Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
 
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Observator Global (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 

Alaturi de simbolismul soarelui, povestea lui Iisus si a nenumaratilor sai predecesori include de asemenea simbolismul initierii din scolile misterelor.  Crucea ca simbol religios poate fi întâlnita în toate culturile, de la nativii americani la chinezi, indieni, japonezi, egipteni, sumerieni, popoarele antice din Europa si din America Centrala si de Sud. Roata Budista a Vietii alcatuita din doua cruci suprapuse si pasarile cu aripile deschise sunt folosite ca simboluri ale crucii în nenumarate logouri, însemne ale armatei si insigne. Una din cele mai vechi forme ale sale este crucea Tau sau Tav, care seamana cu litera T. Aceasta era crucea pe care erau atârnati disidentii politici în Imperiul Roman, dar si simbolul zeului druid Hu. Este folosita si astazi de francmasoni în simbolul echerului lor. Crux Ansata sau „crucea vietii” era folosita de egipteni si avea un arc de cerc adaugat deasupra. Atât Crux Ansata cât si crucea Tau au fost gasite pe diferite statui si alte opere de arta din întreaga America Centrala. Era asociata cu apa, iar babilonienii o foloseau ca emblema pentru zeii apei, despre care spuneau ca le-au adus civilizatia. Apropo, despre Naga-si, zeii reptilo-umani ai Indiei, se spunea de asemenea ca traiesc în apa. Conceptul Dumnezeului mântuitor care moare de dragul umanitatii este un alt simbol stravechi. Religiile indiene aveau o traditie a  mântuitorului crucificat cu secole înaintea aparitiei crestinismului, traditie care s-a nascut la arienii din Muntii Caucaz. Personajul „christic” hindus, Krishna, apare în anumite ilustratii batut în cuie pe o cruce, la fel ca Iisus mai târziu. Despre Quetzalcoatl se spune ca a venit din mare purtând o cruce si a fost reprezentat la rândul lui tintuit pe o cruce. În simbolismul scolilor misterelor, crucea de aur simbolizeaza iluminarea, cea de argint purificarea, cea dintr-un metal obisnuit reprezinta smerirea, iar crucea din lemn aspiratia. Cea din urma este asociata de asemenea cu simbolismul copacului, care apare pretutindeni în antichitate. Numeroase figuri de mântuitori sunt ilustrate tintuite pe cruci din lemn sau pe copaci. Exista mistere pagâne în care adeptul era legat de o cruce sau asezat pe un altar în forma de cruce, care simboliza moartea trupului, adica a lumii formelor fizice si a dorintelor, precum si trezirea sinelui spiritual. Batutul cuielor si curgerea sângelui sunt alte simboluri ale scolilor misterelor. De fapt, crucificarea lui Iisus reprezinta o alegorie, un  eveniment mitologic cu semnificatii ascunse. Ea nu s-a petrecut în realitate, ci doar trebuie sa lase impresia ca s-a petrecut. Ce putem spune însa despre învierea din morti a lui Iisus? Iata ce afirma Sfântul Pavel despre acest eveniment în prima sa scrisoare adresata corintenilor:

„Daca nu este o înviere a mortilor, nici Christos nu a înviat, si daca Christos nu a înviat, atunci într-adevar este zadarnica propovaduirea noastra si este zadarnica si credinta voastra. Ba înca suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu, fiindca am marturisit cu privire la Dumnezeu ca l-a înviat pe Christos, când nu l-a înviat, daca este adevarat ca mortii nu învie”.

(1 Corinteni 15: 13-16)

Altfel spus, el afirma ca daca Iisus nu s-ar fi ridicat fizic din morti, nu ar fi existat nici o baza pentru religia crestina. În acest caz, ma tem ca aceasta religie are probleme serioase. Mai întâi de toate, Evangheliile care povestesc evenimentul învierii prezinta numeroase contradictii, caci fiecare relateaza istoria originala într-o maniera diferita, sau îi schimba scopul. În al doilea rând, învierea nu reprezinta decât un alt simbol al soarelui, practicat de toate religiile stravechi. Cu mult timp înainte de aparitia crestinismului, persanii aveau un ritual în care un tânar aparent mort era readus la viata. El era numit Mântuitor si se spunea ca suferintele sale au contribuit la salvarea poporului. Preotii supravegheau mormântul pâna la miezul noptii de echinoctiu, dupa care strigau: „Bucurati-va, o, initiati sacri, caci Dumnezeul vostru a înviat din morti! Moartea si suferintele lui v-au mântuit!” Aceeasi poveste circula în Egipt în legatura cu Horus, sau în India în legatura cu Krishna, cu o mie de ani înainte de Iisus. Biblia afirma ca atunci când se va întoarce pe pamânt, Iisus va reveni calare un nor. Cine rasare însa dintre nori? Soarele. Mormântul lui Iisus simbolizeaza întunericul în care a coborât soarele înainte de renasterea lui si aproape toate initierile din scolile misterelor se fac în pesteri, încaperi subterane sau spatii întunecate. Chiar si povestea sulitei care a strapuns soldul lui Iisus pe când se afla pe cruce reprezinta un simbol al scolilor misterelor. Legenda crestina afirma ca sulita a fost aruncata de un centurion roman orb pe nume Longinus si ca sângele curs din rana lui Iisus a curs pe ochii acestuia si i-a vindecat. Longinus s-a convertit instantaneu si si-a petrecut restul vietii spargând idoli pagâni. Da, sigur!… În primul rând, era imposibil sa fii centurion roman daca erai orb, caci nu ti-ai fi putut îndeplini îndatoririle. În al doilea rând, regasim aceasta poveste simbolica si în alte versiuni anterioare. De pilda, mântuitorul scandinav Baldur, fiul lui Odin, a fost strapuns de o sulita din vâsc aruncata de Hod, un zeu orb. Data de 15 martie sau Idele lui Marte a fost data la care au murit numerosi mântuitori pagâni. Scandinavii au consacrat aceasta zi zeului Hod, iar crestinii au proclamat-o mai târziu sarbatoarea „Binecuvântatului Longinus!” Sa mori de râs, nu alta!

VA URMA... CITESTE.

 
By Admins (from 24/12/2013 @ 07:07:35, in ro - Observator Global, read 444 times)

Talmudul este probabil cel mai rasist document din câte s-au scris vreodata pe pamânt. Iata câteva extrase din el, care atesta cât de departe poate merge aberatia spirituala:

„Numai evreii sunt oameni; ne-evreii nu sunt oameni, ci vite”. Kerithuth 6b, pagina 78, iebhammoth 61

„Ne-evreii au fost creati pentru a le servi evreilor ca sclavi”. Midrasch Talpioth 225

„Actele sexuale cu ne-evreii sunt similare cu actele sexuale cu animalele”. Kethuboth 3b 97

„Ne-evreii trebuie evitati mai rau ca porcii bolnavi”. Orach Chalim 57, 6a

„Rata nasterilor ne-evreilor trebuie redusa dramatic”. Zohar 11, 4b

„Ne-evreii care mor trebuie înlocuiti cu altii, la fel cum înlocuiti o vaca sau un magar”. Lore Dea 377,1

Acest text nu reprezinta însa o simpla expunere grotesca de rasism. Daca îl citim cu atentie, regasim în el însasi atitudinea reptilienilor draconieni si a acolitilor lor fata de rasa umana. Va reamintesc ca aceste orori nu au fost scrise de iudei sau de „evrei” ca popor. Acestia sunt ei însisi victime ale acestor convingeri impuse de autorii lor. Ele au fost scrise de leviti, reprezentantii Fratiei Babiloniene alcatuite din reptilieni si din rudele lor încrucisate, care nu au o simpatie mai mare fata de poporul evreu decât a avut-o Adolf Hitler. Aruncarea vinei pe „evrei” este o prostie, dar este exact ce îsi doreste Fratia, caci acest lucru îi amplifica enorm posibilitatea de a diviza si de a guverna, cele doua fundamente ale politicii sale de control. La ce orori a condus în timp aceasta manipulare, deopotriva pentru „evrei” si pentru „pagâni”! La fel stau lucrurile si cu legea orala evreiasca numita Mishnah, încheiata în jurul secolului II, era noastra. Israel Shahak, un supravietuitor al lagarului de concentrare de la Belsen, este unul din putinii oameni din rândurile celor care se pretind evrei, care a avut curajul sa demaste public Talmudul. În cartea sa, Istoria evreilor, religia evreilor, Shahak denunta nivelul incredibil de rasism pe care este bazata legea „evreiasca” (în realitate levita sau a Fratiei). El povesteste ca în aspectul sau extremist, reprezentat de rabinii ortodocsi moderni, aceasta credinta considera o ofensa religioasa salvarea vietii unui pagân, cu exceptia situatiei în care evreii ar suferi consecinte neplacute daca nu ar proceda astfel. Perceperea de dobânzi la împrumuturile acordate unui alt evreu este nepermisa; în schimb, unui ne-evreu trebuie sa i se perceapa o dobânda oricât de mare. Talmudul le cere evreilor sa rosteasca un blestem ori de câte ori trec pe lânga un cimitir pagân, iar daca trec pe lânga o cladire pagâna, sa se roage lui Dumnezeu sa o distruga. Evreilor li se interzice sa fure unul de la altul, dar legea nu se aplica si în cazul pagânilor. Exista rugaciuni evreiesti care îi multumesc lui Dumnezeu pentru ca nu i-a facut pagâni pe evrei, si altele care cer moartea imediata a crestinilor. Un evreu religios nu are dreptul sa bea dintr-o sticla de vin, daca aceasta a fost atinsa de un ne-evreu dupa ce a fost deschisa. Dupa ce a primit premiul Nobel pentru literatura, scriitorul evreu Agnon a spus la postul de radio al Israelului: „Nu am uitat ca ne este interzis sa le multumim pagânilor, dar acum am un motiv special: acestia i-au acordat premiul lor unui evreu”. Acestea sunt legile sistemului de credinte numit „evreu”, cel care se plânge tot timpul si care condamna rasismul împotriva evreilor! Însusi sistemul lor de convingeri este bazat pe rasismul cel mai extrem care a fost întâlnit vreodata pe pamânt. Si totusi, ei nu se sfiesc sa strige: „Antisemitii!” împotriva tuturor cercetatorilor care se apropie prea mult de adevarul referitor la conspiratia globala.

