\\ Home Page : Articolo : Stampa
In iunie 1942, in plin razboi mondial, Adolf Hitler face o vizita neasteptata in Finlanda. Inregistrare senzationala cu Hitler: Fara petrolul din Romania nu as fi atacat niciodata URSS-ul
By Admins (from 14/03/2013 @ 03:01:39, in ro - Stiinta si Societate, read 1709 times)

Surpriza a fost totala pentru gazde, care, desi se aflau în razboi cu URSS, nu voiau sa fie percepute de sovietici ca un aliat vasal al Germaniei naziste. La întâlnirea dintre cele doua parti, un microfon „uitat” deschis de catre radioul national din Finlanda îl va înregistra pe Hitler având o discutie neprotocolara cu maresalul Mannerheim. Principalul subiect l-a constituit razboiul contra URSS, dar si importanta strategica pentru Wehrmacht a României.

Pretextul utilizat de Hitler pentru a merge în Finlanda a fost ziua de nastere a maresalului si comandantului suprem al fortelor armate finlandeze, Carl Gustav Mannerheim. Luati prin surprindere de vizita lui Hitler, finlandezi au evitat sa îi faca o primire oficiala Fuhrerului. Liderii finlandezii au ales ca loc pentru discutii un vagon restaurant ce se afla în apropierea aeroportului militar de la Immola, din sud-estul Finlandei.

Conform radioului finlandez, întâlnirea a durat o ora si a avut doua parti. In prima dintre acestea, care trebuia înregistrata de radio, Hitler a tinut un scurt discurs si un toast în onoarea maresalului Mannerheim. În cea de a doua parte, urmau sa aiba loc discutii particulare între Hitler si Mannerheim. Hitler n-a stiut însa ca si acestea au fost înregistrate.

Înregistrarea facuta atunci a fost tinuta secreta în arhivele radioului finlandez pâna în 2004.

Inamicul comun: URSS

Raceala cu care a fost primit Hitler în Finlanda are si o alta explicatie. O mare parte din opinia publica finlandeza era reticenta în ceea ce priveste o eventuala alianta cu Germania. Finlandezii s-au asteptat ca Hitler sa le propuna o ofensiva comuna contra URSS-ului, ceea ce încalca flagrant linia adoptata de conducerea finlandeza de a nu lupta pe teritoriul sovietic. De altfel, Finlanda nu voia sa piarda capitalul de simpatie internationala pe care si-l câstigase în urma atacului sovietic.

De partea cealalta, prin vizita în Finlanda, Hitler voia probabil sa se asigure ca Finlanda va continua sa lupte contra sovieticilor tinând pe loc trupe ale Armatei Rosii, care, altfel, puteau fi transferate pentru a lupta contra Germaniei. Este posibil ca Hitler sa le fi propus oficialitatilor finlandeze o implicare mai puternica în razboiul contra URSS, dar acestia sa fi refuzat. Din înregistrare, care se termina brusc, lipseste însa o astfel de discutie.

Contextul militar al vizitei

Dupa marea contraofensiva lansata de fortele rusesti pe 5 decembrie 1941, pe frontul de Est, trupele germane au fost împinse din fata Moscovei înapoi înspre orasul Smolensk. Ofensiva rusa a fost oprita cu mari pierderi de catre armata germana, în februarie 1942, la doar o suta de kilometri de Smolensk. Armata Rosie a reusit însa sa recucereasca orasul Rostov, punct de mare importanta strategica.

Încurajat de succesul contraofensivei de iarna,  Stalin hotaraste lansarea unei noi ofensive asupra pozitiilor germane la 12 mai 1942, în zona Harkov. Ofensiva rusa s-a concentrat pe zona aparata de  Armata VI-a germana condusa de Friedrich von Paulus. Dupa câteva succese initiale, ofensiva a fost oprita de germani, care au contraatacat puternic. Printr-o dubla învaluire în zona Harkov, germanii au încercuit un sfert de milion de soldati rusi. În ciuda încercarilor disperate ale rusilor de a sparge încercuirea, 200.000 de soldati rusi au cazut prizonieri în mâinile germanilor.

