Cercetătorii au creat o asa-numită "piele electronică" care înregistrează bătăile inimii, activitatea cerebrală, contractiile musculare la fel de precis ca electrozii conventionali, mult mai voluminosi. Crearea unui sistem aproape invizibil, dar cu puterea de a efectua operatii la fel de bine ca majoritatea dispozitivelor electronice actuale, ar putea da nastere unei noi ere tehnologice.
Dispozitivul sub formă de plasture a fost creat de John Rogers, un om de stiintă de la Universitatea din Illinois. El constă într-o retea flexibilă si elastică de circuite cu senzori. Acesta devine folositor după ce este aplicat pe piele. Momentan sistemul trebuie înlăturat după o perioadă de câteva zile si înlocuit cu un altul, dar cercetătorii speră că vor putea trata siliciul astfel încât să nu se mai dezlipească atât de repede.
Mai mult de cât atât, noua inventie are capacităti mai avansate decât senzorii medicali. Pusă pe gât, "pelea electronică" poate "simti" suficient de bine cunvintele încât să permită controlul unui joc simplu pe calculator. Totodată, aparatul ar putea fi folosit pentru a ajuta să comunice persoanele cu probleme la nivelul laringelui. Alte utilizări ale acestei inventii revolutionare ar putea consta în monitorizarea noilor-noscuti sau pentru a spori controlul protezelor.
De asemenea, pielea electronică poate fi folosită pentru monitorizarea activitătii cerebrale sau a bătăilor inimii. Faptul că nu depăseste grosimea unui fir de păr, că se atasează într-un mod extrem de usor pe piele, fără niciun adeziv, cât si flexibilitatea de care dă dovadă sunt câteva elemente care fac din pielea electronică o inventie incredibilă, cu mii de potentiale utilizări.
În prezent, Rogers colaborează cu fizioterapeuti pentru a facilita utilizarea sistemului în scopul de a induce contractii musculare în regiunile degradate ale corpului, facilitând astfel refacerea tesutului.
Proiectul lui Rogers si al echipei lui a început acum aproape 15 ani, când au început să studieze anumite sisteme cardiace si dispozitive de imagistică cerebrală care se montau pe tesuturile interne. Apoi, cercetarea a avansat spre crearea sistemelor externe care imită pielea, cel mai mare organ, dar si cel mai interesant, asa cum afirmă chiar Rogers.
"Pielea electronică" este formată din senzori, antene, diode emitătoare de lumină si alte componente prinse între două straturi de protectie. Este alimentată de celule solare integrate sau de bobine inductive care pot fi folosite pentru a genera curent wireless. Întregul sistem este amplasat pe o foaie de poliester elastic, concepută pentru a se potrivi cu proprietătile fizice ale pielii. Întreaga structură are mai putin de 40 de microni grosime, fiind suficient de subtire încât să rămână pe piele doar cu ajutorul inductiei van der Waals, care fortează moleculele să stea împreună.
În prezent echipa lucrează la adăugarea unor noi componente, inclusiv a comunicatorilor wireless pentru încarcarea datelor sau a comenzilor si a dispozitivelor piezoelectrice ( mecanisme care generează semnale electrice ca răspuns la vibratii si care produc energie mecanică ca urmare a semnalelor electrice), care sunt alimentate de miscările corpului.
Prin urmare, este posibil ca în curând să puteti purta propriul telefon mobil sau computer sub mâneca unei cămăsi.
11 frammenti di ambra che risalgono a quasi 80 milioni di anni fa. Al loro interno tutta l’evoluzione delle piume. Sembra Jurassic Park, invece è una scoperta dell’ università di Alberta (Canada) presentata su Science, che getta luce sulla nascita del piumaggio. E ipotizza: forse uccelli e dinosauri hanno convissuto nel tardo Cretaceo.
Da fossili recuperati in Cina si supponeva che le piume fossero partite da sottili filamenti simili a peli, ma per loro natura questi resti sono poco affidabili, quando si tratta di ricostruire la forma di strutture così fragili e leggere. L’ambra, invece, conserva il materiale organico in modo fedele, grazie alle sue proprietà antibatteriche, quasi mummificandolo. Ed è da resti simili, provenienti da Grassy Lake, in Alberta che la squadra guidata dal paleontologo Ryan McKellar ha fatto chiarezza sul mistero del piumaggio.
