Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
Di seguito tutti gli interventi pubblicati sul sito, in ordine cronologico.
 
 

Di tutti i fast food. I polli vengono ridotti in un poltiglia rosa caramella, che nessuno considererebbe commestibile. I polli, ovviamente non freschi, ma surgelati.

 

Ossa, interiora e pelle. (Questo particolare è da prendere con le pinze, secondo la fonte ci sono macchine che triturano le carcasse con ossa e pelle, secondo altre fonti questa poltiglia è il risultato della scarnificazione delle carcasse di pollo ad alta pressione , e in questo caso ci sarebbero insieme alla carne anche tracce di osso).

Vengono fatti passare in un setaccio che tritura tutto senza pietà, poi per abbattere la carica batterica la "roba" viene lavata, ma sarebbe più appropriato dire immersa in una soluzione con ammoniaca.

Finita qui? Assolutamente no. Visto che la poltiglia è insapore viene addizionata artificialmente con aroma di pollo. E visto che con quel colore non la mangerebbe neanche il gatto, tinta. Ma non facevano prima ad usare il pongo?

Fonte: laverabestia.org


 


Meat deboner Foodmate
As Seen On: gizmodo.com

Articolo (p)Link Commenti Commenti (1)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 27/02/2011 @ 10:00:06, in ro - Observator Global, read 1637 times)

 Schimbarile climatice petrecute in ultima vreme, schimbari cauzate in primul rand de poluarea excesiva si de efectul de sera, au dus la proliferarea fenomenelor meteo extreme. Inundatiile sunt tot mai frecvente, secetele indelungate si temperaturile caniculare duc la declansarea de incendii devastatoare, uraganele provoaca distrugeri teribile si apar fenomene meteo neobisnuite (cum ar fi tornadele, in cazul tarii noastre). De departe, cele mai periculoase dintre aceste fenomene sunt inundatiile, care au lovit cumplit Europa, in anii din urma. Pentru a preveni situatiile de criza de acest gen, savantii britanici au pus la punct un sistem revolutionar.

Este vorba despre o „retea” de senzori, care sunt instalati in albiile si pe malurile raurilor, oferind date mult mai precise decat sistemele actuale de monitorizare. Doua astfel de noduri de senzori au fost deja instalate in albia raului Ribble, una dintre cele mai „capricioase” ape curgatoare din Marea Britanie, ce provoaca aproape anual inundatii. „Vom supraveghea permanent evolutia raului, pentru a reusi sa luam din timp masurile de protectie ce se impun, in caz de risc de inundatii. In final vor fi treisprezece noduri de senzori, unsprezece dintre ele fiind instalate pe fundul apei, pentru a masura presiunea si viteza curentilor de aici, iar alte doua la suprafata”, spune Danny Hughes, biolog la Universitatea Lancaster.

Nu vor mai exista victime umane

 Fiecare asemenea „nod” are dimensiunea unui pachet de chibrituri, contine un procesor similar celui al computerelor si este alimentat de baterii sau (in cazul nodurilor de suprafata) de panouri solare. Pozitionati la maximum o suta de metri unul de celalalt, senzorii trimit informatiile receptionate unui centru de comanda, prin intermediul antenelor speciale cu care sunt dotati. Imediat ce nivelul raului incepe sa creasca, senzorii trimit semnale de avertisment centrului de comanda. Acesta va gestiona situatia, alertand locuitorii zonelor expuse inundatiilor, pentru o evacuare mai rapida.

„In trecut, lipsa de coordonare si mai ales intarzierea evacuarii populatiei a generat numeroase victime. Gratie acestui sistem, locuitorii satelor din zona vor fi anuntati cu cel putin 8-10 ore inainte de declansarea viiturii si vor avea timp sa isi salveze animalele si unele bunuri. Viata lor nu va mai fi, de asemenea, nici o clipa in pericol”, spune Hughes. Ideea britanicilor ar putea fi preluata si de alte tari din Uniunea Europeana, in primul rand Germania si Italia, tari unde doar anul trecut inundatiile au facut numeroase victime, tocmai din cauza lipsei unui sistem corespunzator de avertizare. De asemenea, n-ar fi exclus ca autoritatile de la Bucuresti sa fie interesate de aceasta inventie, Romania fiind una dintre regiunile cele mai grav afectate de inundatii in ultimii ani, cand aceste fenomene extreme au facut zeci de victime umane.