În vara anului 1942, Hitler îsi schimbase obiectivul. Cucerirea resurselor petroliere din Caucaz si ocuparea Stalingradului devenisera tintele cele mai importante pentru Wehrmacht, în detrimentul ocuparii Moscovei.

Analiza lui Hitler

În înregistrarea facuta publica de radioul finlandez, Hitler face o analiza pertinenta a situatiei de pe întreg frontul. Recunoaste ca nu a vrut sa fie prins într-un razboi pe doua fronturi Vest si Est. „Vremea” l-a obligat sa atace Franta în primavara anului 1940 si nu în toamna lui 1939, asa cum ar fi dorit. O alta cauza a întârzierii atacarii URSS-ului a fost ... Italia. Greutatile întâmpinate de aliatii italieni, atât în Africa, cât si (în special) în Albania si Grecia au obligat de fiecare data Germania sa sara în ajutorul aliatului, ceea ce a dus la o întârziere si la o scadere a fortei de lupta a Wehrmachtului pe frontul de Est. Hitler mai afirma ca a subestimat puterea si înzestrarea armatei sovietice si ca a vrut sa atace URSS-ul înca din 1940. Momentul hotarâtor în luarea acestei decizii a fost întâlnirea cu ministrul de Externe sovietic Molotov din august 1939.

Despre România

Deosebit de interesante sunt referirile lui Hitler la adresa României. Fuhrer-ul recunoaste transant faptul ca nici macar nu s-ar fi gândit sa atace URSS-ul fara petrolul românesc. În lipsa celor  cinci milioane de tone de petrol românesc, Wehrmachtul ar fi fost blocat. Cosmarul cel mai mare a lui Hitler era legat de o posibila ocupare a României de catre URSS în vara anului 1940. Insistentele lui Molotov în legatura cu garantia pe care o daduse Germania statului român l-au facut pe Hitler deosebit de suspicios în legatura cu posibilele intentii agresive ale lui Stalin la adresa României.

Din nefericire, înregistrarea se opreste la momentul în care Hitler îi relateaza lui Mannerheim raspunsul pe care i l-a dat lui Molotov în privinta garantiilor acordate României.

Transcriptul înregistrarii conversatiei lui Hitler cu Mannerheim -  4 iunie 1940:

Hitler: ... Nici noi n-am stiut chiar foarte exact ce dimensiuni monstruoase avea înarmarea acestui stat (URSS, n.r.)

Mannerheim: Noi nu ne-am imaginat deloc asa ceva în Razboiul de Iarna. În razboiul de iarna nu ne-am fi închipuit asta, desigur ca aveam impresia ca sunt bine înarmati, dar nu asa de bine cum erau în realitate. Iar acum nu mai exista niciun dubiu asupra intentiilor lor.

Hitler: E foarte clar. Au cea mai monstruoasa înarmare la care se pot gândii oamenii. Deci daca mie mi-ar fi spus cineva ca un stat poate alinia 35.000 de tancuri, atunci i-as fi raspuns: "Ati înnebunit!"

Mannerheim: 35.000?

Hitler: 35.000 de tancuri. Pâna acum am distrus peste 34.000 de tancuri. Daca mi-ar fi spus cineva lucrul acesta, i-as fi zis... "Dumneavoastra" (...) daca un general de-al meu  mi-ar fi declarat ca un stat dispune de 35.000 de tancuri as fi zis... "Dumneavoastra, Domnul meu, vedeti totul dublu sau înzecit. Sunteti nebun, vedeti stafii!". N-as fi crezut posibil lucrul acesta. Am gasit fabrici, doar una singura, în Kamiroskaia (?!?) spre exemplu, avea acum doi ani câteva sute (...) habar nu aveam.

Acum se afla acolo o fabrica de tancuri, care într-o prima faza avea peste 30.000 de muncitori, iar la terminarea constructiei peste 60.000 de muncitori, o singura fabrica de tancuri! Am ocupat-o, o fabrica gigantica! Mase de muncitori care însa trebuiau sa traiasca ca si animalele.

Mannerheim: În regiunea Donetk?

Hitler: În regiunea Donetk.

