Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Stiinta si Societate (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 

 Imaginile au facut turul lumii, interventia chirurgicala realizata in imponderabilitate (la bordul unui avion) pe 27 septembrie 2007 (pe care am relatat-o in nr. 46/16 noiembrie al revistei Magazin) de catre o echipa de medici din Bordeaux, fiind o premiera mondiala rasunatoare. Va prezentam un interviu, realizat de revista „Sciences et avenir”, cu prof. Dominique Martin, seful echipei de chirurgi care a efectuat operatia.

S.A.: De ce ati ales acest tip de operatie?

As fi vrut sa efectuez o operatie a asa-numitului canal carpian, ce consta in decomprimarea unui nerv aflat la nivelul palmei. Dar m-as fi izbit de un inconvenient, cel al duratei zborului, pentru ca starea de imponderabilitate nu dureaza decat 11 minute in total. Retragerea unei mase de grasime era o interventie realizabila in acest timp. Asta nu inseamna ca eu si echipa mea nu am fi fost capabili sa realizam operatii mai complicate. O apendicita, sa zicem. In nici un caz insa un transplant cardiac.

S.A.: Cum ati procedat?

Pacientul a fost anesteziat local inainte de decolare dupa care, pe zona operabila, a fost lipita o banda transparenta adeziva. Am incizat prin aceasta membrana dupa care am retras lipomul. Dupa cum stiti, am operat doar in momentele de imponderabilitate care tineau cate 22 de secunde cu pauze de 5 minute.

S.A.: Care au fost consecintele imponderabilitatii asupra medicilor?

 In acest zbor de scurta durata, singurul lucru care se schimba e o diminuare a debitului cardiac, cu aproximativ 50%. Dar acest lucru nu are nici o incidenta in planul interventiei chirurgicale.

S.A.: Si in cazul pacientului?

Nimic deosebit. Pulsul, tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, saturarea sangelui cu oxigen au ramas perfect stabile.

S.A.: Ce se intampla, in aceste conditii, daca se sectioneaza o vena?

La gravitate zero, fluidele nu se scurg in mod normal. In cazul venelor, sangele ramane la nivelul ranii. Asadar, in cazul sectionarii unei vene, nu se intampla nimic periculos.

S.A.: Dar in cazul unei artere?

In acest caz, se formeaza o masa critica de sange. Cand atinge un anumit volum, in forma de sfera, se desprinde si formeaza o bula care se poate aspira. Cu un aspirator special pentru asemenea situatii. Se pune insa problema de a sti mai mult despre comportamentul fluidelor in imponderabilitate. Ma gandesc sa folosesc o macheta utilata cu conducte de mai multe calibre prin care sa circule fluide la presiuni diferite. Obiectivul este de a vedea cand si cum se declanseaza o hemoragie. Si mai ales, cum s-o canalizam.

S.A.: V-ati confruntat cu aceasta problema in cursul interventei?

Nu, pentru ca nu am intervenit in profunzime. Doar 5 milimetri sub piele.

S.A.: Care au fost constrangerile tehnice?

Am prevazut totul. Pentru a nu fi nevoiti sa levitam, ne-am sustinut cu ajutorul unor corzi de alpinism. Masa de operatie si cele auxiliare au fost prevazute cu magneti pentru a fixa instrumentele chirurgicale. Si eu purtam bratari magnetice pentru a fixa instrumentele. Am conceput, de asemenea, un bloc operator inzestrat cu dispozitiv de filtrare a aerului, extrem de performant. O solutie indispensabila, intrucat cabinele din avioane sunt adevarate cuiburi de microbi. Am cautat sa recream conditiile unui bloc operator ortopedic normal.

S.A.: Ce ne puteti spune despre anestezist?

A avut nevoie de mai mult spatiu de miscare pentru ca, fata de chirurg care sta intr-o pozitie fixa, el se deplaseaza in jurul pacientului.

S.A.: Si pacientul? Cum s-a simtit?

A stat confortabil, bine strans cu benzi Velcro.

S.A.: La ce va gandeati in tot acest timp?

Ma gandeam ca totul sa se desfasoare cat mai bine. Cea mai mica greseala putea duce la un esec.

S.A.: Care va fi urmatoarea etapa?

Ideea e de a putea interveni intr-o urgenta neurologica, asa cum ar fi evacuarea unui hematom intracranian, la bordul Statiei Spatiale Internationale. Suntem preocupati de realizarea unui robot care sa fie teleghidat de la o baza terestra pentru a opera in imponderabilitate. Dar vor fi noi probleme in realizarea interfatei satelitare care va permite legatura. Sunt prevazute, pentru micul nostru bloc operator (4x2x2m) si aplicatii terestre, in cazul unei catastrofe sau in situatii extreme.

