Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Observator Global (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 

 Oceanele se afla in perpetua miscare, datorita activitatii seismice, geologice si biologice. Inregistrarea acestor fenomene si a efectelor produse e extrem de importanta. Si asta in timp ce mijloacele tehnice actuale – sateliti, nave, balize – ofera un punct de vedere limitat. Oceanografii au visat de multa vreme la proiecte care sa le permita observarea continua a adâncurilor pentru a putea colecta datele necesare elaborarii unor modele de previziune pentru mediu, pentru riscurile seismice, si, in general, pentru intelegerea tuturor fenomenelor si a vietii din adâncurile marilor si oceanelor. Proiecte care vizeaza instalarea unor laboratoare permanente pe planseul oceanic. Cu o tehnologie comparabila cu cele aferente cuceririi spatiului!

„20.000 de leghe sub mari”

O idee care a germinat la inceputul anului 1990. Trei ani mai târziu, in apropiere de insula Hatsushima, la o adâncime de 1175 metri, a fost instalat primul observator dotat cu doua camere video, captatori de temperatura si de curenti si un sistem de analiza a apei. Un observator instalat pe planseul oceanic intr-o zona tectonica foarte activa, legat de insula cu o fibra optica de 8 kilometri. Succesul acestui experiment a dus la instalarea altor doua observatoare multidisciplinare aflate la o distanta de 120 si, respectiv, 240 kilometri, de coastele japoneze. La jumatatea distantei dintre Hawaii si California, americanii au repetat experienta japoneza, instalând in 1998 primul lor observator oceanografic, botezat H2O, la o adâncime record de 5000 de metri.

In 2000 si europenii au investit in acest domeniu prin instalarea unui observator – Geostar – la o adâncime de 3300 metri in marea Tireniana, in apropiere de Sicilia. Timp de un an si jumatate, Geostar a transmis date seismice, geofizice si oceanografice. In 2006, francezii au instalat un observator permanent – Momar – in sudul arhipelagului Azore, la o adâncime de 1700 metri. Acest observator a inspirat un alt proiect european – Esonet – extrem de ambitios: o retea de 10 observatoare din Marea Neagra pâna in largul coastelor norvegiene.

Creierul-piramida

Printr-o camera de luat vederi dotata cu proiectoare, instalata la câteva sute de metri adâncime in Oceanul Pacific, in apropiere de canionul oceanic din Monterey si de portul californian Moss Landing, erau filmate, intermitent, pâna nu demult, animalele din imprejurimi. Acum lucrurile s-au schimbat odata cu perfectarea noului proiect, Mars, care permite filmarea fundului marin incontinuu.

Activitate seismica, geologica si comportamentul faunei pot fi studiate cu precizie in scopul realizarii unui program informatic capabil sa prezica cu mai mare exactitate schimbarile climatice, sa aprecieze stocurile de peste si sa obtina noi informatii despre vietuitoarele din adâncuri.  In prima etapa a fost derulat un cablu de 52 de kilometri din Moss Landing la noul observator oceanografic.

Pentru asta s-a forat o galerie la intrarea in port prin care s-a tras cablul (prin care trec 10.000 de volti) incarcat pe o nava, Cea de a doua etapa a constat in realizarea „creierului” laboratorului, capabil sa gestioneze informatiile inregistrate, trimise la suprafata printr-o conexiune Ethernet spre calculatoare. In acest dispozitiv de forma unei piramide retezate, se afla un transformator si calculatoare la care sunt racordate aparate (mini-laboratoare) ce vor efectua diverse experiente si analize. Informatiile vor fi trimise prin cablul din fibra optica pâna la centrul de control din Moss Landing.

Bransarea dispozitivului e o problema greu de rezolvat. In februarie a.c., o prima incercare a esuat. Pentru asta a fost utilizat celebrul robot ROV telecomandat. (Nici un scafandru nu poate interveni la aceasta adâncime.) Dupa ce a fost bransat, „creierul” a incetat sa mai functioneze. Si asta datorita infiltrarii apei care a provocat un scurt-circuit. Elementele dispozitivului au fost retrase si testate din nou intr-un bazin cu apa de mare.

Robotii mini-laboratoarelor vor putea extrage ADN-ul microorganismelor prelevate, largindu-se astfel informatiile despre bacteriile, toxinele, algele sau nevertebratele aflate la mari adâncimi. Datele vor fi catalogate intr-un portal la care oamenii de stiinta vor avea acces. Pâna acum, cercetatorii puteau pastra timp de 2 ani informatiile acumulate inainte de a le face publice. Acum oamenii de stiinta au acces la ele in timp real.

DORIN MARAN - magazin.ro

 

 Alegerile prezidentiale americane constituie, de mai bine de doua secole, un subiect de interes maxim pentru presa si opinia publica de pretutindeni. Si chiar daca procesul electoral s-a desfasurat mai intotdeauna ireprosabil, in „tara celor liberi”, istoricii ne avertizeaza ca, in incercarea de a-si asigura voturile cetatenilor, candidatii au recurs adesea la acuzatii, trucuri si promisiuni intru totul nedemne de renumele lor. Sa parcurgem impreuna, in randurile ce urmeaza, cateva file din istoria electorala a Statelor Unite, istorie ce pare pe alocuri, veti vedea, demna de Trahanache si Tipatescu...

John Adams vs Thomas Jefferson

Daca primele alegeri au fost lipsite de scandaluri – cine s-ar fi incumetat sa-l atace pe „salvatorul Patriei”, George Washington? – urmatoarele au inceput sa devina apropiate de cele britanice din epoca, semn ca fostii stapani le lasasera colonistilor o mostenire deloc placuta. In 1800, pentru fotoliul de la Casa Alba au concurat John Adams (care mai voia un mandat) si Thomas Jefferson (care-i fusese vicepresedinte lui Adams), doua personalitati de marca. Doar ca ambii au lasat prestanta deoparte si au declansat o serie de acuzatii reciproce de o duritate extraordinara.

Echipa de campanie a presedintelui Adams a emis pamflete in care sustinea ca, daca Jefferson va fi ales, va distruge crestinismul si va face din Washington „noul Babilon, o cetate a desfraului”. Rivalul n-a stat nici el cu mainile in san si a angajat un expert in relatii publice, daca-l putem numi astfel, James Callendar. Individul avea un trecut dubios dar era rau de gura si-n plus avea o imaginatie debordanta. El a pretins ca Adams doreste, nici mai mult, nici mai putin, decat sa tarasca tara intr-un razboi contra lui Napoleon! Dupa tot ajutorul primit de la francezi in timpul razboiului pentru independenta, aceasta suna deja a tradare! Trucul a avut efect si Jefferson a fost ales!