Benjamin Freedman, un evreu care îi cunostea pe sionistii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practica cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat ca expresia „antisemitism” ar trebui eliminata din limba engleza. Iata ce a spus el: „La ora actuala, antisemitismul nu serveste decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt ca cineva se opune adevaratelor lor obiective, ei îsi discrediteaza victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispozitie si care se afla sub controlul lor”. Unul din aceste canale este o organizatie cu sediul în Statele Unite, dar care opereaza în întreaga lume, cu scopul precis de a-i condamna ca rasisti pe cei care se opun Fratiei. Numele ei este Liga Anti-Defaimare (ADL). Am fost eu însumi o tinta a lor, lucru care m-a amuzat si mi-a confirmat faptul ca ma aflu pe calea cea buna. Liga este sustinuta inclusiv de niste sicofanti ne-evrei, care încearca sa pastreze o imagine pura si sfânta despre aceasta institutie. Personal, nu voi lua în serios nici o miscare „anti-rasista” de gen „eu sunt mai sfânt decât tine”, decât atunci când aceasta va condamna toate formele de rasism, si nu doar pe cele care îi convin. Mirosul ipocriziei îmi repugna. Din fericire, acest rasism levit nu este urmat de marea majoritate a populatiei evreiesti si multi membri din rândul acesteia s-au revoltat pe fata împotriva legilor rasiale stricte care le impun sa nu se casatoreasca decât între ei. Multi oameni care se considera „evrei” sunt crescuti de mici în cultul fricii, devenind astfel simple papusi îndoctrinate ale acestei ierarhii levite atât de vicioase, care s-a metamorfozat între timp mai întâi în farisei, apoi în talmudisti si în sionistii extremisti din zilele noastre, controlati de rabinii fanatici care aplica „legea” levitilor din Babilon în numele reptilienilor. Marea majoritate a celor care urmeaza religiile nascute din Vechiul Testament nu cunosc care este adevarata lor origine si Agenda care se ascunde în spatele lor. Aceasta cunoastere este privilegiul restrâns al unei Elite minuscule aflata în vârful ierarhiei unei retele de organizatii secrete, care a inventat si manipuleaza aceste religii, inclusiv pe reprezentantii lor. Ei nu sunt cu adevarat interesati de cei care îi urmeaza, fie ei evrei, romano-catolici, musulmani, sau ce-or fi. Nici un alt argument nu ilustreaza mai perfect farsa pe care o reprezinta toate aceste religii si rase ca cei care se autointituleaza „evrei”.

Asa cum au aratat chiar scriitorii si antropologii evrei, nu exista o rasa evreiasca. Iudaismul este o credinta, nu o rasa. Întreaga poveste a poporului „evreu” a fost inventata pentru a acoperi o alta realitate. Scriitorul si cercetatorul evreu Alfred M. Lilenthal a scris: „Nu exista nici un antropolog reputat care sa nu fie de acord ca ideea de rasa evreiasca este o prostie la fel de mare ca si ideea de rasa ariana… Stiinta antropologica divide umanitatea în numai trei rase recognoscibile: rasa neagra, cea mongoloida sau orientala si cea caucaziana sau alba (desi unii vorbesc si de o a patra rasa, cea australoida)… Membrii Credintei evreiesti se regasesc în toate cele trei rase si în subdiviziunile lor”.

Realitatea este ca în interiorul credintei evreiesti si a altor culturi se ascunde o rasa care opereaza sub acoperire, alcatuita din liniile genealogice ale reptilienilor pur-sânge si hibrizi. Aceste linii genealogice par sa fie integrate în aparenta în aceste credinte si culturi, dar scopul lor real este acela de a manipula si de a controla. Din aceasta categorie faceau parte si levitii. Farsa devine si mai rizibila, si mai elocventa pentru perdeaua de fum în care s-a transformat aceasta lume, daca tinem seama ca majoritatea celor care se pretind evrei la ora actuala nu au nici o legatura genetica cu pamântul pe care ei îl numesc Israel. Culmea este ca tocmai aceasta legatura a permis înfiintarea cu forta a statului modern Israel, în detrimentul poporului arab din Palestina! Alti scriitori evrei, de talia lui Arthur Koestler si altii, au expus aceasta realitate, potrivit careia toti cei care au creat si au populat statul Israel sunt originari genetic din sudul Rusiei, nu din Israel. Nasul coroiat considerat atât de „evreiesc” este o trasatura genetica întâlnita în sudul Rusiei si în Caucaz, nicidecum în Israel. În anul 740 e.n., un popor numit khazar a trecut în masa la iudaism. Iata ce scrie Koestler în aceasta directie: „Khazarii nu au venit din Iordania, ci de pe Volga. Ei nu au venit din Canaan, ci din Caucaz. Din punct de vedere genetic, ei sunt mai înruditi cu hunii, uigarii si maghiarii decât cu samânta lui Avraam, Isaac si Iacov. Istoria imperiului khazar, care iese treptat la iveala, începe sa semene tot mai mult cu cea mai cruda festa pe care ne-a jucat-o vreodata istoria”.

Exista doua subdiviziuni majore ale asa-zisilor evrei: sefarzii si askenazii. Sefarzii sunt descendenti ai evreilor care au trait în Spania din antichitate si pâna în secolul XV, când au fost expulzati. Prin anii `60 ai secolului XX, sefarzii au fost estimati la un numar total de circa o jumatate de milion, în timp ce askenazii numara circa 11 milioane. Acestia din urma nu au nici cea mai mica legatura de rudenie cu Israelul, dar ei sunt cei care au invadat Palestina, creând statul Israel sub pretextul ca „Dumnezeu” le-a promis lor acest pamânt în Vechiul Testament. Cine a scris Vechiul Testament? Preotii lor, levitii! Si cine a scris Noul Testament, care a dat nastere crestinismului? Oamenii controlati de aceeasi forta care i-a controlat pe leviti: Fratia Babiloniana.

VA URMA... CITESTE.

 
By Admins (from 23/12/2013 @ 09:05:42, in ro - Observator Global, read 438 times)

Între altele, numerele reprezinta frecvente vibratorii. Orice frecventa rezoneaza cu un anumit numar, o anumita culoare si un anumit sunet. Anumite frecvente, cu numerele, culorile si sunetele lor corespondente, sunt extrem de puternice. Simbolurile reprezinta la rândul lor rezonante cu anumite frecvente si influenteaza subconstientul omului fara ca acesta sa-si dea seama. Asa se explica prezenta anumitor simboluri pe însemnele societatilor secrete, pe steagurile nationale, pe logo-urile companiilor, în reclamele de publicitate, si asa mai departe.

Nu exista dovezi istorice ale existentei unui om numit Moise. El nu apare decât în textele levitilor si în alte texte si comentarii rezultate din acestea. Unii afirma ca acesta ar fi fost numele initiatic al faraonului egiptean Arkenaten. Acest lucru este posibil, dar varianta oficiala referitoare la Moise nu are o baza istorica. Nu s-a stiut nimic de povestea lui Moise si de „blestemele” cazute asupra egiptenilor pâna când levitii din Babilon nu au scris povestea Exodului, la câteva secole dupa perioada în care ar fi trebuit sa se petreaca aceste lucruri. Potrivit legendei, toate animalele din Egipt ar fi trebuit sa moara de trei ori! Cum or fi reusit acest lucru – au murit si au reînviat din nou? Nu a existat o asasinare a primului nascut al faraonului egiptean, asa ca Sarbatoarea Pastelui evreiesc (mielului pascal) nu are nici o baza istorica, fiind inventata de leviti. Referinta la ungerea usilor cu sânge de miel nu reprezinta decât un cod al vechiului simbolism al mielului. Nu a existat nici o carte ebraica oficiala care sa faca vreo mentiune la Pentateuh (legile lui Moise) înainte ca levitii sa ajunga în Babilon. Cât despre captivitatea israelitilor în Egipt, pâna si Deuteronomul îi descrie ca pe niste „straini”, nu ca pe sclavi, în aceasta perioada. De unde a aparut atunci numele de Moise? Orice persoana initiata care atingea rangul suprem în ierarhia scolilor misterelor egiptene era numita Muse, Mose sau… Moses. Istoricul egiptean Manetho, care a trait în secolul III î.Ch., citat de istoricul evreu Josephus, afirma ca a existat un preot în Heliopolis sau ON (Locul Soarelui), care si-a luat apoi numele de Mosheh sau Moses. Cuvântul Moise (Moses) înseamna: cel care a fost rapit, care a fost scos din apa, care a fost facut misionar, ambasador, sau apostol. Marele Preot în templele egiptene era numit EOVE sau EOVA, de unde si aparitia numelui Iehova. În realitate, limba ebraica este limba sacra a scolilor misterelor egiptene. Limba secreta a Egiptului era numita CBT sau QBT, fiind mai bine cunoscuta astazi sub numele de copta. Limba secreta a scolilor misterelor si-a luat numele de la OBR sau ABR, care se referea în acele vremuri la trecerea dintr-un loc în altul, adica la un anumit tip de tranzitie. Într-adevar, scopul tuturor scolilor originale ale misterelor era tranzitia catre iluminare. ABR a devenit apoi Ambres, numele sfintei doctrine rezervate initiatilor, nume care se scria inclusiv: ambric, hebric, hebraic sau… hebrew (n.n. evreiesc). Alfabetul ebraic are 22 de litere, dar cel original, de dinainte de „Moise”, nu avea decât 10, iar adevarata lui semnificatie nu era cunoscuta decât de preoti.