Mannerheim: Da, daca ne gândim ca au avut libertate sa se înarmeze timp de 20 de ani, peste 20 de ani, aproape timp de 25 de ani... si tot, tot ce au avut au cheltuit pe înarmare, numai pe echipare!

Hitler: Numai! Îi spuneam înainte Domnului Presedinte (al Finlandei, n. r), ca nu mi-as fi imaginat lucrul acesta înainte, daca as fi presimtit asta, atunci mi-ar fi fost si mai greu, însa decizia (de a ataca URSS, n.r.) as fi luat-o cu atât mai mult. Pentru ca nu aveam alta alternativa. Îmi era clar înca din iarna '39/'40 ca atacul asupra Rusiei trebuia sa vina. Însa eu (...) razboiul pe doua fronturi, el ar fi  fost o nenorocire, atunci am fi fost distrusi. Astazi vedem asta mai bine decât puteam atunci. Atunci am fi fost terminati. De fapt eu vroiam, initial înca în toamna anul 1939 vroiam sa realizez campania din vest. Numai permanenta vreme proasta pe care am avut-o ne- a împiedicat. Pentru ca toate armele noastre erau ... sunt arme "de vreme buna". Sunt foarte fiabile, sunt foarte bune, sunt însa din pacate arme de vreme buna, am vazut asta si acum în campania aceasta. Toate armele noastre sunt desigur proiectate pentru vestul Europei, si noi cu totii am fost convinsi, asta era parerea noastra înca din vremurile vechi, ca iarna nu se poate purta razboi. Iar tancurile germane nu au fost testate pentru a fi pregatite pentru razboiul de iarna, ci din contra s-au facut probe pentru a dovedi ca iarna nu se poate purta razboi. Ar fi fost alta situatie, ma întelegeti, în toamna lui 1939 ma aflam mereu în fata întrebarii, iar eu vroiam doar sa atac în orice caz! Si aveam convingerea ca voi fi terminat Franta în sase saptamâni. Însa când s-a pus întrebarea a venit brusc ploaia. Si vremea ploioasa dureaza, iar eu cunosc foarte bine regiunea asta franceza; si nici eu nu am putut ignora punctele de vedere a multor dintre generalii mei, anume ca probabil nu am fi reusit sa avansam cu elan, ca nu am fi putut exploata arma tancului, ca nu am fi putut exploata nici aviatia cu pistele improvizate pe câmp din cauza ploii, am fost acolo ca soldat timp de patru ani în Marele Razboi.

Si asa a venit întârzierea aceasta. Daca as fi terminat cu Franta în anul 1939, altfel ar fi decurs istoria lumii. Asa a trebuit sa astept pâna în anul 1940, si din pacate n-a mers înainte de luna mai, abia  pe 10 mai a fost prima zi frumoasa, pe 10 mai am atacat imediat. Pe 8 mai am dat ordinul pentru atacul din 10 mai. Si pe urma a trebuit sa realizam aceasta uriasa mutare a diviziilor din vest catre est. Am avut si acea sarcina, ocupatia Norvegiei. Si în aceeasi clipa s-a abatut peste noi un, astazi pot sa-i spun asa linistit, un foarte mare ghinion, si anume slabirea care a rezultat în Italia; prin, în primul rând prin situatia nord-africana, în al doilea rând prin situatia din Albania si Grecia, o nenorocire. A trebuit sa ajutam, asta a însemnat pentru noi brusc din nou o împartire a aviatiei, o împartire a diviziilor noastre de tancuri. Când tocmai eram pe cale sa pregatim tancurile aici pentru frontul de est, a trebuit din senin sa renuntam la doua divizii, doua divizii mari, pâna la urma au fost trei, si sa suplinim frecvent colo pierderi foarte mari.  Au fost lupte sângeroase care s-au dat acolo în desert. Toate astea ne-au lipsit foarte mult în est, si nu aveam alta alternativa decât decizia care era inevitabila.

Am avut pe urma o întâlnire cu Molotov atunci, si era foarte clar: Molotov a plecat de la întâlnire  decis sa înceapa razboiul, iar eu m-am despartit de el cu decizia sa i-o iau înainte daca e posibil. Caci pretentiile sale aveau ca obiectiv final foarte clar stapânirea Europei.

