Dupa disparitia celor doua mari blocuri antagoniste si incetarea „razboiului rece”, singura amenintare cu adevarat importanta la adresa securitatii planetei o reprezinta terorismul. Atentatele comise in ultimele decenii - si in primul rand atacul de la 11 septembrie 2001, care a oripilat intreaga lume - sunt de natura sa dovedeasca uriasa putere de care acesti fanatici pot dispune. Pericolul este cu atat mai mare cu cat ei nu pot fi usor identificati, parand, pana la proba contrarie, cu nimic diferiti de oamenii din multime. Si totusi, nu este departe clipa in care pe teroristi ii va da de gol propriul creier...

Aceasta posibilitate va deveni certitudine, spera savantii, in cel mult cativa ani, Deja o echipa internationala de specialisti in neurologie a pus la punct o tehnologie eficienta, gratie careia se va putea „patrunde” in intimitatea creierului unei anumite persoane si se vor putea cunoaste intentiile ei inainte de a actiona. Cercetatorii au folosit scanari cerebrale de inalta rezolutie, pentru a identifica modele de activitate umana, inainte ca acestea sa fie transpuse in ganduri concrete, dezvaluind ce intentioneaza subiectul sa faca in viitorul apropiat. Este pentru prima oara cand savantii reusesc sa descifreze intentiile umane in acest mod. „Folosirea acestei tehnologii este ca si cum ai aprinde o torta si a-i citi cu ajutorul ei, incet-incet, inscriptiile de pe peretii unui templu antic.

Cu ajutorul scanerului, putem cauta anumite modele in functionarea creierului, identificand sentimente precum furia, frustrarea, dorinta de razbunare si citindu-le, putem oferi o imagine de ansamblu asupra intentiilor omului respectiv. Teroristii, raufacatorii, cei cu intentii necurate, vor fi tradati astfel de propriul lor creier”, sustine John-Dylan Haynes, de la Max Planck Institute for Human Cognitive and Brain Sciences, din Germania. Haynes a condus un proiect de anvergura, desfasurat pe durata a patru ani, in colaborare cu oameni de stiinta de la University College London si Oxford University.

Crime, condamnate inainte de a fi comise

      Punand in evidenta imagini ale activitatii cerebrale la oameni manati de ura, comportament violent, prejudecati rasiale etc., savantii au reusit realizarea unor „clisee”, cu ajutorul carora, prin comparatie, ei spera sa poata depista orice eventual raufacator. Imediat ce aceasta „citire a creierelor” va fi pusa la punct, ea ar putea fi folosita la interogarea criminalilor si teroristilor si chiar ar putea produce situatii similare celei din controversatul film al lui Spielberg, „Minority Report”, unde gandurile criminale erau identificate si autorii lor pedepsiti chiar inainte de a le transpune in practica!

      „Este adevarat ca aceste tehnici progreseaza pe zi ce trece si de aceea am avea nevoie de o dezbatere din perspectiva morala, etica, a utilizarii lor, caci implicatiile citirii creierelor pot fi neasteptate. Multi ar putea vedea acest lucru ca pe o incalcare flagranta a intimitatii umane. Pe de alta parte, s-ar putea produce erori judiciare si oameni care nu au comis nici o crima vor fi incarcerati sau chiar omorati, doar pentru ca aparatele, care deocamdata au o acuratete de doar 70%, indica o anumita tendinta, in gandurile lor, tendinta careia ei poate ca nu-i vor da curs niciodata”, recunoaste profesorul Haynes.

Gabriel TUDOR - magazin.ro

Este un lucru cert ca in unele tari din lume guvernele intreprind pe taram stiintific actiuni de cercetare si experimente stiintifice strict secrete, scoase la lumina la un an, doi sau patruzeci, de la declasarea lor. Uneori, desecretizarea se impune de la sine, alteori e fortata de incidente neprevazute, de investigatii mediatice ori de alta natura, de scurgerea unor informatii sau chiar de derularea unor evenimente tragice. Printre marile institutii de pe planeta implicate in pastrarea cu strictete a unor secrete esentiale pentru omenire - de natura religioasa, dar si culturala, istorica, tehnologica medicala etc. - se pare ca un rol de prim rang il ocupa Vaticanul, inima Bisericii Catolice.