Nei campioni recuperati, infatti, i ricercatori si sono trovati di fronte sia delle protopiume molto somiglianti a peli, sia piume ben strutturate, comparabili a quelle dei moderni uccelli. E non solo: nell’ambra erano intrappolati anche diversi stadi di passaggio dal modello arcaico a quello contemporaneo: dai filamenti individuali si passa a quelli multipli, formando quelle che si chiamano barbe. Poi le strutture si ramificano, arrivando a raggrupparsi attorno a un rachide centrale, si agganciano le une alle altre e acquistano tutta quella serie di caratteristiche che consentono il volo.
Purtroppo i paleontologi non sono in grado di determinare se queste piume appartenessero a dinosauri o a uccelli, ma, studiando la pigmentazione residua, hanno fatto un’altra scoperta: già 80 milioni di anni fa giravano degli animali con un piumaggio colorato.
The new technique will be immediately useful in further stem cell studies, and when perfected, could be used in stem cell therapies for a wide variety of conditions including cancers and immune ailments.
"There are further improvements that we need to make, but this takes us a significant step closer to the ultimate goal, which is to be able to take ordinary cells from a patient, induce them to become stem cells, and then use those stem cells to rebuild lost or diseased tissues, for example the patient's bone marrow," says Inder M. Verma, PhD, Irwin and Joan Jacobs Chair in Exemplary Life Science and American Cancer Society Professor of Molecular Biology at the Salk Institute Laboratory of Genetics. Verma is senior author of the report, which is published in the July edition of the journal Stem Cells.
Stem cell researchers have been racing towards this goal since 2006, when techniques for turning ordinary skin cells into induced pluripotential stem cells (iPSCs) were first reported. In principle, iPSCs mimic the embryonic stem cells (ESCs) from which organisms develop. Researchers now want to find the precise mixes and sequences of chemical compounds needed to coax iPSCs to mature into the tissue-specific stem cells of their choice. The latter are self-renewing, and can be transplanted into the body to produce the 'progenitor' cells that multiply locally and produce mature tissue cells.
However, researchers don't know yet how to induce iPSCs to become tissue-specific stem cells or mature tissue cells with high efficiency. "We've been producing these cells in quantities that are too low to enable them to be studied easily, much less used for therapies," says Aaron Parker, PhD, a former graduate student and now a postdoctoral researcher in Verma's lab. Parker is a co-lead-author of the paper, with Niels-Bjarne Woods, PhD, who was a postdoctoral researcher in the Verma lab at the outset of the project, and is now an assistant professor at Lund University in Sweden.
Like many other stem cell research laboratories, the Verma lab has been trying to find more efficient ways to turn iPSCs into blood-forming 'hematopoietic' stem cells (HSCs). These may be more valuable medically than any other tissue-specific stem cell, because they can supply not only oxygen-carrying red blood cells but also all the white blood cells of the immune system. "There would be an almost unlimited number of usages for true HSCs," says Verma.
For the present study, the research team sought to do a better job of mimicking the changing conditions that naturally direct ESCs to become HSCs in the womb. "We took seven lines of human ESCs and iPSCs, and experimented with different combinations and sequences of growth factors and other chemical compounds that are known to be present as ESCs move to the HSC state in a developing human," says Parker.
Applying cocktails of these factors, Parker and Woods and their colleagues induced the iPSCs and ESCs to form colonies of cells that bore the distinctive molecular markers of blood cells. With their best such cocktail they were able to detect blood-specific markers on 84% of their cells after three weeks. "That's a big jump in efficiency from what we saw in the field just a few years ago," says Parker.
The technique still has room for improvement. The researchers detected progenitor cells and mature cells from only one category or lineage: myeloid cells, which include red blood cells and primitive immune cells such as macrophages. "We didn't see any cells from the lymphoid lineage, meaning T-cells and B-cells," Parker says.