Ebraicii (sau cel putin fondatorii lor) nu erau israeliti sau evrei, ci initiati ai scolilor misterelor egiptene. Nu este de mirare ca la ora actuala este imposibil sa identifici o „rasa” genetica ebraica sau evreiasca. Cuvântul cohen, care înseamna preot la evrei, provine de la cahen, pronuntia egipteana pentru preot si print. În limba engleza, Moses este numele lui Moise. Chiar si circumcizia, acea traditie exclusiv „evreiasca”, era practicata în scolile misterelor egiptene de cel putin 4000 de ani. Nici un adept nu putea fi initiat pâna când nu era circumcis. În Egipt nu a existat o religie ebraica, nici o lege ebraica, pentru simplul motiv ca nu a existat o „rasa” ebraica. Singura religie era cea egipteana. Religia, limba si rasa ebraica nu au aparut decât atunci când initiatii misterelor egiptene, cunoscuti mai târziu sub numele de leviti, au scos cunoasterea secreta în afara Egiptului si au inventat aceasta poveste pentru a ascunde astfel cu ce se ocupau în realitate, interesele cui le slujeau si de unde proveneau. Termenii „ebraic” si „iudaism” se traduc practic prin „egiptean”. Asa se explica – între altele – de ce foloseste Fratia chiar si la ora actuala atâtea simboluri egiptene, inclusiv piramida careia îi lipseste piatra din vârf. Aceasta reprezinta un simbol al Marii Piramide de la Gizeh si al scolilor misterelor egiptene, desi ascunde si alte semnificatii, mai profunde. La intrarea în templul egiptean unde se tineau misterele existau doua obeliscuri masive. Acestea sunt reprezentate adesea de francmasoni sub forma a doi stâlpi si apar în toate cladirile proiectate sau finantate de initiati. Aceasta este inclusiv explicatia celor doi stâlpi pe care i-a culcat la pamânt Samson. Toti initiatii din scolile misterelor primeau un nume initiatic, traditie care continua pâna astazi în cadrul Fratiei. O eventuala conexiune cu ebraicii din Egipt ar putea fi legata de invazia populatiei Hyksos, sau a Regilor Pastori. Istoricul egiptean Manetho descrie invadarea si cucerirea Egiptului de o rasa ciudata de barbari. Când acestia au fost respinsi în sfârsit, ei si-au continuat calatoria prin Siria si au construit un oras pe care l-au numit Ierusalim. Hyksos ar putea fi totuna cu tribul numit Habiru, care a venit din fostele tinuturi ale Sumerului, asa cum se spune ca ar fi facut si tribul lui Avraam (conform Vechiului Testament).

Povestea regelui Solomon si a templului sau reprezinta în cea mai mare parte simbolism curat. La fel ca si în cazul lui Moise, nu exista nici o dovada ca ar fi existat un rege cu acest nume. Înainte de scrierea textelor biblice de catre leviti, istoricul grec Herodot (485-425 î.Ch.) a calatorit în Egipt si a studiat istoria acestuia si a Orientului Apropiat. El nu a auzit nimic de vreun imperiu al lui Solomon, de exodul în masa al israelitilor din Egipt sau de distrugerea armatei urmaritorilor egipteni pe malul Marii Rosii. Platon a calatorit în aceeasi zona, dar nu a auzit nici el nimic despre aceste subiecte. De ce? Pentru ca sunt numai inventii. Cele trei silabe care alcatuiesc numele lui Solomon: Sol-om-on, sunt nume ale soarelui în trei limbi diferite. Manly P. Hall scrie ca  Solomon împreuna cu sotiile si concubinele sale simbolizeaza planetele, lunile, asteroizii si alte corpuri ceresti din casa sa – sistemul solar. Templul lui Solomon este un simbol al lumii soarelui. În legenda talmudica, Solomon este prezentat ca un maestru magician care întelegea semnificatia Cabalei si putea sa alunge demonii. Povestea sa este mai degraba o expunere a simbolismului cunoasterii secrete a levitilor, sub acoperirea povestii fabricate a „istoriei” ebraicilor. Cartea Regilor si Cronicile, care povestesc construirea Templului lui Solomon, au fost scrise la 500-600 de ani dupa ce evenimentele pe care se presupune ca le-ar descrie ar fi avut loc.

Exagerarile din aceste texte sunt atât de mari încât sunt de-a dreptul hilare. Se afirma ca la construirea templului ar fi lucrat 153.600 de muncitori, timp de sapte ani. Arthur Dynott Thomson a calculat ca în epoca noastra, costul unei asemenea lucrari ar fi de 7,9 miliarde de lire sterline! Iar Thomson a scris acest lucru în anul 1872! Oare la cât s-ar ridica el în zilele noastre? Aceste cifre sunt de-a dreptul ridicole, daca ar fi întelese într-un sens literal. În realitate, ele trebuie întelese în sensul lor simbolic. Si înca ceva: daca Solomon nu a existat, ce ne-ar face sa credem ca „tatal” sau, regele David, a existat? Citesc tot felul de carti despre existenta acestuia, dar singura sursa citata este Vechiul Testament scris de leviti! Nu exista nici o alta dovada. Totul este o escrocherie, la fel ca si ideea recenta (care face furori în ultimii ani) ca linia genealogica a lui Iisus-David a ajuns în Franta si a dat nastere dinastiei Merovingienilor. Dupa cum spune savantul si cercetatorul L.A. Waddell: „Nu exista nici o dovada scrisa, nici o referinta greaca sau romana, care sa ateste existenta lui Avraam sau a oricarui alt patriarh ori profet evreu din Vechiul Testament. Nu exista dovezi ca ar fi existat Moise, Saul, Solomon, sau oricare din regii evrei, cu exceptia ultimilor doi sau trei”.

Consecintele acestui fapt asupra poporului care s-a auto-intitulat „evreu” si asupra umanitatii în general au fost devastatoare. Legea Mozaica sau Legea lui Moise este legea levitilor, a reptilienilor pur-sânge si a celor cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Ea nu are nimic de-a face cu Cuvântul lui Dumnezeu. Torah si Talmudul, cele doua texte care au fost compilate de leviti în timpul si dupa sederea lor în Babilon, reprezinta un veritabil bombardament mental alcatuit din legi extrem de detaliate despre ceea ce trebuie sa faca omul în fiecare domeniu de viata. Ar fi imposibil ca „Dumnezeu” sa fi dat aceste legi în vârful unui munte. Cei care le-au scris au fost levitii, dupa care l-au inventat pe Moise, pentru a ascunde acest lucru. De atunci au mai fost adaugate si alte „legi”, pentru a acoperi astfel toate posibilitatile ramase neexploatate. Paginile acestor texte levite contin o tema recurenta si aberanta, de un rasism extrem îndreptat împotriva ne-evreilor, si necesitatea de a „distruge fara mila” pe toti cei care încalca aceste legi, adica exact ceea ce Manly Hall numeste metodele de operare ale preotilor care aplicau magia neagra.

VA URMA... CITESTE.

 
By Admins (from 22/12/2013 @ 08:03:05, in ro - Observator Global, read 460 times)

Gânditi-va putin: daca o Fratie ar distruge întreaga cunoastere a lumii antice, inclusiv bibliotecile acelei lumi, ce ar scrie ea în textele ei, istoria reala sau o varianta a acesteia pe care ar dori sa o inoculeze în subconstientul colectiv?  În timpul si dupa sederea lor în Babilon, în care au aflat atâtea lucruri, inclusiv legendele Sumerului, preotii leviti au amestecat adevarul (de multe ori simbolic si acesta) cu fantezia, iar acest amestec a devenit fundamentul Vechiului Testament. Nu „israelitii” au fost cei care au scris aceste texte. Chiar daca am accepta existenta lor, ei ar fi trebuit sa fie demult dispersati pe vremea când levitii si-au înmuiat penele în cerneala. Geneza, Exodul, Leviticul si Numerele, care împreuna alcatuiesc Torah „evreiasca”, au fost scrise în totalitate de leviti sau sub supravegherea acestora, în timpul si dupa sederea lor în Babilon. Acest grup de oameni care practicau sacrificiile umane, magicieni negri si fanatici care obisnuiau sa bea sânge, sunt cei care au scris legea morala pe care evreii ar trebui sa o urmeze pâna în zilele noastre. Eu n-as avea încredere nici sa-i întreb cât e ceasul! În schimb, crestinii fanatici iau aceste texte drept Cuvântul lui Dumnezeu! Nu sunt deloc Cuvântul lui Dumnezeu, sunt cuvintele levitilor, scrise sub directa îndrumare a initiatilor reptilieni pur-sânge sau cu sânge încrucisat din Fratia Babiloniana. Tablitele Sumeriene dovedesc mai presus de orice îndoiala ca Geneza nu reprezinta altceva decât un text condensat al unor texte sumeriene mai vechi. Legenda sumeriana a Edinului a devenit povestea biblica a Gradinii Edenului. Va mai amintiti povestea lui Moise, gasit în stufaris de o printesa egipteana? Exact aceeasi poveste era relatata de sumerienii-babilonieni cu referire la regele Sargon cel Batrân.