In subteranele Vaticanului

      Foarte putin cunoscute de public, activitatile aplecate asupra dobandirii de informatii si a cunoasterii unor legi noi ale Universului reprezinta o parte importanta a existentei stiintifice active a celor din cetatea Vaticanului. In subteranele micului stat intins pe numai 44 de hectare, eminenti specialisti, majoritatea oameni ai bisericii, deschid usile unui secret imens. Descoperirile lor nu fac obiectul nici unui fel de publicitate, nici al vreunui rezumat care sa fi aparut in publicatii stiintifice internationale.

      Parintele Anstasio di Saporta se afla printre amintitii specialisti. Este un om de stiinta foarte capabil, dotat cu o exceptionala putere de munca. Pasionat de biologia moleculara, el s-a aratat interesat de genetica inca din preajma anului 1960. Dorea sa cunoasca totul despre celula umana si mai ales despre „miezul” ei, locul de rezidenta al moleculei de ADN, cea care contine patrimoniul genetic al fiecarui individ.

Revelatia Dolly

In consecinta, aparitia oitei Dolly (1996) nu l-a surprins pe prelat, chiar daca valorile lui morale si religioase au avut de suferit in fata acestui pericol venit din partea stiintei, Dolly fiind prima clona reusita a unui mamifer adult. Se stie ca realizarea apartine cercetatorilor Institutului Roslin din Edimburg, Scotia, condusi de dr. Ian Wilmut, moment in care parintele di Saporta se confrunta cu o problema tehnica importanta, astfel ca aceasta oaie (mielul reprezinta o tema centrala in traditia iudeo-crestina) a fost pentru el o adevarata revelatie.

      De multi ani, rezervele de relicve se micsoreaza. Tot mai multi particulari doresc sa detina asemenea obiecte, iar noile biserici - foarte numeroase - trebuie sa aiba in altar relicve sfinte, pentru a fi consacrate. Cererea este deci extrem de mare, de ordinul milioanelor, context in care di Saporta a fost solicitat sa gaseasca o posibila solutie.

Fragmente de fragmente...

      Pornind de la experimentul Dolly, preotul-savant a pus la punct apoi a testat o metoda originala de clonare a relicvelor. Pentru aceasta a folosit mici fragmente de relicve sfinte, fierte intr-un amestec de ulei si apa sfintite, timp de sapte minute. Inserate in bacterii si cu ajutorul unui curent electric, se ajunge la noi relicve avand varsta si toate componentele fragmentelor initiale. Spre deosebire de clonarea animalelor sau a oamenilor, aceasta practica nu prezinta pericol, potrivit lui di Saporta, care vede in uimitoarea realizare cel mai frumos exemplu de interactiune intre credinta si stiinta, parere impartasita si de alti oameni ai bisericii si mireni. Pentru a risipi orice suspiciune, relicvele clonate vor fi autentificate de o comisie a RDOC (Relicve de denominare de origine controlata) si vor fi insotite de un certificat special. Acest document va fi scris pe un anume tip de hartie si va purta sigiliul si semnatura presedintelui comisiei, scrisa cu o cerneala rosie falsificabila. E inutil sa spunem ca, daca informatia este reala, importanta ei e incalculabila. Intre altele, un element de o valoare aparte ar putea fi demonstrarea faptului ca de mult contestata autenticitate si marea cantitate a relicvelor nu are nici un temei.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

La auzul unei asemenea ipoteze, orice istoric constiincios ar stramba din nas, convins ca este vorba despre o „gogorita”. Dar lucrurile nu stau chiar asa, caci in aceasta ipoteza ar putea exista mai mult decat un sambure de adevar. E drept, nu toti chinezii ar putea descinde din romani, ci doar o populatie din nord-vestul Chinei, populatie ce face, de mai bine de un an, obiectul investigatiilor unei echipe internationale de antropologi.

