Între altele, numerele reprezinta frecvente vibratorii. Orice frecventa rezoneaza cu un anumit numar, o anumita culoare si un anumit sunet. Anumite frecvente, cu numerele, culorile si sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezinta la rândul lor rezonante cu anumite frecvente si influenteaza subconstientul omului fara ca acesta sa-si dea seama. Asa se explica prezenta anumitor simboluri pe însemnele societatilor secrete, pe steagurile nationale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, si asa mai departe.

Nu exista dovezi istorice ale existentei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele levitilor si în alte texte si comentarii rezultate din acestea. Unii afirma ca acesta ar fi fost numele initiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficiala referitoare la Moise nu are o baza istorica. Nu s-a stiut nimic de povestea lui Moise si de „blestemele” cazute asupra egiptenilor pâna când levitii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole dupa perioada în care ar fi trebuit sa se petreaca aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit sa moara de trei ori! Cum or fi reusit acest lucru – au murit si au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului nascut al faraonului egiptean, asa ca Sarbatoarea Pastelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o baza istorica, fiind inventata de leviti. Referinta la ungerea usilor cu sânge de miel nu reprezinta decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraica oficiala care sa faca vreo mentiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca levitii sa ajunga în Babilon. Cât despre captivitatea israelitilor în Egipt, pâna si Deuteronomul îi descrie ca pe niste „straini”, nu ca pe sclavi, în aceasta perioada. De unde a aparut atunci numele de Moise? Orice persoana initiata care atingea rangul suprem în ierarhia scolilor misterelor egiptene era numita Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trait în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirma ca a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care si-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamna: cel care a fost rapit, care a fost scos din apa, care a fost facut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde si aparitia numelui Iehova. În realitate, limba ebraica este limba sacra a scolilor misterelor egiptene. Limba secreta a Egiptului era numita CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscuta astazi sub numele de copta. Limba secreta a scolilor misterelor si-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adica la un anumit tip de tranzitie. Într-adevar, scopul tuturor scolilor originale ale misterelor era tranzitia catre iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate initiatilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevarata lui semnificatie nu era cunoscuta decât de preoti.

Ebraicii (sau cel putin fondatorii lor) nu erau israeliti sau evrei, ci initiati ai scolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare ca la ora actuala este imposibil sa identifici o „rasa” genetica ebraica sau evreiasca. Cuvântul cohen, care înseamna preot la evrei, provine de la cahen, pronuntia egipteana pentru preot si print. În limba engleza, Moses este numele lui Moise. Chiar si circumcizia, acea traditie exclusiv „evreiasca”, era practicata în scolile misterelor egiptene de cel putin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi initiat pâna când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraica, nici o lege ebraica, pentru simplul motiv ca nu a existat o „rasa” ebraica. Singura religie era cea egipteana. Religia, limba si rasa ebraica nu au aparut decât atunci când initiatii misterelor egiptene, cunoscuti mai târziu sub numele de leviti, au scos cunoasterea secreta în afara Egiptului si au inventat aceasta poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau si de unde proveneau. Termenii „ebraic” si „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Asa se explica – între altele – de ce foloseste Fratia chiar si la ora actuala atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida careia îi lipseste piatra din vârf. Aceasta reprezinta un simbol al Marii Piramide de la Gizeh si al scolilor misterelor egiptene, desi ascunde si alte semnificatii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se tineau misterele existau doua obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi si apar în toate cladirile proiectate sau finantate de initiati. Aceasta este inclusiv explicatia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pamânt Samson. Toti initiatii din scolile misterelor primeau un nume initiatic, traditie care continua pâna astazi în cadrul Fratiei. O eventuala conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legata de invazia populatiei Hyksos, sau a Regilor Pastori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea si cucerirea Egiptului de o rasa ciudata de barbari. Când acestia au fost respinsi în sfârsit, ei si-au continuat calatoria prin Siria si au construit un oras pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele tinuturi ale Sumerului, asa cum se spune ca ar fi facut si tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).

Povestea regelui Solomon si a templului sau reprezinta în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca si în cazul lui Moise, nu exista nici o dovada ca ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de catre leviti, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a calatorit în Egipt si a studiat istoria acestuia si a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masa al israelitilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmaritorilor egipteni pe malul Marii Rosii. Platon a calatorit în aceeasi zona, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru ca sunt numai inventii. Cele trei silabe care alcatuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie ca  Solomon împreuna cu sotiile si concubinele sale simbolizeaza planetele, lunile, asteroizii si alte corpuri ceresti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudica, Solomon este prezentat ca un maestru magician care întelegea semnificatia Cabalei si putea sa alunge demonii. Povestea sa este mai degraba o expunere a simbolismului cunoasterii secrete a levitilor, sub acoperirea povestii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor si Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani dupa ce evenimentele pe care se presupune ca le-ar descrie ar fi avut loc.

Exagerarile din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirma ca la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de sapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat ca în epoca noastra, costul unei asemenea lucrari ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, daca ar fi întelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie întelese în sensul lor simbolic. Si înca ceva: daca Solomon nu a existat, ce ne-ar face sa credem ca „tatal” sau, regele David, a existat? Citesc tot felul de carti despre existenta acestuia, dar singura sursa citata este Vechiul Testament scris de leviti! Nu exista nici o alta dovada. Totul este o escrocherie, la fel ca si ideea recenta (care face furori în ultimii ani) ca linia genealogica a lui Iisus-David a ajuns în Franta si a dat nastere dinastiei Merovingienilor. Dupa cum spune savantul si cercetatorul L.A. Waddell: „Nu exista nici o dovada scrisa, nici o referinta greaca sau romana, care sa ateste existenta lui Avraam sau a oricarui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu exista dovezi ca ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu exceptia ultimilor doi sau trei”.

Consecintele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” si asupra umanitatii în general au fost devastatoare. Legea Mozaica sau Legea lui Moise este legea levitilor, a reptilienilor pur-sânge si a celor cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah si Talmudul, cele doua texte care au fost compilate de leviti în timpul si dupa sederea lor în Babilon, reprezinta un veritabil bombardament mental alcatuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie sa faca omul în fiecare domeniu de viata. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” sa fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost levitii, dupa care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adaugate si alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilitatile ramase neexploatate. Paginile acestor texte levite contin o tema recurenta si aberanta, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, si necesitatea de a „distruge fara mila” pe toti cei care încalca aceste legi, adica exact ceea ce Manly Hall numeste metodele de operare ale preotilor care aplicau magia neagra.

VA URMA... CITESTE.

Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodata pe pamânt. Iata câteva extrase din el, care atesta cât de departe poate merge aberatia spirituala:

„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61

„Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225

„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97

„Ne-evreii trebuie evitati mai rau ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a

„Rata nasterilor ne-evreilor trebuie redusa dramatic”. Zohar 11, 4b

„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiti cu altii, la fel cum înlocuiti o vaca sau un magar”. Lore Dea 377,1