Pentru noi deja în toamna lui 1940 s-a pus necontenit întrebarea daca sa provocam o ruptura. Eu atunci am sfatuit mereu guvernul finlandez sa negocieze si sa câstige timp si sa trateze lucrurile diversionist. Pentru ca am avut întotdeauna o frica: ca Rusia va ataca în mod surprinzator România în toamna târzie. Pentru a ajunge în posesia surselor de petrol. Iar noi nu am fi fost gata pregatiti în toamna târzie a lui 1940. Daca atunci Rusia ar fi ocupat sursele de petrol românesti, pai atunci Germania ar fi fost pierduta! Cu 60 de divizii  rusesti treaba s-ar fi facut. Atunci noi nu aveam în România forte militare. Guvernul României ni s-a adresat abia mai târziu, iar ceea ce aveau ei (armata romana, n. r.) ar fi fost ceva ridicol. Aia trebuiau doar sa-si asigure sursele de petrol. Eu nu puteam sa mai încep un razboi au armele noastre în septembrie sau octombrie, pai asta ar fi fost imposibil. Nici mutarea armatei catre est nu o aveam înca pregatita. A trebuit mai întâi sa punem în ordine armele. Pentru ca în cele din urma am avut desigur si de suferit sacrificii în campania din vest. Ar fi fost imposibil sa pornim înaintea primaverii lui 1941. Iar daca rusul ar ar fi ocupat România în toamna lui 1940 si ar fi cucerit sursele de petrol, atunci le-am fi pierdut pe acestea în anul 1941. Noi avem marea productie germana, însa ceea ce înghite numai aviatia, ce înghit diviziile noastre de tancuri, sunt totusi cantitati monstruoase. Este un consum care depaseste toate imaginatiile. Fara contributia a cel putin 4 pâna la 5 milioane de tone de petrol românesc nu am putea duce razboiul. De asta am fost foarte îngrijorat. De aceea si obiectivul meu a fost  de a scurge prin negocieri aceasta perioada,  am fost  de puternici  raspundem acestor pretentii de santaj.  Pretentiile erau pur si simplu santaj gol-golut. Era un santaj, rusii stiau ca nu avem încotro, ca eram legati în vest, puteau sa obtina de la noi orice prin santaj. Iar abia la vizita lui Molotov am (...)

 Astfel negocierile s-au terminat foarte abrupt. Era vorba de patru puncte. Primul punct, care privea Finlanda, libertatea de a se apara în fata amenintarii finlandeze. Zic eu: " Nu-mi puteti spune mie ca Finlanda v-ar ameninta!". Molotov: "Finlanda lucreaza  împotriva prietenilor Uniunii Sovietice, acestia sunt urmariti fara încetare". O mare putere nu poate permite sa-i fie periclitata existenta de catre un stat mic.

 Îi zic: "Pai existenta Dumneavoastra nu e amenintata de Finlanda. Nu puteti sa-mi povestiti mie ca existenta Dumneavoastra ar fi amenintata de Finlanda". Ba da, ar exista si o amenintare morala a existentei unui mare stat, si ceea ce ar urmari Finlanda ar fi o amenintare la adresa existentei morale. Atunci i-am spus ca nu vom mai tolera ca spectatori pasivi un nou razboi la Marea Baltica. M-a întrebat care este pozitia noastra în România. Caci noi dadusem garantia. Daca garantia se îndrepta si împotriva Rusiei. I-am raspuns atunci ca nu cred ca se îndreapta împotriva lor, deoarece "doar nu aveti intentia sa atacati România". "Nu am auzit niciodata ca ati avea intentia de a invada România. Ati spus mereu ca Basarabia va apartine, dar nu ati spus niciodata ca vreti sa atacati România", Da, zicea el, ca doreste sa stie precis daca aceasta garantie ... (sfârsitul înregistrarii)

Surse:
historia.ro - Autor: Ciprian Stoleru
lilick-auftakt.blogspot.com
http://de.sevenload.com/videos/2ZxJwFp-Privatgespraech-Hitler-Mannerheim
http://www.dw-world.de/dw/article/0,2144,1360379,00.html
http://www.spiegelfechter.com/wordpress/476/hitler-off-the-records