We don't mean to trade in your gas-guzzler for a high mileage vehicle, or swap your Toyota Prius for a Nissan Leaf, or even agree to trundling around in a G-Wiz. In this case, we're talking going automotive cold turkey. What would it take for you to make that jump? Would a lifetime of free public transportation do it for you?
Well, this is what the city of Murcia, Spain is offering. The city is trying to lure residents into a unique trade-in offer: turn over your car, and you get an unlimited pass to the city's new public transportation system.
Like many cities in Europe, Murcia has become a constant traffic jam. Car owners are also finding it harder and harder to find a place to park. City planners in the U.S. might prescribe construction of additional parking lots and new highway lanes as the solution, but Murcia is taking this other route. Sound like a deal?
Sau poate ca explicatia e alta... Poate ca lumea, masele, tu si cu mine, suntem considerati prea prosti pentru a întelege o tema atât de complexa. Nu avem cunostintele si am putea trage concluzii grabite si gresite, ... cum ca vaccinurile ar fi rele ... ca stiinta ar face greata...
Dar de ce nu putem fi considerate persoane adulte, capabile de a întelege, a reflecta, a decide liberi? Cred ca daca lucrurile sunt explicate cu calm si claritate se pot întelege. Poate costa mai mult sa explici bine, dar pe urma are de câstigat întreaga societate.
Cine stie, poate ca asa a gândit Tom Curtis, când în martie 1992 trimite la tiparit articolul sau despre teoria vaccinului oral antipolio: “Originea SIDA. O noua surprinzatoare teorie încearca sa raspunda întrebarii: ‘A fost un act divin sau mâna omului?’”
Si unde publica Tom Curtis? În Rolling Stone!
Capitolul al Patrulea: suprimare disidentei
Louis Pascal
În 1987, un cercetator independent pe nume Louis Pascal, ajunge sa formuleze aceeasi teorie despre originea SIDA: vaccinuri antipolio, SV40, experimente în Congo si tot restul. Scrie un articol si îl expediaza la 13 biologi si cercetatori din câmpul SIDA: Nici o reactie.
Dupa care trimite manuscrisul la trei reviste stiintifice: una refuza fara sa motiveze, alta pentru ca retine teoria neplauzibila si cea de a treia nu raspunde. O alta versiune este acceptata de o revista medicala africana, care însa falimenteaza înainte de a publica. Atunci acest Pascal scrie unei reviste de etica medicala, care refuza pentru ca articolul este prea lung.
În sfârsit, acest lung articol este publicat în decembrie 1991, pe lânga o universitate australiana, dupa mai bine de patru ani si doar pentru ca un profesor pe nume Brian Martin considera ca Pascal este victima a ceea ce el numeste “suprimarea disidentei”, si anume cenzura sau blocarea unei idei incomode de catre un grup de putere, în acest caz comunitatea stiintifica.
De ce ideile lui Pascal nu erau luate în consideratie? Poate pentru ca ideile lui Pascal reprezentau o amenintare la imaginea medicinei si a cercetarii medicale? Sau pentru ca Pascal nu este un cercetator profesionist si nu este afiliat la nici o institutie? Daca nu ai o bucata de hârtie sa demonstreze cine esti, nu contezi.
Dar nu, este ca articolele lui Pascal nu sunt scrise într-un stil sec si concis cum este cerut de catre revistele stiintifice. Pascal pune întotdeauna prea multa pasiune. Este vina lui: ar fi trebuit sa respecte regulile revistelor de stiinta!
La sfârsit este însa publicat... 500 de copii? Nimeni nu observa. Dar când dupa putine luni iese articolul lui Curtis în Rolling Stone, lucrurile se schimba. Rolling Stone are un tiraj de sute de mii de copii.
Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin
Ma questo di cui si parla oggi su Nature è diverso da tutti gli altri: più che rappezzarsi, infatti, potrebbe essere in grado di rigenerarsi come fosse un vero e proprio organismo vivente. In pratica, potrebbe comportarsi come una lucertola che si fa ricrescere la coda.