John Quincy Adams vs Andrew Jackson

In 1824, fiul lui Adams, John Quincy a candidat impotriva lui Andrew Jackson, veteran al razboiului de independenta, militar incarcat de glorie dar cu un trecut controversat. Oamenii lui Quincy Adams au pretins ca in calitate de ofiter, el trimise in fata plutonului de executie sase soldati nevinovati si au avertizat cetatenii ca aceeasi soarta o putea avea oricare dintre ei, pentru ca Jackson era „un lunatic lipsit de discernamant”. Adevarul e ca respectivii soldati se facusera vinovati de grave incalcari ale disciplinei militare si fusesera pedepsiti conform legii martiale.

Cum acuzatia n-a prins, s-a incercat acreditarea ideii ca Jackson era... bigam: el era oficial casatorit cu sotia lui, Rachel, dar nu divortase inca, se pretindea, de fosta nevasta! Acuzatia era total nefondata insa i-a pricinuit lui Rachel Jackson o suparare atat de puternica incat biata femeie a murit de inima rea. Alegerile au fost viu disputate si, in lipsa unui rezultat clar al scrutinului popular, Camera Reprezentantilor l-a votat ca presedinte pe Adams. Jackson isi va lua revansa, peste patru ani, devenind unul dintre cei mai buni sefi de stat pe care i-a avut Statele Unite. Si asta desigur, fara sa impuste nici macar un cetatean...

William Henry Harrison vs Martin Van Buren

Acuzatiile de „elitism” nu au lipsit, in cursa prezidentiala americana. Prima data, au fost folosite in 1840, de catre William Henry Harrison contra democratului Martin Van Buren, aflat in functie. Harrison, un demagog abil, a lansat ideea ca ar locui intr-o cabana de barne si ar fi bautor de cidru tare, ca ar lucra pamantul cu mainile sale, cunoscand viata grea a palmasilor. De fapt, nu era nici pe departe atat de napastuit: avea latifundii uriase si traia intr-un conac opulent – singurul detaliu autentic era ca ii placeau, intr-adevar, spirtoasele.

Dar ceea ce i-a determinat pe vajnicii cetateni sa se pronunte intr-o proportie zdrobitoare impotriva presedintelui Van Buren a fost faptul ca acesta instalase la Casa Alba o camera de baie si ca se spala cu regularitate in ea! Ce dovada mai clara de elitism, intr-o perioada cand oamenii faceau baie o data pe an, si atunci in rau? Van Buren a parasit Biroul Oval trist insa cu siguranta mult mai curat. Din pacate, Harrison n-a apucat sa se bucure prea mult de confortul de la Casa Alba, caci a murit dupa doar o luna de la depunerea juramantului.

Samuel Tilden vs Rutherford Hayes

Un mare scandal s-a declansat cu prilejul alegerilor din 1876, la finele administratiei Grant. Intr-un moment cand toti discutau despre reformarea sistemului politic, democratii l-au propus candidat pe Samuel Tilden, guvernator de New York, supranumit „Incoruptibilul”. Republicanii, deja zguduiti de cateva afaceri dubioase petrecute in timpul precendentei guvernari, s-au decis sa-i traga pe linie moarta pe demnitarii deja compromisi, impingandu-l in fata pe un politician de mana a doua dar onest, Rutherford Hayes, caruia, ca sa-i citam chiar pe unii republicani de atunci „nu i s-a cerut decat sa taca”.

In ziua alegerilor, mai multe ziare s-au grabit sa anunte victoria lui Tilden. Hayes, un personaj foarte corect, cum spuneam, si-a recunoscut infrangerea, scriind chiar un mesaj de felicitare invingatorului. Desigur, mai erau de numarat voturile din patru state, dar probabil si aici majoritatea electorilor ii dadusera girul tot lui Tilden. Insa zarurile nu erau aruncate. Agentii republicani s-au mobilizat si au scos lumea la vot, iar unele voturi in favoarea lui Tilden au fost „disputate” – prin aceasta intelegandu-se, cum se va stabili mai tarziu, „aruncate la gunoi” – in Key West, Florida, de pilda, s-a gasit o urna continand 401 voturi pentru Tilden si doar 59 pentru Hayes. Dupa saptamani de dezbateri furtunoase, a fost aleasa o comisie pentru a alege invingatorul. Cum din comisie faceau parte opt republicani si doar sapte democrati, presedinte a devenit Rutherford Hayes!

James G. Blaine vs Grover Cleveland

Dupa acest episod intunecat al istoriei Statelor Unite, urmeaza unul de-a dreptul hazliu. In 1884, luptau pentru presedintie James G. Blaine si Grover Cleveland. Despre cel din urma, rivalii nu gasisera alta acuza decat ca ar fi „gras ca o butie”, ceea ce era vizibil pentru oricine dar nu-i scadea deloc din merite. Asta pana cand un istet din tabara lui Blaine a nascocit o poveste demna de telenovele: el a pretins ca stia din surse sigure ca Grover avusese o legatura adultera cu o vaduva pe nume Maria Halphin, legatura din care rezultase si un copil. Imediat, Cleveland a incetat de a mai fi „gras”, devenind „adulterin, betivan, afemeiat, nedemn de functia de presedinte”.

Curand, toti copiii din flori au inceput sa viseze ca-l au drept parinte iar dusmanii sa predice ca, odata ajuns la Casa Alba, o va transforma intr-un bordel! Totusi, acuzele de coruptie aduse lui Blaine – si pe deplin intemeiate! – au cantarit mai mult in ochii electoratului, care l-a ales pe Cleveland, singurul presedinte american ce va detine doua mandate non-consecutive. Desigur, pronia cereasca a avut un rol important aici: in statul New York, unde majoritatea electorilor erau republicani, deci l-ar fi votat pe Blaine, a avut loc in ziua alegerilor o cumplita furtuna, care i-a descurajat pe alegatorii acestuia sa iasa la vot, pe considerentul ca oricum favoritul lor va castiga, in vreme ce democratii s-au mobilizat si i-au adus victoria nesperata lui Cleveland!

