S-a considerat multa vreme ca bebelusii deprind limbajul articulat doar ascultând vocile celor care vorbesc în jurul lor. Un studiu recent arata însa ca învatarea vorbirii se bazeaza pe cel putin înca un mecanism: observarea de catre copilasi a miscarilor buzelor celor ce vorbesc.

În jurul vârstei de 6 luni, copiii trec de fixarea insistenta cu privirea a ochilor celor din jur la o observare specifica a miscarilor buzelor celor care vorbesc cu ei.

Începând de atunci, "bolboroselile" celor mici încep sa fie înlocuite de pronuntarea unor silabe si apoi a primelor cuvinte.

Cercetatorii de la Florida Atlantic University, SUA, autorii studiului, cred ca bebelusii învata cum sa îsi modeleze buzele pentru a emite fiecare dintre sunetele pe care le emit cei din jur, atunci când vorbesc.
Procesul este foarte rapid - e nevoie de numai câteva luni pentru ca un copil sa deprinda miscarile buzelor care îi permit sa emita sunetele de baza ale vorbirii.

La vârsta de un an, aceste miscari sunt deja însusite si copiii încep din nou sa îi privesca pe ceilalti în ochi, cu exceptia cazurilor în care aud sunete nefamiliare; atunci, privesc din nou miscarile buzelor, încercând sa deprinda pronuntare acestor noi sunete.

Cercetatorii au testat aproape 180 de copii, la vârsta de 4, 6, 8, 10 si 12 luni, aratându-le materiale filmate în care aparea un adult care vorbea, în engleza si în spaniola (copiii provenind cu totii din familii în care se vorbea engleza). Un dispozitiv fixat pe capul copilului cu o bentita a permis specialistilor sa observe încotro îsi îndrepta acesta privirea.

Atucni când li se vorbea în engleza, copiii de 4 luni priveau tot timpul în ochii vorbitorului. Cei de 6 luni priveau la fel de mult ochii, ca si buzele; ceide 8 si 10 luni se uitau predominat la buzele vorbitorului, pentru ca la 12 luni, atentia tuturor copiilor sa se îndrepte din nou asupra ochilor interlocutorului.

În schimb, daca interlocutorul începea sa vorbeasca în spaniola (o limba nefamiliara respectivilor copii), chiar si cei de 12 luni priveau în specuil buzele acestuia, indicând faptul ca aveau nevoie de informatia suplimentara oferita de miscare buzelor pentru a învata aceasta limba noua pentru ei.

Studiul este important din multe puncte de vedere: el poate oferi neurologilor si logopezilor informatii privind dezvoltarea vorbirii si metodele de tratament în cazul în care copiii întârzie sa vorbeasca; poate deschide noi cai de studiere a dificultatilor de vorbire la copiii cu autism sau alte tulburari de dezvoltare; de asemenea, subliniaza cât de important este, pentru dezvoltarea normala a limbajului, sa li se vorbeasca bebelusilor, fata în fata, în loc de a li da spre ascultare înregistrari audio.

Sursa: Mail Online - via descopera.ro