Considerat a fi o veritabila minune a preistoriei, complexul megalitic de la Stonehenge nu a incetat sa-i uimeasca pe arheologi, care nici la ora actuala nu pot preciza de ce si mai ales cum a fost construit. Chiar si astazi, dezbaterile privind modul in care blocurile de piatra au ajuns la Stonehenge continua.

Recent, o echipa de geologi britanici a pus la indoiala teoria oficiala, potrivit careia uriasele dale albastrui ar fi fost transportate de catre oamenii epocii de bronz din cariere aflate in vestul Tarii Galilor, la o distanta de aproape 500 km. Ei sustin ca  pietrele ar fi fost aduse in câmpia Salisbury dinspre nord, cu ajutorul... ghetarilor, in timpul perioadei glaciare, iar constructorii superbului sit n-ar fi avut altceva de facut decit sa le mute de pe aceste “plute” sui-generis si sa le sculpteze, la fata locului.

Echipa condusa de prof. Olwen Williams-Thorpe a ajuns la aceasta concluzie originala dupa ce a analizat, din punct de vedere geochimic, pietrele sanctuarului megalitic, demonstrind ca ele au o compozitie diferita de cele aflate in Tara Galilor. De asemenea, analiza virfurilor de topoare gasite in regiune a demonstrat ca ele nu provin din galeria de la Carn Menyn, asa cum se crezuse. “Este foarte probabil ca aceste topoare sa fi fost facute de fapt din aschiile rezultate dupa cioplirea dalelor”, sustine prof. Williams.

In opinia savantilor britanici, chiar daca ghetarii se miscau foarte incet, spre sud, ei puteau constitui niste plute fiabile pentru transportul de blocuri de piatra gigantice dintr-o parte a insulei britanice in alta. 

Gabriel TUDOR - magazin.ro

Dinozaurii pitici (Europasaurus holgeri) sau "reptilele pitice Holger" (denumite asa in onoarea lui Holger Lüdtke, cel care le-a identificat prima data) au trait probabil pe una din marile insule din Europa Centrala inundata de mare. Recent au fost descoperite in nordul Germaniei oseminte fosile, apartinând acestor dinozauri (sauropode ierbivore) vechi de 155-152 milioane de ani.

Initial, s-a crezut ca este vorba despre fosile ale unor dinozauri juvenili, dar dupa ce au procedat la un examen histologic al structurii oaselor (maxilare, dinti, vertebre...), oamenii de stiinta au realizat faptul ca, in ciuda taliei limitate la 6,2 m lungime, unii dintre acesti dinozauri erau adulti. Specimenele tinere masurau aproximativ 1,7 m lungime.

Au existat si dinozauri mai mici, de marimea unui cocos, dar din specii diferite de reptile teropode, bipede si carnivore. Fenomenul de nanism insular, datorat izolarii si resurselor naturale limitate, ar fi fost mult mai extins. Exemplele cele mai cunoscute sunt ultimii mamuti din insula Wrangel (in largul coastelor Siberiei), elefantii din Sicilia si, probabil, micii oameni preistorici, numiti hobiti, care au populat insula indoneziana Flores.

DORIN MARAN - Revista Magazin

Considerata, in zilele noastre, un flagel la fel de grav precum era odinioara ciuma, prin efectele sale devastatoare, obezitatea reprezinta una dintre cele mai raspândite maladii, in lumea civilizata. Ceea ce le caracterizeaza pe multe dintre persoanele supraponderale, este foamea neostoita, dorinta permanenta de a ingurgita ceva. Nu-i de mirare ca grasimea se acumuleaza, vasele sangvine se ingusteaza, iar sanatatea se subrezeste. Cine e de vina pentru o astfel de foame pantagruelica? Raspunsul la aceasta intrebare a fost dat de oamenii de stiinta de la Universitatea Saint Louis, care, incercând sa gaseasca explicatia pierderilor de memorie suferite de pacientii obezi sau de diabetici, au remarcat ca in creierul acestora nu este secretat un hormon numit leptina.