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 10/09/2011 @ 11:00:22, in ro - Observator Global, read 1230 times)

 Considerata una dintre cele mai frumoase asezari din Europa, capitala Ungariei, Budapesta, inalta spre soare o multime de statui, de parcuri, de biserici si palate. Printre acestea din urma se numara Muzeul de Istorie Nationala, al carui inceput poate fi datat in anul 1802 cand contele Ferenc Széchény a donat natiunii intreaga colectie de monede, manuscrise, carti rare, antichitati si cateva portrete, obtinand in acest scop aprobarea si sprijinul imparatului Franz Joseph.

La inceput, exponatele au fost gazduite in vechea manastire Paulina pentru ca apoi sa fie mutate la Universitate. In 1867 Dieta accepta statutul din institutie nationala pentru muzeu si donatiile publice se inmultesc. In 1832 se hotaraste alocarea sumei de o jumatate de milion pentru construirea unui nou sediu al muzeului.

Lucrarea este incredintata arhitectului Mihály Pollack si munca se desfasoara intre 1837-1847. Constructia a fost intrerupta in 1938 in timpul unei inundatii catastrofale, dar a fost gata la timp pentru a sluji ca fundal adunarii populare din 15 martie 1848, care a marcat inceputul revolutiei. Cu aceasta ocazie marele poet Sandor Petöfi recita imnul national si exemplare ale acestuia sunt impartite in public, momentul fiind considerat adevarata inaugurare a cladirii, mai presus decat orice alta ceremonie oficiala. De atunci muzeul a devenit un simbol al libertatii nationale pentru ca in parcul din fata lui se aduna locuitorii orasului pentru diverse adunari si pentru a sarbatori ziua nationala.

Muzeul are o inaltime de 24 metri, ocupa o suprafata de 7894 mp si o fatada cu coloane corintiene. Timpanul a fost realizat de sculptorul Raffael Monti din Milano si reprezinta o alegorie sugestiva. In centru se afla Pannonia avand la dreapta Stiinta si Arta si la stanga Istoria si Faima. Sculptura din coltul drept reprezinta Dunarea iar cea din coltul stang, Drava. Interiorul a fost realizat in stil clasic. Peretii si tavanul scarilor principale prezinta impresionante fresce alegorice opere ale lui Károly Lotz si Már Thau.

La parterul muzeului sunt expuse bijuteriile Coroanei Ungare, insemne ale puterii incepand cu coroana Sfantului Stefan si cea bizantina a imparatului Mihail Ducas. Tot aici se afla un tron de marmura rosie, obiecte de cult, arme si piese de mobilier. Sunt evocate domnia regelui Mathias, Rascoala lui Gheorghe Doja, batalia de la Mohács, perioada intunecata de dominatie otomana.

Salile de la etaj continua sa evoce istoria zbuciumata a tarii, de o importanta deosebita fiind cele inchinate anilor 1848, 1867, 1918. In parcul muzeului multe personalitati maghiare: scriitori, oameni de stiinta, artisti au propriile lor memoriale. In fata intrarii se afla monumentul poetului János Arany, ridicat in 1893 din bronz, pe un soclu de calcar.

Organizat cronologic si tematic, muzeul iti ofera o imagine ampla a istoriei Ungariei reprezentand munca unor echipe de istorici, arheologi, muzeografi, pe parcursul a doua secole de lupte si rasturnari spectaculoase. Cu toate distrugerile suferite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Muzeul de Istorie Nationala si-a recapatat stralucirea de odinioara, impresionand atat prin eleganta constructiei si aerul ei impunator, cat si prin valoarea exponatelor acoperind secole de convulsii si de viata.

IRINA STOICA - magazin.ro

 
By Admin (from 09/09/2011 @ 08:00:18, in ro - Observator Global, read 1266 times)

 Spre deosebire de Schliemann sau Arthur Evans, care au descoperit fabuloase tezaure ale regilor din vechime cu pretul unor eforturi uriase si excavand mii de tone de pamant, arheologii viitorului vor beneficia de un ajutor venit... de sus. Acesta le va permite sa localizeze orice urma de edificii si obiecte aflate in adancurile Pamantului si sa sape la sigur, fara eforturi suplimentare.

Primele rezultate in domeniul arheologiei spatiale, cum a mai fost numita aceasta inedita ramura a stiintei moderne, dateaza de acum un deceniu, cand au fost puse in evidenta cu ajutorul satelitilor urmele unui oras antic, in estul Saharei. Dar cea mai recenta performanta in domeniu apartine italienilor Nicola Masini si Rosa Lasaponara, de la Consiliul National pentru Cercetare (CNR) si vizeaza descoperirea in regiunea adiacenta desertului Cahuachi a unor stravechi piramide ascunse sub straturi de noroi si piatra. Analizand imaginile transmise de satelitul Quickbird, cercetatorii peninsulari au relevat existenta unor vaste structuri piramidale acoperite in prezent de vegetatie, de-a lungul raului Nazca, nu departe de ruinele celui mai mare oras construit integral din caramizi de lut din lume.

Misterioasa populatie Nazca

Cu ajutorul imaginilor multispectrale si de inalta rezolutie s-a obtinut vizualizarea unor piramide care nu putusera fi  identificate prin intermediul imageriei conventionale. „Stim ca multe capetenii importante au fost ingropate aici, sub tumuli piramidali dar acestia s-au erodat, in decursul secolelor, au fost acoperiti cu pamant si acum sunt aproape imposibil de localizat prin procedeele clasice”, spune Masini. Cahuachi este cel mai renumit sit arheologic al civilizatiei Nazca, infloritoare in Peru intre secolul I i.Hr. si secolul V d.Hr si decazand pe masura ce imperiul incas isi incepea ascensiunea.

Faimoase pentru „sculptarea” in desertul peruvian a sute de figuri geometrice si animaliere, ce nu se pot vedea in intregime decat din aer, populatia Nazca a construit Cahuachi ca pe un centru ceremonial, inconjurat de piramide, temple si piete unde preotii isi desfasurau ceremoniile macabre, incluzand si sacrificii umane, ce atrageau locuitori din toata regiunea. Intre anii 300 –350, doua dezastre naturale – o puternica inundatie si un seism devastator – au lovit Cahuachi.