Populatia la care ne referim traieste in satul Liqian, in desertul Gobi, la 300 de kilometri de cea mai apropiata asezare urbana si numara in prezent cateva sute de suflete. Desi vorbesc limba chineza, acesti oameni au niste trasaturi fizice care ii deosebesc net de conationalii lor: inaltime de peste 1,80 m, ochi verzi, nasul drept si mare, par blond.

Caracteristicile rasei galbene, aparute ca urmare a inrudirii oamenilor din Liqian cu populatia chinezeasca „autentica”, de-a lungul vremii, abia daca se disting. „Cred ca ne tragem din legionarii romani. Altfel nu am arata astfel, am fi precum ceilalti chinezi”, spune Song Guorong, un barbat de 48 de ani, cu ochi albastri si cu parul castaniu, cu nimic deosebit de un taran din Campania, de pilda. Ca exista o legatura intre cele doua popoare orice vizitator al satului isi poate da seama, admirand statuile aflate in centrul asezarii - un legionar roman stand langa un invatat confucianist si o femeie musulmana - simbol al armoniei rasiale depline.

Mercenari prin pustiurile Asiei

Primul care a avansat ipoteza socanta ca satenii din Liqian ar putea fi urmasi ai soldatilor romani a fost Homer Dubs, profesor la Oxford. In anul 1950, el a descoperit, calatorind in China, marturii privind o batalie intre chinezi si huni, in armata acestora din urma luptand si legionari romani. Dubs a facut imediat legatura cu prizonierii luati de parti, in timpul razboiului purtat cu Crassus, in anul 53 i.Ch.

Tenacele istoric britanic a ajuns la concluzia ca unii dintre acesti prizonieri au reusit sa evadeze, formand o trupa de mercenari care, cincisprezece ani mai tarziu, vor lupta alaturi de huni, impotriva chinezilor, la Zhizhi. Invinsi, romanii, care luptau, spun cronicile chineze, „ca un arici cu tepii risipiti” - probabil traditionala lor formatie de lupta, numita „tortuga”, cu scuturile lipite unele de altele sau puse deasupra capetelor si sulitele iesind in exterior - au fost capturati si asezati in satul Liqian.

Astazi, savantii au prelevat probe de sange de la potentialii lor urmasi, probe pe care le vor compara cu ale unor italieni „get-beget”, pentru a se sti daca exista o legatura intre cele doua populatii. Profesorul chinez Xie Xiaodong, un genetician de la Universitatea Lanzhou, se arata insa sceptic fata de acest val de entuziasm: „Chiar daca acesti soldati proveneau din Imperiul Roman, nu inseamna ca erau romani. Imperiul recruta numeroase trupe din randurile populatiilor raspandite de-a lungul si de-a latul sau”.

Gabriel TUDOR - magazin.ro

Risipite pe toata planeta, pot fi intalnite in anumite locuri sfere perfecte de granit, unele dintre ele ajungand sa cantareasca in medie pana la 12 tone. Nu se stie exact la ce erau folosite, asa ca raman sa constituie (inca) o enigma megalitica indescifrabila. Cel putin, deocamdata. Plasarea lor nu indica vreo regula, pare suta la suta rodul hazardului, mai ales ca multe au fost descoperite in zone neospitaliere. In orice caz, nu e vorba despre compozitii artificiale. Cine, cum si de ce a sculptat in roca dura asemenea corpuri geometrice perfecte?

Mingile din Costa Rica

 Sute de mingi realizate din granit si din lava se afla raspandite in inima junglei costaricane, greu de strabatut cu piciorul, dar si pe culmile muntilor. Avand in vedere amanuntul ca diametrele lor variaza de la cativa centimetri, la aproape 3 metri, se pune intrebarea cum de au reusit „fabricantii” lor sa le rostogoleasca pana pe varfurile pietroase. Actualmente, cea mai grea sfera dezgropata cantareste circa 30 de tone! Sa ne gandim la un eventual Sisif al Americii Centrale ar fi o gluma...