Responsabile de producerea hormonului respectiv sunt celulele grase, care "anunta" când sa ne oprim din mâncat. Contrar celor crezute pâna in prezent, nu anumite mecanisme din creier declanseaza si opresc senzatia de foame, ci acest hormon, care circula prin tot organismul, trecând si prin creier.

"La persoanele obeze, leptina nu ajunge insa in creier, pentru a ajuta la regularizarea apetitului", spune dr. Susan A. Farr, profesor la departamentul de medicina geriatrica al Universitatii Saint Louis. "La fel de ingrijorator e faptul ca lipsa leptinei afecteaza creierul si in alte privinte, compromitând procesele de invatare si de memorare. Acest aspect a fost observat atât la persoanele supraponderale, cât si la bolnavii de diabet."

Cercetatorii americani au observat ca dupa ce au primit o doza mai mare de leptina, cobaii de laborator au reusit sa gaseasca mai repede iesirea dintr-un labirint. "Am ajuns la concluzia ca aceasta substanta afecteaza puternic procesele ce au loc in creier. Lipsa ei ii determina pe obezi sa nu mai resimta senzatia de satietate, chiar dupa ingerarea unor portii considerabile de mâncare, astfel incât ei continua sa manânce, cu o pofta absolut deloc diminuata", explica dr. Farr.

Savantii sunt convinsi ca administrarea constanta de leptina, in primul rând la cei suferinzi de obezitate morbida (oameni care devoreaza zilnic zeci de kilograme de mâncare, fara a se declara vreodata satui), va contribui la instalarea, in sfârsit, a senzatiei de satietate, imbunatatind in acelasi timp capacitatile de memorare, facându-i sa fie nu doar satui, ci si mai inteligenti! Va fi, cred cercetatorii americani, un pas important in lupta contra obezitatii, desi multi specialisti sunt de parere ca de hormonul-minune vor dori sa beneficieze mai ales femeile dornice sa aiba dimensiuni de fotomodel...

Sursa: magazin.ro

In toata isteria creata in jurul fictiunii lui Dan Brown, cu certe atacuri virulente anticrestine, pâna si lumea stiintifica pare ca a uitat de o latura cu-adevarat extraordinara a personalitatii lui Leonardo da Vinci: aceea de inventator genial. De fapt, putem folosi acest cuvânt doar daca ne situam strict intre limitele unei ratiuni umane comune, deoarece numeroase inventii ale italianului ii depasesc considerabil epoca (1452-1519). Ca vizionar in domeniul tehnicii, Leonardo se afla fara dubiu mult deasupra unui Jules Verne, unele idei ale sale fiind exploatate din plin abia cu patru-cinci secole mai târziu!

 Aripa zburatoare a fost conceputa de Leonardo da Vinci spre sfârsitul secolului al XV-lea. Pare un straniu hibrid intre ceea ce azi numim deltaplan, planor cu aripi mobile, hidroavion... Practic, aparatul ar fi trebuit sa imite zborul pasarilor, miscarile fiind sincronizate cu ajutorul a doua pedale de lungimi diferite si al unor tije articulate si corzi ce formau osatura aripilor.

Cercetatorii de azi presupun ca zborul prototipului ar fi trebuit sa aiba loc deasupra unui lac, din motive de securitate. Astfel s-ar explica si existenta cilindrului plutitor plasat sub placa pe care pilotul ar fi stat intins. Dar aripa zburatoare nu a fost construita niciodata.Canoniera plutitoare este o arma redutabila, care se putea deplasa in orice directie, tragând proiectile in orice directie, datorita celor 16 tunuri asezate pe toata circumferinta sa exterioara. La exterior, seamana izbitor cu "modelul" farfuriilor zburatoare descrise astazi, exceptând amintita rozeta de tunuri si vâslele dispuse jur-imprejur. Mai exista insa un sistem de propulsie in centrul masinii de razboi, bine protejat si alcatuit din palete (exact ca la primele vapoare de mai târziu) actionate de roti dintate.