Povestea lui Moise este o inventie, cum este si „captivitatea” în Egipt, povestea Exodului (cel putin în forma descrisa în Biblie) si crearea celor 12 triburi prin intermediul lui Iacov. Toate aceste texte au fost scrise de leviti, ai caror conducatori erau initiati la scolile misterelor reptiliene din Babilon. Povestile lor sunt simbolice si codificate, astfel încât sa fie întelese de initiati, dar nu si de mase, care trebuiau sa creada în sensul lor literal. Potrivit levitilor, Moise a primit legile si poruncile de la Dumnezeu în vârful unui munte. Regasim mereu si mereu acelasi simbolism al muntilor. Una din explicatii este legata de faptul ca vârful muntelui este mai aproape de simbolul Dumnezeului lor:  Soarele. Muntele Sion înseamna Muntele Soarelui. Chiar si astazi, soarele care rasare deasupra muntilor de la rasarit este unul din principalele simboluri ale Fratiei. Povestea israelitilor si a evreilor este în cea mai mare parte o inventie, un voal în spatele caruia a fost ascuns adevarul. Nici un alt popor nu a fost amagit atât de tare ca cei care îsi spun „evrei”. Acestia au fost terorizati, folositi si manipulati în maniera cea mai grotesca si mai lipsita de mila de propria lor Elita, pentru a implementa o Agenda pe care marea majoritate a evreilor nici macar nu o cunosc. Nu exista nici un exemplu mai elocvent în acest sens decât maniera în care clanul „evreiesc” al Rothschild-zilor (în realitate reptilieni pur-sânge) a sprijinit cu fonduri, si nu numai, venirea la putere a nazistilor, lasându-i pe semenii lor de rang inferior sa suporte consecintele. Povestea levita a Exodului nu este decât o perdea de fum menita sa ascunda furtul cunoasterii „ebraice” din scolile misterelor egiptene dupa infiltrarea acestora de catre Fratia Babiloniana. Egiptenii au considerat revelatia lui „Iehova” o crima comisa împotriva stiintelor sacre.

Istoricul si initiatul francmason Manly P. Hall afirma ca religia de stat din Egipt s-a transformat la un moment dat în magie neagra si ca activitatile spirituale ale oamenilor erau paralizate de obedienta deplina fata de dogmele formulate si impuse de preotime. Aceasta descriere corespunde perfect modului de manipulare al levitilor-babilonienilor, respectiv al tuturor religiilor care au aparut ulterior pe baza acestor minciuni, inclusiv crestinismul. Acest aspect este foarte important: iudaismul, crestinismul si islamul îsi bazeaza credintele pe aceleasi povesti scrise de leviti dupa sederea lor în Babilon. Acesta a fost momentul istoric cheie care avea sa permita controlul lumii de atunci si pâna în prezent. Cunoasterea furata de leviti de la egipteni si raspândita dupa sederea lor în Babilon a devenit cunoscuta sub numele de Cabala (sau Kabala, Qaballa), termen care provine de la radacina ebraica QBL, care înseamna „de la gura la ureche”. Aceasta este metoda folosita pentru a comunica informatiile cele mai secrete initiatilor. Cabala este ramura ezoterica a iudaismului, care nu reprezinta altceva decât o acoperire a Fratiei Babiloniene, la fel ca si Vaticanul. Cabala este cunoasterea secreta ascunsa în codurile Vechiului Testament si ale altor texte din vechime. Iudaismul nu reprezinta decât interpretarea literala a acestor texte. Aceeasi tehnica este folosita de toate religiile. Un exemplu de codificare levita se refera la numele celor cinci scribi: Garia, Dabria, Tzelemia, Echanu si Azrel, asa cum apar acestea în cea de-a doua carte a lui Esdras sau Ezra. Iata care este adevarata semnificatie a acestor nume:

•Garia: indiciu prin care scribii antici obisnuiau sa atraga atentia ca textul este fals sau ca are o alta semnificatie.

•Dabria: cuvinte care alcatuiesc o fraza sau un text.

•Tzelemia: imagini, poveste imaginara, sau adevar indicat într-o forma obscura.

•Echanu: informatie schimbata sau dublata.

•Azrel: numele lui Esdras/Ezra, la care se adauga sufixul „el”.

Altfel spus, „lucrarea lui Ezra”.

Acestea sunt cele cinci nume ale „scribilor”, pe care un initiat le citeste ca pe o singura fraza coerenta: „Indiciu de avertizare – referitor la cuvintele – imaginate într-o maniera obscura – care au fost schimbate sau dublate – si care reprezinta opera lui Ezra”. Exista o carte intitulata Codul Bibliei care pretinde ca a identificat un cod în varianta ebraica a Vechiului Testament care ar prezice viitorul. Dat fiind ca unul din aceste coduri prezice asasinarea presedintelui Kennedy de catre Lee Harvey Oswald, îngaduiti-mi sa ramân sceptic în ceea ce priveste credibilitatea acestei carti. Oare chiar mai crede cineva în lumea asta ca Oswald l-a ucis pe Kennedy? Abstractie facând de aceasta carte, exista într-adevar un cod al Bibliei, accesibil însa numai initiatilor. Autorii Bibliei obisnuiau sa inventeze anumite caractere care sa corespunda simbolismului lor sau se foloseau de anumite personaje reale, a caror viata o falsificau. Iata câteva exemple de coduri din Biblie: una din temele cele mai comune în toate traditiile scolilor misterelor se refera la cei 12 discipoli, cavaleri sau adepti din jurul unei divinitati. Numarul 12 este un cod, care simbolizeaza – printre altele – cele 12 anotimpuri si cele 12 case zodiacale prin care trece soarele sau „zeul” – simbolizat prin numarul 13. Acesta este numarul sacru „12 + 1”, dupa cum îl numesc unii oameni, si asa se explica recurenta cu care apar numele 12 si 13 în toate textele initiatice. De pilda, avem 12 triburi ale lui Israel, 12 printi ai lui Ishmael, 12 discipoli sau apostoli ai lui Iisus, dar si ai lui Buddha, Osiris si Quetzalcoatl. Mai exista apoi regele Arthur si cei 12 Cavaleri ai Mesei Rotunde (care simbolizeaza cercul zodiacului), Himmler si cei 12 cavaleri ai ordinului nazist SS, si femeia (Isis, Semiramida) care poarta coroana cu 12 stele din Cartea Revelatiilor (Apocalipsa). În Scandinavia si în nordul Europei avem misterele lui Odin, inspirate de aceeasi rasa ariana venita din Orientul Apropiat. În aceasta traditie exista 12 „Drottar-i” care prezideaza misterele împreuna cu Odin. De fiecare data avem de-a face cu acelasi numar 12+1. Toate aceste istorii nu sunt adevarate din punct de vedere literal, ci reprezinta un simbolism folosit de scolile misterelor. Aceleasi simboluri sunt folosite astazi de societatile secrete ale Fratiei pe steagurile nationale, pe însemnele militare, în publicitate si pe logo-urile companiilor. Una din marile creatii ale Fratiei, Uniunea Europeana, are drept simbol un cerc alcatuit din 12 stele. Practic, avem de-a face numai cu numere sacre si cu elemente de geometrie sacra. Proportiile tuturor statuilor egiptene, indiferent daca sunt mari sau mici, reprezinta multipli de 6 si de 12. Alte coduri numerice din Biblie si din mistere sunt 7 si 40. De pilda, în Biblie avem sapte spirite ale lui Dumnezeu, sapte biserici din Asia, sapte lumânari din aur, sapte stele, sapte lampi de foc, sapte sigilii, sapte trompete, sapte îngeri, sapte tunete si dragonul rosu din Apocalipsa cu cele sapte capete si sapte coroane ale sale. Legenda Ierihonului descrie marsul armatei lui Iosua în jurul orasului timp de sapte zile, însotit de sapte preoti cu sapte trompete. În cea de-a saptea zi ei au înconjurat Ierihonul de sapte ori, iar zidurile orasului au început sa se prabuseasca. În legenda lui Noe, acesta a încarcat arca sa cu sapte perechi din fiecare animal si cu sapte perechi din fiecare specie de pasari. Între prezicerea potopului si diluviul propriu-zis s-au scurs sapte zile, si tot sapte zile au trecut între trimiterea perechilor de porumbei. Arca a atins pamântul în cea de-a 17-a zi a celei de-a saptea luni, iar Noe a parasit arca în cea de-a 27-a zi. Dupa potop el a atins vârsta de 700 de ani. Multe din numele divinitatilor simbolice, cum ar fi Abraxas al gnosticilor sau Serapis din Grecia aveau sapte litere. Avem apoi numarul 40. Adam a intrat în Paradis la vârsta de 40 de ani; Eva l-a urmat 40 de ani mai târziu. În timpul Marelui Potop a plouat timp de 40 de zile si 40 de nopti. Set este luat de îngeri la vârsta de 40 de ani si nu este vazut timp de 40 de zile. Moise ajunge la Midian la vârsta de 40 de ani si ramâne acolo timp de 40 de ani. Iosif are vârsta de 40 de ani când Iacov soseste în Egipt. Iisus se retrage în pustie timp de 40 de zile. Chiar credeti ca Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Nici vorba. Ea este scrisa în codul ezoteric al scolilor misterelor. Literatura araba a fost scrisa tot de catre si pentru initiati, dovada ca regasim în ea aceleasi coduri. În cele 40 de povesti din Arbaindt (care înseamna 40) regasim pretutindeni numarul 40, iar calendarul lor are 40 de zile ploioase si 40 de zile cu vânt. Legile arabe se refera constant la numarul 40. O alta serie de carti arabe, numite Sebaidt, care înseamna „sapte”, se învârt exclusiv în jurul acestui numar. Aceste coduri numerice au semnificatii mult mai profunde decât cele evidente, cum ar fi numarul de zile ale saptamânii sau numarul de luni ale zodiacului.

VA URMA... CITESTE.

 

Jandarmii care au intrat în fortă si au luat pe sus oamenii din tabăra de rezistentă din Silistea – Pungesti în noaptea de 2 decembrie, sunt acum acuzati de Virgil Vinersariu si Paul Iurea, doi activisti ecologisti, de furt calificat deoarece, spun ei, toti sacii cu ajutoare aduse de ei pe 29 noiembrie, din partea unor oameni de bine din Suedia, au dispărut din corturile taberei. În jur de 60 de saci cu alimente, îmbrăcăminte, încăltăminte, aparatură electronică, jucării pentru copiii din Pungesti, au dispărut după ce tabăra a fost evacuată în fortă si acolo n-a mai rămas nimeni. Când s-au întors în corturi, cei care au fost luati pe sus de jandarmi si dusi în arestul IPJ Vaslui pentru intimidare, nu au mai găsit niciun sac, nicio conservă sau vreo sticlă cu apă, toate fiind luate de jandarmi. Cei care au adus ajutoarele si cei din tabăra de rezistentă vor să depună plângere penală împotriva jandarmilor pentru comiterea infractiunii de furt calificat.

