Nimeni nu poate sa dea un raspuns pe de-a-ntregul satisfacator la o intrebare aparent simpla: de ce ar dori omul sa traiasca vesnic, sau macar sa nu imbatraneasca niciodata, in timpul unei vieti cat mai lungi posibil. Totusi, cel putin sub al doilea aspect se pare ca sperantele de implinire a acestei dorinte prind contururi din ce in ce mai clare. O spun oamenii de stiinta care se implica in dezlegarea misterelor imbatranirii si, evident, in definirea unor mijloace de a intarzia fenomenul.

Un dar „otravit”?

 Vorbim astazi despre flageluri care biciuiesc organismul uman, despre fenomene distructive (incalzirea globala, seisme, amenintari venite din Cosmos etc.) si despre alte pericole majore (foamete, razboaie, boli devastatoare), dar in acelasi timp cercetatorii cei mai optimisti ne asigura ca, la sfarsitul secolului 21, omul va trai 120 de ani, fara vreo problema de sanatate. Totusi, cu cateva rezerve, caci imbatranirea inca ramane o enigma. Exista tot atatea moduri de a imbatrani, cate specii animale: de la hidra care se regenereaza permanent, pana la somonul care moare brusc, in puterea varstei, cum s-ar zice, imediat dupa terminarea sarcinilor reproductive.

La nivel celular, apar imbatranirea replicativa (dar o celula nu se poate reinnoi la nesfarsit) si cea metabolica (corespunde alterarii functiilor celulare, deoarece nu exista diviziune). Medicina face eforturi sustinute pentru prelungirea sperantei de viata, insa in alte medii se pune o problema cel putin cinica: perfect, e bine ca omul sa traiasca pana la varste cat mai inaintate, dar asta inseamna multiple maladii (caracteristica a senectutii) si deci cheltuieli sociale mult mai mari!

Arhipelagul centenarilor

Oamenii de stiinta cunosc peste 300 de teorii legate de imbatranire. Realitatea are si ea mai multe fete. Cate-un centenar reperat de mass-media dezvaluie „secretul” varstei sale: ba traiul in aer liber, fara excese, ba hrana naturala bazata pe legume, fructe si lactate, ba miscarea cat mai multa, chiar si consumul necenzurat de... alcool, tigari si sex! Tocmai asemenea „varietati” impun ideea ca nu exista reguli generale. Anumite repere de luat in seama apar in schimb cand vorbim despre comunitati unde se depasesc in mod curent varste respectabile, de 90-100 de ani.

Astfel, de pilda, locuitorii arhipelagului nipon Okinawa practica obiceiul „hora hachi-bu”, de hranire, ridicandu-se de la masa cand s-au saturat in proportie de circa 80%. Ei folosesc preponderent alimente cu continut scazut de zaharuri rafinate si bogate in nutrimenti esentiali. Persoanele de 65 de ani au speranta de a mai trai inca 24,1 ani (femeile) si 18,5 ani (barbatii), fata de restul Japoniei (22,5/17,6 ani) sau de SUA (19,3/16,2 ani). „Miracolul” e sporit si de faptul ca in 2003 Okinawa numara 43 de centenari la 100.000 de locuitori, fata de numai 10-20/100.000, in tarile industrializate. De asemenea, copiii centenarilor au sanse sa atinga 90 de ani – de 2,5 ori mai mari fetele si de 5,4 ori baietii, fata de restul Japoniei.

Detinem reteta miraculoasa

 Nu e deloc o gluma, avem aproape toate mijloacele necesare sa ne prelungim viata in mod considerabil. Totusi: usor de zis, greu de facut. Pe scurt, ar trebui sa mancam mai putin, sa gandim mai mult si sa ne miscam, sa fim cat se poate de dinamici. Dar... Societatea de consum a transformat verbul a se hrani in dogma unei veritabile religii, astfel ca numerosi semeni nu mai mananca pentru a trai, ci mai degraba invers. Or, supraalimentarea afecteaza mitocondriile – centralele energetice ale celulelor – favorizand producerea radicalilor liberi, elemente toxice cunoscute pentru efectul lor de imbatranire.