Foarte interesanta ramâne si ipoteza ca infernala arma se folosea si pe uscat, la nivelul solului ori asezata pe vârful unui turn, ceea ce i-ar fi oferit o raza de actiune mult marita. Elicopterul veacului 15 a fost "visul aerian" al lui da Vinci. Totusi, un vis fara sfârsit, intrucât marele inventator a conceput doar sistemul simplu, actionat de patru oameni si alcatuit dintr-o aripa spiralata, platforma circulara rotativa, axul central si o serie de tije si corzi. Detaliile referitoare la urcarea si coborârea aparatului nu au mai fost aprofundate.

Marele vis aduce insa in prim-plan o idee considerata, inca vreo câteva secole dupa Leonardo, o utopie numai buna de luat in râs. El a remarcat ca atmosfera putea permite infiltrarea in masa ei a unui obiect care sa se roteasca cu viteza suficient de mare, astfel incât sa poata decola si zbura. O miscare comparabila cu cea a burghiului care patrunde incet in lemn.

 Podul rotitor, batiscaful Si scafandrul, bicicleta sau... o jucarie "autonoma" cum este toba mecanica reprezinta alte câteva dovezi ca Leonardo a fost inzestrat cu mult mai mult geniu decât marea majoritate a semenilor sai. Ramâne un mister aceasta desincronizare a omului da Vinci, fata de epoca sa. Se stie ca el a fost un excelent observator al naturii, in detaliile ei cele mai uluitoare.

Se mai stie ca nu a lasat posteritatii informatii despre tehnica montarii inventiilor sale si ca scria de la dreapta spre stânga. Dar nu de necunoscute si de mistere ne putem plânge in cazul acestui om, ci de faptul ca in era calculatoarelor si a zborurilor cosmice inca nu suntem capabili sa descifram "codul" genialitatii lui da Vinci, multumindu-ne cu speculatii elucubrante. In fond, poate ca aici sta si limitarea reala a lumii de azi!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

Anuntata cu surle si trâmbite ca fiind cea mai mare pandemie care va ataca vreodata omenirea, capabila sa rapuna pâna la jumatate din populatia planetei, "gripa aviara" nu pare sa fie decât o sperietoare anume creata spre a-i face pe pamânteni sa tremure doar când vad o biata gaina picotind de somn... Pentru ca, dupa ce luni in sir mass media internationala, la rândul sau convinsa de realitatea amenintarii, a avertizat asupra pericolului, in ultima vreme tot mai multi oameni incep sa-si dea seama ca sunt victimele unei uriase manipulari. O manipulare din care de pierdut pierd, desigur, cei mai saraci locuitori ai Terrei, si de câstigat câstiga cine altcineva decât cei deja foarte bogati...

Astfel, potrivit prestigiosului cotidian britanic "The Independent", una dintre principalele beneficiare ale acestei psihoze este compania biofarmaceutica americana Gilead, printre ai carei actionari se numara si Donald Rumsfeld, Secretarul Apararii al SUA. Aceasta companie a obtinut profituri consistente din vânzarea medicamentul Tamiflu (Gilead detine drepturile de distribuire in SUA a acestui produs, fabricat de gigantul farmaceutic elvetian Roche), considerat a fi cel mai eficient impotriva gripei aviare.

Dupa cum a relevat chiar postul de televiziune CNN, guvernul american a comandat deja doze in valoare de 58 milioane de dolari din acest medicament, pentru soldatii americani cantonati in strainatate, iar Congresul ia in considerare achizitionarea de câteva zeci de milioane de doze, pentru uzul civililor, desi nici o gaina de peste Atlantic n-a "stranutat" macar... Nu doar Rumsfeld, ci si alti politicieni americani sunt implicati in aceasta afacere, de pilda fostul secretar de Stat, George Shultz, membru in consiliul de administratie al Gilead, unde este coleg cu sotia fostului guvernator de California, Pete Wilson.

Pâna in prezent, alte 60 de tari au comandant deja cantitati mari de medicamente anti-virale, ca masura de prevedere. Tamiflu nu vindeca boala, in schimb luat imediat ce simptomele acesteia se fac simtite, ii poate reduce severitatea. Interesant e faptul ca, dupa cum releva publicatia pakistaneza "Daily Times", compania Gilead a avut pierderi masive in anul 2003, pentru ca dupa doar un an, atunci când isteria gripei aviare a fost lansata in lume, profitul ei sa creasca la 44 milioane de dolari. Anul trecut, profitul a fost si mai mare, de 161 milioane!