Acest text nu reprezinta însa o simpla expunere grotesca de rasism. Daca îl citim cu atentie, regasim în el însasi atitudinea reptilienilor draconieni si a acolitilor lor fata de rasa umana. Va reamintesc ca aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Acestia sunt ei însisi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviti, reprezentantii Fratiei Babiloniene alcatuite din reptilieni si din rudele lor încrucisate, care nu au o simpatie mai mare fata de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îsi doreste Fratia, caci acest lucru îi amplifica enorm posibilitatea de a diviza si de a guverna, cele doua fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp aceasta manipulare, deopotriva pentru „evrei” si pentru „pagâni”! La fel stau lucrurile si cu legea orala evreiasca numita Mishnah, încheiata în jurul secolului II, era noastra. Israel Shahak, un supravietuitor al lagarului de concentrare de la Belsen, este unul din putinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul sa demaste public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunta nivelul incredibil de rasism pe care este bazata legea „evreiasca” (în realitate levita sau a Fratiei). El povesteste ca în aspectul sau extremist, reprezentat de rabinii ortodocsi moderni, aceasta credinta considera o ofensa religioasa salvarea vietii unui pagân, cu exceptia situatiei în care evreii ar suferi consecinte neplacute daca nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisa; în schimb, unui ne-evreu trebuie sa i se perceapa o dobânda oricât de mare. Talmudul le cere evreilor sa rosteasca un blestem ori de câte ori trec pe lânga un cimitir pagân, iar daca trec pe lânga o cladire pagâna, sa se roage lui Dumnezeu sa o distruga. Evreilor li se interzice sa fure unul de la altul, dar legea nu se aplica si în cazul pagânilor. Exista rugaciuni evreiesti care îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca nu i-a facut pagâni pe evrei, si altele care cer moartea imediata a crestinilor. Un evreu religios nu are dreptul sa bea dintr-o sticla de vin, daca aceasta a fost atinsa de un ne-evreu dupa ce a fost deschisa. Dupa ce a primit premiul Nobel pentru literatura, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat ca ne este interzis sa le multumim pagânilor, dar acum am un motiv special: acestia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinte numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul si care condamna rasismul împotriva evreilor! Însusi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodata pe pamânt. Si totusi, ei nu se sfiesc sa strige: „Antisemitii!” împotriva tuturor cercetatorilor care se apropie prea mult de adevarul referitor la conspiratia globala.

Benjamin Freedman, un evreu care îi cunostea pe sionistii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practica cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat ca expresia „antisemitism” ar trebui eliminata din limba engleza. Iata ce a spus el: „La ora actuala, antisemitismul nu serveste decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt ca cineva se opune adevaratelor lor obiective, ei îsi discrediteaza victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispozitie si care se afla sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizatie cu sediul în Statele Unite, dar care opereaza în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasisti pe cei care se opun Fratiei. Numele ei este Liga Anti-Defaimare (ADL). Am fost eu însumi o tinta a lor, lucru care m-a amuzat si mi-a confirmat faptul ca ma aflu pe calea cea buna. Liga este sustinuta inclusiv de niste sicofanti ne-evrei, care încearca sa pastreze o imagine pura si sfânta despre aceasta institutie. Personal, nu voi lua în serios nici o miscare „anti-rasista” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, si nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugna. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populatiei evreiesti si multi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe fata împotriva legilor rasiale stricte care le impun sa nu se casatoreasca decât între ei. Multi oameni care se considera „evrei” sunt crescuti de mici în cultul fricii, devenind astfel simple papusi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudisti si în sionistii extremisti din zilele noastre, controlati de rabinii fanatici care aplica „legea” levitilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmeaza religiile nascute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevarata lor origine si Agenda care se ascunde în spatele lor. Aceasta cunoastere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflata în vârful ierarhiei unei retele de organizatii secrete, care a inventat si manipuleaza aceste religii, inclusiv pe reprezentantii lor. Ei nu sunt cu adevarat interesati de cei care îi urmeaza, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustreaza mai perfect farsa pe care o reprezinta toate aceste religii si rase ca cei care se autointituleaza „evrei”.

Asa cum au aratat chiar scriitorii si antropologii evrei, nu exista o rasa evreiasca. Iudaismul este o credinta, nu o rasa. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventata pentru a acoperi o alta realitate. Scriitorul si cercetatorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu exista nici un antropolog reputat care sa nu fie de acord ca ideea de rasa evreiasca este o prostie la fel de mare ca si ideea de rasa ariana… Stiinta antropologica divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagra, cea mongoloida sau orientala si cea caucaziana sau alba (desi unii vorbesc si de o a patra rasa, cea australoida)… Membrii Credintei evreiesti se regasesc în toate cele trei rase si în subdiviziunile lor”.

Realitatea este ca în interiorul credintei evreiesti si a altor culturi se ascunde o rasa care opereaza sub acoperire, alcatuita din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge si hibrizi. Aceste linii genealogice par sa fie integrate în aparenta în aceste credinte si culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula si de a controla. Din aceasta categorie faceau parte si levitii. Farsa devine si mai rizibila, si mai elocventa pentru perdeaua de fum în care s-a transformat aceasta lume, daca tinem seama ca majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuala nu au nici o legatura genetica cu pamântul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este ca tocmai aceasta legatura a permis înfiintarea cu forta a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alti scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler si altii, au expus aceasta realitate, potrivit careia toti cei care au creat si au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trasatura genetica întâlnita în sudul Rusiei si în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masa la iudaism. Iata ce scrie Koestler în aceasta directie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înruditi cu hunii, uigarii si maghiarii decât cu samânta lui Avraam, Isaac si Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveala, începe sa semene tot mai mult cu cea mai cruda festa pe care ne-a jucat-o vreodata istoria”.

Exista doua subdiviziuni majore ale asa-zisilor evrei: sefarzii si askenazii. Sefarzii sunt descendenti ai evreilor care au trait în Spania din antichitate si pâna în secolul XV, când au fost expulzati. Prin anii `60 ai secolului XX, sefarzii au fost estimati la un numar total de circa o jumatate de milion, în timp ce askenazii numara circa 11 milioane. Acestia din urma nu au nici cea mai mica legatura de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul ca „Dumnezeu” le-a promis lor acest pamânt în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preotii lor, levitii! Si cine a scris Noul Testament, care a dat nastere crestinismului? Oamenii controlati de aceeasi forta care i-a controlat pe leviti: Fratia Babiloniana.

VA URMA... CITESTE.

Si acum, va propun o mica ghicitoare. Despre cine vorbesc în continuare?

S-a nascut dintr-o fecioara printr-o conceptie imaculata, în urma interventiei Duhului Sfânt. A împlinit astfel o veche profetie. Când s-a nascut, tiranul aflat la putere a dorit sa-l ucida. De aceea, parintii sai au fost nevoiti sa fuga, pentru a scapa. Toti copiii de sex masculin cu vârste de pâna la doi ani au fost macelariti din ordinul tiranului, care spera astfel sa scape de copil. La nasterea lui au fost prezenti îngerii, dar si niste pastori, si a primit daruri în aur, smirna si tamâie. A fost adorat ca mântuitor al oamenilor si a dus o viata morala si umila. A realizat miracole printre care s-au numarat vindecarea bolnavilor, daruirea vederii orbilor, alungarea demonilor si învierea mortilor. A fost ucis pe cruce, între doi tâlhari. A coborât în iad, dar s-a ridicat din morti si s-a ridicat la ceruri.

Ati putea crede ca este povestea vietii lui Iisus, dar va înselati. Aceasta este descrierea zeului mântuitor oriental Virishna cu 1200 de ani înainte de pretinsa nastere a lui Iisus. Daca doriti neaparat un zeu mântuitor care a murit pentru iertarea pacatelor noastre, aveti de ales dintr-o multitudine de semenea personaje care au existat în lumea antica, toate avându-si originea în aceeasi rasa ariana si reptilo-ariana care a provenit din Orientul Apropiat si din muntii Caucaz. Iata numai câtiva din „Fiii lui Dumnezeu” care joaca rolul principal în legende asemanatoare celei a lui Iisus; aproape toti au fost adorati cu mult timp înainte sa se auda macar de Iisus: Krishna în Hindustan; Buddha Sakia în India; Salivahana în Bermuda; Osiris si Horus în Egipt; Odin în Scandinavia; Crite în Chaldea; Zoroastru în Persia; Baal si Taut în Fenicia; Indra în Tibet; Bali în Afganistan; Jao în Nepal; Wittoba în Bilingonese; Tammuz în Siria si Babilon; Attis în Frigia; Zamolxis în Tracia; Zoar în Bonzes; Adad în Asiria; Deva Tat si Sammonocadam în Siam; Alcides în Teba; Mikado în Sintoos; Beddru în Japonia; Hesus sau Eros si Bremrillham la druizi; Thor, fiul lui Odin, la gali; Cadmus, în Grecia; Hil si Feta în Mandaites; Gentaut si Quetzalcoatl în Mexic; Monarhul Universal al sibilelor; Ischy în Formosa; Învatatorul Divin al lui Platon; Cel Sfânt al lui Xaca; Fohi si Tien în China; Adonis, fiul fecioarei Io, în Grecia; Ixion si Quirinus la romani; Prometeu în regiunea Caucazului; si Mohamed sau Mahomet în Arabia.