Gabriel TUDOR - magazin.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 

You might expect to find our brightest hope for sending astronauts to other planets in Houston, at NASA’s Johnson Space Center, inside a high-security multibillion-dollar facility. But it’s actually a few miles down the street, in a large warehouse behind a strip mall. This bland and uninviting building is the private aerospace start-up Ad Astra Rocket Company, and inside, founder Franklin Chang Díaz is building a rocket engine that’s faster and more powerful than anything NASA has ever flown before. Speed, Chang Díaz believes, is the key to getting to Mars alive. In fact, he tells me as we peer into a three-story test chamber, his engine will one day travel not just to the Red Planet, but to Jupiter and beyond.

I look skeptical, and Chang Díaz smiles politely. He’s used to this reaction. He has been developing the concept of a plasma rocket since 1973, when he become a doctoral student at the Massachusetts Institute of Technology. His idea was this: Rocket fuel is a heavy and inefficient propellant. So instead he imagined building a spaceship engine that uses nuclear reactors to heat plasma to two million degrees. Magnetic fields would eject the hot gas out of the back of the engine. His calculations showed that a spaceship using such an engine could reach 123,000 miles per hour—New York to Los Angeles in about a minute.

Chang Díaz has spent nearly his entire career laboring to convince anyone who would listen that his idea will work, but that career has also taken several turns in the process. One day in 1980, he was pitching the unlimited potential of plasma rockets to yet another MIT professor. The professor listened patiently. “It sounds like borderline science fiction, I know,” Chang Díaz was saying. Then the telephone rang. The professor held up a finger. “Why, yes, he’s right here,” the surprised engineer said into the receiver, then handed it over. “Franklin, it’s for you.” NASA was on the line. The standout student from Costa Rica had been selected to become an astronaut, the first naturalized American ever chosen for NASA’s most elite corps. “I was so excited, I was practically dancing,” Chang Díaz recalls. “I almost accidentally strangled my professor with the telephone cord.”

All astronauts have big dreams, but Franklin Chang Díaz’s dreams are huge. As a college student, as a 25-year astronaut and as an entrepreneur, his single animating intention has always been to build—and fly—a rocketship to Mars. “Of course I wanted to be an astronaut, and of course I want to be able to fly in this,” he says of his plasma-thrust rocket. “I mean, I just can’t imagine not flying in a rocket I would build.” And now he’s close. In four years Chang Díaz will deploy his technology for the first time in space, when his company, aided by up to $100 million in private funding, plans to test a small rocket on the International Space Station. If this rocket, most commonly known by its loose acronym, Vasimr, for Variable Specific Impulse Magnetoplasma Rocket, proves itself worthy, he has an aggressive timetable for constructing increasingly bigger plasma-thrust space vehicles.

Chang Díaz describes his dreams in relatively practical terms. He doesn’t intend to go straight to Mars. First he will develop rockets that perform the more quotidian aspects of space maintenance needed by private companies and by the government: fixing, repositioning, or reboosting wayward satellites; clearing out the ever-growing whirl of “space junk” up there; fetching the stuff that can be salvaged. “Absolutely, fine, I’m not too proud to say it. We’re basically running a trucking business here,” he says. “We’ll be sort of a Triple-A tow truck in space. We’re happy to be a local garbage collector in space. That’s a reliable, sustainable, affordable business, and that’s how you grow.”

Eventually, though, Chang Díaz intends to build more than an extraterrestrial trucking business, and his ambitions happen to coincide with Barack Obama’s call for a privatized space industry that supports exploration well beyond the moon. “We’ll start by sending astronauts to an asteroid for the first time in history,” Obama said in a major NASA-related address earlier this year at Kennedy Space Center. “By the mid-2030s, I believe we can send humans to orbit Mars and return them safely to Earth.”

