Marina americană a decis să preia modelul dronelor folosite de armată, astfel că va introduce în curând în uz două ambarcatiuni-robot ce pot fi pilotate de la distantă: "Blackfish" si "Harbor Wing".
Prima dintre ele este controlată printr-o telecomandă si are forma unui jet ski menit să patruleze de-a lungul porturilor pentru a detecta teroristii care înoată. A doua este o barcă cu pânze, având o lungime de 20 de metri si o greutate de 10 tone, care este plină de echipamente de supraveghere si care este menită să navigheze departe de tărm. Ambele ambarcatiuni vor naviga fără a avea oameni la bord.
Aceasta nu este prima actiune a Marinei americane de introducere a catamaranelor robotizate. Cu câtiva ani în urmă, acestia au lansat un plan întreg referitor la modul în care navele pilotate de la distantă pot ajuta la spionarea inamicilor, la transportarea soldatilor pe apă, la atacarea vaselor ostile si la păcălirea piratilor. Companiile electronice de protectia s-au alăturat imediat proiectului.
Noul model al navei "Harbor Wing", X-2, este programat să înceapă navigarea în această toamnă. Ghidat de un GPS, X-2 se va aventura în largul oceanului, mergând pe un curs programat în prealabil, de la San Diego la Hawaii si înapoi. Această cursă este una exactă, Harbor Wing fiind programat să nu se abată cu mai mult de cinci metri de la drumul prestabilit. De asemenea, are un sistem de evitare a coliziunilor, pentru a evita obiectele care plutesc în Oceanul Pacific, un sistem de auto-apărare pentru a face fată atacatorilor si pentru a supravietui unor conditii meteorologice amenintătoare.
Marina speră să utilizeze Harbor Wing pe termen lung în misiunile de supraveghere si observare, dar aceste nave ar putea ajuta si la urmărirea mamiferelor marine.
Drona "Blackfish" se va concentra pe urmărirea oamenilor. Senzorul de navigare Knight Rider, dezvoltat de un contractor britanic QinetiQ, va patrula în porturi străine si nationale pentru a descoperi teroristii care înoată si care nu pot fi găsiti de navele Marinei Militare.
Această dronă este capabilă să navigheze cu o viteză de 65 km/h, dar cel mai probabil, mai mult va pluti pentru a detecta înotătorii.
Ambele ambarcatiuni pot fi controlate de la distantă - Harbor Wing de la câteva sute de kilometri, iar Blackfish de la până un kilometru distantă, dar acestea pot fi autonome, având capacitatea de a naviga singure.
Camera Deputatilor a adoptat, astazi marti, cu 168 de voturi "pentru", 111 voturi "împotriva" si 14 abtineri, Legea privind câinii comunitari, informeaza Mediafax.
Legea a fost adoptata dupa mai multe saptamâni de amânari.
Viceliderul grupului PSD Aura Vasile a propus si de aceasta data retrimiterea proiectului la comisie, însa propunerea a fost respinsa prin vot de catre plen.
Camera Deputatilor este forul decizional în privinta acestui act normativ.
Ultima data, votul pentru proiectul de lege privind gestionarea câinilor vagabonzi a fost amânat pe data de 2 noiembrie.
Liderii de grup au stabilit sa votam doar proiecte de lege cu raport de respingere. Probabil initiativa va intra la vot saptamâna viitoare, declara la acea data presedintele Camerei Deputatilor, Roberta Anastase.
Anastase mai spunea la acea vreme ca demersul PDL de strângere de semnaturi în favoarea proiectului este în curs de derulare si "merge foarte bine".
Camera Deputatilor a adoptat pe 17 octombrie legea pe articole, însa votul final a fost amânat de mai multe ori din cauza dezbaterilor tensionate asupra proiectului.
Opozitia a acuzat Puterea ca sprijina o lege ce va da voie primarilor sa eutanasieze în masa câinii fara stapân si care permite sub acoperamânt legal tratamente brutale pentru animale.
Anterior acestei dati, votul la legea privind eutanasierea maidanezilor a mai suferit o amânare pe data de 18 octombrie. Atunci, social-democratii au parasit sala de plen în semn de protest.
Amânarea a fost ceruta din partea puterii, deoarece cei din coalitia de guvernare nu aveau suficiente voturi încât sa treaca legea, fiind necesare 167 de voturi.