Cu putine exceptii, toti acesti „fii ai lui Dumnezeu” sau „profeti” (inclusiv religiile lansate de ei) au provenit din tinuturile ocupate sau influentate de popoarele venite din Orientul Apropiat si din Caucaz, pe scurt, tinuturile ocupate de arieni si de reptilo-arieni. Alti „fii ai lui Dumnezeu” i-au inclus pe Mithra sau Mithras, zeul pre-crestin romano-persan, iar în Grecia si Asia Mica pe Dionisos si Bahus. Toti acestia au fost fii ai lui Dumnezeu care au murit pentru iertarea pacatelor noastre, nascuti din mame fecioare, si datele de nastere ale tuturor au fost pe… 25 decembrie! Mithra a fost crucificat, dar s-a ridicat din morti pe data de 25 martie – de Pasti! Initierile în misterele lui Mithra aveau loc în pesteri împodobite cu semnele Capricornului si Racului, care simbolizau solstitiile de iarna si de vara, respectiv punctul cel mai jos si cel mai înalt de pe cer al soarelui. Mithra era ilustrat adeseori ca un leu înaripat, simbol al soarelui folosit si la ora actuala de societatile secrete. Referirile la leu si la „lovitura cu laba a leului” care se fac în obtinerea gradului de maestro mason îsi au originea în acelasi simbolism al scolilor misterelor. Initiatii în ritul lui Mithra erau numiti lei si erau marcati pe frunte cu crucea egipteana. Initiatilor de gradul întâi li se punea pe frunte o coroana din aur, care reprezenta sinele lor spiritual. Aceeasi coroana, care simbolizeaza razele soarelui, apare pe capul Statuii Libertatii din Portul New York. Toate aceste ritualuri sunt vechi de mii de ani, din perioada Babilonului si a legendelor lui Nimrod, ale Semiramidei si ale lui Tammuz (versiunea corespondenta a lui Iisus). Mithra era considerat zeul-soare sau Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru a salva umanitatea si pentru a-i darui viata eterna. Unul din simbolurile clasice ale lui Mithra a fost leul cu un sarpe încolacit în jurul trupului sau, care tine cheile cerului. Acest simbolism sta la baza legendei Sfântului Petru care tine cheile Raiului. Petru era numele Marelui Preot în scoala misterelor din Babilon. Dupa ce initiatul în misterele lui Mithra încheia ritualul, membrii cultului mâncau pâine si vin, convinsi ca se hranesc cu trupul si sângele lui Mithra. La fel ca o întreaga lista de zei pre-crestini, Mithra a fost vizitat la nastere de trei întelepti care i-au adus daruri de aur, tamâie si smirna. Acelasi lucru l-a afirmat Platon despre maestrul sau, Socrate, în Grecia antica.

Crestinismul nu este altceva decât o religie pagâna a soarelui, a carei adorare este condamnata de crestinism! Este simultan si o religie a astrologiei, desi chiar Papa condamna aceasta stiinta ca fiind opera „diavolului”! Ia-ma la tine, Doamne, caci aici jos e o nebunie! Desigur, ierarhia bisericii stie foarte bine aceste lucruri. Ce nu doresc ei este sa stim si noi! Cultul misterelor lui Mithra s-a raspândit din Persia pâna în Imperiul Roman si la un moment dat aceasta doctrina putea fi gasita pretutindeni în Europa. Actualul sediu al Vaticanului din Roma a fost unul din locurile sacre ale adeptilor lui Mithra, iar imaginea si simbolurile acestuia au fost gasite cioplite în stânci si pe tablite din piatra în toate provinciile occidentale ale fostului imperiu roman, inclusiv în Germania, Franta si Britania. Crestinismul si biserica romano-catolica au la baza cultul lui Mithra (Nimrod), regele-soare persan-roman, al carui echivalent indian anterior a fost Mitra. Tammuz sau Adonis, adorat în Babilonia si Siria, s-a nascut de asemenea la miezul noptii de 24 decembrie. Toti acestia au fost „fii ai lui Dumnezeu”.

Horus a fost „fiul” lui Dumnezeu în Egipt. El a derivat din babilonianul Tammuz, fiind la rândul sau o sursa de inspiratie pentru Iisus. Implicatiile sunt devastatoare pentru credibilitatea bisericii crestine: Iisus a fost Lumina Lumii. Horus a fost Lumina Lumii. Iisus a afirmat ca este calea, adevarul si viata. Horus a afirmat si el ca este adevarul si viata. Iisus s-a nascut în Betleem, „casa pâinii”. Horus s-a nascut în Annu, „locul pâinii”. Iisus a fost Pastorul cel Bun. Horus a fost si el Pastorul cel Bun. Sapte pescari au urcat în barca, alaturi de Iisus. Tot sapte adepti au urcat în barca lui Horus. Iisus a fost considerat Mielul lui Dumnezeu. Horus a fost considerat si el Mielul lui Dumnezeu. Iisus este identificat cu crucea. Horus a fost si el identificat cu crucea. Iisus a fost botezat la vârsta de 30 de ani. Horus a fost botezat si el la vârsta de 30 de ani. Iisus a fost copilul unei fecioare, pe nume Maria. Horus a fost si el copilul unei fecioare, pe nume Isis. Nasterea lui Iisus a fost marcata de o stea. Nasterea lui Horus a fost si ea marcata de o stea. Iisus a predicat în templu la vârsta de 12 ani. Horus a predicat si el în templu la vârsta de 12 ani. Iisus a avut 12 discipoli. Horus a avut 12 adepti. Iisus a fost considerat luceafarul de dimineata. Horus a primit si el acelasi nume. Iisus a fost tentat pe un munte de Satan. Horus a fost tentat pe un munte de Set. Iisus este considerat „judecatorul celor morti”. Si în aceasta privinta are numerosi competitori. Acelasi lucru s-a afirmat anterior despre Nimrod, Krishna, Buddha, Ormuzd, Osiris, Aeacus si altii. Iisus este numit Alfa si Omega, cel dintâi si cel din urma. La fel au fost numiti însa si Krishna, Buddha, Lao-kiun, Bahus, Zeus si altii. Lui Iisus i se atribuie miracole precum vindecarea bolnavilor si ridicarea din morti. Aceleasi lucruri le-au facut însa Krishna, Buddha, Zoroastru, Bochia, Horus, Osiris, Serapis, Marduk, Bahus, Hermes si altii. Iisus s-a nascut dintr-o linie genealogica regala. La fel si Buddha, Rama, Fo-hi, Horus, Hercule, Bahus, Perseu si altii. Iisus s-a nascut dintr-o fecioara. La fel si Krishna, Buddha, Lao-kiun sau Lao-tse, Confucius, Horus, Ra, Zoroastru, Prometeu, Perseu, Apolo, Mercur, Baldur, Quetzalcoatl si foarte multi altii.

S-a spus ca Iisus va renaste din nou. Ma tem ca cerul va fi destul de aglomerat, caci la fel s-a spus si despre Krishna, Vishnu, Buddha, Qeutzalcoatl, si altii. „Steaua” de la nasterea lui Iisus nu este decât o alta legenda pe care o regasim într-o multitudine de mituri, mergând cel putin pâna la povestea babiloniana a lui Nimrod, care a vazut într-un vis o stea stralucitoare ridicându-se deasupra orizontului. Ghicitorii i-au spus ca aceasta prezice nasterea unui copil care va deveni un mare print. Toate aceste povesti reprezinta reciclarea aceluiasi mit. Iisus este un personaj mitologic.

VA URMA... CITESTE.