Another drawback was that the blood cell population they produced from ESCs and iPSCs contained short-lived progenitors and mature blood cells but no indefinitely renewing, transplantable HSCs. Their cocktail, they believed, either pushed the cells past the HSC state to the progenitor state too quickly, or made the maturing cells skip the HSC state entirely.
From this and other labs' results, the team hypothesized the existence of an intermediate, pre-hematopoietic type of stem cell, produced by ESCs and iPSCs and in turn producing HSCs. "We know that HSCs appear in a particular region of mammals during embryonic development, and our idea is that these pre-hematopoietic stem cells are there and are somehow made to mature into HSCs," says Parker. "So our lab is now going to focus on finding the precise maturation signals provided by that embryonic region to produce these true, transplantable HSCs."
Once that is done, researchers will need to make a number of further refinements to improve the safety of HSCs intended for human patients. "But we're now tantalizingly close to our ultimate goal," says Verma.
The other authors who contributed to the work were Roksana Moraghebi, of Lund University's Stem Cell Center; Margaret K. Lutz, Amy L. Firth, Kristen J. Brennand, W. Travis Berggren and Fred H. Gage of the Salk Institute Laboratory for Genetics; Juan Carlos Izpisúa Belmonte of the Salk Institute Gene Expression Laboratory; and Angel Raya of the Center of Regenerative Medicine in Barcelona, Spain.
Fiecare oră pe care o petrecem uitându-ne la televizor are drept consecintă scurtarea vietii cu 22 de minute, arată un nou studiu efectuat în Australia.
"Dacă estimările noastre sunt corecte, atunci uitatul la televizor este la fel de nociv ca fumatul si ca obezitatea", sustine conducătorul studiului, Dr. Lennert Veerman de la Scoala de Sănătate Publică a Universitătii din Queensland, Brisbane.
Această cercetare nu este prima care descoperă o legătură între pasiunea pentru televizor si sănătatea: un studiu australian efectuat anul trecut a descoperit că persoanele care petrec o oră pe zi uitându-se la televizor prezintă un risc cu 8% mai mare de a muri prematur.
Conform acestui nou studiu, fiecare oră petrecută în fata televizorului după vârsta de 25 de ani reduce durata de viată cu 22 de minute. tinând cont că o tigară reduce durata de viată cu 11 minute, Dr. Veerman sustine că uitatul la televizor constituie un viciu la fel de nociv.
O analiză a tuturor studiilor publicate pe această temă în jurnalul American Medical Association, cea mai importantă organizatie medicală din lume, concluziona că o oră petrecută în fata televizorului reduce durata de viată cu doar 5 minute. Dr. Veerman explică această diferentă prin faptul că celelalte studii s-au concentrat asupra anumitor grupe de vârstă si din cauza felului diferit în care acestea defineau "uitatul la televizor". În studiul său au fost incluse doar persoanele care nu efectuau o altă activitate, precum gătitul, în timp ce urmăreau programele TV.
Cu toate acestea, nu există un dezacord în ceea ce priveste efectul nociv al TV-ului, ci doar asupra numărului de minute din viată pe care acesta ni le răpeste.
Mario Monti (Varese, 19 marzo 1943) è un economista, accademico e politico italiano. È Senatore a vita dal 9 novembre 2011, e dal successivo 16 novembre Presidente del Consiglio dei ministri della Repubblica italiana, al suo primo incarico, e Ministro dell'Economia e delle Finanze dello stesso governo.
Presidente dell'Università Bocconi dal 1994, Monti è stato Commissario europeo per il Mercato Interno tra il 1995 e il 1999 nella Commissione Santer; sotto la Commissione Prodi ha rivestito il ruolo di Commissario europeo per la Concorrenza fino al 2004.
Monti, allora rettore della Bocconi, è indicato come candidato italiano per la nomina a commissario europeo nel 1994 dal governo Berlusconi I, assieme alla radicale Emma Bonino. Jacques Santer, presidente della commissione, gli assegna le deleghe a Mercato Interno, Servizi Finanziari e Integrazione Finanziaria, Fiscalità ed Unione Doganale.