Nici in Europa, lucrurile nu stau diferit, dar aici interesele care primeaza sunt, se pare, nu doar ale concernelor farmaceutice, ci si ale magnatilor din industria alimentara, decisi sa elimine total concurenta micilor producatori si a fermierilor. Nimeni nu contesta existenta virusului H5N1, dar tot mai numerosi sunt cercetatorii care apreciaza ca virulenta acestuia a fost mult exagerata. Faptul ca in anii trecuti, la o populatie de peste un miliard de locuitori, cât are China, au murit din cauza gripei aviare o suta de oameni, nu justifica deloc avertismentele pompieristice ale OMS - ca o comparatie, formele banale de gripa ucid anual zeci de mii de chinezi si nimeni nu se alarmeaza! Ca lucrurile au luat-o razna recunoaste si ministrul Agriculturii din Spania, Elena Espinosa Mangana, care declara unui post de radio ca "ideea unei pandemii printre oameni este ceva ce tine de science-fiction, momentan gripa aviara este exclusiv o problema veterinara." Asta in vreme ce dr Anna Thorson, de la institutul suedez Karolinska, aprecia ca simptomele prin care virusul H5N1 se manifesta la oameni sunt mult mai blânde decât se estimase, deci aparitia unei pandemii, similare celei de gripa spaniola din 1918, este total exclusa.

Asadar, lasând la o parte exagerarile concernelor farmaceutice din marile state ale lumii, interesate, asa cum am vazut, in mentinerea acestui tam-tam mediatic, gripa aviara nu pare sa fie mai periculoasa, la oameni, decât un guturai, dar il costa bani buni pe contribuabilul din Statele Unite, Europa Occidentala si de aiurea. Si, revenind la... gainile noastre, am putea spune ca, obligati sa accepte strictetea normelor UE in privinta acestei "primejdii" bietii români, popriti in carantina, fara apa si provizii si cu gainile masacrate, se vor resemna sa renunte la puiul la ceaun preparat ca la mama acasa si sa se multumeasca doar cu faimoasele "pulpe americane"...

Sursa: magazin.ro

In anii ‘60, o omenire intreaga visa cu ochii deschisi la colonizarea intregului Sistem Solar. A trecut de atunci jumatate de secol, dar astronautii de pe Terra nu au ajuns prea departe, desi administratia de la Washington promite de mai bine de zece ani ca va trimite echipaje umane pe Marte... Totusi, "evadarea" spre alte planete, si chiar pe alte sisteme solare pare sa fie unica sansa de salvare pentru noi, pamântenii, daca vrem sa supravietuim - cel putin aceasta este opinia savantului britanic Stephen Hawking.

Renumitul om de stiinta, complet paralizat si "vorbind" prin intermediul unui computer special, a emis aceasta ipoteza saptamâna trecuta, in cadrul unei conferinte desfasurate la Hong Kong. Savantul, care a venit in Asia pentru o serie de prelegeri a declarat ca supravietuirea rasei umane depinde de abilitatea ei de a descoperi noi "locuinte" oriunde in Univers, in conditiile in care riscurile ca un dezastru de proportii sa distruga Terra este tot mai ridicat.

Oamenii ar trebui sa aiba o baza permanenta pe Luna in urmatorii douazeci de ani si o colonie pe Marte peste cel târziu patru decenii. "Nu vom putea insa niciodata sa gasim un loc la fel de minunat ca Pamântul, pâna nu vom depasi granitele Sistemului Solar." Hawking a mai precizat ca, daca oamenii vor evita sa se extermine intre ei in urmatorul secol, ei ar putea sa construiasca asezari spatiale unde sa traiasca, fara sprijin de pe Terra. "Este esential, pentru rasa umana, sa porneasca mai repede la colonizarea Cosmosului, daca vrea sa-si asigure supravietuirea ca specie. Viata pe Pamânt este tot mai amenintata sa dispara din cauza unei catastrofe, fie a unei bruste incalziri globale, fie a unui razboi nuclear, a unui virus generat de ingineria genetica sau a cine stie carui pericol, pe care acum nici macar nu ni-l imaginam."