Coloana de piatra care prezinta zeul-soare al fenicienilor, Bel sau Bil, înconjurat de un halou reprezentând razele soarelui. Aceasta este maniera în care este prezentat si Iisus, care a fost de asemenea un simbol al soarelui.

Personajul inventat numit Iisus a fost un zeu solar… Lumina Lumii. Aceeasi expresie: Lumina Lumii, a fost folosita de arieni-fenicieni pentru a-l simboliza pe „adevaratul Dumnezeu unic”, Soarele, cu mii de ani înainte de pretinsa nastere a lui Avraam, cel considerat astazi creatorul conceptului de Dumnezeu unic. Fenicienii îsi simbolizau si ei Dumnezeul unic pe „o cruce unica”. Crestinii îl portretizeaza pe Christos cu un halou în jurul capului. Aceasta este exact maniera în care reprezentau fenicienii razele soarelui în jurul capului zeului lor solar, Bel sau Bil, asa cum arata coloana feniciana din piatra datând din secolul IV î.Ch.. Soarele era esenta religiei egiptene. La amiaza, când el se afla la apogeul „calatoriei” sale zilnice, egiptenii se rugau „Celui Preaînalt”. Mamele fecioare asociate cu toti acesti zei solari au purtat de-a lungul timpului diferite nume, de la regina Semiramida si Ninkharsag pâna la Isis, simbolul egiptean al fortei creatoare feminine fara de care nimic n-ar putea exista, nici chiar soarele. În timp, numele fostilor „zei” extraterestri au devenit concepte si simboluri ezoterice, care au primit diferite nume, în functie de era si de cultura. Acelasi lucru s-a întâmplat si în cazul Evangheliilor. Horus a devenit Iisus, iar Isis s-a transformat în Maria, mama fecioara a lui Iisus – Soarele. Maria este întotdeauna pictata tinându-l în brate pe pruncul Iisus, dar si aceasta imagine este doar o repetare a portretelor egiptene ale lui Isis care îl tine în brate pe pruncul Horus. Toti acesti oameni nu au existat în realitate. Ei nu reprezinta altceva decât niste simboluri. Isis a devenit asociata cu semnul astrologic al Fecioarei. La fel si Maria. Titlurile date lui Isis, de „Stea a marilor” si „Regina a cerului”, i-au fost acordate mai târziu si Mariei, ambele ipostaze avându-si originea în Babilon, unde regina Semiramida era numita „Regina cerului”.

Crestinismul si iudaismul nu sunt altceva decât niste religii babiloniene.

Isis

Maria cu pruncul? Nu. Aceasta este maniera în care si-o reprezentau egiptenii pe Isis cu pruncul Horus în brate. Daca am fi trait în Babilon, aceasta ar fi fost probabil imaginea reginei Semiramida cu pruncul Tammuz.

În întreaga lume regasim aceleasi religii si ritualuri ale soarelui: în Sumer, Babilon, Asiria, Egipt, Insulele Britanice, Grecia, Europa în general, Mexic si America Centrala, Australia… pretutindeni. Aceasta a fost religia universala inspirata de aceeasi sursa extraterestra cu mii de ani înaintea crestinismului. Adorarea soarelui si a focului a fost esenta religiilor indiene, festivalurile acestora marcând ciclul anual al soarelui. Legenda lui Iisus prezinta aceleasi referiri la astrologie si la simbolismul scolilor misterelor. Coroana de spini este ea însasi un simbol al razelor soarelui, la fel ca si coroana de pe capul Statuii Libertatii din Portul New York. Crucea este de asemenea un simbol astrologic al soarelui, asa cum am aratat anterior, când am vorbit de crucea care împarte cercul astrologic. Leonardo da Vinci, Marele Maestru al Prioriei Sionului (de la Sion = Sun = Soare) a folosit acelasi simbolism în faimoasa sa pictura a Cinei cea de Taina. El i-a împartit pe cei 12 discipoli în patru grupe de câte trei, cu Iisus, „Soarele”, în centru. Avem din nou de-a face cu un simbol astrologic pictat de un initiat de rang înalt al societatilor secrete si al scolilor misterelor care cunosteau adevarul. Nu este exclus ca Da Vinci sa îl fi pictat pe unul din discipoli ca femeie, pentru a face astfel trimitere la divinitatea feminina Isis, Barati sau Semiramida. Simbolul acestei forte feminine a devenit litera „M”, de la Maria sau Madonna (Semiramida). Se crede ca Iisus s-a nascut pe data de 25 decembrie, data pe care crestinii au preluat-o din traditia lui Sol Invictus (Soarele Invincibil), din motive pe care le-am explicat deja. Se afirma de asemenea ca a murit de Pasti, pe o cruce. Este aceeasi poveste antica, reluata la infinit. Egiptenii si l-au reprezentat pe Osiris întins pe o cruce, ca un simbol astrologic. În viziunea anticilor, soarele are nevoie de trei zile pentru a învia din „moartea” pe care o sufera pe data de 21/22 decembrie. De câte zile a avut nevoie Iisus, potrivit Evangheliilor, pentru a „învia” din morti? De trei! De tot atâtea a avut nevoie si Fiul babilonian al lui Dumnezeu, Tammuz, pentru a învia din morti. Iata cum descrie Evanghelia lui Luca ce s-a întâmplat atunci când Iisus (Soarele) a murit pe cruce: „Si era pe la orele sase, când s-a lasat un întuneric asupra pamântului, care l-a acoperit pâna la orele noua. Si soarele s-a întunecat…”. (Luca 23: 44, 45) Fiul/Soarele murise, deci asupra pamântului s-a lasat întunericul. Si câte ore a durat acest întuneric? Trei. Aceeasi poveste despre întunericul care s-a lasat asupra pamântului au spus-o despre Krishna hindusii, despre Buddha budistii, despre Hercule grecii, despre Quetzalcoatl mexicanii, etc., etc., cu mult timp înainte de Iisus. Când a murit, Iisus a „coborât în iad”, la fel cum au procedat anterior Krishna, Zoroastru, Osiris, Horus, Adonis/Tammuz, Bahus, Hercule, Mercur, si asa mai departe. Dupa cele trei zile, el s-a ridicat din morti, la fel ca si Krishna, Buddha, Zoroastru, Adonis/Tammuz, Osiris, Mithra, Hercule si Baldur. Iisus a fost crucificat simbolic de Pasti deoarece acesta reprezinta momentul echinoctiului de primavara, când Soarele (Iisus) intra în semnul astrologic al Berbecului, al lui Ram sau… al mielului. Mielul pomenit în Cartea Revelatiei reprezinta acelasi simbol. În jurul anului 2200 î.Ch., grupul cunoscut sub numele de Preotii lui Melchisedek au început sa-si confectioneze sorturile din lâna de miel, traditie continuata astazi de expresia moderna a Fratiei, francmasonii. Pastele sau echinoctiul este momentul în care soarele triumfa asupra întunericului, îndreptându-se catre acea perioada din an când ziua devine mai lunga decât noaptea. Lumea este restaurata astfel prin puterea Soarelui în momentul renasterii acestuia, motiv pentru care echinoctiul de primavara era unul din evenimentele cele mai sacre ale religiei egiptene. Regina Isis era portretizata adeseori cu un cap de berbec, pentru a simboliza astfel abundenta specifica primaverii, marcata de intrarea în zodia Berbecului. Sarbatoarea Pastelui era la fel de importanta pentru primii crestini ca si data de 25 decembrie. Legenda lui Mithra afirma ca acesta a fost crucificat si a înviat din morti pe data de 25 martie. La ora actuala, data Pastelui nu mai este fixata în prima zi a zodiei Berbecului, dar simbolismul ramâne acelasi. Ziua religioasa a saptamânii crestine este… duminica (n.n. Sunday în limba engleza), adica SUN-day, ziua soarelui. Bisericile crestine sunt orientate de la est la vest, altarul fiind situat întotdeauna catre est. Altfel spus, credinciosii privesc inevitabil catre directia din care rasare soarele. Nici chiar ouale de Pasti sau chiflele fierbinti marcate cu cruce nu reprezinta o traditie crestina. Ouale vopsite erau considerate ofrande sacre în Egipt si Persia, printre altele.