Interventia în fortă a celor câtorva sute de jandarmi în dimineata zilei de 2 decembrie s-a soldat nu numai cu bătăile si intimidările pe care jandarmii le-au aplicat celor din Pungesti si din tabăra de rezistentă din Silistea – Pungesti. Activistii din tabără si cei din tară acuză dur pe jandarmi de furt calificat deoarece, din spusele lor, le-au fost sustrasi din corturi cei peste 60 de saci cu alimente, îmbrăcăminte, încăltăminte, aparatură electrică, radiatoare, lanterne, jucării pentru copii, aduse din Suedia de către doi activisti ecologisti renumiti, Paul Iurea si Virgil Constantin Vinersariu, fost ofiter de aviatie, controlor de trafic aerian la Aeroportul “Henry Coandă” din Bucuresti, în prezent comandor pensionar. Cei doi activisti au adus vineri, 29 noiembrie, toate aceste ajutoare, venite din Suedia, de la românii plecati acolo la muncă si care au fost impresionati de curajul celor din Miscarea de Rezistentă si au trimis 60 de saci cu ajutoare pentru oamenii din Pungesti. “Eu am aflat de la activistii nostri si să stiti că am trimis acest mesaj si în străinătate la irlandezi si la suedezi, care ne-au spus că ne vor sprijini. Le-am spus că toate ajutoarele trimise de ei si pe care eu le-am transportat cu propria mea masină în tabăra de revolutionari de la Pungesti, au fost luate, nu confiscate, furate, plus mâncarea care a rămas în tabără, conserve si, mai stiu eu, ce au avut oamenii acolo. Acest lucru s-a întâmplat în momentul când i-au luat pe sus si i-au scos din tabără. Erau circa 60 si ceva de saci cu ajutoare, singurul lucru care a scăpat fiind camera de filmat, cu care filmau activistii când îi ridicau. Restul de ajutoare au dispărut, asa s-a auzit la noi de la cei din tabăra de la Pungesti. În momentul când s-au întors în tabără, nu au mai găsit nimic. O să stau de vorbă cu cei din tabără să ne spună precis cam câte lucruri le-au luat jandarmii si, paralel cu actiunea de judecată a acestor trupe de cotropitori, vreau să le facem dosar penal pentru jaf, furt calificat”, a spus Virgil Vinersariu, comandor (r) de aviatie.

Activistii din tabără confirmă furtul

Constantin Pâslaru, activist antifraking care a stat în tabăra de rezistentă de pe 14 octombrie, de la prima încercare de a se instala utilajele Chevronului la Silistea, a confirmat pentru cotidianul nostru faptul că din tabără au dispărut ajutoarele primite din Suedia. “Da, asa este, ne-au luat ajutoarele toate si mai mult, au luat si conservele primite de noi de la oamenii de bine care ne-au ajutat cu mâncare. În bătaie de joc ne-au scris pe peretele de la cortul unde erau cutiile cu conservele (cu pate, de peste, de carne) 'Ce bune au fost fraierilor!'. Avem si noi de gând să le facem plângere penală pentru că doar jandarmii au rămas în tabără, ei ne-au evacuat pe toti cu dubele. Trebuie să se scoată la iveală cum si-au bătut joc de noi, nu numai că ne-au agresat pe terenul propritate privată a unui sătean, nu numai că au intrat fără drept pe propritatea omului, ci pentru mult mai multe. De acum începe războiul în instantă”, a spus Constantin Pâslaru.

“Anchetati tortionarii nesimtiti din Jandarmerie!”

La rândul său, Paul Iurea, activist la Asociatia “Vama Verde”, din Vama Veche, judetul Constanta, cel care a însotit si el ajutoarele aduse din Suedia la Pungesti, a postat pe site-ul de socializare Facebook un anunt “important pentru tară”: “Cer o anchetă internă în cadrul jandarmilor care au dormit în Tabăra Miscării de Rezistentă de la Pungesti (după evacuarea fortată a femeilor, bătrânilor si copiilor), pentru depistarea si tragerea la răspundere a angajatilor ce au intrat abuziv pe un teren privat, au dormit în corturile taberei si care au mâncat pateurile de ficat, pâinea, slănina, brânza si ceapa activistilor si a tăranilor! Mai mult decât atât, au adus injurii scriind cu cărbunele (din lemnul ars în soba improvizată) ´Ce bun a fost fraierilor!´ Lipsesc si hainele si jucăriile din sacii de ajutoare pe care le-au primit ca donatie din Suedia si România!”, a scris Paul Iurea.

Sursa: vrn.ro - Autor: Cezara MIRONICA

 

Generatia care-ar trebui sa dea socoteala.

Acum 23 de ani aveau 50 de ani. Azi, multi nu mai sunt. Multi au uitat. Multi isi sfarsesc zilele prin spitale cu medici putini. Pensiile lor sunt mici, pentru ca n-are cine sa le mai plateasca. La televizor sunt alte generatii. Viata lor se stinge incet, ca o candela rosie chinezeasca, intr-un cimitir sarac, de tara.

Si totusi, sa ne aducem aminte de ei: sunt cei care au condamnat doua milioane de romani inteligenti si energici si dornici de schimbare  la exil.

Sa ne aducem aminte de ei: cei care au votat FSN-ul in 20 mai 1990. Cei care si-au dorit liniste, securitate (in mai multe feluri decat unul), cei care si-au dorit sa apara soarele si imediat dupa el Iliescu, cei care si-au dorit si-au reusit sa puna cu botul pe labe (si imediat pe geamantan si avion) tanara si naiva intelectualitate progresista din Romania. Cei care au detestat golanii. Cei care n-au inteles artistii. Cei care s-au uitat cu scarba la studenti. Cei care au luat cu “huo!” pe tinerii care voiau libertate. Cei care au aplaudat violenta (da, imi aduc aminte de voi gospodinelor care ii pupati pe mineri!). Cei care s-au inrolat de buna voie intr-o masa de votanti fricosi si prosti (de la varsta, de la salam cu soia, cine mai stie?) si ne-au dat, celor de 20 de ani pe atunci, un certificat simplu si la obiect:

“Tara n-are nevoie de tine si de ideile tale. Valea!”

Fac parte din acea generatie. Fac parte din ce-a lasat in urma acea generatie, ariergarda ramasilor in tara, naivi si nostalgici si greu de desprins de mirosul Campiei Romane intr-o dupa amiaza de vara. Dar chiar si asa, nostalgic, nu pot sa nu acuz, acum ca sunt batran si inca nu intelept:

I-ati gonit pe cei mai destepti!

Voi, cei care intre 1990 si 1996 ati tinut puterea ca pe o perna pe fata Romaniei evoluate, pana la sufocare, voi care ati saracit spiritual aceasta natiune si i-ati trimis pe fiii ei, pe colegii mei de generatie sa-si caute semeni intre alte neamuri, sa-si caute intelegere intre alte culturi, sa-si caute linistea si cetatenia si uitarea in tari in care jigodiile n-au fost niciodata atat de multe ca aici!

M-am gandit la toate astea zilele astea cand am tot discutat de rezultatele tot mai slabe la BAC, rezultate care ne forteaza sa transformam examenul intr-o farsa, doar, doar n-or pica 80%… Cu riscul de a va jigni, am sa pun intrebarea pe care nimeni n-are onestitatea s-o ridice:

Si daca nu e o problema de educatie? Si daca nu e o grava eroare a sistemului? Si daca nu e decat un lucru simplu, numit in biologie “selectie naturala”? Si daca Romania de azi, cu notele si cu performanta ei si cu discursul ei public si cu inteligenta ei medie (masurata in statistici medicale de care nu vrem sa stim, nu, nu!) nu e decat rezultatul selectiei fortate de oameni politici ticalosi, in colaborare cu o generatie oarba, acum 20 de ani si mai bine ?

Si daca pur si simplu ce se vede in jur e doar natia care-a mai ramas? Ultimii din tramvai. Cei carora le-a fost frica sa plece, cei care s-au putut obisnui cu mizeria spirituala (mai grava decat cea materiala), cei care si-au zis ca totul trece, cei care prefera sa se descurce decat sa lupte deschis pentru ideile si destinul lor…

Ganditi-va la asta cand inca o generatie nu e in stare sa lege trei cuvinte si doua sensuri pe o foaie de hartie la un examen.

Ganditi-va ca povestea acestui esec national a inceput tot pe o foaie de hartie, acum 23 de de ani. Un buletin de vot. Si-o mare, imensa greseala pentru care nu va exista nici o re-evaluare. Nici o contestatie. Nici un examen in toamna istoriei.

Ci doar, poate, un pic mai tarziu, un grup statuar intr-un parc, pe care o sa se aseze porumbeii, ca sa scape de salbaticii nostri urmasi, care-i vor vana cu prastia sa-i manance…

Sursa: lucianmindruta.com

 

De plictiseala, acum cateva zile, am ascultat un post de radio religios, cred ca Vocea Evangheliei sau ceva pe-aproape. N-avea canturi bizantine, deci deduc ca n-avea legatura cu BOR-ul. Desi asta nu e neaparat un defect.

In fine. Las la o parte afirmatiile complet mincinoase in genul “de sute de ani stiinta nu face altceva decat sa confirme religia”, las si tonul hipnotic, special construit sa inspire emotie si sa rada orice urma de ratiune. Altceva mi s-a parut ingrozitor: la un moment dat, au inceput sa vorbeasca despre Iisus. Cum figura lui e mai mare decat a oricarui lider politic. Cum tot mai multi oameni il urmeaza. Cum in toate tarile lumea stie de el. Cum ideile lui sunt si astazi valabile…

Stai! Exact asa spuneau si de Ceausescu! Aceleasi vorbe, aceeasi deferenta, aceeasi lipsa de spirit critic…E ceva in fiinta umana care o sa face sa-si doreasca sa fie dominata? E ceva in noi care tanjeste dupa un model intangibil si perfect, urias si protector, lipsit de defectele si greselile noastre?