S.A.: Ati visat de multa vreme la aceasta interventie?

Totul a inceput in ziua in care un ziarist de stiinta mi-a spus: „Chirurgia in imponderabilitate e, din nefericire, imposibila”. A fost o provocare cu un final fericit. Dar, trebuie sa subliniez asta, operatia pe care am facut-o, e o premiera, dar o premiera simbolica.

DORIN MARAN - magazin.ro

 
By Admin (from 21/02/2011 @ 08:00:11, in ro - Stiinta si Societate, read 1733 times)

 Aparitia, din nefericire chiar la varste tinere, a calvitiei, reprezinta o problema cu care se confrunta numerosi barbati. Unii dintre ei se impaca la gandul ca "parul prost paraseste capul bun", dar multi fac din asta o veritabila drama si sunt in stare sa apeleze chiar si la cele mai bizare si mai nastrusnice solutii, doar-doar or reusi sa stopeze acest proces. La ora actuala, singura solutie pentru barbatii cu calvitie este implantul de par, care este insa scump, dureros si nu intotdeauna eficient. Savantii rusi sustin insa ca ar fi gasit un leac mult mai bun, care sa-i faca bucurosi pe cheliosi: modificarile genetice.

O echipa de la Centrul de Genetica din cadrul Academiei Ruse de Stiinte Medicale, condusa de Evgheni Rogaiev, doctor in stiinte biologice, a anuntat, intr-un articol publicat saptamana trecuta in revista Science, descoperirea unei gene care controleaza cresterea parului. Savantii rusi au ajuns intamplator la aceasta descoperire epocala, incercand sa afle cauzele anomaliei care afecteaza populatia din bazinul Volgai; ei au intalnit la barbatii de aici o patologie genetica neobisnuita - parul de pe corp era aproape inexistent, cel de pe cap rar si, odata cu inaintarea in varsta, disparand cu totul.

"Anomalia Volga", cum a fost denumita, s-a dovedit diferita de orice forma cunos-cuta de alopecie. "Se stie ca parul uman creste in cicluri, fiecare ciclu innoindu-se o data la sase ani. Mecanismul acestei functionari celulare in procese ciclice este foarte interesant, mai ales daca ne referim la miraculoasele celule stem ale foliculelor tubulare. Acestea controleaza cresterea firului de par ce se dezvolta in folicul si au cea mai rapida rata de dezvoltare din intregul organism, multiplicandu-se chiar mai repede decat celulele canceroase", spune Rogaiev.

 Dupa ce au analizat cateva mii de persoane din regiunea afectata de aceasta anomalie, savantii rusi au descoperit ca ea nu era prezenta la circa 50 de familii, ai caror membri aveau o gena mutanta, transmisa din generatie in generatie, gratie careia firele de par erau dese si pline de vitalitate chiar si la o etate inaintata. In cele din urma, gena a fost identificata la nivelul celui de-al treilea cromozom: din ea lipsea un fragment consistent, compus din aproape o mie de nucleotide.

"Gena reprezinta un material biologic care codifica productia de fosfolipaza. Lipazele apartin familiei fermentilor care se ocupa cu divizarea glicerolului in acizi grasi, in timpul digestiei. Lipaza identificata de cercetatorii nostri la acesti oameni nu parea sa aiba nici o legatura cu cresterea parului. Dar am descoperit ca activitatea fermentilor era accelerata mai ales in acele zone controlate de gena respectiva. Cu alte cuvinte, am adunat suficiente indicii care sa demonstreze ca gena pusa in evidenta de noi controleaza cresterea parului", spune Rogaiev.

Gena "buclucasa" detine, asadar, un rol de prim ordin in formarea lipidelor, o clasa speciala de grasimi. "Speram ca din aceste lipide sa putem realiza un medicament capabil sa stimuleze cresterea parului si la oamenii care nu s-au nascut cu aceasta gena mutanta si sunt amenintati, la un moment dat, de calvitie. Pe de alta parte, studiem posibilitatea suprimarii lipidelor din foliculele existente in alte regiuni ale corpului (axile, zona inghinala, picioare etc.) pentru a stopa cresterea parului nedorit". Prin urmare, n-ar fi exclus ca nu peste multa vreme sa ne spalam pe cap cu un sampon "lipidizat", care sa transforme chelia intr-un cosmar de mult uitat...