Femeile care au o copie defectă a unei gene numită RAD51D au sanse de 1/11 să dezvolte cancer ovarian, spun cercetătorii, care consideră acestă informatie drept cea mai importantă descoperire din ultimul deceniu în domeniul cercetărilor asupra genelor implicate în cancerul ovarian.
Specialistii de la Centrul de Cercetare a Cancerului din Marea Britanie speră ca în câtiva ani să poată pune la punct un test pentru a identifica femeile care riscă să se îmbolnăvească; unele dintre acestea r putea opta pentru îndepărtarea chirurgicală a ovarelor, pentru a împiedica aparitia bolii. si, desigur, un medicament care să împiedice dezvoltarea cancerului .
Experimentele de laborator au sugerat că celulele cu gene RAD51D defecte sunt sensibile la inhibitorii PARP - o nouă clasă de medicamente concepute pentru a trata cancerul cauzat de două gene defecte, BRCA1 si BRCA2, implicate în cancerul de sân si cel ovarian. Inhibitorii PARP blochează mecanismele de reparare a ADN în celulele canceroase, ducând astfel la moartea acestor celule.
Cele mai mari companii farmaceutice din lume lucrează acum la crearea unor inhibitori de acest gen. Unul dintre aceste medicamente, testat în cadrul unui studiu clinic, a reusit să încetinească progresia cancerului ovarian.
Specialistii de la Institutul Britanic de Cercetarea a Cancerului au comparat ADN-ul a 911 femei, care proveneau din familii cu antecedente de cancer mamar sau ovarian, cu ADN-ul provenit de la peste 10.000 de femei care au făcut parte din grupul de control. În cazul femeilor care au avut cazuri de cancer în familie, medicii au găsit opt defecte la nivelul genei RAD51D, spre deosebire de un singur defect găsit în cazul grupului de control.
Anual, la nivel mondial 230.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer ovarian. Dintre acestea, majoritatea sunt diagnosticate în stadii avansate, ceea ce duce la moarte a 70% dintre ele, în mai putin de 5 ani. Din această cauză, medicii sunt preocupati de găsirea unui medicament eficient, care să poată opri dezvoltarea acestui tip de cancer.
Timp de peste un deceniu, unii oameni de stiintă au crezut că dinozaurii care trăiau în regiunile din preajma Polului Sud – unde se găsea pe atunci si Australia – ar fi supravietuit lungilor ierni polare hibernând. Acum, această teorie este pusă în discutie datorită unor noi descoperiri.
Holly Woodward, absolventă a Universitătii din Montana, a constatat că fiziologia dinozaurilor care trăiau în Australia, acum mai bine de 160 de milioane de ani, era aceeasi cu cea a dinozaurilor de pe întreg Pământul. În această perioadă, Australia era situată pe Cercul Antarctic, ceea ce înseamnă că dinozaurii trăiau aproape 6 luni pe an în întuneric.
Woodward a decis să înceapă cercetarea după ce a participat la un conferintă unde l-a auzit pe dr.Thomas Rich, autorul unui studiu despre dinozaurii din regiunile polare, sustinând ideea conform căreia dinozaurii au supravietuit ca urmare a unui proces de hibernare pe timpul noptilor polare.
De îndată ce a primit finantarea pentru studiul său, Woodward a călătorit spre Australia de unde a găsit oase de la 18 specii diferite de dinozauri. Studiul s-a bazat pe studierea unor linii de crestere sau inele formate în tesutul osos, formatiuni care apar atunci când oasele se opresc din crestere, indicând ritmul în care a crescut respectivul animal.
Un studiu anterior acestuia, bazat pe numai două astfel de oase, a găsit semne de acest gen pe un os, dar pe celălat nu. Având în vedere că oasele nu cresc în timpul hibernării (când toate procesele fiziologice sunt mult încetinite), absenta inelelor a condus la ideea că respectivul dinozaur ar fi hibernat. Testele efectuate de Woodward au dat însă rezulstate diferite. Inelele au fost găsite la toate exemplare, mai putin la cele mici, nedezvoltate, ceea ce înseamnă că lipsa lor nu avea legătură cu hibernarea.
Având în vedere că teoria hibernării, de la care a pornit studiul, s-a dovedit a fi gresită, Woodward a deschis calea pentru noi ipoteze: ca acesti dinozauri să fi mostenit de la strămosii loc carcateristici adapatative care să le fi permis supravietuirea în tot felul de conditii sau să fi avut un învelis izolator, care le proteja corpul de temperaturile scăzute. Întrucât cercetările sunt abia la început, aceste ipoteze urmează să fie verificate în timp.