Ce ironie, (N. Tr. În limba engleza, son (fiu) si sun (soare) se pronunta la fel.

Când te gândesti ca autoritatile de la Westmintster Abbey au tinut o dezbatere publica, întrebându-se daca e cazul sa mentina traditia pomului de Craciun, dar fiind ca acesta reprezinta un simbol pagân! Pai… întreaga religie este pagâna!

„Cina cea de Taina” de Leonardo da Vinci. Priviti felul în care este simbolizat Iisus ca un soare si maniera în care sunt împartiti discipolii în patru grupe de câte trei – cele 12 semne ale zodiacului. Aceasta este versiunea picturala a cercului astrologic împartit de cruce pe care am vazut-o mai devreme.

VA URMA... CITESTE.

Alaturi de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus si a nenumaratilor sai predecesori include de asemenea simbolismul initierii din scolile misterelor.  Crucea ca simbol religios poate fi întâlnita în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa si din America Centrala si de Sud. Roata Budista a Vietii alcatuita din doua cruci suprapuse si pasarile cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumarate logouri, însemne ale armatei si insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamana cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnati disidentii politici în Imperiul Roman, dar si simbolul zeului druid Hu. Este folosita si astazi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vietii” era folosita de egipteni si avea un arc de cerc adaugat deasupra. Atât Crux Ansata cât si crucea Tau au fost gasite pe diferite statui si alte opere de arta din întreaga America Centrala. Era asociata cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblema pentru zeii apei, despre care spuneau ca le-au adus civilizatia. Apropo, despre Naga-si, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea ca traiesc în apa. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanitatii este un alt simbol stravechi. Religiile indiene aveau o traditie a  mântuitorului crucificat cu secole înaintea aparitiei crestinismului, traditie care s-a nascut la arienii din Muntii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustratii batut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune ca a venit din mare purtând o cruce si a fost reprezentat la rândul lui tintuit pe o cruce. În simbolismul scolilor misterelor, crucea de aur simbolizeaza iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obisnuit reprezinta smerirea, iar crucea din lemn aspiratia. Cea din urma este asociata de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate tintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Exista mistere pagâne în care adeptul era legat de o cruce sau asezat pe un altar în forma de cruce, care simboliza moartea trupului, adica a lumii formelor fizice si a dorintelor, precum si trezirea sinelui spiritual. Batutul cuielor si curgerea sângelui sunt alte simboluri ale scolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezinta o alegorie, un  eveniment mitologic cu semnificatii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie sa lase impresia ca s-a petrecut. Ce putem spune însa despre învierea din morti a lui Iisus? Iata ce afirma Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresata corintenilor:

„Daca nu este o înviere a mortilor, nici Christos nu a înviat, si daca Christos nu a înviat, atunci într-adevar este zadarnica propovaduirea noastra si este zadarnica si credinta voastra. Ba înca suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit cu privire la Dumnezeu ca l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, daca este adevarat ca mortii nu învie”.

(1 Corinteni 15: 13-16)

Altfel spus, el afirma ca daca Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morti, nu ar fi existat nici o baza pentru religia crestina. În acest caz, ma tem ca aceasta religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezinta numeroase contradictii, caci fiecare relateaza istoria originala într-o maniera diferita, sau îi schimba scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezinta decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile stravechi. Cu mult timp înainte de aparitia crestinismului, persanii aveau un ritual în care un tânar aparent mort era readus la viata. El era numit Mântuitor si se spunea ca suferintele sale au contribuit la salvarea poporului. Preotii supravegheau mormântul pâna la miezul noptii de echinoctiu, dupa care strigau: „Bucurati-va, o, initiati sacri, caci Dumnezeul vostru a înviat din morti! Moartea si suferintele lui v-au mântuit!” Aceeasi poveste circula în Egipt în legatura cu Horus, sau în India în legatura cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirma ca atunci când se va întoarce pe pamânt, Iisus va reveni calare un nor. Cine rasare însa dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizeaza întunericul în care a coborât soarele înainte de renasterea lui si aproape toate initierile din scolile misterelor se fac în pesteri, încaperi subterane sau spatii întunecate. Chiar si povestea sulitei care a strapuns soldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezinta un simbol al scolilor misterelor. Legenda crestina afirma ca sulita a fost aruncata de un centurion roman orb pe nume Longinus si ca sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia si i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu si si-a petrecut restul vietii spargând idoli pagâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil sa fii centurion roman daca erai orb, caci nu ti-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regasim aceasta poveste simbolica si în alte versiuni anterioare. De pilda, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost strapuns de o sulita din vâsc aruncata de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numerosi mântuitori pagâni. Scandinavii au consacrat aceasta zi zeului Hod, iar crestinii au proclamat-o mai târziu sarbatoarea „Binecuvântatului Longinus!” Sa mori de râs, nu alta!

VA URMA... CITESTE.

Simbolul pestelui este o alta tema care transpare în toate Evangheliile si care reprezinta un simbol al lui Nimrod/Tammuz, tatal si fiul din religia babiloniana. Un alt motiv pentru care Iisus a fost reprezentat ca un peste ar putea avea legatura cu semnul astrologic al Pestilor. Se presupune ca în jurul datei când s-a nascut Iisus pamântul a intrat în casa astrologica a Pestilor. S-a nascut astfel o noua era, iar Iisus ar fi putut fi simbolul ei.

La ora actuala intram într-o alta era, cea a Varsatorului, potrivit legii miscarii de precesiune a axei pamântului. Când Biblia vorbeste despre „sfârsitul lumii”, avem din nou de-a face cu o traducere gresita. Cuvântul grecesc aeon a fost tradus prin lume, dar el înseamna mai degraba era sau epoca, nu lume. Prin urmare, nu ne aflam în fata unui sfârsit al lumii, ci al unei epoci, Era Pestilor, care a durat 2160 de ani.

Crestinismul nu a înlocuit religiile pagâne, caci este el însusi o religie pagâna. Persanii, care si-au mostenit credinta de la sumerieni, egipteni si babilonieni, cunosteau simbolurile botezului, confirmarii, iadului si raiului, al îngerilor luminii si întunericului si al îngerului cazut. Toate aceste simboluri au fost preluate mai târziu de crestinism, care a pretins ca îi apartin în exclusivitate. În timpul presupusei vieti a lui Iisus, Fratia eseniana îsi avea sediul la Qumran, pe coasta de nord a Marii Moarte, sau cel putin asa ni se spune. Cercetarile lui Brian Desborough demonstreaza ca acest loc era în acele vremuri o colonie de leprosi si ca esenienii au trait ceva mai departe de-a lungul coastei, într-un loc mult mai potrivit. Manuscrisele de la Marea Moarta, gasite în pesterile de lânga Qumran în anul 1947, le-au permis cercetatorilor sa cunoasca mai bine modul de viata si credinta esenienilor, cu toata opozitia autoritatilor, care nu doresc ca adevarul sa iasa la iveala, punând sub semnul îndoielii versiunea oficiala a istoriei.