Siamo ancora molto lontani da tutto ciò, ma la ricerca, frutto del lavoro di chimici e fisici della New York University (Usa), dimostra che si è sulla buona strada. Per ora, gli scienziati hanno creato un dna artificiale in grado di replicarsi da solo. Per capire cosa sia stato fatto esattamente bisogna ricordare che in natura il dna è formato da due filamenti appaiati e avvolti in una doppia elica. L’appaiamento non è casuale, ma dipende dalla disposizione delle quattro unità fondamentali del dna, chiamate nucleotidi: adenina (A), guanina (G), timina (T) e citosina (C). Queste unità devono appaiarsi due a due secondo regole di complementarietà: A con T, C con G.
Il dna artificiale creato nei lab della Nyu è completamente diverso, ma si basa sullo stesso concetto di complementarietà. Invece di usare solo 4 nucleotidi, i ricercatori ne hanno scelti 7 e, invece di avvolgere solo 2 filamenti, ne hanno intrecciati 4 in una struttura che nel complesso presenta 3 doppie eliche. Questa molecola, chiamata Btx (dall’inglese Bent triple helix) è in grado di legarsi a un’altra Btx complementare, in una configurazione molto complessa di 10 doppie eliche in tutto (tre della prima Btx da una parte, 3 della seconda Btx dall’altra, raccordate da altre 4 doppie eliche più corte). In questo modo, le combinazioni possono essere migliaia.
A questo punto, per arrivare a un ipotetico materiale auto-rigenerante era necessario disporre di una sequenza di Btx che potesse replicare se stessa in modo perfetto. Ecco come hanno proceduto i ricercatori: hanno creato una prima struttura di 7 Btx definita progenitrice e l’hanno posta in una soluzione chimica contenente altre singole Btx; la progenitrice ha allora dato il via all’assemblaggio di una nuova sequenza di Btx a lei complementare: la figlia; a quel punto le due sequenze sono state separate attraverso shock termico (riscaldando la soluzione a 40°C) e la figlia è stata riutilizzata per promuovere l’assemblamento di un’altra sequenza a lei complementare, la nipote, che, giocoforza, era identica alla progenitrice.
Quello messo a punto dagli scienziati è dunque un processo di replicazione a tutti gli effetti, anche se di naturale c’è ben poco: non lo è il materiale genetico, né l’apparato molecolare necessario al processo (per esempio gli enzimi).
“Questo è il primo passo verso la creazione di materiali autoreplicanti di composizione arbitraria”, ha commentato Paul Chaikin, uno degli autori dello studio: “Il prossimo obiettivo sarà una replicazione che non duri solo per poche generazioni, ma abbastanza a lungo da favorire una crescita esponenziale”.
In effetti, per ora il processo funziona grazie alle manipolazioni chimiche e termiche innescate dall’esterno e ha una durata limitata. Indubbiamente, però, per la prima volta è stato dimostrato che la capacità di autoreplicarsi non è esclusiva di molecole biologiche come dna e rna, ma può appartenere anche a strutture artificiali che possono, in teoria, assumere forme e caratteristiche funzionali diverse.
Designed as a therapeutic option for those trying to break their addiction, the vaccine produces antibodies that stop heroin as well as other psychoactive compounds metabolized from heroin from reaching the brain to produce euphoric effects.
Previous efforts to create a clinically viable heroin vaccine have struggled because heroin is metabolized into multiple substances that each produce psychoactive effects. To overcome this problem the researchers, led by the study's principal investigator, Kim D. Janda, targeted not just the heroin itself, but also the chemical it quickly degrades into, 6-acetylmorphine (6AM), and morphine.
They linked a heroin-like hapten (a small molecule that elicits an immune response only when attached to a large carrier) to a generic carrier protein called keyhole limpet hemocyanin (KLH), and mixed it with Alum, a vaccine additive, to create a vaccine "cocktail." This mixture slowly degraded in the body, exposing the immune system to different psychoactive metabolites of heroin such as 6AM and morphine.