Lucrarea lui Woodward a apărut în publicatia PLoS ONE, la începutul lunii august.
O centură de antimaterie, alcătuită din antiprotoni, a fost găsită în jurul Pământului. Descoperirea a fost făcută de satelitul folosit în misiunea PAMELA (Payload for Antimatter/Matter Exploration and Light-nuclei Astrophysics) si ar putea deveni o sursă de alimentare pentru navele spatiale.
Noile informatii sustin teoriile care atestă că Pământul si alte planete au astfel de centuri de antimaterie. Specialistii au observat că antiparticulele au format o centură subtire în jurul Pământului, balansându-se înainte si înapoi între polii magnetici ai planetei. Centura, care se întinde de la câteva sute până la 2.000 de km deasupra Pământului, constituie sursa cea mai abundentă de antiatomi din apropierea planetei noastre.
Majoritatea antiprotonilor provin din antineutroni care sunt generati atunci când razele energetice cosmice lovesc straturile superioare ale atmosferei aflate la zeci de kilometri distantă de Pământ. Antineutronii scapă din atmosferă dezintegrându-se, la altitudini mari, în antiprotoni.
Perechile de protoni si antiprotoni sunt, de asemenea, produse în urma coliziunii dintre razele cosmice si atmosferă. Antiprotonii tind să se adune la câteva sute de kilometri desupra Pământului, unde materia obisnuită este atât de rară încât este putin probabil ca aceasta să se întâlnească cu antimateria, distrugându-se reciproc în urma contactului.
Modificările energiei particulelor din centură ar putea ajuta la verificare si calibrarea modelelor care încearcă să cuantifice efectele pe care le au eruptiile solare si alte explozii asupra Pământului.
În plus este posibil ca, în viitor, acesti antiprotoni să constituie o sursă de energie pentru misiunile ce vor călători mai departe de sistemul solar. La momentul potrivit, antiprotonii s-ar amesteca cu protonii, anihilându-se si producând particule încărcate energetic care ar propulsa nava.
Numărul antiprotonilor necesari în acest proces l-ar depăsi pe cel aflat în centura lui Saturn, care se presupune că are cea mai mare centură de antimaterie. Cu toate acestea, unii cercetători au demonstrat că o cantitate mai mică de antiprotoni, asemănători cu cei din centură, ar putea fi folositi drept catalizatori pentru a declansa reactii nucleare care ar elibera particulele încărcate.
Călătorind cu o viteză apropiată de cea a luminii, particulele produse de reactiile nucleare s-ar deplasa către spatele navei, propulsând-o dincolo de sistemul solar.
"Este extrem de dificil si de costisitor să produci antiprotoni pe Terra", a explicat James Bickford, de la Laboratorul Draper din Cambridge, Massachusetts. Cele mai puternice acceleratoare de particule din lume pot produce doar câteva nanograme de antiprotoni pe an. De aceea, sustine Bickford, "antiprotonii din centura ce înconjoară Pământul sunt de miliarde si miliarde de ori mai valorosi decât diamantele".
Maimutele bonobo, organizate într-o structură matriarhală, i-au învins pe cimpanzei la testele de inteligentă cu scorul de 4-2.
Bonobo, cunoscute si sub numele de cimpanzei pigmeu, sunt primate din Congo si cele mai apropiate rude ale omului, având în vedere că au în comun cu noi 98,4% din dotarea genetică. Ele trăiesc organizate în grupuri matriarhale si folosesc des sexul pentru a rezolva conflicte sociale.
Competitia a inclus sase teste care trebuiau întreprinse într-o anumită perioadă de timp - periode pe care cimpanzeii masculi le foloseau luptându-se între ei, spre deosebire de bonobo care si-au dat silinta să rezolve jocurile.
Specialistii de la grădina zoologică se asteptau ca lupta să fie câstigată de cimpanzei. Tocmai de aceea au fost uimiti de perseverenta unei femele bonobo, numită Djanoa.
Cercetătorii au spus că de-a lungul acestei perioade, în care au fost testati, cimpanzeii s-au comportat ca niste copii care sunt atrasi de jucăriile noi, dar care îsi pierd rapid interesul.
