\\ Home Page : Articolo : Stampa
Virusii - prietenii nostri de departe.
By Admin (from 01/12/2010 @ 10:00:45, in ro - Stiinta si Societate, read 1652 times)

  Variola, SIDA, gripa si inca multe alte maladii grave care ne pun viata in pericol au la origine virusii. Dusmani de moarte ai omenirii? Dimpotriva, spun oamenii de stiinta; populatia virala nu cultiva nici un fel de intentii asasine fata de noi, ci - pur si simplu - se multumeste sa existe. Iar in multe cazuri ne ajuta pe noi insine sa existam! E poate greu de crezut, dar pentru aceasta va oferim sase argumente in sprijinul acestei idei.

Phoenix, un stramos pasnic

Virusul e orice particula constituita dintr-un acid nucleic (ADN sau ARN) inconjurat de un strat protector format din proteine si uneori de un invelis suplimentar. In mod surprinzator, unii cercetatori considera ca - nici mai mult, nici mai putin - virusii se afla la originea vietii terestre. Noi insine am fi un gen de suma de virusi.

Primele organisme unicelulare vii au fost compuse, fara nici un fel de indoiala, dintr-o membrana, o citoplasma si un material genetic rudimentar lipsit de nucleu. E foarte posibil ca ele sa fi fost infectate de virusi care, pe parcursul evolutiei, le-au furnizat structura nucleului, dând astfel nastere celulelor eucariote (cele din care suntem constituiti). Virusologii au avut marea surpriza sa constate, comparând patrimoniul genetic uman cu cel al virusilor cunoscuti, ca in jur de jumatate din genomul nostru este de origine virala!

Ceea ce e enorm de mult. Vechimea acestei „amicitii” se situeaza undeva, in trecut, la cel putin 5 milioane de ani. Contrariati de cele descoperite, cercetatorii au recreat o particula virala „fosila”, botezata Phoenix, infectioasa. Totusi, ineficace impotriva celulelor actuale ale corpului uman, care intre timp au dezvoltat mecanisme de aparare imbatabile.

Internetul ADN-ului

O intrebare esentiala i-a pus in incurcatura pe virusologi: cum se face ca, dupa infectarea celulelor-gazda de catre virusi, acestea nu au disparut? S-a demonstrat astfel ca virusii constituie un factor evolutiv de neinlocuit pentru genomul nostru, deoarece - daca evolutia s-ar fi realizat numai prin mutatii - n-ar fi existat astazi o atât de mare diversitate a speciilor.

Integrati putin câte putin in patrimoniul nostru genetic, retrovirusii nu numai ca l-au modificat, ci l-au si imbogatit cu secvente de ADN straine. O capacitate de difuzare a informatiei genetice universale, care face ca virusii sa fie considerati un fel de Internet al ADN-ului: virosfera a precedat deci infosfera cu câteva milioane de ani! Un amanunt deosebit de important este acela ca, pe parcursul dezvoltarii embrionare, numeroase elemente retrovirale endogene se activeaza in momente precis stabilite.

Daca fenomenul nu ar avea loc, nu ar mai exista nici dezvoltare. {i surprizele nu se opresc aici. In prezent, se cunosc circa 1031 virusi diferiti, mai mult decât organismele celorlalte specii vii. Unii dintre ei, fiind dusmani ai unor bacterii, inseamna ca sunt de fapt prietenii nostri. De altfel, deja se folosesc asemenea metode terapeutice, cu virusi pe post de substituenti ai antibioticelor. Domeniul cel mai important este cancerologia, unde asa-numitii virusi oncogeni pot infecta pâna la a ucide celulele tumorale.

Virusul HIV va trata... SIDA!

Pentru geneticieni, virusii reprezinta obiecte de analiza si unelte de cercetare ideale si datorita lor pot fi corectate problemele sau bolile genetice. Ideea e simpla: manipulati in laborator, virusii „prietenosi” sunt echipati cu gene ajutatoare pe care le vor depune in celulele bolnave. Astfel, cel considerat inca un dusman de moarte pentru organismul uman - virusul HIV-, „dezarmat” si dotat in schimb cu gene nepericuloase, ajunge un redutabil aliat al omului tocmai impotriva bolii.

Prin urmare, virusul nu e programat sa faca rau. Este un fel de animal extrem de mic, traitor in corpul nostru ca orice alta specie intr-un mediu anume: are un loc si functii. El nu-si contamineaza gazda pentru a o distruge, ci pentru a supravietui. In acest context, trebuie inteles ca boala este o ruptura in echilibrul ecosistemului. Sa recunoastem ca avem de-a face cu inversarea categorica a perspectivelor asupra domeniului, ceea ce e pe cale sa ne aduca imense avantaje.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro