mai bogata in aceasta forma de comunicare, masculii producand de mai multe ori pe ora infrasunete precedate si urmate de o postura de ascultare, frecventa fundamentala fiind de 14 Hz.
Manifestarea respectiva le permite masculilor in rut sa se evite (ei devin acum foarte agresivi) si sa-si faca semnatala prezenta fata de femele. Si acestea emit semnale similare, cand se afla la estru sau cand vor sa cheme un mascul de rang inalt, daca in preajma lor se afla unul inferior ierarhic. Pare un gen de lume absolut surprinzatoare prin modul sau de organizare, dar tocmai senzationalul pe care il include ne dovedeste faptul ca nu traim singuri pe planeta si mai ales nu printre fapturi lipsite de inteligenta si de calitati nebanuite.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro
|
|
|