"Critically, the vaccine produces antibodies to a constantly changing drug target," said G. Neil Stowe, who is first author of the new study. "Such an approach has never before been engaged with drug-of-abuse vaccines."
Testing the vaccine on rats provided promising results. After several booster shots of the vaccine, heroin addicted rates were found to be less likely to self-administer heroin by pressing on a lever. Only three of the seven rats that received the vaccine self-administered heroin compared to all of the control rats, including those that had been given a vaccine that only targeted morphine.
The team also found that the heroin vaccine was highly specific, only producing an antibody response to heroin and 6AM and not to other opioid-related drugs tested, such as oxycodone, and drugs used to treat opioid dependence, such as methadone, naltrexone, and naloxone.
"The importance of this is that it indicates these vaccines could be used in combination with other heroin rehabilitation therapies," said Janda.
"In my 25 years of making drug-of-abuse vaccines, I haven't seen such a strong immune response as I have with what we term a dynamic anti-heroin vaccine," Janda added. "It is just extremely effective. The hope is that such a protective vaccine will be an effective therapeutic option for those trying to break their addiction to heroin."
The Scripps Research team has also recently begun collaborating with researchers at Walter Reed Army Institute of Research to see if it is feasible to develop a dual-purpose vaccine against HIV and for the treatment of heroin addiction in a single shot.
Care este reactia lumii stiintifice la teorie? O revista stiintifica în particular se preocupa sa urmareasca cazul. Nu o revista oarecare, ci una dintre cele mai prestigioase din lume... pe care deja o cunoasteti... “Science”: “Dezbatere asupra originii SIDA. Rolling Stone îsi spune parerea.” Teoria lui Curtis este o “pura speculatie” .
La acest punct, pe un subiect stiintific, pe cine credeti? Pe Rolling Stone, o revista de muzica rock, sau pe “Science”, una dintre cele mai importante reviste de stiinta din lume? Nu! Încercati sa gânditi cu capul dumneavoastra si cititi articolul! “Science” nu furnizeaza nici o proba care sa poata respinge teoria, citând doar ca “expertii” caracterizeaza teoria ca neverosimila.
Curtis nu accepta si scrie la “Science” pentru a contesta critica si confirma pozitia sa. Scrisoarea este publicata în mai de catre “Science” si doar la acest punct intervine Hilary Koprowski:
“Ca om de stiinta, nu aveam de gând sa raspund lui Tom Curtis când a prezentat ipoteza sa despre originea SIDA în revista Rolling Stone. Publicarea scrisorii sale în “Science”, însa, transfera dezbaterea din presa populara la un ziar stiintific deosebit de respectat. Doresc acum sa prezint punctul meu de vedere, bazat pe fapte, pentru a respinge si a repudia ipoteza lui Curtis asupra originii SIDA.”
Întelegeti? Pe baza rationamentului lui Koprowski o teorie poate fi discutata doar daca a fost prezentata într-o revista stiintifica. Deci argumentele mele (voastre), daca nu au fost publicate într-o revista de stiinta, nu au importanta.
Bineînteles revistele de stiinta nu pot publica orice lucru, trebuie sa faca un control de calitate. Lucrul curios este ca tocmai scrisoarea lui Koprowski este plina de erori si de imprecizii, pâna si notele sunt gresite si nici una dintre datele expuse de Koprowski nu respinge cu adevarat teoria.
Curtis, înca o data nu accepta si rescrie catre “Science” pentru a evidentia erorile scrisorii lui Koprowski dar ce face “Science”? Nu publica scrisoarea! Sa admitem ca pentru a avea merit, o teorie trebuie sa apara într-o revista stiintifica, dar daca nu ma publici cum se poate discuta?
Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin
Si chiama Savalia lucifica ed è stata rinvenuta nelle acque di Capo San Vito, parte ovest della Sicilia, durante una campagna di ricerca effettuata con la nave oceanografica Astrea dell’Istituto superiore per la protezione e la ricerca ambientale (Ispra).