In cadrul aceleiasi prelegeri, Hawking a mai anuntat ca, alaturi de fiica lui, va scrie o carte pentru copii, care va descrie minunile Cosmosului, un fel de "Harry Potter cutreiera Universul"... Unul dintre cei mai mari fizicieni teoreticieni ai timpurilor moderne, Hawking a intreprins cercetari fundamentale asupra gaurilornegre si a originii Universului, lansând ipoteza ca spatiul si timpul nu au nici inceput, nici sfârsit. Opiniile exprimate de savantul britanic au stârnit reactii dintre cele mai diverse. Alan Guth, profesor de fizica la Institutul de Tehnologie din Massachusetts spune ca ultimele observatii ale lui Hawking reprezinta o surpriza pentru lumea stiintifica, intrucât preocuparile savantului britanic erau mult mai putin "pamântesti".

"Este o noua arie de preocupari pentru el, care nu poate decât sa ne surprinda. Daca s-ar referi la urmatoarea suta de ani si dincolo de acel moment, mi s-ar parea mai credibil sa considere spatiul ca ultim colac de salvare pentru omenire. Dar nu vad sa existe posibilitatea ca in urmatorii 50 de ani stiinta si tehnologia sa ne ajute sa supravietuim mai usor pe Marte sau pe Luna, decât pe Pamânt. Eu cred ca ar fi mai usor sa construim baze subterane in Antarctica, de pilda, decât sa realizam cladiri pe Luna", afirma Guth.

Sursa: magazin.ro

Studiile efectuate de o echipa de cercetatori americani de la Harvard Medical School din Boston, legate  de istoria indepartata a stramosilor nostri, au relevat un fapt stupefiant. Stramosii omului si cei ai cimpanzeului s-au "iubit" timp de milenii sau, poate, chiar milioane de ani, inainte de a avea loc o separare definitiva, mult mai recenta decât se credea.

Antropologii americani apreciaza ca cele doua linii s-au separat in urma cu 6,3 milioane de ani, cel mult, sau, cel putin, in urma cu 5,4 milioane de ani, dar aceasta separare nu i-a impiedicat sa faca un schimb de gene. Informatia e perceptibila in special la nivelul cromozomilor x (cromozomi sexuali feminini) ale caror similitudini par sa releve faptul ca cele doua specii s-au incrucisat timp indelungat.

"Divortul" final ar fi intervenit dupa o lunga perioada de "metisaj" care a durat probabil 4 milioane de ani. "Studiul a dat rezultate neasteptate in ceea ce priveste modul in care ne-am separat de stramosii nostri cei mai apropiati din acea vreme: cimpanzeii. Am constatat faptul ca structura populatiei care a existat in perioada aparitiei noilor specii era diferita de orice populatie moderna de maimute. Atunci s-a petrecut ceva cu totul special", a declarat coordonatorul studiilor, David Reich.

Rezultatele obtinute, relanseaza problema statutului hominizilor, considerati drept cei mai vechi stramosi ai omului, cum ar fi sahelantropul (alias omul din Tumai), din urma cu 6-7 milioane de ani, Orrorin, din urma cu 6 milioane de ani sau ardipithecul, din urma cu 5,5 milioane de ani. De mentionat faptul ca enigma originii este in continuare "nestirbita". Daca in cazul stramosilor omului au fost descoperite numeroase fosile, nici un os (cu exceptia câtorva dinti) care sa fie atribuit primilor cimpanzei (sau gorile) nu a fost descoperit pâna in prezent.

Pe de alta parte, descifrarea completa a genomului cimpanzeului nu a condus la obtinerea informatiilor scontate. S-a confirmat insa faptul (de care multi oameni de stiinta se indoiau) ca cele doua specii sunt identice din punct de vedere genetic, in proportie de 99%, aceasta descoperire nepermitând insa definirea in termeni precisi a specificitatii omului.