Locul si-a pierdut sacralitatea, in acceptia populatiei Nazca, si a fost abandonat, nu inainte ca localnicii sa astupe cu pamant si nisip piramidele, din motive necunoscute. „Pana in prezent, am scos complet la iveala o structura uriasa, pe care am numit-o Marea Piramida. Un templu terasat si alte doua piramide mai mici se afla intr-o stare avansata de excavatie”, afirma veteranul Giuseppe Orefici, un arheolog care si-a petrecut zeci de ani din  viata explorand Cahuachi si care in prezent colaboreaza cu CNR.

Avand o baza de 100 pe 109 metri, piramida nou descoperita consta in cel putin „patru terase etajate, ce sugereaza similitudini cu piramidele altor populatii amerindiene. „Este foarte probabil ca in interiorul acestor structuri sa descoperim oseminte umane, precizeaza Andrea Drusini, antropolog la Universitatea Padova, cu atat mai mult cu cat sapaturile anterioare au dus la identificarea, pe platoul peruan, a circa 20 de capete retezate, aduse ca sacrificii zeilor. In momentul de fata, arheologii investigheaza noilor piramide scoase la iveala cu ajutorul satelitului, sperand ca ramasitele umane si artefactele pe care cu siguranta le vor gasi in interiorul acestor structuri vor arunca o noua lumina asupra enigmaticei civilizatii Nazca.

Autor: GABRIEL TUDOR

 

 Dintre acestea, Palatul Operei Nationale, prima cladire care te intampina pe Ringstrasse – strada care incercuieste ca un inel vechiul centru – impresioneaza prin eleganta si masivitate, prin supletea coloanelor si multimea statuilor.

Cladirea a fost construita intre anii 1861-1869 dupa planurile arhitectului August von Siccardsburg si ale decoratorului Eduard von der Nüll. Ambii au inaltat edificiul in spiritul Renasterii franceze, ceea ce le-a adus aspre critici din partea publicului. Valul de dezaprobare l-a dus pe von der Nüll la sinucidere, iar Siccardsburg a fost victima unui infarct. Ambii s-au stins din viata inainte sa vada spectacolul de deschidere din 15 mai, cu opera Don Giovanni de Mozart. Edificiul care se numea „Teatrul liric imperial” nu a placut initial nici Curtii, care l-a gasit lipsit de stil. Cu toate acestea el a intrat treptat in peisajul orasului si in constiinta oamenilor iar in 1919 a devenit Opera Nationala. Distrugerea ei completa la 12 martie 1945 in urma unui bombardament, a fost o rana greu de vindecat.

Reconstruirea ei, dupa planurile lui Erich Bolternstern, Zeno Kosak, Otto Pessinger si R.H. Eisenmerg, care s-au orientat exact dupa modelul istoric, a fost o munca de 10 ani. Cele cinci statui de beton expuse intre colonade, privind spre strada din logia de la etajul superior reprezinta Eroismul, Drama, Imaginatia, Comedia si Dragostea iar bustul lui Mahler din hol este opera lui Rodin. Redeschiderea oficiala a avut loc la 5 noiembrie 1955 cu opera Fidelio de Beethoven sub conducerea lui Karl Böhm. De-a lungul vremii Opera din Viena a cunoscut o serie de directori si dirijori celebri. Printre acestia pot fi amintiti: Richard Strauss, Gustav Mahler, Clemens Kraus, Herbert von Karajan, Claudio Abbado, marturie a renumelui mondial de care s-a bucurat institutia, a carei orchestra oficiala este Filarmonica din Viena.

Sala Operei are o suprafata de 9000 mp si o capacitate de 2209 spectatori. Fosa orchestrei poate primi 110 persoane. Cladirea dispune de numeroase sali de repetitie: doua pentru balet, trei pentru ansamblu, una pentru intregul spectacol, 10 pentru solisti, o sala pentru orga si un studio cu 50 microfoane incorporate. Totodata renumele mondial al Operei din Viena este sporit de faimosul sau bal.

Primul bal de acest fel a avut loc 11 decembrie 1877, la numai opt ani de la deschiderea Operei, si a fost cunoscut sub numele „Serata la Opera Curtii”. Evenimentul a fost primit cu entuziasm de nobilime si de toti cei care aveau suficienti bani ca sa-si ofere un asemenea lux. De-a lungul anilor a fost respectata cu strictete tinuta participantilor. Este singurul bal din lume care impune reguli stricte in acest sens, cu exceptia uniformelor militare. Din 1935, balul a devenit un eveniment monden anual, tinut la date fixe, traditia fiind intrerupta in timpul Celui de al Doilea Razboi Mondial. Primul bal de dupa razboi a avut loc la 2 februarie 1956 si s-a bucurat de acelasi succes ca spectacolul cu opera Fidelio.

Plasata intre vecinatati ilustre ca Sala Albertina si Hofburgul, Opera cu scarile ei impunatoare si candelabrele aurite este o prezenta aproape magica in perisajul vienez, in care teatrele, casele si statuile compozitorilor te intampina la tot pasul iar angajatii institutiei, purtand cu mandrie costume de epoca, te poarta cu gandul intr-o lume in care auzi rasunand menuete si gavote, serenade si valsuri.

IRINA STOICA - magazin.ro

 

 Cu nimic deosebit, ca viclenie si cruzime, de fiarele salbatice din randul carora s-a ridicat, in urma cu multe mii de ani, omul a stiut insa ceva ce acestea nu au stiut: sa apeleze la unelte spre a-si invinge adversarii si, cand pietrele sau batele n-au mai fost suficiente, a inventat tot soiul de arme, de la arcul cu sageti la mitraliera, astfel incat David sa-l invinga, de la distanta, pe Goliath, nu doar in legendele biblice, ci si in realitate. Caci in materie de ucis, imaginatia semenilor nostri s-a dovedit mereu de-a dreptul diabolica si daca nu credeti, haideti sa parcurgem impreuna o trecere in revista a catorva dintre cele mai stranii, socante si letale arme nascocite vreodata de om.

Urumi

 Cunoscut si sub denumirea de „chuttuval”, ceea ce inseamna in sanscrita „sabie curbata”, aceasta arma deosebit de flexibila este folosita inca de practicantii stilului de arte martiale „kalaripayatt”, din sudul Indiei. Lama sau lamele armei sunt suficient de flexibile pentru a se rula si lega, atunci cand inedita sabie nu este utilizata, dar pot fi folosite si drept cingatori, la brau, fara a atrage atentia in mod deosebit. De obicei, lamele sunt ascutite ca briciul si o singura lovitura poate provoca hemoragii fatale sau reteza maini si picioare.