Such a belief may seem overly ambitious, but the goals of aviation have always seemed that way. In October 1903, for instance, astronomer Simon Newcomb, the founding president of the American Astronomical Society, spelled out a series of reasons why the concept of powered flight was dubious. “May not our mechanicians,” he asked, “be ultimately forced to admit that aerial flight is one of the great class of problems with which man can never cope, and give up all attempts to grapple with it?” Less than two months later, the Wright brothers flew at Kitty Hawk. And in the 1920s a young man named Frank Whittle was coming up with drawings for a theoretical engine very different from the propeller-driven kind, one that might scoop in air through turbines and fire it through a series of “jet” nozzles. “Very interesting, Whittle, my boy,” said one of his professors of aeronautical engineering at the University of Cambridge. “But it will never work.”

More on this: PopSci

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 28/02/2011 @ 08:00:07, in it - Scienze e Societa, read 2428 times)

Se nella vita non riusciremo mai a cancellare i nostri errori, forse tra qualche anno potremo “formattare” la nostra mente per eliminare almeno i ricordi dolorosi. Un gruppo di ricercatori americani ha infatti scoperto che la responsabile della “scrittura” permanente di ricordi traumatici nella nostra memoria è una proteina prodotta dal cervello.

 

Questa scoperta potrebbe diventare la base per la creazione di farmaci ad hoc per curare chi ha subito un grave trauma psicologico, come una guerra, una strage, uno stupro, ... e ha la vita rovinata da un "passato" difficile da superare perché troppo "ingombrante".

Per confermare la loro ipotesi, gli scienziati hanno condotto alcuni test sui topi da cavia, che venivano spaventati con suoni molto forti. E' stato quindi osservato che, in seguito all'evento traumatico, l'amigdala, una regione del cervello, produce una grande quantità di una determinata proteina, la cui concentrazione aumenta in maniera temporanea, raggiungendo un picco dopo 24 ore e scomparendo dopo 48.

 

Le proteine prodotte, però, sono instabili e quindi facili da eliminare. Quando infatti i ricercatori le hanno "rimosse" nei topi, questi non hanno più reagito al suono, dimostrando che il ricordo traumatico era stato cancellato.

 

La ricerca condotta dagli scienziati statunitensi può offrire un valido contributo alla creazione di farmaci in grado di manipolare i meccanismi mentali che concorrono nel consolidamento di un ricordo traumatico.

Tuttavia, eventuali farmaci non dovranno essere utilizzati come sostitutivi di una terapia psicologica, ma semmai dovranno integrarla, e solamente nei casi più gravi. Prima di intervenire con i medicinali, è necessario fare uno sforzo per imparare a metabolizzare alcune emozioni, per non finire di "abusare" di questa nuova opportunità...

Fonte: milanoweb.com

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 28/02/2011 @ 10:00:54, in ro - Observator Global, read 1739 times)

 Chiar si in veacul cibernetic inceput de cativa ani, aceeasi stiinta care produce miracole palpabile se arata neputincioasa in a explica anumite fenomene ori pur si simplu originea unor obiecte bizare, descoperite in diverse locuri de pe planeta. Asemenea limite si ezitari dau nastere unor ipoteze senzationale, totusi credibile, insa dau si apa la moara celor ce sustin fara vreun argument viabil, diverse teorii fantasmagorice.

Un lucru ramane cert: doua cai de investigatii mai degraba insolite par a se apropia tot mai mult de acceptul - fie el si tacit - al oamenilor de stiinta. Este vorba despre „filiera” extraterestra si despre cea a civilizatiilor terestre disparute in mod inexplicabil pentru noi.

De peste trei decenii, din mina de argint Wonderstone Silver (Africa de Sud), lucratorii scot la suprafata niste obiecte stranii, care nu sunt de origine naturala: mici sfere metalice, cu diametrele variind intre 3 si 10 centimetri. Ele sunt compuse dintr-un aliaj pe baza de nichel si de otel, aliaj care nu exista pe Terra in stare naturala. Dar nu e acesta amanuntul cel mai socant, dupa cum vom arata mai jos. Interesant este ca pana acum deja s-au descoperit peste o suta de asemenea obiecte.

Pe exterior, sferele au cate una sau mai multe linii continue (firesc, sub forma de cerc), concentrice, care impart intregul in cate doua emisfere egale, lucru care - sustin iarasi cercetatorii - elimina posibilitatea unei origini naturale. Aceleasi suprafete demonstreaza si duritatea neobisnuita a materialului de compozitie, ele neputand fi zgariate cu vreun obiect ascutit de metal. Pe de alta parte, privitor la forma, trebuie precizat ca unele dintre asa-numitele sfere sunt usor alungite.