Gabriel TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 22/02/2011 @ 08:00:18, in ro - Stiinta si Societate, read 2224 times)

 De la H.G. Wells incoace, toti savantii au visat sa inventeze o masina a timpului cu ajutorul careia omul sa calatoreasca, dupa dorinta, in trecut si viitor, devenind practic nemuritor. Dar nici macar tehnologia actuala, care a reusit sa trimita pamanteni pe Luna si sonde spatiale dincolo de Sistemul Solar, nu a putut realiza un astfel de dispozitiv.

Si totusi, o firma din Germania a reusit sa puna la punct recent un dispozitiv care permite posesorului sau sa calatoreasca instantaneu in propriul viitor! Nu, sa nu credeti ca, imbracand costumul in care respectivul dispozitiv este incorporat, veti ajunge pe loc in anul 2040, ci doar va veti simti ca si cum ati avea 70 de ani! Denumit "Age Explorer", dispozitivul se doreste a fi unul educational, oferind tinerilor posibilitatea de a se transpune, macar pentru cateva minute, in pielea varstei a treia.

"In cultura de astazi, tineretul si-a pierdut aproape orice respect fata de situatia celor in etate si chiar manifesta tendinta de a ironiza betesugurile acestei varste, neglijand complet faptul ca pana si cei care au astazi 20 de ani si se simt puternici si capabili sa intoarca lumea pe dos, vor avea candva 70 de ani, vor suferi de artrita, le vor anchiloza articulatiile, le va slabi auzul si vederea, vor pasi cu dificultate", spune Hanne Meyer-Hentschel, inventatoarea costumului-minune.

Dupa cum au relevat experientele facute pe voluntari, doar zece minute petrecute in "Age Explorer" au fost suficiente pentru ca mentalitatea pe care tinerii o au fata de batrani sa se schimbe radical si ei sa dobandeasca o intelegere aparte fata de greutatile persoanelor in varsta. Costumul, asemanator cu cel de cosmonaut, pune "in carca" purtatorului o greutate de circa 6 kilograme si are chingi rigide la nivelul articulatiilor, care creeaza o senzatie de intepenire si limiteaza drastic miscarile, asemenea artritei.

Plimbarea intr-un asemenea costum va deveni prin urmare o experienta chinuitoare si obositoare. Mai mult, costumul contine si o pereche de casti, similare celor de protectie a auzului din aeroporturi, care diminueaza fondul sonor, in asa fel incat "batranelul instantaneu" aude cu mare greutate cuvintele celor din jur. O pelicula din material plastic aproape transparenta face ca, in ochii privitorului, obiectele sa devina incetosate. Majoritatea tinerilor care s-au oferit voluntari sa poarte acest costum au renuntat la el dupa doar doua minute, spunand ca nu vor mai rade in viata lor de batrani.

Unii au reusit sa ramana in el circa un sfert de ora, dar au marturisit ca a fost cea mai socanta experienta din viata lor. " La inceput, a fost distractiv, imi parea ca ma aflu intr-un costum de Halloween, spune Lisa Neundorfer, o specialista in marketing care a probat costumul. Dar apoi realizezi ca esti rupt total de realitate si capeti o noua perspectiva asupra lucrurilor".

Asadar, scopul realizarii acestei masinarii care te imbatraneste la comanda a fost atins, caci, dupa cum precizeaza doamna Hanne Meyer-Hentschel, "nu inseamna neaparat ca toti batranii vor ajunge astfel, vor avea adica toate aceste simptome. Dar noi le-am reunit, creand cel mai rau scenariu pentru batranete, in ideea ca tinerii vor vedea ca nu este deloc usoara viata la 70 de ani si vor nutri mai mult respect si simpatie fata de varstnici".

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 23/02/2011 @ 12:00:00, in ro - Stiinta si Societate, read 1630 times)

 Progresele realizate in ultimii ani de medicina sunt uluitoare, printre ele numarandu-se, la loc de cinste, acel vaccin impotriva cancerului de col uterin. Iata insa, ca tot cu ajutorul unui vaccin medicii vor sa vina de hac si altor formatiuni maligne si anume tumorile cerebrale.Este vorba, mai precis, despre gliomurile recurente, unele dintre cele mai agresive tumori maligne, considerate a se numara printre formele de cancer cu o incidenta a mortalitatii de aproape 100%.