Sursa: magazin.ro

Datele oferite de Organizatia Mondiala a Sanatatii demonstreaza ca aproape o suta de milioane de oameni din intreaga lume sufera de psoriazis, o maladie nu atât grava, cât mai ales suparatoare, careia, in ciuda eforturilor depuse de cercetatori si medici, nu i s-a putut gasi un remediu suta la suta eficient. Dar se pare ca acolo unde medicina da gres, Natura are succes. Dovada cea mai elocventa? In Turcia, pentru tratarea psoriazisului bolnavii apeleaza nu la doctori, ci la... pesti!

Poate ca pestisorii din familia Cyprinidae nu or avea cei sase ani de medicina, dar in domeniul tratarii psoriazisului si al altor boli de piele, nimeni nu e mai priceput decât ei. Si daca nu credeti si suferiti de asemenea maladii, nu aveti decât sa va luati concediu medical si sa mergeti in orasul turcesc Kangal. Situat la circa 500 km est de Ankara, orasul se afla intr-o splendida oaza, brazdata de câteva izvoare cu apa termala, a carei temperatura atinge 36 de grade. Aceasta apa constituie un mediu de viata excelent pentru pestisorii numiti de localnici "clevetitori", din pricina faptului ca obisnuiesc sa se adune cu zecile in jurul zonelor afectate de psoriazis, inghesuindu-se unii intr-altii, de parca ar purta o discutie aprinsa.

De fapt, ei se hranesc cu scuamele provocate de boala, pe care le aspira ca niste veritabile aparate deliposuctie! Ingrijitorii bazinelor unde traiesc acesti pesti mai lacomi decât piranha au grija ca ei sa fie in permanenta flamânzi. Lipsa hranei face ca, odata ce un om suferind de psoriazis intra in apa, "clevetitorii" sa se napusteasca asupra lui si sa-i devoreze, efectiv, pielea afectata de psoriazis, fara a se atinge insa deloc de pielea sanatoasa.

Un tratament miraculos

 Mai intâi, pestii ataca placardele de psoriazis si indeparteaza straturile groase, apoi rod straturile mai subtiri, inmuiate de apa calduta si sug pielea, eliminând orice urma a bolii. In aceasta faza, organismul lor secreta o substanta care are rolul de a coagula sângele, oprind micile hemoragii ce se pot declansa la nivelul pielii. In timpul curei, pacientii trebuie sa bea cel putin trei pahare cu apa calduta dimineata, pe stomacul gol, sa intre in bazin dupa micul dejun, stând patru ore, apoi sa intre iarasi, dupa-amiaza, pentru alte patru ore.

Totodata, pe perioada celor 21 de zile cât dureaza tratamentul, suferinzii de psoriazis nu au voie sa consume alcool sau sa ia medicamente. Un studiu efectat in 1990 a demonstrat ca 52% dintre bolnavi se vindecasera total de psoriazis, la 48% mai aveau inca doar câteva placarde, putin intinse, pe trup, dupa o singura cura de trei saptamâni, desfasurata aici. Vestea despre acest remediu miraculos s-a raspândit in toata lumea si asa se face ca anual mii de turisti vin din Europa, Asia sau America sa se lase "ciupiti" de pestisorii-doctori.

Iar faptul ca, dupa ce s-au reunit aici pentru un congres maraton, in 1993, zeci de somitati medicaledin Turcia si Europa au certificat eficacitatea tratamentului cu pestisori, a sporit si mai tare renumele locului, determinându-i pe doctorii de pretutindeni sa le recomande bolnavilor de psoriazis o cura la Kangal.

Sursa: magazin.ro

Daca, privind Luna cu regularitate, aveti sentimentul ca ea pare tot mai mica, seara de seara, aflati ca acest fapt se petrece nu doar in mintea dumneavoastra, ci si in realitate! Fenomenul a fost de altfel deja confirmat de astronomii elvetieni de la Observatorul Cantonal din Zürich, care au efectuat o serie de masuratori sub conducerea dr. Alfred Zeeiman.