Acum, specialistii au declarat că încă nu o pot numi pe Djoana cea mai inteligentă maimută din lume, dar că ea este, cu sigurantă, foarte motivată si insistentă.
Pentru etologul Jeroen Stevens, specialistul în comportamentul animalelor de la Grădina Zoologică Antwerp, acest concurs a deschis calea pentru un nou studiu ce îsi propune să stabilească dacă aceste animale au, la fel ca oamenii, personalitate.
Gratie unui prototip conceput de un specialist în neurostiintă, persoanele nevăzătoare vor putea întelege mai bine componenta mediului înconjurător. Inventia lui Michael Proulx de la Queen Mary’s College din Londra se numeste vOICe. Acesta va oferi avertismente sonore nevăzătorilor în cazul în care în drumul acestora se ivesc obstacole, permitându-le să construiască o „hartă sonoră” a împrejurimilor.
Dispozitivul a fost dezvăluit săptămâna aceasta în cadrul unei întâlniri a Asociatiei Americane de Psihologie ce a avut loc la Washington, D.C., în SUA. Acesta este format dintr-o pereche de ochelari, un webcam, un smartphone si o pereche de căsti.
Camera video captează imagini cu mediul înconjurător, iar acestea sunt scanate de un software integrat în prototip. În functie de obiectele identificate de program, acestea sunt transformate în sunete ce sunt difuzate prin căsti la o anumită frecventă si la un volum specific. Astfel, fiecare obiect înconjurător are o "amprentă" sonoră proprie ce permită utilizatorilor să înteleagă ce anume se găseste în jurul său.
Tehnologia nu este nouă, existând de aproximativ 15 ani, însă inovatiile ce au avut loc în domeniul telefoniei mobile permit integrarea sa la un cost redus, ceea ce face posibilă utilizarea prototipului de către oricine, pentru că telefoanele din ziua de azi au capacitatea de a rula software-ul complex ce transformă imaginile capturate în sunete. De asemenea, pentru că telefoanele sunt compacte, acest dispozitiv devine portabil, putând fi folosit în orice conditii.
Cu toate acestea, prototipul nu este extrem de usor de folosit. Inventatorul dispozitivului spune că, de obicei, este nevoie de 3 luni de antrenament pentru ca o persoană nevăzătoare să obtină cunostintele necesare folosirii sistemului. Cu toate acestea, vOICe se anuntă a fi o inovatie importantă ce va permite persoanelor oarbe să aibă parte de mai multă independentă în viata de zi cu zi.
Michael Proulx, omul de stiintă care a conceput acest dispozitiv, spune că este posibil ca în viitor vOICe să analizeze si imagini capturate în infrarosu, permitând nevăzătorilor să aibă acces la informatii pe care nu le-ar fi putut obtine nici dacă ar fi avut vederea neafectată.
Câteva modificări minore, printre care se numără schimbarea locului în care luăm mesele si micsorarea dimensiunii farfuriilor din care mâncăm, pot ajuta la pierderea în greutate, sustin cercetătorii.
Cercetătorul american Brian Wansink, de la Universitatea Cornell, a declarat că unul dintre studiile sale a analizat modul în care cinefilii mănâncă floricele de porumb din recipiente mari si foarte mari.
Cei care aleg portiile mai mari mănâncă, în medie, cu 45% mai mult; chiar si atunci când floricelele nu mai sunt foarte proaspete, acestia mănâncă mai mult cu 34%.
Un alt studiu, realizat pe copii, a demonstrat că acestia au tendinta de a mai cere o portie de cereale atunci când mănâncă dintr-un castron mai mare, fată de cei care aleg să mănânce din castroane mai mici.
Dr. Wansink a declarat, la un congres al Asociatiei Americane de Psihologie, că oamenii au pierdut până la un kilogram prin simpla schimbare a mărimii farfuriilor din care mănâncă, prin evitarea alimentelor nesănătoase si luarea meselor fără prezenta televizorului.
De asemenea, dr. Wansink a declarat că ideea că stomacul nostru ne va anunta atunci când este plin este gresită. Rezultatele studiilor sale arată că senzatia de satietate e influentată de factori externi precum mărimea recipientelor si a portiilor si de atentia acordată actului de a mânca.
Studiul, primul de acest gen, a fost efectuat de cercetătorii din Statele Unite si publicat pe 26 iulie în jurnalul BMC Medicine. La cercetare au participat mai mult de 90.000 de persoane, din 18 tări.
