\\ Home Page : Articolo : Stampa
Papa Formosus a fost papă al Romei între 891 și 896. A fost deshumat în vederea unui faimos proces macabru numit si Conciliul Cadavrului.
By Admins (from 20/12/2014 @ 07:07:17, in ro - Stiinta si Societate, read 1324 times)

Originea sa este obscură. Îsi face aparitia în istoriografia papală în 864, în pozitia de cardinal de Portus, numit de papa Nicolae I în locul lui Rodoald de Portus, care fusese pedepsit pentru ca îsi depăsise competentele ca legat papal la Bizant.

În 866 tarul bulgar Boris I a solicitat misionari de la Roma, încercând o îndepărtare de Imperiul Bizantin. Prin urmare, în acelasi an Formosus a fost însărcinat cu o misiune de evanghelizare în Bulgaria. Papa Nicolae I a refuzat cererea tarului de a crea o Biserică Bulgară supusă Romei si de a-l numi pe Formosus arhiepiscop al Bulgariei. La scurt timp după întoarcearea lui Formosus la Roma, bulgarii au intrat sub jurisdictia patriarhiei din Constantinopol.

În calitate de candidat la scaunul papal a făcut parte din gruparea potrivnică lui Ioan al VIII-lea. De aceea în timpul pontificatului acestuia Formosus a fost alungat din Roma, nerecunoscându-i se nici statutul de cardinal. Într-un conciliu tinut la Troyes, Formosus a fost fortat să jure că va renunta la functia de cardinal si că nu va mai reveni în Roma niciodată. Însă papa Marin I, fost coleg cu Formosus în misiunea din Bulgaria, a anulat sentinta lui Ioan al VIII-lea, l-a absolvit pe Formosus de jurământul depus la Troyes si l-a repus în functia de cardinal.

Pontificatul

Formosus a devenit papă în anul 891, fiind sprijinit de Arnulf de Carinthia, regele carolingian al Franciei Răsăritene. În alegerile pentru scaunul papal el a fost preferat în defavoarea diaconului Sergiu.

În 892 la Ravenna Formosus i-a încoronat ca împărati pe fostul duce de Spoleto, regele Italiei Guido al III-lea si pe fiul său, Lambert al II-lea. Dar cum Guido încălca adesea granitele Statului Papal si jefuia teritoriile din patrimoniul Sfântului Petru, în 893 Formosus a trimis o delegatie regelui Arnulf rugându-l să elibereze Statul Bisericii de apăsarea grupării din Spoleto si promitându-i încoronarea ca împărat german. În primăvara anului 894 regele Arnulf a traversat Alpii în fruntea unei armate si a cucerit fără efort Milanoul si Pavia. Marchizii din Toscana s-au declarat vasalii săi. Considerând această expeditie drept un succes, Arnulf s-a întors în Germania de Pasti.

După moartea lui Guido în anul 894, Lambert, sprijinit de mama sa, Ageltrude, a cerut papei confirmarea titlului imperial. Desi l-a asigurat pe Lambert că-i va reînnoi titlul, Formosus a trimis o nouă delegatie către Arnulf care a pornit cu o armată puternică hotărât să ajungă la Roma, să-si elimine oponentii si să-si însusească titlurile de rege al Italiei si de împărat. Aflând de noua expeditie a lui Arnulf, Lambert s-a baricadat la Spoleto în timp ce Ageltrude a mobilizat apărarea Romei. Diaconul Sergiu si nobilii Constantin si Stefan l-au închis pe papă în castelul Sant' Angelo.

Arnulf a intrat în Roma în februarie 896. Papa a fost reinstalat cu toate prerogativele si l-a încoronat pe Arnulf împărat în bazilica Sfântul Petru. După câteva zile Arnulf a pornit către Spoleto, însă pe drum a fost lovit de paralizie si a trebuit să se întoarcă imobilizat în Bavaria. Fără protectia împăratului german papa a rămas singur. La Roma s-au declansat revolte. Formosus a murit, probabil otrăvit, la 4 aprilie 896 si a fost înmormântat la Vatican doar pentru câteva luni.

Procesul postum

Jean-Paul Laurens, Le Pape Formose et Étienne VII ("Papa Formosus si Stefan al VII-lea"), 1870.

În aprilie 896 a fost numit papă un dusman înversunat al lui Formosus, Stefan al VI-lea, până la acea dată episcop de Agnani, consacrat în această demnitate chiar de către Formosus. La începutul anului 897, sub presiunea grupării din Spoleto, papa Stefan al VI-lea a condus într-o bazilică din Lateran un macabru proces al resturilor trupesti ale fostului pontif.

Defunctul papă a fost scos din sicriu, îmbrăcat în odăjdiile papale si resezat pe un tron din sala de conciliu. A fost acuzat că si-a încălcat jurământul depus la Troyes si că episcop fiind si-a abandonat dioceza pentru scaunul papal. Cadavrul a fost recunoscut ca vinovat si condamnat. După pronuntarea sentintei măsurile adoptate în timpul pontificatului său au fost anulate. Cadavrul a fost deposedat de vesminte si de atributele pontificale si i s-au tăiat trei degete de la mâna dreaptă, cele cu care crestinii binecuvântează. A fost apoi târăt de picioare afară din biserică si pus într-un mormânt comun. Un nou val de ură a făcut ca trupul lui Formosus să fie dezgropat si aruncat în Tibru. Însă după câteva zile a fost găsit de niste călugări si îngropat. Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămăsitele lui Formosus să fie mutate la Roma si înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru.

În 898, în timpul papei Ioan al IX-lea, "conciliul cadavrului" a fost anulat iar unii dintre organizatorii procesului excomunicati. Pentru ca doar câtiva ani mai târziu papa Sergiu al III-lea să anuleze tot ce fusese stabilit de predecesorii săi în apărarea lui Formosus.