In cazul lor, metodele de tratament clasice – chimioterapia sau radioterapia – au o eficienta scazuta; pornind tocmai de la aceasta premisa, o echipa de cercetatori californieni, condusa de dr. Andrew Parsa, de la San Francisco Medical Center, incearca sa vina de hac tumorilor folosind celule canceroase prelevate chiar din acestea!Parsa, un reputat neurochirurg, a inceput deja sa faca testari pe un grup de pacienti voluntari, pentru a pune la punct un „vaccin” impotriva tumorii, prin care aceasta este invinsa cu propriile ei arme, daca ne putem exprima astfel.

Tumora este distrusa cu propriile arme

 Vaccinul, ca si cele impotriva rabiei, tuberculozei si altor maladii, utilizeaza anumite proteine luate chiar din tumora si este administrat prin intermediul unei seringi, in bratul bolnavului, la fiecare doua saptamani, scopul sau fiind de a stimula cresterea nivelului celulelor-T, „caramizile” de baza ale sistemului imunitar si de a opri astfel orice reaparitie a celulelor canceroase.

„La toti cei sase pacienti care au primit acest tratament pana in prezent s-a pus in evidenta un raspuns imunitar. Atunci cand le-am analizat sangele, dupa administrarea vaccinului, s-a observat o crestere semnificativa a nivelului de celule-T. Cinci dintre pacienti au trait mai mult de jumatate de an dupa reaparitia glioblastomului, care este cea mai maligna forma de tumora cerebrala”, spune Parsa. Pana in prezent, rareori, pacientii cu aceasta forma rara de tumora supravietuiau mai mult de sase luni.

 „Sunt semnale incurajatoare dar asta nu inseamna ca tratamentul va fi suta la suta eficient. Oricum, vom continua cercetarile, pentru ca se pare ca ne aflam pe drumul cel bun”, crede savantul californian. Deja, 48 de bolnavi cu gliom recurent s-au inscris pe „lista lui Parsa”, pentru a beneficia de dozele saptamanale de vaccin, dar rezultatele in privinta starii lor de sanatate vor fi date publicitatii abia la finele anului viitor. La realizarea vaccinului, echipa dr. Parsa a colaborat cu o companie de biotehnologie, Antigens Inc., iar fondurile pentru cercetare, in suma totala de aproape jumatate de milion de dolari, au fost donate de Asociatia Americana pentru Tumori Cerebrale, prin Institutul National de Cancer.

Unul dintre pacienti, doamna Rosalind Hekkala, in varsta de 66 de ani, a fost diagnosticata cu tumora cerebrala si operata, in iulie 2005. O noua tumora i-a fost detectata in noiembrie acelasi an, in ciuda faptului ca a urmat un tratament intensiv – chimio si radioterapie. Dupa ce a inceput sa-i fie administrat vaccinul, cu aproape un an in urma, cancerul nu a mai recidivat!

Gabriel TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 25/02/2011 @ 12:00:27, in ro - Stiinta si Societate, read 1477 times)

 Marte, planeta care a suscitat cel mai mult, in ultimul sfert de secol curiozitatea astronomilor, ascunde, in ciuda numeroaselor informatii pe care sondele spatiale americane le-au transmis despre ea, multe enigme si capcane. De altfel, savantii recunosc ca unul dintre motivele pentru care omul nu a ajuns inca pe „planeta roiie” este nivelul ridicat de radiatii careia astronautii ar trebui sa-i faca fata, pe drum. Problema ar putea fi rezolvata printr-o solutie inedita, si anume calatoria in interiorul unui asteroid!

Ideea, desi poate parea demna de un scenariu science-fiction, este tratata cu toata seriozitatea de catre NASA, care a alocat chiar fonduri speciale pentru cercetare, in acest sens. Ingroparea” unei navete spatiale in interiorul unui asteroid care tranziteaza spatiul dintre Terra ii Marte ar reprezenta nu doar o modalitate prin care astronautii ar fi la adapost de radiatiile letale, ci si una de a economisi energia!

Radiatiile pot fi fatale astronautilor

Se stie ca, in afara scutului reprezentat de câmpul magnetic al Pamântului, razele cosmice constituie un mare pericol pentru viata astronautilor. Expunerea indelungata la aceste radiatii spatiale creste considerabil riscul imbolnavirii de cancer si diminueaza capacitatile mintale, mai ales cele vizând atentia si memoria. De aceea, specialiitii de la Institutul NASA pentru Concepte Avansate (NIAC) din Atlanta, Georgia, incearca sa afle daca un asteroid ar putea fi folosit drept mijloc de transport si scut pentru sondele spatiale terestre.