Rezultatele au arătat că oamenii din tările cu venituri mici au mult mai putine sanse de a suferi o depresie, comparativ cu cei din tările dezvoltate. În fruntea clasamentului natiunilor cu cel mai mare risc de depresie s-au aflat francezii, cu 21%. Rezultatele nu au mirat pe nimeni, având în vedere că în 2008 Franta a fost desemnată tara ai cărui locuitori consumă cele mai multe antidepresive.
Comentariile nu au întârziat să apară, iar unele presupuse cauze ale acestei "tristeti nationale" ajung să fie de domeniul fantasticului.
Un articol de pe un forum francez sugerează că principalele cauze ar fi: problemele financiare, cresterea vârstei de pensionare, consumul excesiv de Prozac si obiceiul francezilor de a intra în depresie după sărbătorile de iarnă.
Una dintre păreri sustine faptul că oamenii din Franta sunt prea inteligenti, au sarcasmul "în sânge" si nu consumă destul de multe droguri.
Psihiatrul Xavier Briffault, cercetător în cadrul Institutului National de Cercetare din Franta a afirmat însă că "nu putem trage concluzii pe baza acestui studiu din cauza faptului că metodele utilizate de specialisti sunt subiective." El sustine că este normal ca un locuitor al Frantei să răspundă diferit la întrebări fată de un indian, având în vedere că în tările dezvoltate oamenii sunt mult mai deschisi când vine vorba de depresie si tratarea ei.
În plus, studiul, care a inclus atât programe de screening, cât si interviuri, a depins de dorinta voluntarilor de a răspunde sau nu la întrebări. Desi rata medie de participare a fost de 71,7%, în Franta procentul abia a atins 45,9%, lucru ce a făcut ca esantionul francez să fie nereprezentativ din punct de vedere cantitativ.
Ultimele imagini surprinse de navele trimise să "spioneze" Planeta Rosie înfătisează linii închise la culoare, ce par să fie urmele unor revărsări de ape sărate. Iarna aceste linii sunt mai sterse, dar devin mai evidente odată cu începerea primăverii. Fotografiile au fost făcute de nava Mars Reconnaissance Orbiter la sud de linia Ecuatorului planetei Marte. Aceste caracteristici ar putea deveni dovada clară a faptului că pe Marte există apă în stare lichidă, iar următorul pas ar fi căutarea formelor de viată de pe Planeta Rosie.
"Cea mai bună interpretare pe care o putem da acestor imagini este aceea că reprezintă curgerea unor ape sărate, în ciuda faptului că studiul nu dovedeste aceasta", a declarat doctorul Alfred McEwen de la Universitatea din Arizona. Conform cercetătorilor, apa nu trebuie neapărat să curgă la suprafata solului; există indicii care i-au făcut să creadă că este vorba de un izvor subteran care, totusi, afectează aspectul suprafetei planetei.
Liniile au de la 0.5 până la 5 metri lătime, însă se extind pe sute de metri, iar în unele locuri, cercetătorii spun că au descoperit mai mult de 1.000 de fluxuri individuale. "Am fost surprins când am văzut acele caracteristici si foarte rapid am realizat că sunt diferite fată de cele pe care le observasem înainte. Acestea erau sezoniere si am observat că unele dintre ele au crescut cu mai bine de 200 de metri în aproximativ două luni", a declarat Lujendra Ojha, student la Universitatea din Arizona. Aceste linii sunt mai lungi si mai închise la culoare de la finalul primăverii până la începutul toamnei.
Atunci când oamenii de stiintă au analizat de la distantă, cu ajutorul unui spectrometru, compozitia chimică a solului în zonele mai întunecate, aparatul nu a indicat prezenta apei. Doctorul McEwen a spus că acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că apa seacă foarte repede si în momentul analizei nu se găsea în locul respectiv. Totusi, apa ar putea exista în subteran.
Un firicel de apă ascuns în sol rearanjează particulele de nisip, ceea ce modifică rugozitatea suprafetei, reyultând zone de culoare mai închisă în imaginile primite. "Pentru moment este un mister, dar cred că este unul rezolvabil prin experimente si observatii viitoare", a completat McEwen.
(p)Link
Commenti
Storico
Stampa
Feed RSS 0.91
Feed Atom 0.3