Nel 1999 la Commissione Santer si dimette in blocco, a causa di uno scandalo legato a cattive pratiche di gestione ed amministrazione da parte di alcuni commissari ma non coinvolge Mario Monti.
Nel 1999 Monti viene confermato commissario europeo dal governo D'Alema I, che indica Prodi come secondo rappresentante per la Commissione UE, di cui lo stesso Prodi diviene presidente, e riceve la delega alla Concorrenza. Sotto la sua guida la Commissione Europea approfondisce il ruolo di controllo della concorrenza, inaugurando il procedimento contro la Microsoft (tuttora in corso) e bloccando nel 2001 la proposta di fusione tra General Electric e Honeywell, considerata contraria alle normative antitrust.
Ai fan di Guerre Stellari di certo suonerà molto familiare. Ma un pianeta con due soli non poteva che lasciare a bocca aperta gli scienziati. Nella mitica saga di George Lucas, il pianeta in questione si chiamava Tatooine, quello avvistato dai ricercatori si chiama Kepler-16b e rappresenta la prima prova di un pianeta circumbinario, ovvero di un pianeta che orbita intorno a due stelle. I risultati dell’avvistamento sono stati annunciati sulla rivista Science da un team del Seti Institute (Search for Extra-Terrestrial Intelligence), il Centro per lo studio della vita nell’universo. A coordinare la squadra è stato l’americano Laurance Doyle, che per l’avvistamento si è servito del telescopio spaziale Kepler, il cacciatore di pianeti della Nasa.
“ Questa scoperta è sorprendente - ha sottolineato Alan Boss del Carnegie Institution di Washington, che ha fatto parte del team - ancora una volta quello che sembrava fantascienza è diventato realtà”. “Si tratta del primo esempio che conferma senza ambiguità l’esistenza di un pianeta che orbita intorno a due stelle”, ha osservato un altro degli scopritori, Josh Carter del Centro per l’Astrofisica Harvard-Smithsonian. Finora, di pianeti orbitanti intorno a due stelle, si sospettava solo l’esistenza ma mai era stato avvistato un pianeta del genere.
Il team ha utilizzato i dati fotometrici forniti da telescopio Kepler, che controlla la luminosità di 155mila stelle. Sulla base di un sistema in grado di rilevare l’intensità dell’eclissi delle due stelle, gli studiosi hanno notato che alle due eclissi, una primaria (quando la stella più grande viene parzialmente coperta dalla stella più piccola) e una secondaria (in cui la stella più piccola è completamente oscurata da quella più grande), facevano seguito anche un’eclissi terziaria e una quaternaria, causate da un oggetto non identificato in orbita intorno alle due stelle. Le interazioni gravitazionali reciproche tra le due stelle e il terzo corpo hanno poi dimostrato che il terzo oggetto era in realtà un pianeta.
Si calcola che la versione reale di Tatoiine dista solo 200 anni luce dalla Terra e che sia grande quanto Saturno, anche se più denso. Il pianeta - un gigante gassoso e non un mondo desertico come in Star Wars - impiega 229 giorni per orbitare intorno alle sue due stelle, dotate di una massa pari rispettivamente al 20 e al 69% del nostro Sole. Molto probabilmente il pianeta ha preso origine dallo stesso disco di polveri e gas dal quale sono nate i due astri. “Ancora una volta - ha aggiunto Carter - scopriamo che il nostro sistema solare è solo un esempio della varietà di sistemi planetari che la natura può creare”.
Inside each dome algae and duckweed act as energy sources and ponds are plentiful with healthy fish, creating the perfect environment for growing fresh vegetables, any time of year.
Pacific Domes has already installed a BioEnergy Dome that helps feed and supply energy to the residents of the Navajo Indian Reservation in Naatani, Arizona. The interior hosts a fresh pond, which provides water to a multitude of plant trays stacked throughout the dome. Each day, the dome farm produces around 11 lbs of fresh, organic, chemical-free produce.
