Pozitia lui Paul Gustave Doré în istoria artei este una cu totul aparte. Critica îl considera cel mai spectaculos ilustrator de carte din toate timpurile – si recordurile sale vor fi greu de depasit. Exceptionalul gravor francez a „luminat” unele dintre cele mai cunoscute opere literare, fiind cel care a stiut sa învie prin imagine mesajele ideilor exprimate prin cuvinte.

Nascut la Strasbourg în 1832, adolescentul mare amator de lectura universala ajunge la numai cincisprezece ani sa fie ilustrator de carte la Paris. Uriasul sau talent de gravor, dublat de pasiunea pentru lectura, a determinat editori importanti din capitala Hexagonului sa-i comande unui „pusti” ilustratii pentru Rabelais, Balzac, Milton si Dante. Era o onoare de exceptie ca numele sau sa figureze pe copertile unor capodopere.

Atmosfera creata de lucrarile sale mai degraba sobre si – de cele mai multe ori – în litera textului – era apreciata atat de mult în epoca, încat a ajuns foarte repede sa dea viata lui „Don Quijote”. Dar, pe langa personajul principal, modul cum Doré l-a imaginat pe Sancho Panza a fost unul entuziasmant. Acea gravura savuroasa, tragi-comica, a devenit peste timp sursa de inspiratie pentru ecranizarea romanului lui Cervantes.

Cea mai spectaculoasa „iesire la rampa” a marelui gravor francez s-a produs dupa ce artistului i s-a comandat ilustrarea Bibliei – în anul 1866. Ceea ce a realizat maestrul a devenit o capodopera a gravurii universale si un mare succes de public si de critica. Zecile de scene surprinse de Doré (din Vechiul si Noul Testament) au ajuns sa fie adevarate „lectii din scriptura” pentru cititorul care era avid sa-si imagineze în detaliu faptele esentiale, vechi de mii de ani, din Cartea Cartilor.

Artistul nu ocoleste aproape nici una din Cartile Vechiului Testament si este la randu-i un cititor fidel al textului. Poate una din cheile succesului gigantic de care s-a bucurat editia ilustrata a Bibliei consta în faptul ca Doré nu recurge la metafore si nu distorsioneaza în nici un fel mesajul fiecarui personaj sau actiune. De la drama lui Lot si pana la groapa cu lei în care a fost aruncat Daniel, de la monstrul acvatic al lui Iona si pana la indiscretia celor doi batrani fata de tanara Suzana, artistul percepe cu fidelitate ideile biblice, de parca ar fi colaborat cu redactorii textelor sacre.

Si daca eu personal as inventa o pseudocritica la adresa maestrului, as mentiona ca misterioasa regina din Saba, venita cu daruri la regele Solomon, nu este prezentata din fata. Nu se stie cu precizie de unde venea aceasta suverana si carui neam apartinea. Doré nu se încumeta sa sugereze nimic, aratandu-ne-o din spate.

Scenele în care apare Iisus sunt miscatoare si pline de evlavie. As putea spune ca sunt „cuminti” în raport cu textul biblic. De altfel, multe din scenele principale ne aduc aminte de lucrarile marilor maestri ai Renasterii si barocului, fara sa urmeze în delatiu sugestiile înaintasilor întru redarea temelor religioase... Dar ar fi nedrept sa nu amintim si despre „colaborarea” lui Gustave Doré cu Shakespeare, Byron, Poe, Hugo sau Chateaubriand.

Toate gravurile acestui impresionant cititor cu penita în mana ne pun la dispozitie talentul si elanul romantic de a vizualiza ceea ce cuvintele de îndeamna sa ne imaginam. Pretuirea de care s-a bucurat Doré este demonstrata si de contractul fabulos primit la Londra pentru a realiza o serie de gravuri despre viata din orasul de pe Tamisa... Maestrul a murit tanar, la numai 51 de ani, fiind înmormantat la Pere Lachaise.

Autor: PAUL IOAN - magazin.ro