Probabil ca da. La fel cum era si-n activistii de partid de acum trei decenii: si ei isi doreau, probabil, pe cineva care sa gandeasca in locul lor. Cateva idei simple, sa nu le transpire creierul. Un drum de urmat – unicul – sa nu bajbaie incercand sa-l gaseasca pe cel drept…

Acum n-as putea spune daca religia e ceausism sau ceausismul era religie.

Cert e ca foarte putini oameni rezista fara sa se inchine la ceva. E mult mai odihnitor sa stii ca acolo sus (sau jos..) e cineva care vegheaza asupra ta decat sa ai sentimentul – bazat pe realitate, dar teribil de greu de suportat – ca esti complet singur, muritor si absolut neimportant in existenta unui Univers urias si rece.

Tocmai de  aceea recomand radioul asta. Pentru ca atunci cand esti suparat, trist, infrant, dat la o parte, el poate sa-ti explice in cuvinte simple ca n-a fost vina ta si ca oricum, ai noroc ca esti crestin. Sau budist sau mahomedan.

Merci, religie.  Fara tine nu m-as fi gandit niciodata sa ma resemnez!

Sursa: lucianmindruta.com - Autor: Lucian Mindruta

 

De la masa lui, seful cel mare bate cu ciocanelul de lemn într-un clopot auriu, iar la sunetul asta cei 20 de rotarieni lasa gluma deoparte, devin brusc seriosi si fiecare se asaza la locul lui. Începe sedinta. Este adunarea obisnuita a Rotary Club Bucuresti, cel mai vechi dintre cele 96 de cluburi Rotary din România. E lege: se întâlnesc în fiecare joi la 7 jumate, la hotelul Marriott. Spun ca discuta despre ce actiuni caritabile sa mai faca.

Astazi parca toata lumea are chef de gluma. "Dumnealui este domnul presedinte Catalin Chiriac-Babei. Ne schimbam între noi la conducere în fiecare an, sa nu ruginim", glumeste un rotarian. Sunt toti îmbracati la patru ace; domnii au obrazul proaspat ras, iar doamnele (vreo cinci la numar) - poarta bijuterii fine si parfumuri discrete. Toti au la rever insigna minuscula în forma de rotita, însemnul clubului. Fiecare dintre ei are în Rotary câte un "nas" - asa îi zice omului dinauntru care te recomanda c-ai fi bun sa fii rotarian. Caci tu singur nu poti sa intri, e musai sa te cheme înauntru un "nas". Si, daca faci prostii în club, nasul e cel care te trage de urechi dupa aia.

La sedinta din seara asta a venit si Dumitru Dorin Prunariu, rotarian din '97, fost presedinte. S-a asezat strategic lânga inginerul Peter Agripa Popescu si susotesc între ei chestii tehnice. Domnului Agripa Popescu îi suna telefonul. "Scuze, am un telefon pe care nu stiu sa-l închid... hehehe, eu sunt generatia BBC. Cum, nu stiti ce înseamna? Born before computer". Si tatal sau a fost rotarian.

Dumitru Prunariu în sedinta cu colegii rotarieni

Tema zilei este balul caritabil cu strângere de fonduri. Pâna atunci, însa, se discuta lucruri simpatice: despre o scrisoare veche a unei matusi, care spunea ca "nu crede vreodata ca Elvetia va ajunge la nivelul României" ("în sus sau în jos?", întreaba colegul), despre prezentarea unei capsule spatiale copiilor, iar Dorin Prunariu vorbeste despre o mare conferinta cu "probleme importante: asteroizi, deseuri cosmice si radiatii".

Îl umfla râsul: "I-am spus la ureche lui Medvedev ca am autografe de la trei sefi de stat ai Rusiei si l-am întrebat daca ar fi de acord sa-mi dea si mie unul. A spus da, ca sa nu ramâna mai prejos".

Râdem, glumim, însa... Seful de club îsi drege vocea si aminteste de bal. "Aoleo, balul!", murmura cineva. Treaba lor e sa-si convinga prietenii sus-pusi sa doneze obiecte importante care sa fie licitate în seara balului. Banii strânsi vor merge la Spitalul Colentina, la Clinica de Ortopedie. Se vorbeste despre obiecte filatelice, vinuri si multe altele. "Auziti, da' trebuie sa fie numai obiecte serioase? N-are nimeni nimic de la Cioran?", întreaba cineva. Dupa o ora, presedintele suna iar clopotul, iar sedinta se termina. Nici nu apuca sa iasa toti, ca si dau navala peste ei "aia mici" de la Interact. Este clubul - pui. "Aia mici" au între 12 si 18 ani si, când vor ajunge la 30 de ani, vor intra si ei în Rotary. Caci asta e prima conditie sa intri în club: vârsta. Dupa care urmeaza multe altele. Care sunt celelalte conditii si ce avantaje ai ca membru Rotary aflati mai jos.

Cum intri în Rotary si cum te alege "nasul"

În primul rând , rotarienii sunt oameni discreti. Ajuta elevii cu burse, strâng bani pentru spitale, ofera carti si multe altele, dar nu prea le place sa primeasca ziaristi pe la sedintele lor. De pilda, la primul club unde am dorit sa vedem o sedinta ni s-a spus nu. Doar numai dupa ce am publicat noi un prim material despre club, ni s-a zis. Oare sa fie rotarienii masoni, asa cum s-a mai spus?

Anca Manea mai sa râda în hohote la întrebarea asta. "Chiar am auzit ca noi am fi avangarda masoneriei. Nici pomeneala!", zice. Este presedinta Rotary Club Bucuresti Atheneum, de profesie medic, si mai demult a intrat si în afaceri. Pâna la urma admite ca unii rotarieni or fi si masoni, dar asta e treaba lor, fiecare e liber sa se exprime cum simte.

Cum poti intra în club: daca ai peste 30 de ani, o cariera frumoasa, ceva recunoastere, daca te-ai remarcat ca ai fi adus vreo contributie societatii prin ceva si daca nu ai imaginea patata, "nasul" te recomanda clubului. Sigur, asta presupune ca trebuie sa-ti fie prieten sau sa te cunoasca, oricum, foarte bine.

Bucataria de club

Perioada de proba este de trei luni. În vremea asta, vii la sedinte, ai idei, propuneri si te zbati sa pui si tu umarul la vreo fapta caritabila. Desigur, înveti statutul, caci exista si asa ceva. Dupa ce primesti insigna si legitimatia de membru, trebuie sa vii la cam toate sedintele si sa-ti platesti cotizatia la zi. Asta variaza în functie de club. În Rotary Club Bucuresti, de exemplu, este de 1.400 de lei pe an. Cine nu-si plateste cotizatia este radiat.

O parte din acesti bani merg la Rotary International, la Districtul 2241 care acopera România si Republica Moldova, iar alte fonduri (inclusiv donatii) pleaca la Fundatia Rotary International. De regula, o parte din banii donati se întorc în club, atunci când acesta vrea sa ajute pe cineva. La nivel international, cluburile au o organizare ca la carte, cu constitutie, manual de procedura si chiar reprezentant permanent la ONU. Deviza Rotary International este: "A servi mai presus de sine". Dar câti rotarieni o si aplica?

Între bataile clopotului - interzis la politica, afaceri si discriminari

"Este interzis sa fortam afacerile între noi. Relatiile, oricum, apar în mod firesc. Dar este interzisa situatia aceasta: suntem amândoi rotarieni, hai sa facem afaceri împreuna! În timpul sedintei, între bataile clopotului, nu este voie sa se faca politica deloc (desi avem si membri din toate partidele), este interzis prozelitismul religios, la fel si discriminarile de orice fel", ne explica Radu Popescu, membru în Rotary Club Bucuresti. Este om de afaceri, a fost presedinte în 2001-2002, iar în "anul rotarian" 2012 - 2013 va fi guvernator al Districtului 2241.

A intrat în club în '96 si se da în vânt dupa viata de rotarian, mai ales ca la întâlniri afla câte-n luna si-n stele: "De la Dorin Prunariu si de la Marius Piso, presedintele Agentiei Spatiale Române, mereu afli tot... pâna si ce va fi cu anul 2012. Iar de la profesorul Vlad Ciurea, fost director al Spitalului Bagdasar - Arseni, am aflat ce greu se formeaza un medic neurochirurg, de abia de la 38 de ani încolo", spune.

Radiat fiindca n-a mai avut bani de cotizatie

Uneori, însa, oricât de nobili ar fi ei prin statut, rotarienii mai calca si ei strâmb. Radu Popescu ne-a spus povestea unui coleg din club care a fost dat afara fiindca n-a mai putut sa-si achite cotizatia: "Avea calificarea de profesor. Când a fost admis în club era primar, asadar avea bani sa-si plateasca si cotizatia. A doua oara a pierdut alegerile, s-a reîntors la catedra si nu si-a mai permis cotizatia. Atunci clubul a decis sa-l radieze, dar eu le-am batut obrazul... Acolo era, de fapt, responsabilitatea nasului. A fost împotriva moralei rotariene, care înseamna prietenie".

Rotary International are o istorie de 106 ani. Cu totul, exista peste 1, 2 milioane de rotarieni în peste 200 de tari ale lumii. Toti acestia sunt organizati în circa 33.000 de cluburi, iar la rândul lor, acestea - în 530 de districte. În România Rotary are câteva mii de membri.