Prima mentionare a acestei arme apare in epopeile sanscrite si tamile. Dar trebuie spus ca agilitatea si priceperea sunt deosebit de importante in manuirea acestei arme, intrucat ea poate rani de moarte chiar pe cel ce o foloseste, daca nu stie sa o tina si sa o miste cum trebuie. Cum femeile poarta cel mai adesea cingatori, in aceasta regiune, sabia urumi le este specifica si vai de cel ce indrazneste sa le infrunte atunci cand au asupra lor redutabila arma...

Tekko-kagi

Supranumite „ghearele Ninja”, aceste arme bizare constau intr-o serie de bucati de metal, similare ghearelor de urs, de pilda, pe care luptatorii ninja si le atasau de maini pentru a se putea catara in pomi, pe case, sau a smulge adversarilor sabiile sau lancile. De asemenea, folosite in lupta corp la corp, ele erau niste pericole imense pentru dusmani, provocand de obicei rani mortale. „Ghearele” erau realizate din otel, fier, dar si lemn si se crede ca originea lor trebuie cautata in templul Bushi din Okinawa, Japonia, ai carui calugari au folosit prima data potcoavele de otel ale cailor lor, ca mijloc de autoaparare impotriva agresorilor.

Tunul Kaiserului Wilhelm

Cea mai mare piesa de artilerie folosita in primul razboi mondial, acest tun era capabil sa traga asupra Parisului obuze de 94 kilograme, desi se afla la 120 km de capitala Frantei! Totodata, obuzele atingeau o inaltime de 4 de kilometri, inainte de a cadea la sol, cea mai mare inaltime atinsa de un proiectil inventat de om, pana la temutele rachete V-2, in octombrie 1942. Folosit doar cateva luni, intre martie si august 1918, el a provocat soc si spaima printre parizieni, care au crezut initial ca sunt bombardati din cer, de un nou tip de zepelin, intrucat nu se auzeau nici motoare de avioane, nici bubuit de tunuri.

Desi nu stralucea prin precizie, tunul Kaiserului Wilhelm a reprezentat totusi o arma psihologica de temut, capabila sa distruga daca nu Parisul, atunci cu certitudine moralul locuitorilor sai. Tunul cantarea 256 tone si era transportat pe sine de cale ferata. In total, au fost trase 367 de obuze, provocand aproape o mie de victime dar si avarii considerabile in Paris si imprejurimi. Spre finele razboiului, temandu-se de inaintarea aliatilor, germanii au distrus tunul, pentru a nu-l lasa in mainile inamicului.

Goliath

Se stie despre eforturile facute de marile natiuni ale lumii pentru crearea unei armate de roboti, care sa lupte in locul oamenilor. Ceea ce se stie mai putin e faptul ca nazistii au facut primii pasi in aceasta directie, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Ei au brevetat tancul Goliath, care putea fi teleghidat spre liniile inamice, spre a lansa explozibili. Fabricat de concernul Borgward, tancul nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor, in principal datorita vitezei mici de deplasare (sub 15 km/ora), ce-l facea vulnerabil tirului artileriei aliate. De aceea, nu au fost fabricate, in cursul razboiului, decat 7500 asemenea piese.

Kusari-gama

 O combinatie terifianta intre buzdugan si secera, aceasta arma a fost folosita timp de secole de catre razboinicii japonezi, fie pentru a-si sfarteca dusmanii cu curbura ascutita a secerei, fie pentru a-i zdrobi cu maciulia de fier atasata de lant. Kusari-gama a fost folosita in Japonia feudala pana in secolul 17 si utilizarea ei era invatata in scoli speciale de arte martiale, sub forma unui stil de lupta numit Kusarigamajutsu.

Baloanele-bomba

Spre finele anului 1944, Japonia a cautat sa provoace importante distrugeri oraselor americane dar, cum era imposibil sa ajunga pe coastele Americii de Nord cu avioane sau vapoare, ingeniosii niponi au pus la cale un proiect si mai indraznet, anume cea mai stranie arma folosita in cursul celui de-al doilea razboi mondial (desigur, daca facem abstractie de o alta „inventie” a lor, la fel de socanta, avioanele kamikadze). Japonezii au lansat nu mai putin de 9000 de baloane-bomba, peste Pacific, cu speranta ca acestea se vor dovedi o arma distrugatoare.

De fapt, doar o mie dintre ele au ajuns in Statele Unite si se cunoaste ca acestea ar fi provocat doar sase victime umane, restul cazand in regiuni nelocuite din Alaska, Washington, Oregon, California, Arizona, Idaho, Montana, Utah, Wyoming, Colorado, Texas, Kansas, Nebraska, South Dakota, North Dakota, Michigan dar si in Mexic si Canada! Presa americana a primit ordinul de a nu publica nici macar un rand despre baloanele-bomba, pentru a nu panica populatia si in acelasi timp armata a instituit o cenzura totala asupra efectelor bizarului bombardament. Fara sa poata cunoaste eficienta baloanelor-bomba, japonezii au incetat lansarea lor dupa doar sase luni.

GABRIEL TUDOR - Revista Magazin

 
By Admin (from 30/08/2011 @ 08:00:27, in ro - Observator Global, read 1689 times)

 Cai, bizoni, mamuti, lei, capre ibex, maini, figuri geometrice... Imagini care isi au originea in strafundurile timpurilor preistorice in urma cu zeci de mii de ani si care se infatiseaza umanitatii, pictate sau gravate, pe peretii grotelor din Lascaux, Chauvet sau Niaux (Franta) sau din Spania. Aproximativ 350 au fost descoperite in Europa. Cine erau artistii preistorici care ne-au lasat mostenire imagini emotionante, realizate cu o incredibila maiestrie?

Homo sapiens, a caror cultura e foarte putin cunoscuta. In ansamblul bestiarului paleolitic domina caii. In unele pesteri insa abunda alte animale, precum mamutii sau bizonii. Cea mai mare parte dintre animale sunt mari ierbivore care misunau in jurul comunitatilor.