 Planul ar fi ca o racheta de constructie speciala sa plece spre Marte si sa faca jonctiunea cu un asteroid; apoi, echipajul sa sape in interiorul acestuia un orificiu suficient de mare ca sa poata adaposti naveta si sa astupe „intrarea” cu material luat tot de pe asteroid. Astfel, se va asigura o protectie totala pe perioada celor 8-10 luni cât va dura zborul spre Marte. „Este putin probabil ca activitatea de minare a asteroidului, pentru a face loc navetei, sa-i modifice acestuia traiectoria”, crede cunoscutul astrobiolog Daniel Durda, care a pus la punct o lista cu 40 de asteroizi capabili sa-i transporte pe pamânteni spre Marte, cel mai potrivit, in opinia savantilor NASA, fiind cel numit Itokawa.

„Nu trebuie sa fie un asteroid oarecare, ci unul care sa contina o cantitate relativ mica de elemente grele. Motivul ar fi ca acestea produc particule secundare periculoase atunci când intra in contact cu razele cosmice, deci nu ar fi potrivite pentru a constitui un scut contra radiatiilor, ci dimpotriva”, precizeaza Durda. In momentul de fata se studiaza problema trimiterii, catre câtiva dintre asteroizii „candidati” la aceasta expeditie inedita, a unei navete fara echipaj uman, care sa ii cerceteze mai indeaproape.

Gabriel TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 26/02/2011 @ 10:00:58, in ro - Stiinta si Societate, read 1261 times)

 Analiza stiintifica a comportamentului diverselor specii mai mult sau mai putin evoluate ne ofera frecvent toate indiciile pentru a presupune ca singurul element care ne diferentiaza este limbajul uman articulat, insotit de capacitatea invatarii limbilor straine. Aparent bizara inteligenta animala devine cu atat mai tulburatoare, cand este remarcata la fiinte considerate mult inferioare omului. Sau poate ca e vorba „doar” despre instinct?...

 - Neurologie la insectar. Multa vreme, fenomenul genezei neuronilor la fiintele adulte a fost considerat imposibil; ulterior, el a fost limitat la anumite specii de vertebrate (intre care si omul), dar si de nevertebrate. In fine, astazi se afirma cu certitudine ca procesul respectiv e destul de raspandit. Recent, un grup de cercetatori francezi l-au remarcat pana si la lepidoptere. Oamenii de stiinta au constatat aparitia celulelor nervoase in creierul fluturelui Agrotis ipsilon, supranumit „viermele gri al porumbului”. Neuronii respectivi au un rol foarte important in perpetuarea speciei, ei fiind implicati in sensibilitatea sistemului olfactiv al fluturelui, caruia ii permit astfel sa detecteze parteneri sexuali.

      - Gandacii dezvolta economia. Cine s-ar fi gandit ca omul erei industriale are un aliat de mare nadejde tocmai in micile (si deseori blamatele) insecte? Nu mai putin de 47 miliarde de euro pe an: cam aceasta ar fi valoarea serviciilor aduse de insecte, in SUA. Si nu e decat o parte a situatiei, intrucat cercetatorii care au facut calculele s-au orientat doar spre patru activitati prestate de amintitele vietati, in folosul oamenilor: reciclarea excrementelor, lupta impotriva unor daunatori (inclusiv insecte), polenizarea si asigurarea hranei pentru alte specii (pasari, batracieni etc.). S-ar putea adauga aici descompunerea diverselor carcase, a deseurilor, productia de miere, cea de matase sau de produse farmaceutice si exemplele pot continua.

      - Melcii „de stanga”. Cochiliile spiralate pot fi impartite in doua mari categorii: cele cu deschiderea situata in stanga si cele cu deschiderea in dreapta. Amanuntul nu e lipsit de importanta: animalele cu cochiliile „de stanga” au mai multe sanse de supravietuire decat celelalte. Lucrul a fost constatat de cercetatorul american Gregory Dietl (Universitatea Yale), in urma studierii mai multor asemenea cochilii datand din Pleistocen. Argumentul sau se refera la faptul ca principalul pradator al fiintelor respective, crabul, isi abandoneaza mai repede victima atunci cand deschiderea cochiliei se afla pe partea stanga. Motivul? El isi utilizeaza clestele drept, ceea ce face dificil accesul la animalul vanat.