 Uneori se pare totusi ca in asezarea pietrelor exista o logica ascunsa, care inca ne scapa. Controversatul cercetator elvetian Erich von Daniken a gasit asemenea sfere pe un teren plat si plasate in grupuri pe culmile unor dealuri. Anumite piese erau asezate intotdeauna in centrul axei colinei. Altele stateau reunite si grupate conform unor reguli bizare, in namolul unui fluviu. Pe campia Diquis, von Daniken a descoperit inca 45 de mingi, insa aproape toate se afla in regiuni greu accesibile, astfel ca exploratorul a fost obligat sa mearga pe jos in cautarea lor, jeep-ul nemaiputand inainta. Ciudatenia fenomenului pare si mai mare, atunci cand e vorba despre sferele din inima junglei, caci inexplicabilul devine mai profund.

Planeta Rosie a inflacarat mereu imaginatia oamenilor, unii dintre ei punand multa pasiune in elaborarea unor ipoteze, cu argumentele corespunzatoare, potrivit carora civilizatii necunoscute, dar incredibil de avansate, au populat candva aceasta planeta si au disparut in mod misterios. In asemenea conditii, nu pot exista argumente mai solide, decat eventualele constructii ramase in urma extinctiei respectivelor civilizatii. Si unii chiar le-au gasit!

Altii le-au... desenat, astfel incat sa demitizeze ideile considerate abracadabrante. Este si cazul ilustratorului american James Porto, care a extras din visele frumoase ale „pro-martienilor” imagini bizare, cunoscute de altfel pe tot globul pamantesc.

Fata Sfinxului adormit

Probabil marea majoritate a oamenilor a „vazut” in forma unui nor siluete de animale, fete umane si asa mai departe. De la o astfel de ipoteza a pornit si Porto, analizand confuziile optice generate de fotografii aeriene ale suprafetei martiene. Totusi, aici nu ar fi vorba decat despre iluzia creata de unghiul din care razele solare lumineaza anumite forme de relief. A ramas celebru cazul asa-numitului Sfinx de pe Marte. In anul 1976, sonda spatiala americana Viking, aflata pe o orbita in jurul Planetei Rosii, o explora cu o precizie neobisnuita in epoca.

Survoland sectorul Cydonia, o intinsa suprafata plana din emisfera nordica, „privirea” sondei a cazut pe o fata umana bine conturata, ce parea sa scruteze spatiul infinit. Imaginea este, intr-adevar, tulburatoare: conturul oval avea doi ochi, nas, gura, barbie, frunte. Dar, afirma cercetatorii, totul a fost un simplu joc de lumini si umbre. Imaginile surprinse in 1998 de Mars Global Surveyor, sub o lumina diferita si cu o rezolutie mult mai buna, arata celebrul Sfinx diluandu-se intr-o colina; sculptata si ea, insa de timp si de vanturile martiene.

3 kilometri de tuneluri

Cel putin la fel de stranie ca Sfinxul din Cydonia este o gigantica formatiune care nu a inflacarat doar imaginatia amatorilor de ipoteze neobisnuite, ci a cam pus in incurcatura o parte din cercetatorii implicati in studierea fotografiilor de pe Marte. La fel de bine, ele pot evoca uriasii viermi de nisip din ciclul SF „Dune”, al scriitorului Frank Herbert. Sa fie vorba insa despre apeducte? Sau poate despre tuneluri de metrou? Urmele respective sunt cu-adevarat capabile sa creeze controverse serioase.