Animalele reprezentate nu sunt, in general, cele pe care Homo sapiens le consuma. De pilda, in pestera din Niaux sunt pictati bizoni dar oamenii consumau carne de capra ibex. Dovada stau osemintele acestor animale descoperite in imprejurimi. Bizonul juca in cultura lor un rol special in plan mitic, identificandu-se cu un spirit puternic care insufla teama si veneratie.

Cat priveste semnele geometrice, acestea sunt mai numeroase decat animalele si reprezentarile umane. (In arta parientala au fost recenzate aproximativ 100 de reprezentari umane.) Cu totul exceptionale sunt si mainile pictate prin tehnica sablonului. Artistul isi aseza mana pe peretele grotei apoi sufla un pigment cu gura sau printr-un tub. Pigment negru (carbune, in special) sau rosu (hematita, care e un oxid de fier). Pentru a desena, picta sau grava, preistoricii nu dispuneau de modele. Nu aveau animalele in fata ochilor. Le desenau din memorie. Pentru a ajunge la nivelul artistic demonstrat a avut nevoie de exercitii, de ucenicie. O concluzie intarita de descoperirea unor plachete din piatra cu schite gravate.

Care era insa scopul acestor demersuri artistice? Era omul preistoric un estet? Ii placea sa-si contemple operele? O grota nu e o galerie de tablouri. Cei care desenau sau gravau erau alesi sa o faca in cadrul „religiei” lor samanice. Uneori, relieful peretelui sugereaza forma desenului, a trupului de animal. In pestera din Niaux, de pilda, se afla un mic bizon izolat, pictat cu rosu, intr-o adancitura a peretelui. Artistul a ales forma peretelui pentru a obtine o pictura in relief. De multe ori, peretele e cel care sugereaza desenele prin fisurile si reliefurile sale.

DORIN MARAN - magazin.ro

 
By Admin (from 26/08/2011 @ 14:00:20, in ro - Observator Global, read 1561 times)

 Mentionata documentar in 1043, Copenhaga a primit statut de oras in 1254. Originile sale se afla nu departe, pe insula Slotsholmen, unde s-a construit un castel care actualmente este sediul guvernului danez. Castelul a fost ridicat de episcopul Albsalom de Roskilade, care a sesizat importanta strategica a insulei pe care la 1026 nu se afla decât un mic sat de pescari. Satul se numea Havn ((Port) si particula respectiva o intâlnim si in numele de astazi a orasului care in daneza este Kolnhavn.

In 1455 a primit statut de capitala dupa ce fusese distrusa de invadatorii din nordul Germaniei si reconstruita in 1369. Regele Danemarcei se mutase in oras inca din 1416 si importanta asezarii a crescut considerabil. La sfârsitul secolului al XVI-lea, datorita comertului infloritor, Copenhaga devine deosebit de bogata. In secolul al XVII-lea, in timpul domniei regelui Christian al IV-lea, recunoscut drept mare iubitor de arta s-au ridicat cele mai frumoase constructii din oras.

Printre acestea se numara observatorul astronomic Rundentarn, Bursa decorata cu imagini in forma de coada de dragon si castelul Rosenborg in care se pastreaza bijuteriile Coroanei. Nenorocirile de tot felul nu au ocolit insa orasul. In 1711 este bântuit de ciuma si in 1728 si 1795 este mistuit de incendii. In 1807 este bombardat de flota engleza dar este imediat reconstruit.

Reusind sa-si revina din aceste lovituri cumplite, locuitorii au cunoscut apoi o perioada de mare inflorire culturala. Acum se remarca prin activitatea lor, oameni de seama ca filozoful Soren Kirkegaard, scriitorul Hans Christian Andersen si Christoffer Wilhelm Eckersberg, fondatorul Scolii de Arte Frumoase daneze.

In 1849, Danemarca devine monarhie constitutionala si sapte ani dupa acest eveniment sunt darâmate vechile ziduri ale orasului. Verdeata a acoperit batrânele bastioane construite pe cheiurile de la Christianshavn intre 1662-1665 si locuitorii si-au amenajat aici locuinte. Dupa 1971 câmpul de instructie de la Christiania a fost invadat de membrii miscarii hippy care si-au proclamat aici propriul stat liber. Enclava a fost initial contestata vehement si, in cele din urma tolerata, devenind un loc unde nu exista chirie sau automobile si unde poti intâlni acum un amestec boem si chiar artisti de valoare. In partea opusa acestei zone, turnul primariei, inalt de peste 100 de metri domina piata principala.

O atractie a orasului este parcul de distractii Tivoli, deschis in 1834. Impresionante sunt aici nu doar caruselele si roata mare, Ferris, ci si spectacolele traditionale sau clasice organizate in marea sala a complexului. In apropierea acestui parc se afla Ny Carlsberg Gliptothek, o mare galerie de arta construita de magnatul berii Carlsberg, Carl Jakobsen. Sunt expuse aici obiecte de origine etrusca, tablouri franceze si daneze si o apreciata colectie de pictura post-impresionista franceza.

Muzeul National expune si el o serie de piese valoroase vechi, printre acestea aflându-se un car de lupta cu o vechime de peste 3500 de ani. Simbolul orasului ramâne insa statuia Micii Sirene realizata de sculptorul Edward Ericksen. De pe stânca de pe care priveste intinderea de ape, sirena de bronz aduce un plus de poezie orasului parând sa vegheze asupra corabiilor venind din larg.

IRINA STOICA - magazin.ro

 
By Admin (from 25/08/2011 @ 11:00:58, in ro - Observator Global, read 1380 times)

 Asezat pe malul estuarului fluviului Schelde, orasul Anvers, numit astfel in valona, sau Antwerpen, in flamanda, este unul dintre cele mai mari porturi din lume si principalul centru economic al Belgiei. Intemeiat in secolul al VII-lea, cunoaste o dezvoltate rapida incepând din secolul al XIII-lea. Dupa caderea orasului Bruges, in secolul al XV-lea, devine cel mai bogat oras din Tarile de Jos si principal centru financiar al Europei. Din 1460 aici functioneaza prima bursa din lume dar la sfârsitul secolului al XVI-lea orasul este distrus de spanioli. Din secolul al XIX-lea cunoaste o noua perioada de prosperitate, actuala inflorire economica datorându-se construirii Canalului Albert (1930-1939).