Sursa: gandul.info - Autor: Alina BADALAN TURCITU

 

La noi, (mai) nimic nou sub soare. Cu atât mai putin sub... sol ! Povestea atât de disputatei posibile exploatări a gazelor de sist, prin fractionare hidraulică pe verticală, în câteva perimetre din România (dintre care cel putin trei se află pe litoral sau în apele teritoriale românesti ale Mării Negre) nu este chiar atât de nouă, asa cum ar putea să lase impresia momentul actual, de apogeu al controverselor pe această temă, care frământă opinia publică, mai cu seamă cu începere din primăvara trecută. De fapt, totul a debutat în perioada interbelică, pe la jumătatea anilor 20 ai secolului trecut. Atunci, mai multe mari companii petroliere americane, care se luptau pentru a obtine, dacă nu monopolul, măcar întâietatea în prospectarea, cartografierea si, desigur, în final exploatarea importantelor, cel putin pentru acele vremuri, resurse de hidrocarburi ale tării noastre, au făcut o descoperire pe care doar foarte putini români, chiar dintre mai marii de atunci ai tării, au ajuns să o cunoască. Este vorba despre straturile succesive de sisturi bituminoase, în special din Moldova de dincoace de Prut si din Sud-Estul Dobrogei, pe care geologii si inginerii iankei (care erau, de departe, cei mai avansati în studierea acestor noi oportunităti energetice, cercetare aflată, atunci, încă în faza de pionierat ) le-au identificat în timp ce explorau subsolul, în căutarea „aurului negru”, nume de lacom alint pe care tot ei l-au dat pretiosului petrol. Dar nici americanii nu trecuseră, nici măcar experimental, la extragera unor astfel de hidrocarburi. De fapt, încă încercau să conceapă principiul tehnic fundamental, prin care ar fi putut să stoarcă Pământul si de această bogătie. Abia mult mai târziu, întâi nemtii, în timpul războiului ce a urmat (ei încercau, din ce în ce mai disperati, pe măsură ce conflagratia mondială se prelungea, iar resursele clasice le erau din ce în ce mai insuficiente, să găsească forme alternative de a-si asigura materii prime, îndeosebi carburanti), apoi tot americanii, în deceniile sase-sapte, aveau să pună la punct metoda si tehnologia de extractie, pe care cei din urmă au început chiar să o aplice, la nivel industrial, odată cu marea criză energetică din 1973-74.

Dar să revenim la primele prospectiuni, cele din interbelic. Interesati de petrol, pe care, iată, îl intuiseră si chiar îl depistaseră, încă din perioada foxtrott-ului, si pe platforma litorală a Mării Negre (dar, la acea vreme, nu se creaseră tehnologii nici pentru exploatatiile marine), specialistii companiilor din SUA s-au multumit, în privinta pungilor de gaz captive între straturile de rocă, să le cartografieze, destul de precis!, trimitându-le la ei acasă, la bună păstrare, sub obroc si supersecretizare strategică, în asteptarea vizionară a momentului când vor trage un folos de pe urma descoperirilor făcute în tara Contelui Dracula. Nu se stie cum, dar este lucru dovedit, de către istorici, că, în timpul războiului, mai ales către sfârsitul său, si inginerii si geologii germani ajunseseră să posede hărti, cu perimetrele gazelor de sist, din Moldova si Dobrogea! Ca si în cazul hidrocarburilor clasice, nu este clar dacă aceste cunostinte, despre subsolul nostru, le dobândiseră prin cercetări si sondări proprii, sau le obtinuseră pe căi mai mult sau mai putin „ortodoxe”, de la români sau poate chiar de la predecesorii prospectori, acum inamici în cumplitul război. Cert este că în zona Costinesti-Tuzla si între Vama Veche si Duranculak (Bulgaria), au existat colonii de ingineri si tehniceni nemti, militari si civili, care prin 1943-44 sondau si cartografiau de mama focului. Bătrânii locului povesteau adesea despre acestia, mirându-se că nemtii căutau petrol acolo unde era, credeau ai nostri, doar stâncă, loess lutos si, în rest, apa mării cât cuprinde.

Ceausescu a primit de la presedintele SUA, Jimmy Carter, planurile zăcămintelor si asistentă tehnologică, pentru proiectul ”Zebra”!

După criza petrolului de la jumătatea deceniului opt al secolului trecut, când membrii Organizatiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) au crescut, brusc si semnificativ, pretul hidrocarburilor livrate tărilor cu industrii energofage, americanii si-au adus aminte (si) de varianta gazelor de sist. Harnici, operativi si eficienti din fire, nu peste multi ani, deja exploatau astfel de zăcăminte, mai întâi pe propriul lor teritoriu, încercând ulterior să se extindă, cu prospectiunile si exploatarea, oriunde li se permitea, contra cost desigur, pe tot globul. Bineînteles că au scos, din seifurile bine păzite, si hărtile pe care le realizaseră, în diferite circmstante, în lumea largă. Inclusiv în marginea noastră de Europă. Însă, România era acum stat comunist, membru al Tratatului [militar] de la Varsovia si al Consiliului Economic de Ajutor Reciproc (CAER). Dar nu se manifesta, totusi, ca un foarte docil si diciplinat în front component al „lagărului sovietic”.

Încă de la preluarea puterii, în mai 1965, cu un remarcabil (pentru Occident) „vârf” de curaj în august 1968, când a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei, Nicolae Ceausescu căuta, prin aproape orice mijloc care îi tinea pe rusi doar în limita mustrărilor, din „Pravda” sau „Izvestia”, si a declaratiilor dezaprobatoare, să-si făurească un soi de independentă, în raport cu „fratele cel mare” de la Răsărit. Independentă însemna, din punct de vedere politic, în primul rând, relatii bune, uneori chiar foarte bune, cu lumea occidentală, mai ales cu unii lideri, marcanti si puternici ai acesteia. În ceea ce priveste SUA, ambitiosul sef dâmbovitean a cultivat chiar legături de prietenie personală, în limitele antinomiei ideologice, bineînteles, cu trei locatari succesivi ai Casei Albe, începând cu primul presedinte care a vizitat un stat socialist (R. S. România, în vara lui 1970), republicanul ultraconservator („ultrareactionar” si „ultraimperialist”, cum se zicea în lumea noastră, de dincoace de „Cortina de Fier”) Richard Nixon, continuând cu alt republican, Gerald Ford (si el oaspete la Bucuresti, în 1973) si consumând „luna de miere” cu americanii pe tot parcursul mandatului unic al democratului baptist James Earl (Jimmy) Carter (care l-a primit, în anul 1978, pe Ceausescu, cu relativ mare fast, la Washington, în ceea ce a constituit prima vizită oficială a unui conducător-suprem comunist în America de Nord, de la tartorul de la Kremlin, Nikita Hrusciov, în anii 60).

În acelasi timp, aceeasi notiune, de independentă (fată de sovietici), includea, nu în ultimul rând, si o componentă economică. Cea energetică, desigur. Dacă petrol se mai găsea (cu ce importam, din Libia, din Iran, de la alti prieteni din lumea arabă, de la marele amic (generalul) Suharto, dictatorul sângeros al Indoneziei s.a.m.d. , cu ce mai extrăgeam, din tară, iar de la începutul deceniului următor: inclusiv din Marea Neagră, se descurca până si supradimensionata industrie a „Epocii de Aur”), gazele naturale, însă, nu erau suficiente, ele fiind folosite si ca materie primă în industria chimică. Rusii ne tratau, atunci ca si în prezent, pe măsura... „independentei” noastre, care ne cam iesea pe nas, (si) din punctul de vedere al pretului si cantitătilor de gaz rezervate nouă, de către statul sovietic, tătuka „Gazpromului” de astăzi. Iată cum, gând la gând cu bucurie, s-au întâlnit interesele politice ale SUA , cu cele economico-politice ale Ceausescului. Si astfel, s-a pus de-o colaborare.

Liderii celor două tări au căzut la o întelegere, ce s-a vrut a rămâne secretă, chiar si după înlăturarea lui Ceausescu si prăbusirea comunismului în Rusia si Europa de Est. S-a stabilit si un nume de cod, cel putin pentru partea română. Acesta era... „Zebra”, fiind ales pentru că straturile de rocă si cele de astfel de hidrocarburi alternează, precum linile negre cu cele albe de pe părul acestei nevinovate cabaline africane. În termeni concreti, statul american a finantat, din fonduri „speciale”, care erau legate de necesitătile sustinerii „disidentelor” din lagărul comunist (asadar: de „războiul rece”!), un soi de asociere, secretă, subliniem încă o dată!, între una dintre companiile transnationale din „top zece” mondial al momentului respectiv (nu numai din sectorul petrolier), celebra si foarte agresiv-dinamica „Standard Oil of Indiana” (cu paronima „Standard Oil of California”, alt gigant petrolier, statul român crease , deja, de prin 1976, o „societate mixtă” - în întelesul de atunci, dat de tările socialiste acestui tip de entitate economică transfrontalieră). Americanii ne-au dat, gratis, nu numai hărtile perimetrelor exploatabile de sisturi, dar au trimis, în acelasi mare secret (că ne mâncau rusii, dacă prindeau de veste), si peste 20 de consilieri tehnici (si asta numai într-o primă fază!), care i-au asistat si îndrumat pe specialistii români, de la prestigioasa, în epocă, uzină „1 Mai” din Ploiesti ( Cu adevărat, constructorii de echipamente si utilaje de forare si extractie români erau printre cei mai apreciati din lume, nefăcând fată comenzilor venite buluc, chiar din Occidentul avansat. Asta fără să mai vorbim de faptul că o companie precum „Shell Oil”, ca să dăm doar cel mai cunoscut exemplu, avea în teren, la lucru, tehnologie sub patent românesc. Inutil să mai descriem acum - dar promitem să revenim, în curând, asupra tristului subiect - ce s-a ales si de această industrie autohtonă, fără nici o exagerare patriotardă, de vârf... ). Eram noi foarte avansati în materie de petrol si gaze, dar nu si-n cele de sist. Deja, după un an de zile, la presiunea lui Ceausescu, nerăbdător, până la paranoia, când îi intra ceva în cap (de exemplu, la solicitările sale insistente, la un moment dat, numărul inginerilor americani, pentru care se amenajaseră spasii de cazare chiar în perimetrul uzinei, ca în vreme de război , ajunsese la peste 50, iar însăsi tovărăsia sa, marele conducător, venea aproape lunar, în mare taină, ca să verifice stadiul operatiunii), la Ploiesti se fabricaseră echipamentele necesare, care urmau să plece spre Bârlad, unde se amenajase un câmp de exploatare pilot.
Din păcate, ar spune sustinătorii unor astfel de foraje, ori din fericire, cum ar considera ecologistii si multi seismologi, utilajele respective nu au mai plecat niciodată spre Moldova sau oriunde altundeva în România (În schimb, în toamna acelui an, 1977, din Portul Constanta au pornit spre SUA cel putin trei nave de transport încărcate cu componentele rezultate din colaborarea româno-americană de la „1 Mai” !). Ce se întâmplase, ce anume l-a determinat pe „nea Nicu” să abandoneze, atât de brusc, acest proiect care îi era asa de drag, din motivele arătate, ca să nu mai vorbim de „chimista” lui consoartă, „inginer-doctor-academician-savant de renume mondial”, poreclită în popor „has-doi-zero” sau „madam Codoi”)?