The pond is thick with duckweed and algae, which feeds the fish within. Since algae have incredible filtering properties, the entire system is self-cleaning, and therefore chemical-free. The fish produced are clean, organic, and plentiful – the dome produces around 100-150 pounds of fish each year. The algae in the pond can alternatively be used to treat greywater instead of for farming, removing contaminants from laundry, dishwashing and other household processes.
Aside from producing vegetables, the domes produce plants that are converted into energy using a methane digester. The methane is then converted into kilowatt energy, which can be used to power a generator. Duckweed and algae also harness solar energy, converting it to biofuel. The dome can create enough bio-fuel to power one home each day.
Because the domes are so aerodynamic, wind harvesting is easy as well – the domes are a true powerhouse of sustainable design. The domes can also be used for events, overnight retreats, or meetings – and can be constructed virtually anywhere.
Nasterea gemenilor este un eveniment dificil, mai ales în regiunile rurale. Gemenii tind să fie mai mici si mai slabi decât bebelusii unici, iar mamele lor au mai multe complicatii în timpul nasterii. În aceste conditi, oamenii de stiintă se întreabă de ce evolutia a mentinut, totusi, acest fenomen.
Un nou studiu realizat în Gambia a descoperit că, atunci când femeile care au avut gemeni au, ulterior, sarcini cu făt unic, acesta va avea la nastere o greutate mai mare decât media si va avea, astfel, sanse mai mari de supravietuire.
Începând cu anii '50, Consiliul Medical de Cercetare din Marea Britanie a colectat datele provenite de la centrele de îngrijire medicală din Gambia, Africa.
O echipă condusă de Ian Rickard, biolog evolutionist de la Universitatea Sheffield din Marea Britanie, a analizat greutatea a 1.889 bebelusi născuti în Gambia, pe parcursul a 30 de ani. Apoi, au examinat cazurile mamelor acestor copii, consemnând dacă acestea au avut si gemeni.
Bebelusii unici născuti după gemeni au cântărit, în medie, cu 226 de grame mai mult decât media greutătii unui bebelus născut de o mamă care nu a avut gemeni.
Acest lucru nu a fost surprinzător deoarece se crede că sarcina cu gemeni îmbunătăteste fluxul sangvin către uter si, astfel, viitorul copil va primi cu usurintă mai multi nutrienti. Surprinzătoare a fost, însă constarea că, atunci când bebelusii unici au fost născuti înainte de gemeni, au avut, totusi, o greutate mai mare cu 134 de grame decât media, fapt ce i-a uimit pe cercetători.
Ambele descoperiri au sugerat că dezavantajele de a naste gemeni au fost compensate atunci când mamele au avut si alti copii, acestia fiind mai mari si mai sănătosi decât cei născuti de femeile care nu au avut gemeni. Iar acest lucru explică si de ce nasterea de gemeni, în ciuda problemelor pe care le pune, s-a mentinut totusi printre caracteristicile speciei umane.
Cercetătorii au sustinut că o proteină numită IGF-1 ar putea fi asociată cu fenomenul nasterii gemenilor. Un nivel crescut al acestei proteine în sânge poate cauza eliberarea mai multor ovule, crescând astfel sansele de a avea gemeni. Aceeasi proteină poate influenta cresterea fătului în timpul sarcinii.
Obstetricianul si biochimistul Gary Steinman de la Colegiul Touro de Medicină Osteopatică din New York sustine că teoria proteinei IGF este plauzibilă dar, desi legătura dintre greutatea avută la nastere si IGF este o constatare interesantă, este încă neclar felul în care această proteină îsi exercită influenta. De asemenea, o combinatie de factori genetici si de mediu ar putea influenta aparitia sarcinilor cu gemeni.
Romanul Ionut Ion (JoJo Dan) va incerca sa-si ia revansa in fata lui Aydin Selcuk. Lucian Bute a plecat si el in Turcia pentru a-i face galerie lui JoJo Dan.
Miza meciului de box intre Jo Jo Dan si turcul Aydin Selcuk este titlul interimar WBC al categoriei semimijlocii. Miza meciului din aceasta seara este titlul interimar WBC al categoriei semimijlocie si pozitia de challenger obligatoriu al celebrului campion american Floyd Mayweather.