 - Pestele si „seful” sau. Ei, da: exista o anume „perspicacitate sociala” si in lumea subacvatica. Mai exact, la o specie de pesti africani, Haplochrimis burtoni, unde functioneaza perfect un fel de ierarhie... cameleonica. Masculii speciei au capacitatea de a-si schimba culoarea, in functie de statutul lor de dominanti sau de dominati. Astfel, cand individul care domina pleaca, masculul ramas pe loc trece, in cateva minute, de la griul caracteristic pestilor dominati, inapti pentru reproducere, la galben sau la albastru intens dungat cu negru, si incepe sa le faca curte femelelor. Cercetatorii nu au dezlegat inca misterul procesului respectiv, insa considera ca poate fi vorba despre activarea unei gene care ar comanda sinteza unui hormon sexual. Din nou, perpetuarea speciei devine scopul suprem; cel putin, la animale.

      - Hidra-pistolar. 700 de nanosecunde si o acceleratie de peste 5410000 g! Pentru prima oara, o echipa de cercetatori germani a reusit sa filmeze (gratie unei camere video ultrarapide, care inregistreaza 1,4 milioane de imagini pe secunda) ceea ce ar putea reprezenta procesul celular cel mai prompt din natura: explozia, la contactul cu prada, a celulelor urticante pline de otrava, care acopera tentaculele meduzelor, ale hidrelor si ale altor celenterate. Ejectat din aceste celule, „proiectilul” natural are forta de a perfora cochilia unui crustaceu, cu o presiune similara celei a glontelui unui pistolet.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 01/03/2011 @ 08:00:33, in ro - Stiinta si Societate, read 1611 times)

 Criticata de multi oameni de stiinta, considerata „contrara oricarei norme etice” de catre Biserica dar privita ca o ultima speranta pentru cei suferinzi, terapia cu celule stem pare sa reprezinte, dincolo de toate controversele, unica solutie pentru tratarea unor boli catalogate drept incurabile. Realizarea, de catre specialistii britanici, a primului ficat „crescut” exclusiv din celule stem trebuie totusi privita drept un pas urias in milenara lupta a omului cu boala.

Performanta la care ne referim apartine unei echipe de cercetatori de la Universitatea Newcastle, conduse de dr. Nico Forraz si prof. Colin McGuckin, in colaborare cu savantii de la centrul NASA din Houston. Celulele din care s-a dezvoltat ficatul - de marimea unei boabe de fasole - au fost prelevate din cordonul ombilical. Deocamdata, ficatii miniaturali vor fi folositi doar pentru testarea efectelor medicamentelor la nivel hepatic, in asa fel incat nu va mai fi necesara efectuarea de experiente pe oameni si animale.

 Profesorul McGuckin considera ca transplantul unei sectiuni din ficat, „cultivate” din celule stem prelevate din cordonul ombilical va fi posibil peste cel mult cincisprezece ani, dar ca un transplant complet folosind un ficat crescut in laborator ar putea fi realizat doar peste cateva decenii. „Prin realizarea ficatului miniatural vom putea preveni dezastre precum cel intamplat la inceputul anului la Northwick Park Hospital, unde sase voluntari umani au fost la un pas de moarte dupa ce li s-a administrat medicamente experimentale.

Atunci cand o companie farmaceutica produce un nou medicament, acesta este mai intai testat pe celule umane, apoi pe animale, inainte de a fi experimentat pe subiecti umani. Dar uneori, efectele la nivel hepatic pot fi grave, de aceea posibilitatea testarii initiale pe acest ficat artificial inlatura orice pericol”, afirma savantul britanic.

In fiecare an, pe listele de asteptare a unui transplant se inscriu mii si mii de oameni, iar sute dintre suferinzii de boli grave de ficat mor pentru ca nu primesc transplantul la timp, in vreme ce alte sute sunt eliminati de pe liste, fiind prea bolnavi pentru a mai beneficia de aceasta terapie. Desi in alte tari cercetarile in domeniul celulelor stem nu sunt privite cu ochi buni de catre autoritatile medicale, in Marea Britanie se va infiinta in curand un centru in cadrul caruia specialistii vor incerca sa vindece, cu ajutorul acestui tratament revolutionar, boli incurabile la ora actuala, precum Parkinson, diabetul sau leucemia.