In schimb, mancand mai putin, se activeaza sistemul generarii de noi mitocondrii si optimizarea functiei lor si de aceea se recomanda consumul de alimente slabe caloric (vegetale si lactate), si nu al celor bogate in grasimi saturate, dar cu un randament energetic mediocru (mezeluri, fast-food, produse de cofetarie, bauturi sintetice etc.). Apoi, stimularea creierului incetineste declinul cognitiv, determinand ADN-ul sa multiplice conexiunile neuronale. Cat despre miscare, e bine stiut faptul ca ea determina regenerarea celulelor musculare, astfel „franand” imbatranirea fizica. Prin urmare, stim precis doar ca sfarsitul va veni intr-o zi, inevitabil. Macar din acest motiv, o atitudine simpla, sanatoasa, deschisa, fata de tot ce inseamna viata, ne-ar indreptati sa aspiram la a trai cat mai multi ani.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

De zeci de ani eforturile depuse de oamenii de stiinta pentru a reusi sa intre in contact cu eventualele civilizatii extraterestre au dat gres. Nu-i de mirare ca optimismul care caracteriza aproape intreaga comunitate stiintifica la inceputul erei spatiale s-a diminuat foarte mult si astazi putini sunt cei ce spera ca vom reusi sa ii salutam curand pe „martieni”. A gasi o civilizatie extraterestra in imensitatea universului pare pentru multi o cautare a acului in carul cu fan si cu dificultati similare se confrunta, sustin ei, si fiintele superioare din alte lumi. O idee spectaculoasa pentru a atrage atentia acestora ii apartine controversatului astronom Jaron Lanier.

In ce consta initiativa lui Lanier? Astronomul american isi propune, nici mai mult, nici mai putin, decat sa repozitioneze Soarele si alte stele din apropierea astrului zilei, astfel incat sa realizeze forme pe care natura nu le-ar fi putut produce. Astfel, el spera sa starneasca interesul civilizatiilor avansate care cu siguranta scruteaza galaxia si sa le determine sa calatoreasca spre noi. „Pana acum, sa fim descoperiti de o civilizatie extraterestra era un lucru de domeniul hazardului. Nu trebuie sa uitam ca sistemul nostru solar este o picatura intr-un ocean, o formatiune cum exista probabil milioane in galaxie.

Trimitand mesaje radio catre stele e ca si cum ai arunca o sticla cu mesaj intr-un ocean. La fel, este destul de putin probabil ca trimiterea de discuri gravate, precum cele de la bordul sondelor Voyager, va duce la rezultate concrete. Sondele Voyager au dimensiuni atat de reduse incat ele ar putea trece prin apropierea unei civilizatii hiperavansate fara totusi ca aceasta sa le detecteze. Dar o asemenea civilizatie ar putea vedea mult mai usor o grupare stelara de o forma deosebita si va realiza ca este vorba despre o constructie artificiala. De altfel, in momentul de fata tot mai multi astronomi isi indreapta privirile catre descoperirea unor asemenea formatiuni fiindca este evident ca si extraterestrilor le-a trecut prin minte o asemenea idee”, spune Lanier.

Naveta mica rastoarna steaua mare!

Excentricul astronom se gandeste deja la o modalitate de rearanjare a stelelor in spatiu, inspirata de proiectele NASA vizand eliminarea amenintarii asteroizilor si ale altor obiecte venite din spatiu. Pentru ca omenirea sa nu riste sa impartaseasca soarta dinozaurilor, fiind distrusa de un asteroid urias, astronomii americani vor sa puna la punct un sistem de deviere a „bolovanilor cosmici” cu ajutorul gravitatiei. Mai multe navete spatiale vor fi trimise catre acel asteroid si in decurs de cativa ani il vor atrage in campul lor gravitational, indepartand pericolul pentru Pamant.

Principiul „tractorului gravitational” ar putea fi folosit, sustine Lanier, pentru a ajusta traiectoriile unora dintre cele mai mari obiecte cosmice din centura Kuiper, de la periferia Sistemului Solar. In decursul unei mari perioade de timp, aceasta formatiune va fi practic reconfigurata si va servi ca un imens tractor gravitational pentru a schimba traiectoria Soarelui prin galaxia Calea Lactee. In aceasta perioada, omenirea ar putea trimite sute de navete spatiale si catre stelele apropiate de Soare, cu aceeasi misiune. In decursul a cateva zeci de mii de ani, apreciaza vizionarul savant, stelele se vor grupa in formatiuni orbitale care nu ar fi putut lua nastere in mod natural.