Anversul nu este numai un oras incarcat de istorie, o forta economica de prim rang ci si un loc emanând o frumusete aparte. Muzeul Regal de Arte Frumoase este o dovada concreta in acest sens. Portalul este flancat de coloane masive iar scarile te conduc spre o sala impunatoare ca o catedrala. Sunt expuse tablouri ale maestrilor flamanzi timpurii pentru ca arta a gasit aici o gazda primitoare.

In perioada de inflorire din secolele XV-XVI, Anversul si-a ridicat cladirile care alcatuiesc embleme ales orasului de astazi. Atunci au fost inaltate Primaria, casele breslelor, biserici si palate si mai ale Catedrala a carei constructie a durat 269 de ani. La frumusetea de netagaduit a orasului si-au adus contributia marii pictori care au lucrat aici. Printre acestia trebuie amintiti Antonis van Dyck, Jacob Jordaens, Frans Snyders, Peter Paul Rubens, Jan Bruegel.

Reinvierea portului de la sfârsitul secolului al XIX-lea a dus si la ridicarea unor noi palate si la constructia unor strazi largi strajuite de copaci. Palatele neoclasice si resedintele art nouveau fac o concurenta prieteneasca noii cladiri a garii, care cu cupola ei si zidurile in stil neo-baroc, te invita sa patrunzi in marea sala, pregatita parca sa intâmpine oaspetii unei importante receptii. Orasul a acceptat usor si fara prejudecati arta de avangarda si, in secolul trecut, a devenit un centru al artei experimentale. Din 1950 parcul Middelheim este un adevarat muzeu al sculpturii moderne, unic in Europa. In acelasi timp Anversul este si o cetate a modei, magazinele haute-couture fiind printre cele mai apreciate nu numai pe batrânul continent.

Locul de referinta al orasului ramâne insa Grote Markt cu cladirea primariei, lunga de 67 metri, flancata de casele breslelor, si având in fata statuia lui Brabo. Acesta este un personaj legendar, un roman despre care se spune ca a ucis un urias care oprise navigatia pe Schelde. In apropiere se afla Catedrala inchinata Fecioarei, cu un turn inalt de 123 metri, al doilea nemaifiind terminat. Nu departe de gara poti intâlni evreii ortodocsi (habotnici) purtând palarii cu boruri largi din blana si perciuni lungi.

Alungati din Peninsula Iberica, acum aproape 500 de ani, au gasit in Anvers o gazda buna si s-au implicat puternic in slefuirea diamantelor. Orasul a devenit centrul mondial al comertului cu diamante, 70 la suta din comertul cu aceste pietre trecând pe aici. Stralucirea lor nu reuseste insa sa umbreasca lumina degajata de vechile constructii ale orasului de pe Schelde.

IRINA STOICA - magazin.ro

 
By Admin (from 22/08/2011 @ 08:00:57, in ro - Observator Global, read 1287 times)

 La ora actuala, Cristofor Columb este considerat în întreaga lume ca fiind exploratorul care a descoperit America, în octombrie 1492, deschizând astfel drumul unei întregi pleiade de conchistadori care au adus „civilizatia” indigenilor din Lumea Noua, exterminându-i aproape definitiv. Si totusi, în ultima vreme s-au facut cunoscute unele teorii care pun la îndoiala actiunea de pionierat a controversatului aventurier de origine italiana. Unii sustin ca vikingii ar fi gasit de fapt primii drumul spre America, altii spun ca africanii ar fi facut mai întâi drumul peste Atlantic, în vreme ce teorii de ultima ora acrediteaza ideea ca adevaratul descoperitor al noului continent ar fi fost un amiral chinez sau chiar un navigator mongol!

Pista africana

În urma cu câteva decenii, unele descoperiri facute pe coasta nord-estica a Americii de Nord i-au facut pe arheologi sa sugereze o posibila colonizare a acestor teritorii de catre navigatorii vikingi, înainte de anul 1000. Dar, potrivit unei teorii de ultima ora, avansata de istoricul american Frank Joseph, de la Universitatea Minnesotta, primii calatori veniti în America, de peste mari, ar fi fost africani! În cartea sa, Comoara pierduta a regelui Juba, istoricul aminteste ca pe la anul 40 î.Chr., în timpul domniei tiranicului împarat Caligula, în nordul Africii exista un regat care a intrat în conflict cu Roma.

Amenintati cu distrugerea sau sclavia, pe masura ce legiunile romane se apropiau, amenintatoare, conducatorii acestui regat african s-au suit pe corabii si au navigat, purtati de vânturi favorabile, spre coastele Americii. Aici au pus bazele unei asezari si probabil ca nu s-au mai întors niciodata în Africa. Pe seama lor pune istoricul din Minnesotta obiectele misterioase descoperite într-o pestera din apropierea orasului Olney, Illinois, în 1992. Cele aproape 7000 de artefacte, incluzând statuete, obiecte de cult, sau componente ale unor ritualuri de sacrificiu nu ar fi putut apartine, sustin cercetatorii, populatiei native amerindiene, a carei cultura era net inferioara, si nu i-ar fi permis realizarea unor asemenea veritabile „opere de arta”.

Ele sunt foarte asemanatoare cu piese similare, descoperite în Africa, apartinând aceleiasi perioade si prezinta clare influente ale artei romane din primul secol al Imperiului. Întâmpinat cu critici vehemente din partea confratilor de breasla, Joseph a declarat ca, desi pare exagerata, teoria descoperirii Americii de catre africani, acum doua milenii, reprezinta singura explicatie ce poate fi data bizarelor artefacte de la Olney.

Pista chineza

Luna trecuta, istoricul britanic Gavin Menzies a stârnit, la rândul sau, senzatie, sustinând ca a descoperit dovezile ce atesta ca America a fost descoperita de catre un amiral chinez cu sapte decenii înainte de Columb – teorie emisa în urma cu câtiva ani. Menzies spune ca o flota chineza a adus, în 1434, în Italia, enciclopedii cuprinzând referiri la tehnologii nedescoperite în Occident si care au pus bazele unor minuni ingineresti precum masinariile zburatoare schitate ulterior de Leonardo da Vinci. „Toate lucrurile cunoscute de chinezi pâna la anul 1430 au fost aduse la Venetia: De aici, ambasadorii împaratului chinez au pornit spre Florenta si apoi au ajuns la curtea papei Eugeniu IV.