"Daca in primii ani ai deceniului sapte, atunci cand au inceput proiectele americane de cucerire a Lunii, astrul noptii avea un diametru estimat la circa 3888 km, astazi, dupa aproape patru decenii, acesta nu depaseste 3700 km! Scaderea este considerabila, caci in acest ritm, in câteva sute de ani, Luna va disparea de pe bolta cereasca! Dar efectele se vor manifesta mult mai devreme, prin maree devastatoare, ce se vor transforma cu timpul in veritabile valuri tsunami! Topirea gheturilor polare va fi accentuata, ducând la cresterea alarmanta a nivelului oceanului planetar, in vreme ce succesiunea obisnuita a zilelor si a noptilor va disparea total, urmând sa existe doar o zi de sase luni si o noapte la fel de lunga, ca in regiunile polare!", a avertizat specialistul elvetian.

Desi NASA a confirmat observatiile astronomilor din Tara Cantoanelor, nici un oficial al Agentiei Spatiale Americane nu s-a incumetat sa dea o explicatie pentru aceasta anomalie. Se vehiculeaza ideea ca expeditiile americane "Apollo" ar fi destabilizat rocile de la suprafata selenara, in Marea Linistii, iar acest fapt, coroborat cu gravitatia aproape nula de pe satelitul natural al Terrei a determinat o reactie in lant de ridicare a unor uriasi nori de praf si disiparea lor in spatiu.

NASA a catalogat aceasta ipoteza drept "puerila", admitând ca mai curând poate fi vorba despre un impact al Lunii cu un meteorit de proportii considerabile, care a dus efectiv la "ciobirea" serioasa a astrului noptii. Interesant este faptul ca cea din urma ipoteza este impartasita chiar si de unii oameni ai Bisericii, care vad in ea o materializare a profetiilor biblice ce vorbeau despre "Luna care va cadea de pe cer, cu putin timp inainte de sfârsitul lumii!". Cat timp ne mai desparte de aceasta presupusa "apocalipsa cosmica", ramâne insa de vazut... 

Sursa: magazin.ro

Nimic nu-i mai de pret ca sanatatea, dar din pacate multi nu o pretuiesc decât dupa ce o pierd, spune o veche butada, izvorâta din dorinta oamenilor de a fi mereu sanatosi. Dorinta ce pare acum utopica, dar care, ne asigura geneticienii, va fi perfect realizabila, chiar in cursul acestui secol. 

Expertii in terapia genica au anuntat, la inceputul lunii mai 2006, descoperirea unei modalitati prin care celulele defecte sunt "convinse" sa se repare singure. Spre deosebire de tentativele facute pâna acum, care vizau inlocuirea genelor afectate, noua metoda are in vedere punerea in valoare a propriilor mecanisme de corectie ale celulelor. Oamenii de stiinta germani au prezentat, in cadrul conferintei anuale a Societatii Europene de Genetica Umana, desfasurata la Amsterdam, un medicament ce poate influenta felul in care se comporta o gena, in organismul pacientilor cu starea de sanatate deteriorata.

Astfel, s-a dovedit ca este posibila stimularea unei gene "inrudite" cu cea defecta, pentru reducerea simptomelor anumitor boli. Cercetarile au fost focalizate pe atrofia spinala musculara, o maladie ereditara relativ frecventa si una dintre principalele cauze ale mortalitatii infantile, afectând 1 din 6000 de nou-nascuti. Boala, provocata de degenerarea neuronilor motori din cordul spinal, determina slabirea si atrofierea muschilor de la picioare, mâini si trunchi. La pacientii cu atrofie musculara, gena care produce neuroni motorii lipseste, dar ei au in schimb "cópii" ale acesteia, insuficiente insa pentru a preveni manifestarile bolii. Specialistii de la Institutul de Genetica al Universitatii din Köln au descoperit ca medicamentul numit Valproate (deja folosit in tratarea epilepsiei) poate creste nivelul proteinei ce formeaza neuroni motori, de pâna la patru ori!

Experimentele efectuate asupra unor pacienti cu atrofie musculara au aratat o vizibila imbunatatire a starii lor de sanatate, celulele nervoase fiind stimulate sa se "repare", prin intermediul revolutionarei terapii genice. "Acest proiect demonstreaza ca e posibil sa influentam comportamentul genelor, recurgând la medicamente. Metoda descoperita de noi va spori calitatea vietii pentru bolnavii cu atrofie musculara", spune prof. Brunhilde Wirth.

Sursa: magazin.ro