După cutremurul din 1977, Ceausescu n-a mai permis nici captarea… apelor freatice!

Teribilul cutremur de pământ, din tragica seară a lui 4 martie 1977, este răspunsul la întrebarea de mai sus, adică motivul pentru care exploatarea gazelor de sist în România n-a mai fost un subiect de actualitate, până în aceste atât de agitate zile.

Conducătorul român fusese avertizat, chiar insistent, se pare, de către (unii doar, ce-i drept) specialisti, în special geologi si seismologi, plus alti cercetători, cu preocupări ecologice, asupra riscurilor tectonice, dar si de mediu, pe care le-ar putea implica proiectul în discutie. Acest lucru este dovedit de rapoartele si memoriile extrase (sic!), cu greu, de câtiva tineri istorici, din arhivele rămase sub obrocul încadrării în categoria “secretelor de stat, privind siguranta natională”. Dar, încăpătânat cum era, dictatorul dorea, cu tot dinadinsul, să-si ducă planul la bun sfârsit. El fusese cel care insistase, pe lângă presedintii americani, până ce i-a convins pe acestia să facă un gest rămas unic, în istoria de 45 de ani a tensiunii dintre cele două “lagăre”, comunist si capitalist: acela de a da, adversarului ideologic-sistemic, în plin “război rece”, documentatii secrete, geologice si tehnologice, basca consilieri-specialisti la dispozitie. Si gratis, pe deasupra!

Nenorocirea de la începutul lunii martie a acelui an, care a îndoliat sute de familii si a transformat în ruină o parte din centrul Capitalei si orasul Zimnicea, l-a speriat atât de tare pe Ceausescu, încât, din acel moment, nu a mai autorizat nici un fel de foraj în zonele cu straturi solide si fluide aflate în alternantă, în special la adâncimi medii sau mari, ba chiar nici pe cele la adâncimi mici, dacă se interferau cu reteaua de apă freatică. Practic, singura „gaură” subterană pe care a consimtit-o, si asta pentru că nu avea cum altfel să-si vadă realizată o altă obsesie, a fost... metroul îbucurestean. Prin anii 80, era deja imposibil, nu numai în Capitală, să mai obtii autorizatie pentru a-ti face un banal biet... put de apă, cu pompă extractivă din apele freatice, oricât de aproape de suprafată ar fi fost acestea din urmă! Asa încât, echipamentele realizate la Ploiesti au plecat în America (nu stim, dar n-ar fi exclus ca olteanul să le fi cerut si bani celor care îl ajutaseră, pe gratis, să le producă), unde, fără îndoială, n-au stat nefolosite.

Într-un număr de prin 1990, al unui ziar national, s-a strecurat o frază care ne informa că în curtea Uzinelor „1 Mai” mai zace încă, uitată si stingheră, o fierătanie ruginită, despre care muncitorii mai vechi în unitate aveau câte ceva de spus. (Cuvântul „unitate” nu l-am ales întâmplător, pentru că fabricile care realizau echipamente de înaltă tehnologie, cu patent românesc, deci protejat, mai ales cele ale căror produse erau considerate „strategice” - iar tot ce era legat de combustibili, de energie în general, se înscria în această categorisire , erau înregistrate si ca unităti militare, cu număr de „U.M.”, cuprinse în structura ministerului Apărării sau a celui de Interne, după caz). Lucrătorii bătrâni îsi aminteau, cu plăcută nostalgie, că masivul obiect era un segment (scăpat netrimis la reciclare, cine stie cum, de cine si de ce) din ceea ce fusese, odată, efemera linie de productie a utilajelor pentru niste gaze mai ciudate, „d-ale americanilor”, cum spuneau ei. De ce îsi aminteau oamenii cu regret de acest episod, prea scurt după dorinta lor? Păi, povesteau acestia, atunci au băut si ei, pentru prima oară în viată (pentru că nu toti ieseau „afară”, însotind, pentru instalare si asistentă tehnică, echipamentele realizate de uzină) lichidul emblematic American „Coca -Cola”. Că băgaseră la bufetul din incintă, pentru colegii „din State”!

Dar ceea ce n-a consemnat reporterul acelei gazete, din perioada imediat consecutivă evenimentelor din decembrie 1989 (vremuri romantice, de pionierat pentru presa liberă, în care ziaristii lăsau, uneori, condeiul din mână, pentru a manevra, la propriu, hârletul, ca să dezgroape documente compromitătoare, înmormântate, în mare pripă, de către fel de fel de securisti panicati, prin coclaurile de la Berevoiesti ) este faptul că, (si) la Ploiesti, mai erau (si mai trăiesc si astăzi câtiva) oameni care îsi aminteau de supravegherea „la sânge” la care au fost supusi angajatii de la „1 Mai”, împreună cu familiile lor, în special pe timpul realizării asa-numitelor „comenzi speciale”, cum a fost si cea legată de gazele de sist. Vom vorbi noi despre aceasta, în episodul următor, mai ales că tartorul principal a fost, si acolo, tot odiosul personaj Ion Dincă, demnitarul comunist poreclit sugestiv, de către cei care au fost sau erau gata-gata să fie victimele sale, „Te(-)leagă”.

Sursa: ziarultimpul.ro - Autor: Paul Parvu

 

Romania si Spania au votat impotriva masurii, relateaza AFP.

Masura a fost adoptata de 23 de state, deschizand calea aplicarii ei de catre Comisia Europeana. Doar Spania, principala utilizatoare a insecticidului, si Romania au votat impotriva.

Potrivit studiilor Autoritatii Europene pentru Siguranta Alimentara, Fipronil prezinta un risc "ridicat" cand este folosit pentru tratarea culturilor de porumb.

Incepand din 31 decembrie 2013, utilizarea insecticidului va fi interzisa timp de doi ani la tratarea semintelor de porumb si de floarea soarelui.

BASF a contestat decizia, argumentand ca Executivul UE trebuia sa initieze un "plan ambitios pentru identificarea cauzelor reale ale problemelor la sanatatea albinelor".

La randul sau, organizatia ecologica Greenpeace considera moratoriul de doi ani "insuficient".

Sursa: bzi.ro

 
Pagine: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39

< ottobre 2014 >
L
M
M
G
V
S
D
  
1
2
3
4
5
6
7
8
9
   
             

Titolo
en - Global Observatory (586)
en - Science and Society (574)
en - Video Alert (330)
it - Osservatorio Globale (502)
it - Scienze e Societa (553)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (387)
ro - Stiinta si Societate (461)
ro - TV Network (141)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
sir are you encouraging people participate in some kind of game? ...where people give up their power? It never worked before .... that’s why I suggest instead of give up your power, exercise it from y...
05/10/2014 @ 08:45:09
By James Smith
Asta e marihoana nu?ei cine te poate opri so faci ,eu nu prefer astfel de fistractie deoarece am vazut ca dupa nu mai faci altceva fecit ca dormi bine,nu am incercat nu incerc dar nu opresc pe nimeni ...
30/09/2014 @ 09:34:56
By Miulesvu Corina Lucia
tovaraseilor .. nu confundati un sifonar sau turnator cuun ofiter sub acoperire.. e o mare diferenta ...
29/09/2014 @ 13:07:51
By Alex Andu
... deci şi Toma e securist, logic!
27/09/2014 @ 15:49:04
By Bogdan Sith Huşanu
Mai voinicilor,voi nu stiati ca inainte de 89,securistii erau omul si copacul,,ei acum sint si mai multi,cred ca au dat si lastari,ce naiba..!..
27/09/2014 @ 15:45:01
By Toma Pasculea
E greu de crezut că mişcă ceva de calibru în massmedia din orice ţară care să nu aibă vre-o treabă cu 'serviciile'. Cred că massmedia, instituţiile me...
27/09/2014 @ 15:41:52
By Alterul EgoulMeu
Manipulare, marca Basescu.
27/09/2014 @ 15:38:18
By Stela Andreica


Titolo




Publishes and comments on leaked documents alleging government and corporate misconduct.




Trilingual World Observatory: italiano, english, romana. GLOBAL NEWS- If you want to make information and not suffer it, become a CITIZEN JOURNALIST.


TurismoAssociati.it & Facebook

notizie globali, global news, stiri globale, reti sociali, social networks, retele sociale


Atlas City Project 4 All Of Us Radio The Ecova Project Backyard AQUAPONICS - Bringing food production home EuropeanOrganizationforSustainability The New Z-Land Project Pangea Organization - United towards a sustainable future Resource Based Economy Foundation


TurismoAssociati. it FEED Reader


CURRENT MOON

Trilingual World Observatory: italiano, english, romana. GLOBAL NEWS- If you want to make information and not suffer it, become a CITIZEN JOURNALIST.



Prenotazioni hotel, voli, offerte viaggi e vacanze, case vacanze, voli low cost, noleggio auto, offerte speciali.







31/10/2014 @ 17.59.54
script eseguito in 953 ms