Artizanat de acum trei miliarde de ani

      Ciudatele piese au fost impartite in doua categorii. Unele - dintr-un metal albastrui „impestritat” cu alb; altele - prevazute cu un fel de cochilie. Aceasta din urma, mai putin dura, atunci cand e faramata, da la iveala o substanta spongioasa care se dezintegreaza la contactul cu aerul. In interiorul unora dintre aceste bile, substanta respectiva are aparenta de carbon. Iata insa si elementul cel mai straniu. Sferele au fost extrase dintr-un strat geologic de pirofilita (roca de duritate 3, pe o scara cu minimul la talc - 1 si cu maximul la diamant - 10).

Varsta stratului a fost calculata la 2,8 pana la 3 miliarde de ani, in urma examinarilor cu izotopi radioactivi. Urmand o cale strict stiintifica, profesorul A. Bisschofftold, de la Universitatea Potchefstroom, e inclinat sa admita ipoteza ca sferele sunt in realitate concretiuni de limonit (un gen de minereu de fier). Dar profesorul e geolog de formatie, iar faptul ca nu toate amanuntele neobisnuite le-a luat in calcul lasa loc, practic, pentru nenumarate alte versiuni.

Expertii NASA tac...

      Si alti cercetatori s-au aplecat asupra obiectelor generatoare de controverse si de senzational. Intre ei, si experti ai Agentiei Spatiale Nord-Americane, insa pana acum nimeni nu a furnizat o explicatie legata de originea lor. O parte din ele au fost expuse la muzeul sud-african din Klerkdorp. Compozitia lor - s-a mai spus - ar putea fi de origine meteorica, dar alcatuirea nu are nimic natural, ba chiar pare clar ca e artificiala.

Mai mult, Roelf Marx, conservator la muzeul amintit, a descoperit ca una dintre sferele expuse intr-o vitrina se roteste usor in jurul propriei axe, fara interventia vreunei vibratii exterioare, ca si cum o energie proprie inca o pune in miscare dupa trei miliarde de ani! Din pacate, se vorbeste inca foarte putin despre misterioasele „bijuterii extraterestre”. O aparent inexplicabila lipsa de reactie care, desi nu e unica, lasa numeroase cai speculative si da foarte mult de gandit.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 

A few unassuming drops of liquid locked in a very precise game of "follow the leader" could one day be found in mobile phone cameras, medical imaging equipment, implantable drug delivery devices, and even implantable eye lenses.

Engineering researchers at Rensselaer Polytechnic Institute have developed liquid pistons, in which oscillating droplets of ferrofluid precisely displace a surrounding liquid. The pulsating motion of the ferrofluid droplets, which are saturated with metal nanoparticles, can be used to pump small volumes of liquid. The study also demonstrated how droplets can function as liquid lenses that constantly move, bringing objects into and out of focus.

These liquid pistons are highly tunable, scalable, and -- because they lack any solid moving parts -- suffer no wear and tear. The research team, led by Rensselaer Professor Amir H. Hirsa, is confident this new discovery can be exploited to create a host of new devices ranging from micro displacement pumps and liquid switches, to adaptive lenses and advanced drug delivery systems.

"It is possible to make mechanical pumps that are small enough for use in lab-on-a-chip applications, but it's a very complex, expensive proposition," said Hirsa, a professor in the Department of Mechanical, Aerospace, and Nuclear Engineering at Rensselaer. "Our electromagnetic liquid pistons present a new strategy for tackling the challenge of microscale liquid pumping. Additionally, we have shown how these pistons are well-suited for chip-level, fast-acting adaptive liquid lenses."

Hirsa's team developed a liquid piston that is comprised of two ferrofluid droplets situated on a substrate about the size of a piece of chewing gum. The substrate has two holes in it, each hosting one of the droplets. The entire device is situated in a chamber filled with water.

Pulses from an electromagnet provoke one of the ferrofluid droplets, the driver, to vibrate back and forth. This vibration, in turn, prompts a combination of magnetic, capillary, and inertial forces that cause the second droplet to vibrate in an inverted pattern. The two droplets create a piston, resonating back and forth with great speed and a spring-like force. Researchers can finely control the strength and speed of these vibrations by exposing the driver ferrofluid to different magnetic fields.