Nici de aceasta data James Porto nu si-a potrivit imaginatia cu subiectul in sine, dar cercetatorii sunt de acord ca nu se poate vorbi nici despre tuneluri, ci despre un fel de albii sapate de un fluviu. Ramane de vazut daca era un fluviu de lava incandescenta sau - de ce nu? - chiar apa. Caci oamenii de stiinta sunt din ce in ce mai convinsi ca pe Marte, candva, a existat apa. Ceea ce, pe de alta parte, inseamna ca a existat si viata. Si, probabil, o civilizatie foarte avansata...

Piramida rosie

In stransa legatura cu misterioasa fata umana, nu departe de aceasta, tot in sectorul Cydonia si tot pe cliseele sondei Viking, apare o alta forma de relief interesanta: piramida numita D&M, dupa numele „descoperitorilor” sai - DiPietro si Molenaar. Acestia au vazut ceva bizar, suspect, in vecinatatea celor doua presupuse monumente. In consecinta, nu o colina obsinuita s-ar fi aflat acolo, ci o piramida cu cinci fete, construita de fiinte superioare.

Actualmente, ea nu ar mai putea fi comparata cu ilustratiile lui James Porto, deoarece se afla intr-o deplorabila stare de abandon. Dar senzationalul problemei nu se opreste aici. Foarte aproape de piramida, DiPietro si Molenaar au „descoperit” si ruinele unui oras si pe cele ale unei fortarete. Ceea ce inseamna ca - daca le-am da crezare celor doi - Cydonia (cel putin) va fi cunoscut o viata foarte intensa pe vremea martienilor!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Posibilitatea ca un asteroid descoperit de curand sa poata ciocni Pamantul peste trei decenii este privita cu ingrijorare de catre NASA, releva un comunicat dat publicitatii la inceputul lunii ianuarie 2007, de catre Agentia Spatiala Americana. Obiectul, descoperit in cadrul programului Spaceguard Survey, ar putea reprezenta, se tem unii astronomi, o veritabila „arma apocaliptica”...

Asteroidul 99942 Apophis, numit initial 2004 MN4, are o lungime de circa 320 de metri si o greutate estimata la aproape 500 tone. Apartinand unui grup numit conventional „asteroizi Aten”, Apophis are o perioada orbitala in jurul Soarelui de 323 de zile, iar traiectoria sa se incruciseaza cu cea a Pamantului de doua ori, in timpul fiecarei rotatii circumsolare. Daca acest „bolovan cosmic” ar lovi planeta intr-o zona locuita, ar putea declansa o catastrofa de proportii, cu consecinte pe termen lung.

Apophis va face o prima „vizita” in 2029 cand, pe data de 13 aprilie, va trece foarte aproape de Terra, putand fi vazut cu ochiul liber, de la suprafata Pamantului. Atunci el se va afla la o altitudine de 35.000 kilometri, similara celei a satelitilor geostationari, situatie ce survine doar o data la 1300 de ani! Va fi totusi o vizita deloc periculoasa si care cu siguranta nu va avea urmari pentru omenire.

Dar aceasta „recunoastere” ar putea fi urmata, peste sapte ani, de o apropiere mult mai riscanta, intrucat, daca intra intr-o asa-numita „gaura de cheie” gravitationala, un punct care poate altera traiectoria asteroidului, este posibil ca Apophis sa loveasca Pamantul in 2036.

Pagubele produse ar putea fi considerabile

Temerile savantilor sunt pe deplin justificate iar o fundatie stiintifica, in fruntea careia se afla fostul membru al expeditiilor Apollo, astronautul Russel Schweickart, a cerut deja Congresului si conducerii NASA sa ia masurile ce se impun pentru a evita un cataclism global. Schweickart a solicitat Agentiei Spatiale sa realizeze o analiza detaliata a situatiei si sa puna la punct un proiect vizand amplasarea unui emitator radio pe asteroid. Astfel, o eventuala apropiere periculoasa de Pamant a asteroidului ar putea fi detectata din timp si populatia din zonele vizate, evacuata. „Urmarirea asteroizilor de acest gen, indata ce am aflat de existenta lor, ca si stabilirea precisa a traiectoriei pe care o vor urma deja nu mai reprezinta chestiuni legate doar de stiinta, ci si de siguranta publica. Este o pregatire necesara pentru evitarea unui dezastru ce poate deveni oricand in viitor iminent. Caderea unui asteroid de asemenea proportii pe Terra ar face ca alte dezastre petrecute in ultimii ani, precum cele produse de tsunami-ul din Oceanul Indian sau de uraganele Rita si Katrina, sa para de-a dreptul minore”, crede Schweickart.