Manuscrisele au fost ascunse de romani în timpul revoltei iudeilor din jurul anului 70, care a fost înecata în sânge. Au fost descoperite circa 500 de manuscrise ebraice si aramaice, care includ texte din Vechiul Testament, printre care si o copie integrala a Cartii lui Isaia cu câteva secole mai veche decât cea inclusa în Biblie. Exista sute de documente care descriu obiceiurile esenienilor si modul lor de organizare. Ele confirma ca esenienii erau fanatici care respectau inventiile levite din Vechiul Testament în litera, nu în spiritul lor. Ei îi priveau pe toti cei care nu gândeau la fel ca ei ca pe niste dusmani si se opuneau vehement ocupatiei romane. Esenienii erau ramura palestiniana a unei secte egiptene înca si mai extremista, numita Therapeutae („Vindecatorii”, de unde se trage si cuvântul modern terapie). Au mostenit cunoasterea secreta din Egipt si din întreaga lume antica. Therapeutae si esenienii foloseau în egala masura simbolul lui „messeh”, crocodilul „draconian” al Egiptului, cu a carui grasime erau unsi faraonii sub autoritatea Curtii Regale a Dragonului. Esenienii aveau o cunoastere profunda a remediilor, inclusiv a celor halucinogene, folosite în initierile scolilor misterelor si pentru a intra în stari modificate de constiinta. Proprietatile „ciupercilor sacre” sau ale „plantelor sfinte” faceau într-o asemenea masura parte integranta din viata organizatiilor secrete încât preotii evreiesti purtau chiar o boneta în forma de ciuperca, confirmând astfel importanta acestei plante. Aveau chiar ritualuri speciale de pregatire si folosire a ciupercilor. Pâna si ciupercile capatau conotatii legate de „Fiul lui Dumnezeu” (dar ce simbol nu capata asemenea conotatii?), fiind asociate cu ciclul solar. Ele erau culese cu mare devotiune înainte de rasaritul soarelui, numeroase simboluri ale acestui ritual putând fi gasite în Biblie si în alte texte antice. Ca de obicei, folosirea ciupercilor sacre si a altor remedii, ca si cunoasterea secreta legata de proprietatile lor, proveneau din cultura anterioara a Sumerului. Therapeutae aveau o universitate înfloritoare în Alexandria, de unde îsi trimiteau misionari pentru a crea noi ramuri si filiale în întregul Orient Mijlociu. Aceasta este o alta conexiune pe care o putem stabili cu Egiptul si cu scolile misterelor.

Esenienii erau adepti ai lui Pitagora, filozoful si matematicianul grec care era un initiat de rang înalt atât al scolii egiptene a misterelor cât si al celei grecesti. Potrivit celui mai faimos istoric al vremii, Josephus, esenienii trebuiau sa jure ca vor pastra secrete numele puterilor care conduc universul. Acest secret era una din legile tuturor scolilor misterelor. Esenienii-Therapeutae practicau ritualuri extrem de asemanatoare botezului crestin de mai târziu si obisnuiau sa marcheze fruntile initiatilor cu o cruce. Acesta era simbolul iluminarii indicat în Cartea lui Ezechiel din Vechiul Testament, fiind folosit si în initierile misterelor lui Mithra si ale altor zei solari ai vremii. Esenienii priveau cu dezgust functiile corporale naturale, inclusiv sexul, fiind si în aceasta privinta precursorii Bisericii Romane, care avea sa absoarba multe din credintele, terminologia si practicile lor. Doua manuscrise de la Marea Moarta, unul în ebraica si celalalt în aramaica, contin ceea ce am putea numi niste horoscoape, care atesta convingerea ca miscarile planetelor influenteaza caracterul si destinul omului. Esenienii practicau astrologia, al carei simbolism poate fi gasit în toate cele patru Evanghelii si în Vechiul Testament. Primii crestini, care erau urmasii esenienilor-Therapeutae, faceau acelasi lucru, la fel ca si romanii si celelalte natiuni pagâne din jurul Iudeii. Scriitorul Philo, care a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus, afirma în lucrarea sa, “Tratat despre viata contemplativa”, ca atunci când Therapeutae se rugau lui Dumnezeu, ei se întorceau catre soare, dar si faptul ca acestia studiau scripturile sacre pentru a le descoperi semnificatiile (codurile) ascunse. Adauga de asemenea ca ei meditau asupra secretelor naturii, ascunse în aceste carti sacre sub valul alegoriilor. Exact în acest fel este scrisa Biblia. La ora actuala, acest limbaj secret este folosit în logo-uri, însemnele armelor si pe steaguri, precum si în alte însemne ale companiilor si altor organizatii controlate de Fratie.

VA URMA... CITESTE.

Tot în legatura cu esenienii poate fi pusa si existenta unei societati secrete care se regaseste atât în Vechiul cât si în Noul Testament, numita secta nazaritilor sau a nazarinenilor. Se spune ca anumite personaje din Vechiul Testament, precum Moise sau Samson, ar fi fost membri ai acestei grupari, la fel ca si Iisus din Noul Testament, fratele sau Iacov, Ioan Botezatorul si Sfântul Pavel. Faptele Apostolilor fac urmatoarea afirmatie în legatura cu Pavel: „Am descoperit ca omul acesta este o ciuma; pune la cale razvratiri printre toti iudeii de pe tot pamântul si este mai-marele partidei nazarinenilor”. Desi nici unul din aceste personaje nu a existat cu adevarat, simbolismul nazarinean face trimitere la o conexiune cu o societate secreta, care se regaseste în întreaga Biblie. Esenienii si nazarinenii par sa fie ramuri diferite ale aceleiasi secte. Potrivit istoricului iudeu Josephus, esenienii purtau robe albe, în timp ce nazarinenii purtau robe negre, la fel ca si preotii lui Isis din Egipt.

Negrul este culoarea Fratiei Babiloniene care a manipulat întreaga istorie a umanitatii. Nu întâmplator, el a devenit culoarea asociata cu autoritatea (priviti robele judecatorilor si ale avocatilor) si cu moartea. Reprezinta de asemenea culoarea traditionala a meseriei de profesor, caz în care robei negre i se adauga tichia cilindrica având deasupra un dreptunghi, un alt simbol francmason renumit. Cel mai mare miracol al lui Iisus trebuie sa fi fost însa însasi originea sa, caci Nazaretul nu exista deloc la vremea respectiva. Probabil ca el a spus: „Sa fie Nazaretul! Si s-a facut Nazaretul”. În realitate, acest nume nu apare în nici una din hartile detaliate ale romanilor si nu este pomenit în nici o carte, scriere sau document al vremii. Cu siguranta, Iisus nu avea legatura cu o localitate numita Nazaret, ci cu societatea secreta a nazarinenilor. Esenienii-Therapeutae-nazarinenii reprezinta puntea de legatura între Vechiul Testament, Noul Testament si aparitia crestinismului. Primii crestini au fost numiti nazarineni înainte de a fi numiti crestini. Ritualurile Fratiei Nazarinene pot fi regasite cu usurinta în cele ale Bisericii crestine de astazi. Astfel, nazarinenii purtau robe negre, la fel ca si majoritatea clericilor crestini. La Qumran se obisnuia sa se practice baia rituala pentru spalarea „pacatelor”, traditie care s-a transformat în botezul crestin. În timpul slujbelor obisnuiau sa manânce pâine si sa bea vin, traditie care se regaseste în misa catolica. W. Wynn Westcott a fost fondatorul Ordinului Satanic al Golden Dawn, din Anglia, care avea sa joace un rol important în venirea la putere a lui Adolf Hitler si a nazistilor. El stia din interior întreaga poveste si a afirmat în lucrarea sa, Masonul magic, ca francmasonii de astazi se trag din esenieni si din alte grupuri similare din antichitate. Cuvântul modern prin care îi desemneaza arabii pe crestini este nasrani, în timp ce Coranul musulman foloseste termenul de nasara sau nazara. Aceste cuvinte îsi au originea în termenul ebraic nozrim, care a derivat din expresia nozrei ha-Brit – Pastratorii Conventului (Contractului). Aceasta expresie era folosita în perioada de timp atribuita vietii lui Samuel si lui Samson din Vechiul Testament. Samuel este prezentat ca un lider levit, adica al gruparii care a pus la cale întreaga schema a Bibliei-Talmudului, sub atenta supraveghere a Fratiei Babiloniene. Conventul este sinonim cu Marea Opera francmasona a tuturor timpurilor, respectiv cu Agenda de preluare a controlului planetar de catre reptilieni.