Il corallo è stato trovato a una profondità di 270 metri da un sofisticato robot sottomarino e si distingue da specie simili, come la Savalia savaglia - il cosiddetto falso corallo nero - non solo per il substrato che parassita (la gorgonia di profondità Callogorgia verticillata), ma anche perché si illumina quando viene stimolata dal contatto fisico. La rarissima specie fa parte del gruppo degli zoantidei e non era mai stata segnalata prima nel Mar Mediterraneo.
La scoperta è avvenuta nel corso di una campagna di ricerca mirata allo studio delle popolazioni profonde di corallo rosso nell’arcipelago delle Egadi, finanziata dal Ministero dell’Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare. A questa campagna hanno partecipato i ricercatori dell’università Politecnica delle Marche, l’Università di Pisa, gli atenei di Napoli “Parthenope” e Bologna e i ricercatori dell’Ispra, che hanno condiviso questo ritrovamento.
To look at the Russian RadioAstron spacecraft, which launched from Kazakhstan in July, it doesn't seem particularly record-breaking. Its 10-meter (33-foot) antenna is certainly no match for those on earthbound radio telescopes, which can be up to 300 meters (984 feet) across. Once in orbit, however, its signal will join forces with those from ground-based telescopes to form one giant virtual telescope. Using a process known as interferometry, they will form the equivalent of a single radio telescope dish that at over 350,000 kilometers (217,480 miles) across is almost 30 times wider than the Earth. Although it's not actually one physical object, it is nonetheless being heralded as the largest telescope ever created.
Interferometry itself is nothing new, having been around since the 1960s. Very basically speaking, it involves combining the output of two or more geographically-separated telescopes to obtain one image with a resolution higher than either telescope could achieve on its own.
While radio telescopes have been sent into space for this purpose before, the plan is for RadioAstron's oval-shaped orbit to take it up to ten times farther than any of those other spacecraft have traveled, at 10,000 to 390,000 kilometers (6,214 to 242,335 miles) from Earth. Working with telescopes in locations such as West Virginia, Germany and Puerto Rico, it should be able to capture details at 10,000 times the resolution of the Hubble Space Telescope.
Plans for its use include the observation of a huge black hole at the center of a nearby galaxy, M87.
Although already launched, it will still be a few months before the spacecraft reaches the starting point of its orbit, and then goes through a check-out period with its ground control team at Russia's Lebedev Physical Institute Astro Space Center. Once it starts receiving and transmitting data ... well, there will be a lot of it. It's estimated that RadioAstron will be taking in up to 144 megabits per second, which will be continuously relayed to the ground.
So far, however, there is only one 22-meter (72-foot) dish set up to receive that data, near Moscow. This means that much of the data will simply be lost. It is hoped that throughout RadioAstron's five-year mission, more receiving stations can be set up.
Dar nu se termina aici: imediat dupa publicarea articolului în Rolling Stone, Institutul Wistar, institutul sub care Koprowski organizase vaccinarile din Congo, instituie un grup de experti pentru a evalua pertinenta teoriei. Dupa 6 luni sunt prezentate concluziile grupului într-o conferinta de presa:
“Consideram probabilitatea ca epidemia de SIDA sa fi început cu inocularea involuntara a unui precursor HIV în timpul experimentelor vaccinului antipolio din 1957, extrem de slaba.”
Nu spun imposibil, ci doar putin probabil. De ce? Raportul citeaza testul Ohhttaaa (joaca iar) unde se observase ca virusul se pierdea deja în primele pasaje de productie. Dar acel studiu nu spunea nimic despre vechile metode de productie.
Apoi calea orala nu este un mod suficient pentru transmisia HIV. Da, dar virusul poate fi transmis prin sperma în raporturile orale. Vrei ca cineva din sutele de mii de persoane sa nu fi avut, iritatii, rani, vezici în gura? Se stie ca virusul poate fi transmis de la mama la nou-nascut în timpul alaptarii, si copiilor li se daduse o doza de 15 ori mai mare, pentru a obtine sigur un raspuns imunitar. La câti dintre acestia le ieseau dintii?