„Apophis este un obiect cosmic caruia ii monitorizam indeaproape evolutia dar deocamdata este prematur sa luam decizia de a trimite o sonda spatiala catre el”, spune Mary Cleave, administrator asociat al NASA. Totusi, specialistii Agentiei Spatiale nu exclud posibilitatea de a trimite o sonda de cercetare a asteroidului, vazand in aceasta initiativa o oportunitate unica de studiu a „obiectelor din apropierea Pamantului” (near-Earth objects), cu potential periculos pentru planeta noastra. Ideea nu ar fi noua, daca tinem seama ca anul trecut, sonda spatiala japoneza Hayabusha a asolizat pe un asteroid numit Itokawa, pentru a preleva mostre din el si a le aduce pe Pamant, cel mai devreme la finele acestui an.

Gabriel TUDOR - Magazin.ro

Un nou oras, construit dupa inalte standarde ecologice, iata unul din marile vise ale arhitectilor chinezi. Constructorii au ales insula Chongming (zona meridionala), un „no man's land”, in care principala bogatie e... „vidul”, asa cum le place localnicilor sa spuna. Partea de sud-est a insulei e acoperita cu mari intinderi mlastinoase, o rezervatie naturala aflata sub protectie internationala.

Aici fac escala pasarile care migreaza intre Siberia si Australia, unele dintre ele, specii rare. Autoritatile chineze au promovat un plan in care urbanizarea sa „rimeze” cu mediul. Daca proiectul se va realiza pana in 2040, mlastinile din Chongming vor purta numele de Dongtan, cel mai mare oras ecologic din lume. Fara emisii de bioxid de carbon in transporturi si cu un consum energetic cu doua treimi mai mic decat in mod obisnuit.

Un exemplu redutabil pentru intreaga planeta. Chongming, cu 1200 kilometri patrati, e cea de-a treia insula ca marime din China. Numarul locuitorilor: 600.000. Partea de sud-est este, asa cum am amintit, rezervatie naturala, in care e imposibil sa-ti imaginezi un oras al viitorului. Unul din indiciile vizibile ale proiectului nu se afla deocamdata pe insula ci... in plina mare. Acolo unde au inceput lucrarile de constructie a unui pod pe cabluri care, prelungit cu un tunel, va lega Shanghai de Chongming.

Orasul ecologic va fi ridicat pe o suprafata de 86 kilometri patrati, adica trei sferturi din suprafata Manhattan-ului. In 2010 ar trebui sa fie finalizat primul oras-martor, cu 15.000 de locuitori. Pentru construirea acestui prim sit, a fost insarcinata o intreprindere semiprivata, dependenta de autoritatile din Shanghai, intreprindere cotata la bursa din Hong-Kong. Locuintele, centrele comerciale si de munca vor fi ridicate foarte aproape unele de altele, favorizand mersul pe jos sau cu bicicleta.

Vor fi amenajate un mare numar de gradini si plantatii, inclusiv pe acoperisurile caselor si imobilelor (ceea ce asigura si o buna izolatie termica si fonica). Pentru producerea energiei vor fi utilizate biomasa, reciclarea deseurilor organice (livrate de biofermele construite in marginile orasului), tehnicile eoliana, solara... Toate procedeele nepoluante, cunoscute in acest sens vor fi agreate, pentru reducerea la maxim a emisiilor de gaze cu efect de sera. Deocamdata, autoritatile din Shanghai se concentreaza asupra perfectarii colaborarii intre oamenii de stiinta si partenerii internationali pentru validarea proiectului.