In this way, the droplets become a liquid resonator, capable of moving the surrounding liquid back and forth from one chamber to another. Similarly, the liquid piston can also function as a pump. The shift in volume, as a droplet moves, can displace from the chamber an equal volume of the surrounding liquid. Hirsa said he can envision the liquid piston integrated into an implantable device that very accurately releases tiny, timed doses of drugs into the body of a patient.

As the droplets vibrate, their shape is always changing. By passing light through these droplets, the device is transformed into a miniature camera lens. As the droplets move back and forth, the lens automatically changes its focal length, eliminating the usual chore of manually focusing a camera on a specific object. The images are captured electronically, so software can be used to edit out any unfocused frames, leaving the user with a stream of clear, focused video.

The speed and quality of video captured from these liquid lenses has surpassed 30 hertz, which is about the quality of a typical computer web cam. Liquid lenses could mean lighter camera lenses that require only a fraction of the energy demanded by today's digital cameras. Along with handheld and other electronic devices, and homeland security applications, Hirsa said this technology could even hold the key to replacement eye lenses that can be fine-tuned using only high-powered magnets.

"There's really a lot we can do with these liquid pistons. It's an exciting new technology with great potential, and we're looking forward to moving the project even further along," he said.

Source: ScienceDaily

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 01/03/2011 @ 08:00:33, in ro - Stiinta si Societate, read 2300 times)

 Criticata de multi oameni de stiinta, considerata „contrara oricarei norme etice” de catre Biserica dar privita ca o ultima speranta pentru cei suferinzi, terapia cu celule stem pare sa reprezinte, dincolo de toate controversele, unica solutie pentru tratarea unor boli catalogate drept incurabile. Realizarea, de catre specialistii britanici, a primului ficat „crescut” exclusiv din celule stem trebuie totusi privita drept un pas urias in milenara lupta a omului cu boala.

Performanta la care ne referim apartine unei echipe de cercetatori de la Universitatea Newcastle, conduse de dr. Nico Forraz si prof. Colin McGuckin, in colaborare cu savantii de la centrul NASA din Houston. Celulele din care s-a dezvoltat ficatul - de marimea unei boabe de fasole - au fost prelevate din cordonul ombilical. Deocamdata, ficatii miniaturali vor fi folositi doar pentru testarea efectelor medicamentelor la nivel hepatic, in asa fel incat nu va mai fi necesara efectuarea de experiente pe oameni si animale.

 Profesorul McGuckin considera ca transplantul unei sectiuni din ficat, „cultivate” din celule stem prelevate din cordonul ombilical va fi posibil peste cel mult cincisprezece ani, dar ca un transplant complet folosind un ficat crescut in laborator ar putea fi realizat doar peste cateva decenii. „Prin realizarea ficatului miniatural vom putea preveni dezastre precum cel intamplat la inceputul anului la Northwick Park Hospital, unde sase voluntari umani au fost la un pas de moarte dupa ce li s-a administrat medicamente experimentale.

Atunci cand o companie farmaceutica produce un nou medicament, acesta este mai intai testat pe celule umane, apoi pe animale, inainte de a fi experimentat pe subiecti umani. Dar uneori, efectele la nivel hepatic pot fi grave, de aceea posibilitatea testarii initiale pe acest ficat artificial inlatura orice pericol”, afirma savantul britanic.

In fiecare an, pe listele de asteptare a unui transplant se inscriu mii si mii de oameni, iar sute dintre suferinzii de boli grave de ficat mor pentru ca nu primesc transplantul la timp, in vreme ce alte sute sunt eliminati de pe liste, fiind prea bolnavi pentru a mai beneficia de aceasta terapie. Desi in alte tari cercetarile in domeniul celulelor stem nu sunt privite cu ochi buni de catre autoritatile medicale, in Marea Britanie se va infiinta in curand un centru in cadrul caruia specialistii vor incerca sa vindece, cu ajutorul acestui tratament revolutionar, boli incurabile la ora actuala, precum Parkinson, diabetul sau leucemia.