„Cateva zeci de mii de ani reprezinta, in orice caz, o perioada de timp mult mai mica decat cateva milioane de ani, cat probabil ne-ar fi necesar pentru a fi descoperiti de o civilizatie extraterestra”, explica Lanier. Este drept, o asemenea initiativa ar fi extrem de dificil de tradus in practica, mai ales ca intreaga centura Kuiper are doar a milioana parte din masa Soarelui. Totusi, unele dintre sistemele invecinate ar putea fi mai usor de manipulat si o analiza mai atenta a lor, pe care echipa lui Lanier intentioneaza sa o intreprinda in anii urmatori va indica stelele mai usor de „miscat” pe bolta cereasca...

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

Stau la baza multor mancaruri savuroase, sunt usor de gasit la noi (mai ales in sezonul cald, cand beneficiem de legumele cultivate in aer liber si nestimulate de chimicale), simplu de preparat si mai ales au o multime de calitati favorabile sanatatii noastre. Unul dintre principalele lor atuuri: contin un numar mic de calorii si sunt bogate in nutrimente.

Cei mai buni prieteni ai organismului nostru

Am numit astfel legumele, in general, dar ne vom referi in mod special la vinete si la castraveti. Se stie ca persoanele mari consumatoare de legume prezinta riscuri mai reduse de cancer, de diabet si mai ales de boli cardio-vasculare. Continutul de antioxidanti joaca un rol important in acest efect protector. Ca antioxidanti, castravetele contine cu precadere carotenoide si un flavonoid, rutina; vanata contine putine carotenoide, dar cantitati importante de alti antioxidanti, sub forma de compusi fenolici.

Totodata, castravetele este bogat in antioxidanti care protejeaza macula si retina impotriva stresului oxidativ, diminuand riscul de cataracta si de degenerescenta maculara legata de varsta (pierderea progresiva a vederii centrale la persoanele varstnice). Vanata este bogata in fibre, in minerale, in vitamine, e saraca in calorii, pe scurt – are o foarte buna densitate nutritionala. Fibrele sale, foarte usor digerabile, favorizeaza functionarea intestinelor. Castravetele este si el „plin” de minerale si oligoelemente. Pe de alta parte, cu cat e consumat intr-un stadiu de maturitate mai avansat, cu atat beneficiem de un continut mai mare de fibre. Or, o alimentatie bogata in fibre insolubile obtinute din fructe si din legume protejeaza impotriva cancerului de colon.

Precautii necesare si noi descoperiri

In cazul vinetelor, se impune o remarca importanta referitoare la continutul de alcaloizi. Teoretic, in doza ridicata acestia pot antrena tulburari digestive si de asemenea pot afecta sistemul nervos. Exista insa si o ipoteza potrivit careia populatiile mediteraneene ar putea fi „imunizate” impotriva efectelor nedorite ale cantitatilor mari de alcaloizi alimentari. Atunci cand se aleg vinetele, se recomanda cele cu coaja de culoare cat mai inchisa, deoarece pigmentii respectivi contin o substanta protectoare contra stresului oxidant, efect remarcat in vitro, la fel ca protejarea organismului fata de proliferarea anormala a vaselor sangvine implicate in dezvoltarea tumorilor.

De asemenea, vinetele sunt bogate in acizi fenolici, o alta clasa de antioxidanti, astfel ca substantele amintite au multiple virtuti antimicrobiene, anticancerigene si cardioprotectoare. Motive mai mult decat serioase, pentru a recomanda consumul de vinete cu coaja. Studii de data recenta au demonstrat in plus ca vanata are anumiti compusi cu actiune specifica impotriva diabetului si, pe de alta parte, altii care contribuie la diminuarea hipertensiunii arteriale. De aceea, din SUA pana in Franta si India, aceasta leguma este recomandata spre consum, in special diabeticilor, atat de terapeuti, cat si de medici.

Virtuti complementare

Saraca in carotenoide, vanata e bogata in compusi fenolici; invers, fata de castravete. Cele doua legume se completeaza prin urmare perfect, pentru a proteja celulele impotriva imbatranirii. Iata si compusii lor principali (cantitatile mentionate se refera la 100 grame de produs).