Autor: Gabriel TUDOR - Sursa: magazin.ro

 
By Admin (from 04/03/2011 @ 12:00:34, in ro - Stiinta si Societate, read 1470 times)

 In privinta asa-numitului monstru din lacul scotian Loch Ness, lumea este impartita firesc in cei ce cred si cei ce nu cred in existenta lui. Oricum, in 1934, medicul londonez Robert Kenneth Wilson a facut o fotografie destul de confuza, care a inconjurat lumea. Se observa deasupra apei ceva ce aduce cu un gât lung, terminat cu un cap mic, usor alungit si având in urma un fel de cocoasa. Imaginea in alb-negru a deschis calea unui nesfârsit sir de ipoteze, realiste ori fanteziste.

Imposibila creatura

Ideea ca Nessie ar fi un plesiosaur (reptila marina despre care oamenii de stiinta spun ca ar fi disparut acum 65 milioane de ani) a generat cele mai numeroase controverse. O armata de biologi a demontat teoria, pe baza a trei argumente principale. Primul arata ca Loch Ness s-a format la sfârsitul ultimei ere glaciare, ceea ce pune problema modului cum plesiosaurii - daca ar mai fi existat atunci - ar fi putut coloniza acest lac in formare.

In al doilea rând, era vorba despre animale cu sânge rece. Or, apele lacului sunt si ele suficient de reci pentru a nu le fi permis supravietuirea. In fine, pentru perpetuarea in timp a unei specii este nevoie de câteva zeci de masculi si femele, care sa se reproduca. Numarul mare necesar si faptul ca plesiosaurii nu aveau branhii, ci plamâni, impun concluzia ca animalele ar fi trebuit sa iasa frecvent la suprafata: un comportament care le-ar fi facut foarte usor de observat.

Si totusi, pâna si NASA si-a trimis in Scotia o tehnologie moderna de sondare a apelor, fara insa a descoperi macar umbra lui Nessie. Cercetatorii au destul de furca pentru a combate marturiile a sute de persoane, conform carora ar fi vazut „monstrul” (in 2005 au existat patru perioade de asemenea presupuse observatii).

Sute de observatii...

Contrareplicile sunt dintre cele mai diferite. Valuri neobisnuite, produse de vânt, de vapoare sau de miscari seismice de profunzime ar fi putut lua forme asemanatoare unui animal. S-a mai constatat ca lutre sau caprioare care traversau inot lacul evocau uneori creaturi stranii. Si otaria cu gâtul lung a fost luata in calcul, ca si trunchiurile de copaci cazute pe fundul lacului si revenite periodic la suprafata, sub impulsul gazelor acumulate. Pentru paleontologul Neil Clark, nici una dintre respectivele ipoteze nu explica faimoasa fotografie. Dupa o perioada de bâjbâiala, el s-a oprit la o explicatie propusa prin 1980, care ar veni sa dea o dimensiune absolut fireasca siluetei din imagine, aruncând totodata in ridicol teoriile anterioare.

Elefantii adora inotul!

 Ei, da: nimic altceva, decât un elefant facând baie in Loch Ness, aceasta ar fi faimoasa creatura cu renume de monstru. Ce-i drept, ca imagine, totul se potriveste. Totusi, tinuturile scotiene sunt vestite datorita oilor, iar elefanti care sa pasca iarba lor grasa nu prea s-au vazut. Asa ca a venit dezlegarea misterului: fie fotografia era un montaj, fie fusese facuta pe undeva, prin India. Neil Clark nu s-a multumit insa cu asemenea posibile speculatii. Rasfoind arhivele referitoare la regiunile nord-scotiene, a aflat ca in anii 30, circurile care se deplasau intre Glasgow si Inverness faceau popasuri in apropierea lacului Loch Ness.

In 1933, un anume Bertram Mills, directorul unui asemenea circ, a promis o suma exorbitanta (circa 1,5 milioane de euro, astazi!) celui care va captura „monstrul”, pentru menajeria lui. Se presupune ca el nu ar fi riscat atât, daca nu ar fi stiut ca legendarele animale nemaivazute erau, de fapt, propriii sai elefanti. Care ii dadusera si ideea de publicitate de mare clasa, pur si simplu imbaindu-se in apele lacului.

*

Asadar, iata-l pe Nessie „demascat”. Cum ramâne insa cu sutele de observatii anterioare? Poate ca, intr-adevar, e vorba despre trunchiuri de copaci, valuri seismice, caprioare, otarii... Macar pentru amatorii de enigme, un semn de intrebare persista totusi asupra altui aspect: „monstrul” scotian nu e rodul fanteziei unui mercantil director de circ, nici o umbra pe o fotografie din 1934; de sute de ani, localnicii si-au transmis din generatie in generatie credinta ca in adâncurile lacului Loch Ness vietuiesc creaturi terifiante, pesti gigantici si dragoni submarini...