Autor: Gabriel TUDOR - Sursa: magazin.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 

Researchers have created a new aerogel that boasts amazing strength and an incredibly large surface area. Nicknamed ‘frozen smoke’ due to its translucent appearance, aerogels are manufactured materials derived from a gel in which the liquid component of the gel has been replaced with a gas, resulting in a material renowned as the world’s lightest solid material. The new so-called “multiwalled carbon nanotube (MCNT) aerogel” could be used in sensors to detect pollutants and toxic substances, chemical reactors, and electronics components.

Although aerogels have been fabricated from silica, metal oxides, polymers, and carbon-based materials and are already used in thermal insulation in windows and buildings, tennis racquets, sponges to clean up oil spills, and other products, few scientists have succeeded in making aerogels from carbon nanotubes.

The researchers were able to succeed where so many before them had failed using a wet gel of well-dispersed pristine MWCNTs. After removing the liquid component from the MWCNT wet gel, they were able to create the lightest ever free-standing MWCNT aerogel monolith with a density of 4 mg/cm3.

MWCNT aerogels infused with a plastic material are flexible, like a spring that can be stretched thousands of times, and if the nanotubes in a one-ounce cube were unraveled and placed side-to-side and end-to-end, they would carpet three football fields. The MWCNT aerogels are also excellent conductors of electricity, which is what makes them ideal for sensing applications and offers great potential for their use in electronics components.

A report describing the process for making MWCNT aerogels and tests to determine their properties appears in ACS Nano.

Source: zeitnews

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 01/03/2011 @ 12:00:17, in it - Scienze e Societa, read 2779 times)

La Valle d’Ayas è un’incantevole vallata della Valle d’Aosta, incastonata tra montagne imponenti e ghiacciai, cosparsa di vegetazione color smeraldo e spesso scintillante di neve. Qui sorge una costellazione di borghi sparsi, che insieme formano il comune di Ayas, tra cui spicca il pittoresco paese di Antagnod: il nome significa “prima del bosco”, a testimoniare la vicinanza della foresta nel periodo della sua fondazione, e la sua bellezza gentile ha fatto si che nel 2008 venisse incluso tra i Borghi più Belli d’Italia.

Antagnod fa parte della Comunità Montana Evançon, e come una scultura da ammirare se ne sta appollaiato a 1710 metri di quota, abbarbicato al versante occidentale della valle di Ayas, da cui si gode una vista spettacolare del Monte Rosa. Ad allungare il collo oltre i tetti dell’abitato, tra il fumo dei comignoli, c’è il campanile della chiesetta locale: è lui che saluta il sole, e cattura gli ultimi raggi d’oro, prima che questo cali dietro le montagne disegnando le sagome degli abeti. La chiesa, le stradicciole tortuose e le abitazioni di legno, timide a confronto delle montagne imponenti, basterebbero a far innamorare di questa località, ma ad attirare così tanti turisti ad Antagnod sono gli impianti sciistici all’avanguardia.

Ci sono voluti anni di interventi, manutenzione e progettazione per realizzare degli impianti adeguati, che offrissero ai visitatori un servizio impeccabile senza alterare il paesaggio splendido della Valle d’Aosta. Il risultato è strabiliante: in uno scenario magico si inseriscono ottime strutture alberghiere, piste mozzafiato, spazi di divertimento per i più piccoli e locali accoglienti in cui rilassarsi tra una discesa e l’altra. Le piste non sono estese come in altre località montane, ma riescono a soddisfare anche gli sciatori più esigenti: 18 chilometri adibiti allo sci alpino e 3 chilometri per lo sci nordico sono i tracciati del complesso di Antagnod, incluso nell’ampio comprensorio del Monterosa Ski. Le piste sono spaziose, panoramiche e non eccessivamente ripide, perfette per chi ama scivolare in tutta calma, divertendosi ma anche assaporando la brezza pungente tra i capelli, godendo il profumo degli abeti e lanciando lontano lo sguardo sognante.

I bambini apprezzeranno la pista per lo slittino, e tutta la famiglia potrà avventurarsi lungo i sentieri innevati nei dintorni di Antagnod, con le ciaspole ai piedi. Chi invece non rinuncia alla tintarella neppure in montagna sarà lieto di sapere che l’esposizione al sole di Antagnod è eccellente: fuori dal rifugio, in prossimità delle piste, ci si può rilassare con il volto rivolto al sole, per respirare l’aria pura delle Alpi, assaporare il profumo del vin brulé e, allo stesso tempo, guadagnare un colorito da vacanza.