Raportul se încheie cu urmatoarea avertizare: “În încheiere, ne simtim obligati sa observam ca prezenta controversa evidentiaza problemele si dificultatile asociate utilizarii tesutului de maimuta pentru producerea vaccinurilor administrate fiintelor umane. În zilele noastre, vaccinul antipolio atenuat este produs în Statele Unite si în multe alte natiuni folosind celule din tesut de rinichi de maimuta (...) Ar putea foarte bine sa existe alte virusuri nedescoperite ale maimutelor si care ar putea poate sa contamineze loturi de vaccinuri.”
Si acestia? Este deja a patra oara când cineva se pronunta împotriva utilizarii rinichilor de maimuta în producerea vaccinurilor: Koprowski în 1960, Lecatsas, Ohta, si acum grupul de experti de la Institutul Wistar.
Marinarul din Manchester
Însa grupul de experti ofera o proba, clara, una singura, pentru a respinge teoria. Marinarul din Manchester.
În 1959 un baiat de 26 de ani din Manchester ce fusese în marina, moare în mod teribil din cauza diverselor organisme ce pur si simplu îi devoreaza corpul. O moarte teribila de care prefer sa nu va vorbesc. Totul indica o prabusire a sistemului imunitar. Doctorii ce îl îngrijesc pe tânar sunt atât de socati si perplecsi încât decid sa preleveze probe de organe ale baiatului pentru a le putea mai târziu, cine stie, analiza la lumina noilor cunostinte stiintifice.
Când începe sa se vorbeasca de SIDA în anii optzeci, se aminteste de acest caz. Însa doar în 1990 aceste mostre sunt testate repetat. Rezultatul este neechivoc: toate esantioanele de control rezulta seronegative, pe când 4 esantioane din 6 ale marinarului contin HIV: tânarul era seropozitiv si a murit de SIDA.
De ce însa marinarul din Manchester reprezinta o dovada covârsitoare împotriva teoriei? Faptul este ca acest baiat fusese în marina, calatorind prin Africa, între 1955 si 1957. Dar se reîntorsese în Anglia înainte de începerea vaccinarilor lui Koprowski în Congo belgian. Deci, daca tânarul s-a infectat înainte de 1957, înseamna ca HIV era deja prezent la om înainte de începerea vaccinarilor, care prin urmare nu au nici o legatura cu epidemia de SIDA.
Imediat dupa conferinta de presa tinuta de grupul de experti, “Science” publica într-un scurt editorial ca grupul de experti a demolat ipoteza ca experimentele din Congo ar putea fi sursa SIDA. Fara rezerve. Punct.
Curtis înca o data nu accepta si scrie catre “Science” pentru a explica ca grupul de experti nu infirma absolut nimic. Marinarul din Manchester putea foarte bine sa se fi infectat de la un coleg dupa întoarcerea sa în Anglia, si pentru ca simptomele bolii nu se aratasera înainte de sfârsitul lui 1958, când deja numeroase mii de persoane fusesera vaccinate. Poate ca baiatul participase la alta vaccinare a lui Koprowski, ca de exemplu cea din Belfast din 1956. Si nici nu se poate respinge definitiv o teorie cu doar o singura proba!
Scrisoarea ajunge la “Science” la sfârsitul lui ’92, si ce face “Science”? Nu, gresit. Publica scrisoarea. Si înca o data este Koprowski cel care raspunde, dar de aceasta data fara scrisori, ci cu deschiderea unui proces legal împotriva lui Curtis si a Rolling Stone: “pentru distrugerea reputatiei profesionale, pentru suferinta mentala si emotiva, pentru umilinta si rusinea.”
Un moment: dar unde se discuta teoriile stiintifice: în revistele specializate sau în salile de tribunal? Galileo Galilei… Giordano Bruno… A arde de viu este cu siguranta mai rau decât sa te nenorocesti platind avocati, dar se schimba doar amenintarea.
Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin
Procesul legal îi ocupa lui Curtis tot timpul aproape un an, dar nu se ajunge la judecata. La sfârsitul lui 1993 avocatii celor doua parti gasesc un acord ce consista în plata simbolica a unui dolar catre Koprowski si în publicarea în Rolling Stone a unei “clarificari” care precizeaza ca teoria vaccinului oral antipolio este doar “una dintre numeroasele teorii discutate, dar nedemonstrate” despre originea SIDA.
Clarificarea aduce laude figurii lui Koprowski ca om de stiinta, cerând scuzele daca articolul a cauzat daune reputatiei acestuia. Pâna la urma clarificarea nu retracteaza articolul lui Curtis, nici nu pomeneste ca face parte dintr-un acord legal. Costurile procesului se ridica la 300'000 de dolari pentru Koprowski si la 500'000 de dolari pentru Rolling Stone. De ce se multumeste Koprowski cu o astfel de clarificare, care nici macar nu retracteaza articolul lui Curtis si nu ajunge la un proces? Poate pentru ca la o judecata, dupa legea americana, ar trebui ca sa demonstreze Koprowski ca vaccinul sau nu este responsabil de epidemia de SIDA?
Procesul legal a obtinut oricum obiectivul de a intimida presa nestiintifica de a mai publica despre teorie. Cariera ziaristica a lui Curtis? Ruinata. “Science” scrie ca o clarificare a Rolling Stone închide procesul si ca Koprowski se simte usurat.
Lovitura de teatru
În acest moment teoria apare ca definitiv infirmata. Dar oare este cu adevarat? Unica dovada reala pentru a infirma teoria este cazul marinarului din Manchester. Si în 1995 soseste descoperirea-bomba. Autorul este David Ho. Cine este David Ho?
David Ho este un genial cercetator în domenul SIDA, dar era si unul din grupul de experti de la Institutul Wistar. Ei bine, dupa redactarea raportului, vrea sa stie mai multe despre virusul marinarului din Manchester, deoarece ar putea furniza detalii importante despre începutul epidemiei de SIDA, tinând cont ca e primul caz din lume.
David Ho obtine aceleasi esantioane analizate în 1990, cu teste multiple. Si el observa prezenta virusului, dar daca pe de o parte rezultatele coincid cu cele din 1990, ceva nu îl convinge. Aranjeaza sa-i fie trimise esantioane direct de la doctorul ce tratase marinarul si efectueaza iar testele. În 1995 publica concluziile sale, care sunt mai curând surprinzatoare.
Esantioanele originale, cele din 1959, rezulta a fi toate seronegative. Pe când esantioanele trimise de la laboratorul englez sunt seropozitive, însa... radacina virusului gasita în aceste probe apartine unei persoane moarta probabil la sfârsitul anilor optzeci. Mai mult aceasta proba rezulta a fi un amestec de tesuturi de la cel putin trei persoane diferite.
“În cel mai felicit caz se tlateaza de o contaminale de labolatol”. Cum s-ar zice ca, la greu, cineva... cine oare a schimbat esantioanele? Mah... poate fi si o eroare. Si care este adevaratul motiv al mortii marinarului din Manchester? Poate ca marinarul apartine rarelor cazuri de persoane ce au aceeasi cadere a sistemului imunitar ca bolnavii de SIDA, dar care sunt seronegativi. Cazuri foarte rare.
Prin urmare teoria trebuie discutata iar. Dar cine a ramas? Lecatsas nu s-a mai ocupat de caz, Curtis a fost lichidat cu procesul legal si Pascal... este un alt mister. Nimeni nu l-a vazut vreodata. Cu siguranta Louis Pascal e un pseudonim. Louis Pasteur si Blaise Pascal, marele cercetator medical si marele filozof. Curtis, Martin si altii au comunicat cu el doar în scris, dar nimeni nu l-a întâlnit vreodata în persoana si în 1996... dispare în neant.
Incredibil...