Liniile genealogice („poporul ales” de zei) si cunoasterea secreta sunt simbolizate de „vinul” si de „viile” pomenite în Biblie si în nenumarate alte texte si gravuri ale vremii. Vechiul Testament vorbeste de „Vinul pe care l-ai adus din Egipt”. Tot aici ni se spune ca: „Via Domnului Ostirilor este Casa lui Israel, iar planta placuta lui sunt oamenii lui Iuda”. Convingerea mea ferma este ca linia genealogica implicata aici nu se refera la casa regala a lui David. La urma urmei, acesta nici macar nu a existat, lucru care confirma aceasta concluzie. Simbolismul vinului îsi are, ca de obicei, originea în Babilon si în Egipt. În scolile grecesti ale misterelor, zeii solari erau Bahus si Dionisos, cei doi patroni ai viilor. De ce anume depind strugurii pentru a se coace, mai presus decât orice alta planta? De soare. Vinul si linia genealogica a lui Iisus sunt doua teme care se amesteca cu simbolismul solar, facând referire clara la liniile genealogice regale si preotesti ale reptilienilor Anunnaki. O alta tema abordata de Noul Testament este nunta din Cana. Nici aceasta nu a fost o nunta reala, ci un simbol al fuziunii soarelui cu pamântul, adica a zeului cu zeita. În tinutul Canaan se obisnuia ca primavara sa se sarbatoreasca anumite rituri sexuale si de fertilitate numite „Festivalul casatoriei din Canaan”. La aceasta nunta simbolica din Cana, Iisus a transformat apa în vin. Cele doua elemente de care au nevoie strugurii pentru a se coace si pentru a putea fi transformati în vin sunt apa pamântului si caldura soarelui. Bahus, fiul grec al lui Zeus si al fecioarei Semele, este un alt personaj mitic care a transformat apa în vin. Au existat de asemenea ritualuri eseniene legate de vin si de apa. Esenienii, Therapeutae si gnosticii erau implicati în tot felul de ritualuri secrete, iar povestea lui Iisus nu este altceva decât o alegorie alcatuita din tot felul de simboluri asociate cu soarele, astronomia, astrologia, liniile genealogice, cunoasterea secreta si ritualurile si numele folosite de scolile misterelor. La fel ca si Vechiul Testament, Noul Testament este un amestec de fapte reale si imaginare (acestea din urma mult mai numeroase), care contine o sumedenie de coduri si simboluri intercalate într-o naratiune care nu poate conduce decât la confuzie si ratacire daca este luata literal. Acest lucru transpare în fraza repetata obsesiv în Noul Testament: „Cine are urechi de auzit sa auda”. Cine este initiat în cunoasterea secreta sa înteleaga ce este de înteles. Cât despre ceilalti, care nu sunt initiati, lasati-i sa creada în prostiile astea.

Nu exista dovezi credibile si incontestabile ale existentei unui personaj istoric numit Iisus, nici de natura arheologica, nici scrise – nimic. La fel stau lucrurile si în ceea ce îi priveste pe Solomon, Moise, David, Avraam, Samson si nenumarate alte „vedete” biblice. Singurele texte pe care ne putem baza sunt cele levite si  diferitele versiuni ale Evangheliilor. Cât de disperati trebuie sa fi fost manipulatorii daca au încercat sa introduca o referinta la Iisus în opera istoricului „iudeu” Josephus, încercând sa demonstreze astfel realitatea unei contrafaceri… Exista mai mult de 40 de scriitori care au scris cronici despre evenimentele petrecute în aceasta perioada de timp în Iudeea, dar care nu fac nici o mentiune la Iisus. Sa nu existe chiar nici o referire la un om ca el, dupa tot ce se presupune ca a facut? Philo a trait în perioada atribuita vietii lui Iisus si a scris o istorie a iudeilor care a acoperit integral aceasta perioada. A locuit chiar în Ierusalim în anul în care ar fi trebuit sa se nasca Iisus si când Irod ar fi trebuit sa dea ordinul de ucidere a copiilor cu vârste de pâna la doi ani; si totusi, nu face nici o referire la acest eveniment. S-a aflat în Ierusalim când Iisus ar fi trebuit sa îsi faca intrarea triumfala în oras, apoi sa fie crucificat si sa se ridice din morti a treia zi. Ce credeti ca spune Philo despre aceste evenimente? Nimic. Nici un cuvânt. Nici celelalte documente romane ale vremii sau textele scriitorilor greci ori alexandrieni care cunosteau foarte bine perioada si tinutul respectiv nu mentioneaza nimic despre aceste lucruri.

De ce? Pentru simplul motiv ca ele nu s-au petrecut. Întreaga legenda a lui Iisus este o poveste simbolica, împanata de coduri si simboluri ezoterice si astrologice, cu scopul de a crea o noua religie-închisoare pentru mase, pornind de la aceeasi simbolistica a Fratiei Babiloniene.

Rasa umana a fost amagita din nou. A câta oara?

Sursa: libercugetatorul.info

CÂNEPA PENTRU FIBRE

Amplasarea: pe terenuri plane, nivelate, neinfestate cu buruieni perene si uniforme ca fertilitate.

Rotatia: se cultivă după leguminoase pentru boabe, graminee furajere si cereale păioase, cartof timpuriu. Nu se cultivă după plante recoltate târziu sau erbicidate cu triazine. La rândul ei cânepa este o excelenta plantă premergătoare pentru majoritatea culturilor agricole.

Fertilizare: cânepa pentru fibre este o mare consumatoare de elemente fertilizante. Gunoiul de grajd se aplică numai plantei premergătoare. Aplicat direct culturii de cânepă pentru fibră creează neuniformităti în cresterea si dezvoltarea plantelor.
Dozele de îngrăsăminte chimice se stabilesc în functie de fertilitatea naturală a solului, productia estimată a se obtine, dozele de gunoi aplicate la cultura premergătoare. Orientativ dozele de îngrăsăminte pentru cultura de cânepă pentru fibre sunt de: 80-120kg/ha N, 60-80kg/ha P2O5 si 60kg/ha K2O. Fosforul si potasiul se aplică sub arătura de bază iar azotul în primăvară sub primele lucrări de pregătire a patului germinativ.

Lucrările solului constau în: dezmiristirea la 8-12 cm imediat după recoltarea plantei premergătoare, arătura de bază la 20-25 cm, lucrări de întretinere si nivelare a arăturii până la intrarea în iarnă. Pregătirea patului germinativ se face odată cu desprimăvărarea. Ultima lucrare pentru pregătirea patului germinativ se face cu 2-3 zile înainte de semănatul cu combinatorul. Sub lucrările de pregătire a patului germinativ se aplică îngrăsământul cu azot.

Sământa si semănatul: sământa trebuie să provină din loturi certificate, cu indici de calitate superiori: P>98%, MMB>18g, G>80%. Sământa trebuie sa provină din recolta anului anterior.

Epoca de semănat: când la adâncimea de 5cm în sol se realizează minim 5ş C timp de câteva zile consecutiv. Calendaristic, cânepa pentru fibră se seamănă între 25 martie si 10 aprilie - semănatul mai timpuriu favorizează cresterile vegetative ale plantelor de cânepă.
- densitatea: 400-450 b.g/mp pentru care în functie de indicii de calitate se utilizează 80-110kg de sământă;
- distanta de semănat între rânduri: 12,5cm si se realizează cu semănătoarea de cereale;
- adâncimea de semănat: 3-5cm;
Semănătoarea va fi echipată cu grapă lantată.

Lucrări de îngrijire: cânepa pentru fibră are nevoie de un număr mic de lucrări de îngrijire - tăvălugirea imediat după semănat pentru a pune sământa în contact cu solul.

Combaterea dăunătorilor: molia cânepei (grapholita delineana) se aplică prin 2 tratamente - primul la avertizare, al doilea cu două săptămâni înainte de înflorit. Se utilizează produse cu actiune sistematică (Sinoratox 3l/ha/tratament sau Sumithion L-100 1,5l/ha/tratament, Sumithion 50EC 1,5-2l/ha/tratament). În conditii normale de tehnologie nu sunt necesare alte lucrări de îngrijire.
Recoltarea cânepei pentru fibră se face la maturitate tehnică când plantele mascule îsi scutură ultimul polen, tulpinile au o culoare galben - verzuie iar frunzele încep să cadă.