Unul din scopuri: agricultura biologica in care sunt implicati specialisti de la universitatea din Torino. Pe termen lung, proiectul necesita foarte multi bani, zeci de miliarde de dolari, mult mai mult decat se va cheltui pentru Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. Un investitor irlandez interesat sa se implice in acest proiect a promis 1 miliard de dolari pentru crearea unui important centru ecvestru. La doar trei kilometri de viitorul oras incepe rezervatia naturala. Va fi, evident, protejata dar va deveni si un loc de agrement ecologic.

Proiectul va avea, din pacate, limite indezirabile, si asta din cauza traficului din port si a santierelor navale care vor fi construite in insula vecina Changxin, ce constituie importante surse de poluare ale caror efecte asupra orasului si rezervatiei sunt greu de evaluat. In plus, restul insulei continua sa fie aprovizionata cu energie de o centrala cu carbune. Pentru modernizarea acesteia se mizeaza pe investitii straine, invocandu-se tratatul de la Kyoto, ratificat de China.

Primele transferuri de tehnologie au debutat pe insula prin constructia unor sere experimentale si a unei unitati de compost. Cat priveste pasarile migratoare, acestea vor beneficia de mai multa hrana, gratie dezvoltarii agriculturii. Se pare ca responsabilii chinezi au fost fascinati de exemplele oferite de europeni, mai exact de proiectul unui oras ecologic aflat in constructie intr-un cartier din Hanovra, care va fi finalizat in 2010, si de un orasel ecologic dintr-un cartier londonez, cu 82 de locuinte, cu birouri, spatii comerciale, sali de spectacol si alte locuri publice, intinse pe o suprafata de 2500 metri patrati in care nu exista nici o sursa de bioxid de carbon.

DORIN MARAN - magazin.ro

Savantii elvetieni sunt pe cale sa produca un vaccin revolutionar, capabil sa distruga toti virusii de gripa cunoscuti, inclusiv pe cel al temutei gripe aviare. Prin intermediul a doua injectii, se va obtine o imunitate de lunga durata, spre deosebire de actualul vaccin anti-gripal, care trebuie reinnoit in fiecare an. Vaccinul, realizat de concernul elvetian Cytos Biotechnology, va fi testat pe voluntari umani chiar in primele luni ale lui 2007.

Produsul va fi mai ieftin si mai usor de preparat decat cele deja existente pe piata, ceea ce inseamna ca mari cantitati de produs vor putea fi stocate, in perspectiva unei eventuale pandemii. „Acest lucru este extraordinar, intrucat daca incepi sa produci un vaccin clasic la debutul pandemiei, cu siguranta nu vei putea face suficient de multe doze sa acopere necesitatile”, spune Martin Bachmann, de la Cytos.

Vaccinul va distruge toti virusii de gripa cunoscuti

Autoritatile din Europa Occidentala se tem ca o epidemie de gripa aviara este iminenta, putand rapune cateva sute de mii de oameni, in cazul celui mai optimist scenariu! Pe de alta parte, si epidemiile de gripa specifice sezonului rece au un potential letal major, ucigand circa 80.000 de persoane in fiecare an, doar in tarile dezvoltate din Europa, unde exista statistici in acest sens, in fostele state comuniste situatia fiind, se apreciaza, si mai grava.

Problema este ca, desi cercetatorii cauta sa perfectioneze vaccinurile anti-gripale, virusii dau dovada de o „viclenie” deosebita, suferind continuu mutatii, care-i fac mai rezistenti si incercand sa „pacaleasca” sistemul imunitar uman. Noul vaccin universal va ataca insa o proteina de la suprafata virusului, numita M2, esentiala pentru existenta acestuia. Aceasta proteina, au remarcat oamenii de stiinta, a suferit mutatii nesemnificative in ultimul secol, ceea ce inseamna ca ea ar putea constitui un „cal troian” pentru virusul gripal. Ea a fost descoperita in toate tipurile de gripa A, inclusiv in gripa aviara si in cea „spaniola”, care a ucis milioane de oameni in 1918.

