Dar inca din momentul asasinatului au aparut o serie de contradictii flagrante, unele strigatoare la cer. De pilda, autopsia a dovedit ca toate cele patru cartuse care l-au atins pe senator au venit din spate, iar urmele de pulbere impregnate in pielea sa au relevat fara tagada faptul ca gloantele fusesera trase de foarte aproape. Or, Sirhan a tras din fata si de la o distanta de peste doi metri. El a tras doar doua gloante spre Kennedy, inainte de a fi trantit, de cei din escorta acestuia, pe o masa din bucatarie. Chiar si de acolo, a continuat sa traga – in total opt gloante.
Doar ca expertizele balistice efectuate ulterior au demonstrat ca in incapere s-au tras 14 gloante, ale caror urme au fost gasite in trupurile altor cinci persoane din anturajul senatorului, sau in pereti. „Sunt absolut convins ca nu Sirhan l-a ucis pe Kennedy, apreciaza expertul medico-legal Robert Joling, care studiaza cazul de aproape patru decenii. Recent, el a semnat, alaturi de politologul Philip Van Praag o carte despre asasinat, intitulata An Open and Shut Case (Un caz deschis si inchis), in care se vehiculeaza teoria potrivit caruia Robert Kennedy ar fi fost ucis de altcineva decat Sirhan. De altfel acesta a pledat tot timpul nevinovat si a pretins ca fusese sub influenta hipnozei la momentul crimei.
Adevaratul criminal provenea din escorta lui Kennedy?
Elementul cheie pe care cei doi isi bazeaza pledoaria il constituie inregistrarea audio realizata de un jurnalist independent, Stanislaw Pruszynski. Desi calitatea inregistrarii este foarte slaba, se disting insa 13 focuri de arma, trase intr-un interval de 5 secunde. Prin urmare, ipoteza unui singur asasin se exclude din start, dat fiind faptul ca Sirhan nu avea asupra lui decat un revolver Iver Johnson Cadet 55, cu opt focuri.
Mai mult, patru focuri de arma sunt atat de apropiate unul de celalalt incat toti expertii in balistica chestionati au declarat ca ar fi fost imposibil sa fi fost trase din aceeasi arma – de pilda intre a treia si a patra impuscatura au existat 122 milisecunde, iar intre a saptea si a opta – 149 milisecunde, in conditiile in care revolverul respectiv nu putea trage gloante succesive la intervale mai mici de 366 milisecunde!
Analizand frecventele impuscaturilor cu numerele 3, 5, 8, 10 si 12, Van Praag a sesizat caracteristici acustice ciudate si sustine ca ele au provenit de la o arma diferita de a lui Sirhan, caci sunetele vin din alta directie. Surpriza surprizelor a venit in momentul in care Robert Joling a reconstituit asasinatul, folosind un pistol Iver Johnson si un altul, Harrison and Richardson 922, de tipul celor purtate de membri pazei lui Kennedy. Revolverul Harrison and Richardson a generat aceleasi sunete precum cele aparute pe inregistrarea audio!
Adevaruri incomode
Interesant e faptul ca insusi unul dintre protagonistii dramaticului incident petrecut in acea seara de iunie a anului 1968, Paul Schrade, a cerut redeschiderea anchetei. Schrade, unul dintre cei mai apropiati consilieri ai lui Bobby Kennedy, a fost la randul sau impuscat in cap, dar a reusit sa supravietuiasca. Potrivit teoriei lansate de Joling si Van Praag, Sirhan n-ar fi fost decat un „candidat manciurian”, un tap ispasitor care trebuia sa poarte raspunderea asasinatului lui Robert Kennedy.
In opinia celor doi specialisti, glontul mortal a patruns in creierul senatorului in ceafa, spre frunte, si nu invers. Acest lucru denota ca Sirhan nu l-ar fi putut ucide pe fratele presedintelui Kennedy, chiar daca ar fi vrut, intrucat se afla in fata si nu in spatele lui. Sirhan, care a implinit 64 de ani, se afla inca in inchisoarea Corcoran din California, continuand sa sustina ca a fost hipnotizat la momentul asasinatului.
Spusele sale vin sa confirme marturiile unor fosti agenti CIA, care, sub protectia anonimatului, au declarat ca in acea perioada Agentia studia fenomenul hipnozei si al controlului mintilor. Toate cele 13 solicitari de gratiere depuse de Sirhan, precum si cererile de rejudecare a cazului, facute de avocatii sai, au fost respinse. Poate ca nu a venit vremea aflarii adevarului, care ar putea fi incomod pentru unii...
Sursa: Magazin.ro - Autor: GABRIEL TUDOR