Originea Răului - Istoria unei controversate teorii despre originea SIDA. Un documentar teatral de Christian Biasco - Traducerea si adaptarea: Radu Trofin
Più veloce della luce. Sino a qualche mese fa, nessuno all'infuori di un supereroe dei fumetti avrebbe potuto pronunciare questa frase. Ma dopo gli straordinari risultati dell’esperimento italiano Opera (Oscillation Project with Emulsion-tRacking Apparatus), anche i ricercatori hanno iniziato a prendere in considerazione la possibilità che il podio della velocità nel mondo delle micro particelle non spetti ai fotoni ma ai neutrini. A circa tre settimane dall’esperimento condotto dall’Istituto nazionale di fisica nucleare (Infn) in collaborazione con il Cern di Ginevra,il server arXiv (un archivio che raccoglie le pubblicazioni scientifiche non ancora passate al vaglio della peer review della comunità scientifica) è stato intasato da oltre 80 pubblicazioni di ricercatori impazienti di spiegare cosa è successo nei Laboratori del Gran Sasso.
Alcune parlano di una nuova fisica, popolata da neutrini che viaggiano attraverso extra-dimensioni o che possiedono una tale energia da renderli più veloci della luce. Altre, certamente meno seducenti, chiamano in causa spiegazioni più ordinarie, che se non altro tolgono dall’impiccio il tanto chiacchierato Einstein. Tra queste, Adam Mann, su Wired.com, ne passa in rassegna alcune, che tentano di spiegare perché i risultati di Opera non mettono paura alla Teoria della Relatività Speciale.
Le prime obiezioni mosse a chi interpretava i risultati dell’esperimento del Gran Sasso come la prova che i neutrini siano più veloci della luce sono nate da un’osservazione astrofisica. Nel 1987, una supernova potentissima spruzzò sulla Terra una doccia di luce (cioè di fotoni) e neutrini. In quell’occasione, i rilevatori segnalarono l’arrivo dei neutrini circa tre ore prima della luce. Ma se Opera avesse ragione, è il calcolo dei ricercatori, i neutrini sarebbero dovuti arrivare ben quattro anni prima della luce. Come si spiegano, quindi, le tre ore di anticipo? Con la falsa partenza della luce, in un certo senso. Al contrario dei quasi inermi neutrini, infatti, i fotoni interagiscono molto con la materia. Ecco perché hanno impiegato più tempo ad arrivare sulla Terra: sarebbero stati bloccati in uscita dalle interazioni con i vari elementi del nucleo della supernova. I neutrini, invece, sarebbero riusciti a scappare subito.
Veniamo invece alle obiezioni teoriche mosse dal fisico Matt Strassler sul suo blog. Come suggerisce il ricercatore, secondo il Modello Standard (teoria quantistica che descrive tutte le particelle della materia e le loro interazioni fondamentali, a eccezione della gravità), se i neutrini viaggiano più veloci della luce, anche gli elettroni devono fare lo stesso. Quanto più veloce? Di almeno un miliardesimo, se possiedono la stessa energia dei neutrini (40 GeV, almeno come rilevato dai laboratori). Ma i fisici sanno che ciò non è possibile: nel vuoto, infatti, gli elettroni non possono superare la velocità della luce di oltre 5 parti su 10 15. Molto meno, quindi, e ciò è in contraddizione con quanto atteso se i risultati di Opera fossero reali.
Siamo arrivati a una delle più recenti pubblicazioni negazioniste di ArXiv, che chiama in causa un problema di misurazioni. I ricercatori di Opera, infatti, hanno usato satelliti Gps per misurare il più accuratamente possibile i 730 km di distanza tra il Cern (dove è partito il fascio di neutrini) e i laboratori del Gran Sasso (dove sono arrivati). Ma la Relatività Speciale ci insegna che le misurazioni cambiano leggermente se gli osservatori si muovono l’uno rispetto all’altro. Dal momento che i satelliti viaggiano intorno alla Terra, è possibile che le posizioni rilevate della sorgente e del rilevatore non fossero quelle reali. In altre parole, che i 730 km misurati non corrispondessero alla realtà. E ciò, in termini di tempi di percorrenza del fascio dei neutrini, si tradurrebbe in una discrepanza di circa 64 nanosecondi, che è proprio quanto registrato da Opera.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