Concernul Cytos, care a mai realizat pana acum si un vaccin anti-fumat si un altul contra obezitatii, a dat publicitatii un comunicat in care se releva ca soarecii de laborator vaccinati si apoi infestati cu virusul gripei nu au manifestat nici un simptom al bolii, desi cantitatea de virus era atat de mare incat i-ar fi putut ucide de patru ori! Totodata, rozatoarele vaccinate nu au facut nici febra, fenomen specific gripei.

Desi nu se stie care vor fi efectele vaccinului la oameni, savantii elvetieni ne asigura ca doua doze de vaccin vor fi suficiente pentru a asigura o imunitate deplina la toate tipurile de gripa cunoscute, pentru cel putin cinci ani. Singurul lucru de care se tem specialistii ar fi ca nu cumva proteina M2 sa sufere si ea mutatii, in viitor. Si la cat de „inteligenti” par virusii gripei, acest lucru n-ar fi imposibil...

Gabriel TUDOR - magazin.ro

Intamplarea care i-a determinat pe oamenii de stiinta sa lanseze o astfel de ipoteza a fost descoperirea, in 2002, a scheletului unui personaj, numit „arcasul din Amesbury”. Barbatul a murit acum aproximativ 4300 de ani si deshumarea ramasitelor sale pamantesti in preajma cromlehului de la Wiltshire a reprezentat una dintre cele mai senzationale revelatii arheologice din ultima suta de ani.

Pletele lui fusesera poleite cu aur, mormantul barbatului continea urme de vesminte din piele, iscusit prelucrate iar armele – varfuri de sageti, un arc si o sulita, fusesera decorate cu cupru. Analiza osemintelor sale a dovedit ca barbatul era originar din Europa Centrala, probabil de pe teritoriul actual al Elvetiei. Dar ce cauta acest personaj de rang inalt tocmai in cetoasele insule britanice?

Turism balnear, acum patru milenii...

O analiza mai detaliata a scheletului sau a relevat alte cateva detalii capabile sa-i intrige pe cercetatori. Omului ii lipsea o rotula, ceea ce il facea sa aiba un mers schiopatat. Deteriorarea osoasa sugera ca accidentul se petrecuse cu multi ani inainte de moartea sa. Dar, spun arheologii, este putin probabil ca barbatul sa fi fost un razboinic, ci mult mai curand era un negustor, venit de peste mari. Alaturi de el au fost gasite osemintele unui barbat de varsta tanara, cu care, au stabilit expertii, „arcasul” era inrudit si care isi gasise si el sfarsitul departe de locurile natale.

Raspunsul la intrebarea: „Ce anume ii atragea pe calatori la Stonehenge?” ar putea fi dat de insesi dalele uriase, de culoare albastruie, exploatate si aduse de la kilometri distanta, mai precis de pe colinele Preseli, din sudul Tarii Galilor. Cel putin asa cred doi oameni de stiinta de la Universitatea Bournemouth, profesorii Geoff Wainwright si Timothy Darvill, care considera ca in vechime, Stonehenge trebuie sa fi fost un fel de „bolnita sacra”, unde oamenii veneau din toate colturile Europei spre a scapa de betesuguri.

In opinia lor, pietrele erau considerate a fi incarcate cu puteri magice, gratie faptului ca in regiunea Preseli se afla numeroase izvoare balneotermale, bogate in saruri de fier. Puterile terapeutice ale acestora fusesera, fara indoiala, remarcate de primitivi, care insa le pusesera in legatura cu frumoasele roci albastrui de dolerit si riolit. Cu alte cuvinte, daca aceasta ipoteza se confirma, am putea considera monumentul megalitic de la Stonehenge un Maglavit al preistoriei...

Gabriel TUDOR - magazin.ro