In effetti il clima locale è a dir poco idilliaco. L’esposizione geografica garantisce tante ore di sole sia in inverno che in estate, gli inverni hanno temperature spesso al di sotto dello zero che regalano nevicate strepitose, e le estati sono fresche quanto basta per godere appieno della bellezza della natura. Le temperature medie di gennaio, il mese più freddo, vanno da una minima di -3°C a una massima di 3°C, mentre in luglio e agosto variano tra i 17°C e i 27°C. Le piogge danno il meglio di sé in giugno, quando si presentano anche per dieci giorni sul totale, mentre in inverno le precipitazioni sono a carattere nevoso, suggestive e cariche di atmosfera festosa.

Se non vi accontentate dello sport e delle vedute panoramiche, preferirete le passeggiate nel centro vero e proprio del borgo: è un dedalo grazioso di viuzze e piazzole, con costruzioni suggestive tipiche della montagna e abitanti ospitali, e non mancano i piccoli tesori culturali. Tra gli edifici da non perdere c’è la Chiesa di Saint Martin de Tours, una chiesetta millenaria più volte rimaneggiata, ristrutturata nel XV secolo e nel XIX. All’interno si può ammirare l’altare barocco, intagliato nel legno con maestria, e altri due altari del Seicento, un reliquario e alcuni dipinti realizzati nel XVI secolo.

Se siete curiosi di conoscere le tradizioni di Antagnod dovete visitare la “Maison Fournier”, una delle abitazioni tipiche più suggestive, che ospita la mostra permanente dedicata ai prodotti dell’artigianato locale, oppure potete assistere a uno degli eventi culturali organizzati in paese dalle AIAT e dal comune di Ayas.

Raggiungere la Valle di Ayas significa immergersi in una costellazione appassionante di borghi e tesori naturali: per farlo basta scegliere il mezzo più indicato e partire, carichi di entusiasmo e curiosità. Chi viaggia in macchina, venendo dall’Italia, dovrà imboccare l’autostrada A5 Torino-Aosta fino al casello di Verres, poi proseguire lungo la regionale 45 della Valle di Ayas. Dopo i primi tornanti, che da Verres salgono verso la cima dei monti, si arriva a Challand-Saint-Victor e a Challand-Saint-Anselme, si raggiunge poi il cuore di Brusson, prima stazione sciistica, e superato l'abitato di Extrepieraz si accede al comune di Ayas. Sin dal bivio di Corbet si può scegliere di deviare sulla strada panoramica che attraversa i villaggi di Lignod e, finalmente, Antagnod.

Chi preferisce il treno dovrà scendere a Verres: da Torino e da Milano bisogna dirigersi a Chivasso per prendere la coincidenza con la linea Chivasso-Aosta. Giunti a Verres si trovano i pullman diretti alla Valle d’Ayas. Gli aeroporti più vicini sono quelli di Torino, Milano Malpensa e Milano Linate, rispettivamente a 107 km, 168 km e 191 km.

Fonte: ilturista.info

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
By Admin (from 02/03/2011 @ 08:00:40, in ro - Observator Global, read 1751 times)

 Din când in când, pe tot cuprinsul Terrei se descopera schelete care trimit catre o origine humanoida, dar au caracteristici absolut socante. Amintim doar in treacat ca si pe teritoriul României s-au gasit oseminte de dimensiuni neobisnuit de mari, alimentând astfel mitul despre vremuri demult trecute, când Pamântul ar fi fost stapânit de uriasi. Pierdute, distruse sau chiar ascunse, asemenea relicve par a mai avea astazi doar o valoare spirituala. Nu mai putin tulburatoare sunt insa craniile cu totul „atipice”, descoperite pe alte meleaguri.