Recoltarea se face în două faze:
Faza I: se taie plantele cu masinile J.S.K. 2, 1 sau MRC 2,4 si se lasă pe câmp pentru a se usca.
Faza II după uscare plantele se scutură de frunze si se leagă în snopi cu diametrul de 20-25cm care se transportă la topitorii.

Productiile de tulpini pot ajunge până la 9-11 t/ha iar cele de fibră de 2-3 t-ha.

Cânepa pentru sământă - Tehnologia de cultivare

CÂNEPA PENTRU SĂMÂNTĂ

Amplasarea: producerea seminţei de cânepă se face în locuri speciale, izolate ca spatiu de alte culturi de cânepă pentru ca soiul să nu se impurifice.

Rotatia: se cultivă după cereale păioase, leguminoase pentru boabe, plante furajere si unele prăsitoare. Nu se cultivă după porumb datorită atacului de ostinia. Nu se cultivă nici după floarea soarelui si tutun datorită pericolului de infestare cu lupoaie.

Fertilizare: pentru a echilibra cresterile vegetale cu cele generative se aplică doze echilibrate de azot, fosfor si potasiu. Dozele orientative sunt: N70P70K70 sau N90P70K70. Gunoiul de grajd poate fi dat si direct culturilor de cânepă dacă este fermentat si poate fi distribuit cât mai uniform: dozele 10-15 t/ha.

Lucrările solului - sunt la fel ca pentru porumb. Sub lucrările de pregătire a patului germinativ se aplică îngrăsăminte cu azot si erbicidele antimonocotiledonate Dual, Lasso 4-6 l-ha etc.

Sământa si semănatul: sământa utilizată la înfiintarea loturilor semincere trebuie să provină din loturi certificate, sământa trebuind să aibă indici biologici superiori.
- Epoca de semănat: 1-25 aprilie, loturile semincere se pot semăna cu câteva zile mai târziu decât culturile de fibră.
- Distanta de semănat: între rânduri 70 cm sau 40-50 cm în functie de dotarea fermelor cu tehnică agricolă.
- Densitatea este de 125-150 b.g./mp cu o cantitate de sământă de 15-25 kg/ha.
- Adâncimea de semănat: 3-5 cm.

Lucrările de îngrijire: spre deosebire de cânepa cultivată pentru tulpini, cânepa pentru sământă este o cultură prăsitoare.
 
Combaterea buruienilor: se face prin 1-2 prasile mecanice între rânduri sau benzi si un prăsit - plivit pe rând. Buruienile monocotiledonate si în parte cele dicotiledonate se pot combate si pe cale chimică. Se pot utiliza: Treflanul 2-4 l/ha, Dual 3-4 l/ha si Lasso 4-6 l/ha, aplicate sub lucrările de pregătire ale patului germinativ.

Combaterea dăunătorilor: molia cânepei (grapholita delineana) se aplică prin 2-3 tratamente consecutive cu insecticide sistematice (Sinoratox 3l/ha/tratament sau Sumithion L-100 1,5l/ha/tratament, Sumithion 50EC 1,5-2l/ha/tratament). Primul tratament la avertizare, al II-lea cu 2 săptămâni înainte de înflorit, iar al III-lea la începutul formării semintelor.

Recoltarea se face în mod obisnuit în 2 faze:
Faza I: se taie plantele cu masina JSK 2,1 , se asează în brazdă sau în foarfecă pe sol unde se lasă pentru uscare 7-8 zile.
Faza II: treieratul inflorescentelor se face cu combina de cereale cu cuţitul asezat în pozitie verticală. Sământa treierată se supune imediat curătării, conditionării si uscării (umiditatea de păstrare fiind sub 9%). Sământa se ambalează în saci si se depozitează în locuri uscate.

Productia de sământă variază între 400-1100 kg/ha în functie de conditiile pedoclimatice si de tehnica folosită la treierat li recoltat. Atât masinile de treierat cât si cele de sortat si conditionat trebuie să fie bine reglate si asigurate astfel încât ele să nu spargă si să nu fisureze semintele.

Sursa: canepa-romaneasca.ro - STATIUNEA DE CERCETARE - DEZVOLTARE AGRICOLA LOVRIN

It’s almost too taboo to discuss: pregnant women & marijuana. It’s a dirty little secret for women, particularly during the harrowing first trimester, who turn to cannabis for relief from nausea and stress.

Pregnant women in Jamaica use marijuana regularly to relieve nausea, as well as to relieve stress and depression, often in the form of a tea or tonic.

In the late 1960s, grad student Melanie Dreher was chosen by her professors to perform an ethnographic study on marijuana use in Jamaica to observe and document its usage and its consequences among pregnant women.

Dreher studied 24 Jamaican infants exposed to marijuana prenatally and 20 infants that were not exposed. Her work evolved into the book Women and Cannabis: Medicine, Science and Sociology, part of which included her field studies.

Most North American studies have shown marijuana use can cause birth defects and developmental problems. Those studies did not isolate marijuana use, however, lumping cannabis with more destructive substances ranging from alcohol and tobacco to meth and heroin.

In Jamaica, Dreher found a culture that policed its own ganja intake and considers its use spiritual. For the herb’s impact when used during pregnancy, she handed over reports utilizing the Brazelton Scale, the highly recognized neonatal behavioral assessment that evaluates behavior.

The profile identifies the baby’s strengths, adaptive responses and possible vulnerabilities. The researchers continued to evaluate the children from the study up to 5 years old. The results showed no negative impact on the children, on the contrary they seemed to excel.

Plenty of people did not like that answer, particularly her funders, the National Institute on Drug Abuse. They did not continue to flip the bill for the study and did not readily release its results.

“March of Dimes was supportive,” Dreher says. “But it was clear that NIDA was not interested in continuing to fund a study that didn’t produce negative results. I was told not to resubmit. We missed an opportunity to follow the study through adolescence and through adulthood.”

Now dean of nursing at Rush University with degrees in nursing, anthropology and philosophy, plus a Ph.D. in anthropology from Columbia University, Dreher did not have experience with marijuana before she shipped off for Jamaica.

She understands that medical professionals shy from doing anything that might damage any support of their professionalism, despite marijuana’s proven medicinal effects, particularly for pregnant women.

Dr. Melanie Dreher’s study isn’t the first time Jamaican ganja smoking was subjected to a scientific study. One of the most exhausting studies is Ganja in Jamaica—A Medical Anthropological Study of Chronic Marijuana Use by Vera Rubin and Lambros Comitas, published in 1975. Unfortunately for the National Institute of Mental Health’s Center for Studies of Narcotic and Drug Abuse, the medical anthropological study concluded:

Despite its illegality, ganja use is pervasive, and duration and frequency are very high; it is smoked over a longer period in heavier quantities with greater THC potency than in the U.S. without deleterious social or psychological consequences.

Source: ireadculture.com  - Author: Janelle Stone

Canadian physician Gabor Maté is a specialist in terminal illnesses, chemical dependents, and HIV positive patients.

Dr. Maté is a renowned author of books and columnist known for his knowledge about attention deficit disorder, stress, chronic illness and parental relations.

His theme at TEDxRio+20 was addiction -- from drugs to power. From the lack of love to the desire to escape oneself, from susceptibility of the being to interior power -- nothing escapes. And he risks a generic and generous prescription: "Find your nature and be nice to yourself."

In the spirit of ideas worth spreading, TEDx is a program of local, self-organized events that bring people together to share a TED-like experience. At a TEDx event, TEDTalks video and live speakers combine to spark deep discussion and connection in a small group. These local, self-organized events are branded TEDx, where x = independently organized TED event. The TED Conference provides general guidance for the TEDx program, but individual TEDx events are self-organized.* (*Subject to certain rules and regulations)