Ele au reprezentat scânteia care va declansa toate inventiile si descoperirile Renasterii. Leonardo da Vinci si Galileo Galilei si-au bazat activitatea pe cunoasterea acestor tehnologii. Este adevarat, meritul lui Leonardo este ca a redesenat toate aceste schite în trei dimensiuni, ceea ce a reprezentat un urias progres”, scrie Menzies, în cartea sa 1434: Anul când chinezii au declansat Renasterea. Precedenta lucrare a britanicului în vârsta de 70 de ani, 1421, a fost best-seller în Europa, vânzându-se în peste un milion de exemplare.

„Ipotezele potrivit carora europenii ar fi descoperit întreaga lume, prin expeditii de explorare, sunt false. Chinezii au ajuns în America, Australia si Noua Zeelanda cu mult timp înaintea acestor expediti.” În recenta sa carte, Menzies afirma ca patru corabii chinezesti au ajuns în peninsula italica în prima jumatate a secolului XV, aducând cu ele harti ale lumii, atlase astronomice si enciclopedii mult mai avansate decât orice exista în Eurpa la acea vreme. Potrivit lui, Leonardo da Vinci ar fi intrat în contact cu informatiile din lucrarile respective prin intermediul copiilor realizate de eruditii italieni Taccola si Francesco di Giorgio.

În sprijinul teoriilor sale, Menzies a publicat desene ale unor arme de asediu, mori si pompe hidraulice extrase dintr-un tratat chinez de agricultura, datând din anul 1313, Nung Shu, în paralel cu ilustratii realizate de di Giorgio si Leonardo. Totodata, Menzies arata ca Cristofor Columb era la curent cu hartile aduse de chinezi, prezentând copia unei scrisori datate 1474 si apartinând matematicianului italian Toscanelli, copie descoperita printre documentele ce i-au apartinut „amiralului Marii Ocean”. Dar se pune întrebarea: cum de aceste harti nu au atras atentia si altor oameni ai epocii, ci doar lui Columb?

Cercetatorul britanic sustine ca pentru majoritatea contemporanilor genovezului, hartile nu spuneau mai nimic, dar ca singur acesta a avut rabdare sa le studieze, sa puna cap la cap datele obtinute si în final sa traga concluzia – partial gresita, este adevarat – ca în China se poate ajunge nu doar mergând pe uscat, spre est, ci si strabatând marea, spre vest. Desigur, academicienii au primit cu reticenta teoriile lui Menzies. Felipe Fernandez-Armesto, profesor de istorie la Queen Mary College din Londra afirma ca nu exista dovezi certe care sa ateste ca persoanele la care facea referire Toscanelli erau chinezi.

„Este evident ca unele idei si descoperiri ale chinezilor au ajuns în Europa iar ideile europene au patruns, prin intermediul Drumului Matasii, în China. Dar premisele de la care porneste cartea lui Menzies mi se par total lipsite de substanta si nu se bazeaza pe nici o marturie istorica indubitabila”, spune Fernandez-Armesto.

Pista mongola

 Dar convingerile lui Menzies nu sunt nici pe departe cele mai spectaculoase referitoare la descoperirea Americii. O noua ipoteza face înconjurul lumii: în acest sens: nici vikingii, nici Columb si nici chinezii nu au pus prima data piciorul în patria tomatelor si a curcanilor, ci... mongolii! Este teoria pe care o sustine profesorul Sumiya Jambaldorj de la Universitatea Genghis-Han din Ulan Bator. Ilustrul om de stiinta, specialist în lingvistica, a facut un studiu comparativ al denumirilor topografice din America si termeni din limba mongola, ajungând la concluzia ca între cei doi factori exista numeroase puncte comune.   „Probabil în urma cu circa 2000 de ani, înaintasii triburilor de mongoli din zilele noastre au traversat insulele Aleutine si au ajuns în America. Aici si în Alaska eu am gasit peste 20 de denumiri care ar putea fi de origine mongola. Sunt nume de râuri si de locuri, pastrate aproape nealterate de milenii. De altfel si în ziua populatiilor indigene din Alaska exista cuvinte similare cu cele din mongola – „haagan” înseamna stramos, si la ei, si la noi. Un argument în plus ar fi, sustine Sumiya Jambaldorj, ca uneltele stravechi descoperite în Alaska sunt similare cu cele utilizate de mongolii din vechime.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
Pagine: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
Ci sono 1305 persone collegate

< luglio 2019 >
L
M
M
G
V
S
D
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
       
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo

Latest NEWS @
www.TurismoAssociati.it

Non-Hodgkin lymphoma cured by CANNABIS. The video of Stan and Barb Rutner.

Dr. Joycelyn Elders, U.S. surgeon general: Myths About Medical Marijuana in The Providence Journal, 2004.

Marihuana vindeca CANCERUL: marturii despre uleiul de cocos si canabis.

Yahoo Incorporated Mail. My account recovery information is incorrect. The Password Helper says my password can't be reset online. "First time signing in here?" message.

All information in a video about Donatio Mortis Causa and The Venus Project

What is TOR browser?

Robert Morgenthau, longest-serving Manhattan district attorney, dies at 99

Iran says it has arrested CIA spies; UK to unveil response to ship crisis

U.S. sanctions Chinese oil buyer over alleged Iran violations

Britain to seek European maritime mission to counter Iran's 'piracy'

Microsoft to pay criminal fine to settle U.S. anti-bribery charges

Fitch cuts Boeing's debt outlook to 'negative' on 737 MAX problems

Ultimele articole - Antena3.roCum s-a angajat fiul lui Gabriel Oprea la Ministerul Agriculturii

Sinteza Zilei. Cine va fi candidatul coali?iei la alegerile preziden?iale

Banii lui Boureanu, gasi?i de DNA în strainatate. Suma nu e deloc de neglijat

Un nou pod va fi construit peste pârâul Domosita, la Ruginesti. Cât va investi Guvernul pentru acest proiect

Cod portocaliu de furtuna pentru judetele Bacau si Neamt. Cod galben pentru alte cinci judete

FACIAS cere Avocatului Poporului, Renate Weber, sa atace la CCR prevederea potrivit careia hotarârea sec?iei CSM privind suspendarea unui magistrat din func?ie nu poate fi contestata de nicio persoana, fizica sau juridica





22/07/2019 @ 18:25:43
script eseguito in 852 ms