JoJo Dan vrea sa-l bata pe turc chiar in orasul sau natal, Trabzon, in fata a 7.500 de spectatori fanatici, ca revansa dupa infrangerea pe nedrept suferita in 2010. Turcul Aydin este campion european in 2003 si vicecampion mondial in 2004, ambele titluri la amatori.
TRANSMISIA S-A INCHEIAT. VA RUGAM SA REVENITI...
Potrivit Radio Romania Actualitati, Selcuk Aydin a primit numele de ring ''Mini Tyson'' pentru stilul de box pe care il adopta, asemanator cu al campionului american de la categoria grea. Turcul are planuri mari de viitor: vrea sa calce pe urmele lui Myke Tison si sa lupte cu Andre Berto, Floyd Mayweather, Miguel Cotto si Manny Pacquiao.
Meciul dintre Jojo Dan si Selcuk Aydin va avea loc in sala Spor Salonu din Trabzon si este de fapt o reeditare a partidei de la Istanbul, de pe 5 iunie 2010, cand Aydin a fost declarat invingator de doi dintre cei trei judecatori.
Orasul Trabzon s-a pregatit pentru meciul din aceasta seara, bannere uriase fiind impanzite in tot orasul. JoJo Dan are la dispozitie un automobil si este cazat la "Gold Hotel", stabiliment de patru stele. Ca bonus, Ion Ionut a primit invitatii la meciul de fotbal Trabzonspor - Inter Milano, scor 1-1, de marti, din Liga Campionilor.
Joi seara a sosit la Trabzon si Lucian Bute, campionul mondial IBF la supermijlocie. Bute il va sustine pe JoJo Dan insotit de o gasca de galateni. Din Canada a venit si Stephan Larouche, antrenorul lui Bute.
Meciul nu va fi transmis de nicio televiziune din Romania
Bursa lui JoJo pentru acest meci este de aproximativ 100.000 de dolari. Din pacate, nicio televiziune din Romania nu a cumparat drepturile de transmisie ale galei de la Trabzon. In schimb, partida va fi transmisa in direct de Radio Romania Actualitati, cu Adrian Fetecau la microfon.
De-a lungul celui de-al doilea război mondial au existat multe tentative de a-l ucide pe Adolf Hitler. Unii au încercat bombe pentru a-l elimina pe Fuhrer, altii gloante, însă toti au esuat. Recent, un cercetător a dezvăluit un plan îndrăznet întocmit de agentii secreti britanici.
Acestia au încercat o modalitate mai îndrăzneată de a "neutraliza" omul din spatele masinii de război germane - introducându-i hormoni sexuali feminini în mâncare!
Agentii britanici au planificat să introducă doze mari de estrogen în mâncarea acestuia pentru a-l face mai putin agresiv si a-l transforma într-o persoană docilă.
Spionii ce lucrau pentru britanici erau suficient de apropiati de Hitler astfel încât să aibă acces la hrana lui, sustine profesorul Brian Ford, cel care a descoperit această conspiratie.
Acesta a explicat că estrogenul a fost ales de către acestia deoarece este insipid, iar efectul său este lent si subtil, fapt ce însemna că ar fi putut trece nedetectat de către persoanele care gustau mâncărea lui Hitler. Spionii britanici nu ar fi putut să introducă otravă în mâncarea Fuhrerului, pentru că aceasta nu ar fi ajuns la el, asa că au recurs la această idee ingenioasă.
Planul de administrare a estrogenilor este prezentat într-o nouă carte scrisă de profesorul Ford, intitulată "Secret Weapons: Technology, Science And The Race To Win World War II".
Acesta a subliniat faptul că administrarea estrogenilor se numără printre multe alte încercări ciudate de a aduce mai repede un final al războiului. Profesorul Ford a dezgropat o serie de detalii cu privire la schemele conspirative. Cartea va fi publicată săptămâna viitoare în Marea Britanie si va prezenta modul în care concurenta dintre puteri a influentat evolutia tehnologică.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