– Energie (kcal): 35 vanata (v) – 16 castravetele (c)
– Proteine (g): 0,83 v – 1,2 c
– Lipide (g): 0,23 v – 0,18 c
– Glucide (g): 6,23 v – 2,25 c
– Apa (g): 89,67 v – 94,64 c
– Beta-caroten (mg): 22 v – 120 c
– Vitamina B9 (mg): 14 v – 29 c
– Vitamina B3 (mg): 0,6 v – 0,49 c
– Vitamina B5 (mg): 0,075 v – 0,155 c
– Vitamina B6 (mg): 0,086 v – 0,218 c
– Vitamina C (mg): 1,3 v – 17 c
– Vitamina E (mg): 0,41 v – 0,12 c
– Calciu (mg): 6 v – 15 c
– Fier (mg): 0,25 v – 0,35 c
– Magneziu (mg): 11 v – 17 c
– Sodiu (mg): 1 v – 10 c
– Potasiu (mg): 123 v – 262 c
– Zinc (mg): 0,12 v – 0,29 c
– Mangan (mg): 0,113 v – 0,175 c
– Luteina si zeaxantina (antioxidanti, mg): 0 v – 2125 c

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Despre personalitatea flamandului Peter Paul Rubens (1577-1640) se pot scrie rafturi de biblioteca, toate admirative, de cele mai multe ori elogioase. Dar chiar daca exista o diversitate de unghiuri din care-i pot fi privite viata si cariera, se impune un numitor comun: giganticul pictor baroc a fost un om dotat cu o inteligenta mult peste medie. În textul de fata voi accentua o situatie foarte delicata din care maestrul a iesit cu fruntea sus, atat pe plan artistic, cat si din punct de vedere al relatiilor interumane. Este vorba de stransele sale legaturi cu dificila si capricioasa Maria de Medici.

Dupa cum se stie, Rubens – numit si pictor de Curte al Frantei – a realizat la comanda acestei suverane mult încercate un ciclu grandios, care-i poarta numele, începand cu anul 1621.

 Pentru a întelege cu cata inteligenta si maiestrie s-a descurcat Rubens sub „acoperisul” pretentioasei si agitatei femei, trebuie sa amintim circumstantele epocii. Astfel, pictorului – deja consacrat în toata Europa, avea 44 de ani pe atunci – i s-a cerut (comanda cu contract ferm) sa ilustreze viata Mariei de Medici si a sotului acesteia, Henri IV. Dar maestrul a trebuit sa „navigheze” printr-o suita de alegorii exceptionale, creand compozitii sublime în care a îmbinat cu diplomatie (una dintre marile calitati ale lui Rubens, demonstrate la Curtile Frantei si Spaniei) realitatea cu mitologicul tocmai pentru a evita parerea nu prea buna pe care o avea despre suverana.

Si însasi biografia Mariei de Medici nu îi oferea prea multe elemente de triumf regal: casatorita în 1600 cu Henri IV (cu 22 de ani mai în varsta), Maria a avut un mariaj dezastruos din cauza conflictelor deschise cu metresele oficiale si pline de ifose ale regelui. Cand acesta a fost asasinat (1610), a alungat amantele cu staif si pe unii demnitari importanti, dar nu a fost niciodata regina titulara. Si asta pentru ca dupa ce a fost regina-consort, a devenit vaduva regenta pana la majoratul fiului sau, Ludovic XIII.

Dar ea dorea sa nu-i mai acorde suprematia, asa ca a fost alungata de propriul copil. Atunci cand i-a facut lui Rubens grandioasa comanda, în 1621, ea revenea la Paris (Palatul Luxembourg) numai dupa diligentele facute de Richelieu pe langa regele Ludovic XIII. Asadar, situatia înaltei doamne era cel putin delicata, dar maestrul trebuia s-o ilustreze într-o postura majestuoasa, de mare „conducatoare” a Frantei, de femeie devotata intereselor monarhice. Si pe deasupra, devenise si supraponderala...

Una dintre cele mai interesante compozitii ale lui Rubens, în contextul suspomenit, este „Prezentarea portretului ei”. Superinteligentul pictor a inventat un moment de magie, în care portretul Mariei de Medici îi este prezentat lui Henri IV. Ca si Tamino din „Flautul fermecat”, regele se îndragosteste de o pictura. Si în realitate cei doi schimbasera portretele, caci Maria fusese crescuta „ornamental” pentru a deveni suverana.

Numai ca maestrul creeaza o asistenta de vis pentru cei doi amorezi: Henri IV este însotit de Amor, Cupidon si Himena (zeita mariajului), iar pe un tron de nori stau Jupiter si Junona, care parca le da binecuvantarea, asa cum face si eroina ce întruchipeaza Franta (cu coif si un san dezgolit). Tot acest anturaj alegoric a impresionat-o pe fosta sotie de rege, dar noi ne permitem sa opinam ca în maretia compozitiei se întrevede si o usoara ironie a artistului, care trebuia (prin contract) sa glorifice o fosta „stea” în plina decadere, care va muri în exil.

PAUL IOAN - magazin.ro