Craniile alungite provin din diferite zone, unele din America de Sud, altele din Africa, altele chiar din Europa. In frecvente cazuri, ele prezinta un mic orificiu in crestet, cu marginile slefuite, fapt care trimite indiscutabil la ideea ca nu este vorba despre orificii naturale. Totusi, cercetatorul Robert Connolly, care a studiat asemenea relicve, sustine ca deformatiile respective (alungirea craniilor) nu au fost provocate artificial si ca, de fapt, capacitatea cerebrala a acestora ar fi fost diferita de a noastra. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o rasa (?) umana radical diferita de Homo sapiens, cel pe care-l reprezentam noi insine.

Deformatiile rituale se practica la diferite populatii, incepând din copilarie, când se stie ca oasele craniene sunt inca destul de fragile. De pilda, la populatia mangbetu, acest rezultat se obtine cu ajutorul unor bandaje strânse intr-un anumit sens, la fel ca aranjarea strânsa a coafurii, astfel ca, ajunsi la maturitate, indivizii supusi unui asemenea tratament au capetele mult alungite. Aici este vorba insa despre un fel de canon de frumusete. Totusi, faptul ca fenomenul nu e singular deschide si alte directii de cercetare.

 Faraonul Amenofis al IV-lea, rebotezat Akhenaton (foto), fondatorul cultului monoteist al lui Aton, de fapt nu avea numai sânge egiptean! Bunica si mama sa erau straine si insusi faraonul pare sa fi fost venit de pe alte meleaguri, daca ne gândim numai la reprezentarile sale: in toate apare cu un cap alungit, cu umerii si bratele subtiri, cu soldurile si pieptul supradezvoltate. In lipsa altor indicii, cercetatorii ne ofera explicatia cea mai comoda, si anume ca trimisul zeilor pe Pamânt se nascuse cu tarele respective, pe care de altfel acesta a stiut sa le disimuleze catre... sublimare, ridicându-le la rang de arta, prin impunerea lor ca un canon de frumusete. Evident, de un alt „gen” decât cel intâlnit la mangbetu.

Fiicele faraonului apar insa reprezentate in aceeasi maniera. Vor fi „beneficiat” ele de deformarile respective pe filiera genetica sau au fost supuse de mici transformarii respective, cu ajutorul amintitelor bandaje capilare? Sau poate ca nu e vorba decât despre simplul canon al reprezentarilor personajelor de rang inalt? Probabil nu vom sti niciodata raspunsul. In orice caz, in arta respectiva ramâne interesant faptul ca reprezentarile au in vedere pâna la cel mai mic detaliu, cum ar fi cutele circulare din jurul gâtului. De unde si ideea ca alungirea capetelor era de fapt cât se poate de reala. Numai ca toate mumiile egiptene descoperite pâna acum au craniile de forma clasica.

In America de Sud, fenomenul pare si mai curios. Anumiti copii cu sânge nobil aveau dreptul (!) la prinderea foarte strânsa a unei mici scânduri pe frunte, pentru ca in câtiva ani sa se bucure de un cap deformat. Si mai bizar este faptul ca in Peru s-au gasit mumii având urme clare de trepanatii, uneori repetate. Iar subiectii au supravietuit operatiilor respective. De ce insa au fost ele facute? Nimeni nu poate explica. Un alt caz, de-a dreptul socant, il constituie mumia din Uberaba (Brazilia).

Nu se mai stie când si unde a fost descoperita, cert este ca ea are câte sase degete la picioare si ca doua timide ipoteze trimit catre originea sa egipteana sau... extraterestra. Ramânând insa cu picioarele pe planeta noastra, e cazul sa amintim si ca, in anumite conditii, unii copii se nasc cu malformatii semnificative (vezi numai cazul siamezilor), iar situatii de indivizi cu câte sase degete la mâini sau la picioare s-au mai vazut. Cu toate acestea, câta vreme stiinta nu poate explica fenomenele mentionate mai sus, ele ramân sub o aura de mister.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Articolo (p)Link Commenti Commenti (0)  Storico Storico  Stampa Stampa
 
Ci sono 5471 persone collegate

< aprile 2024 >
L
M
M
G
V
S
D
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
         
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (143)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo
I am not sure where you are getting your info, but great topic. I needs to spend some time learning much more or understanding more. Thanks for fantastic information I was looking for this info for my...
21/11/2016 @ 09:40:41
By Anonimo


Titolo





20/04/2024 @ 12:43:44
script eseguito in 643 ms