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 05/03/2011 @ 11:00:12, in ro - Stiinta si Societate, read 1377 times)

 Geofizicianul roman Stefan Sgandar, cu ale carui studii cititorii „Magazinului” au mai avut prilejul sa se intalneasca, ne propune de aceasta data o explicatie extrem de interesanta si de realista a asa-numitului fenomen Tunguska, petrecut acum 100 de ani - mai exact in ziua de 30 iunie 1908, ora 07:17 - pe Platoul Siberian Central. Imensul glob de foc care a explodat atunci in atmosfera terestra a generat efecte mai mult sau mai putin bizare, sesizabile rapid pe o distanta de circa 800 de kilometri. Totusi, nici o interpretare ulterioara nu a elucidat cazul.

Comete, gauri negre, extraterestri...

      Practic, intreaga planeta a receptat, intr-un fel sau altul, insolitul impact. De la mari distante, s-a putut vedea intrand in atmosfera uriasa flacara alb-albastruie si s-a auzit un sunet asurzitor. Traiectoria a avut o forma de curba larga, iar la cadere s-a format un nor negru si a izbucnit o limba de foc ce s-a bifurcat, stralucind orbitor. Ulterior, s-a format o tromba de ciclon care a facut sa cada o ploaie neagra. Undele seismice s-au propagat la multe sute de kilometri in sol, iar in aer au inconjurat Pamantul de doua ori. La altitudini mari, in Europa au aparut nori argintii masivi, care radiau o luminiscenta ciudata. Forta exploziei a fost echivalata cu aproximativ 30 milioane de tone TNT!

Explicatiile cautate de cercetatori, dar si de amatori, au mers pe cai dintre cele mai diferite. Prima presupunere - caderea unui meteorit - a insemnat si prima infirmare, caci la locul impactului nu existau nici urme de crater, nici fragmente ale presupusului corp ceresc. Au urmat alte versiuni: o explozie nucleara, o cometa gazoasa dezintegrata in atmosfera terestra, o gaura neagra si chiar dezintegrarea unei nave extraterestre sau impactul dintre planeta noastra si o farama de antimaterie. Argumentele si contraargumentele pentru fiecare ipoteza au facut ca, vreme de un veac, fenomenul Tunguska sa ramana invaluit in mister.

„Soarele” cazut pe Pamant

Cercetatorii Stefan Sgandar si Claudiu Sgandar incearca sa lamureasca toate problemele, pornind de la ideea ca explozia a fost provocata de un glob plasmatic expulzat in urma unei eruptii solare. Un prim argument: traiectoria ciudata a globului incandescent, caracteristica fulgerelor globulare. In plus, un amanunt extraordinar: „evolutia” fenomenului a fost calculata sa se fi desfasurat la cel putin 3-400 de kilometri altitudine. Asadar, dincolo de atmosfera, ceea ce inseamna ca acel „corp” nu a luat foc ca urmare a frecarii cu aerul. Ulterior, coliziunea cu atmosfera a determinat un „salt” pana la 2-300 km (cu descrierea ciudatei parabole observate de la sol), apoi reducerea vitezei si caderea „corpului” pe Pamant. Se explica astfel si despicarea arborilor de sus in jos, in doua parti egale: fenomenul s-a petrecut ca in cazul aruncarii unei pietre intr-un lac, stiut fiind faptul ca, atunci cand aceasta atinge apa, unda sare in mod absolut egal, la dreapta si la stanga traiectoriei urmate de piatra.

Sunetul foarte puternic auzit de martori a fost produs, potrivit d-lui Sgandar, de contactul dintre uriasul plasmoid (cu viteza supersonica) si atmosfera, totodata reducandu-se substantial viteza pana la mai putin de 1 km/s. De asemenea, plasmoidul nu avea cum sa dea nastere unui crater, in schimb se putea separa in doua in timpul impactului, determinand bifurcatia limbii de foc observate.

Limpezirea apelor

 La cateva decenii dupa explozie, in probele de sol de la locul impactului s-au gasit niste bile microscopice, a caror existenta geofizicianul roman o atribuie caldurii mari degajate de plasmoid in momentul exploziei. Aceasta a topit minereurile de fier slabe, dupa care, prin racirea brusca, s-au format retele de cristalizare in jurul unor centre microscopice, ceea ce a dus la aparitia amintitelor bile metalice. Puterea extraordinara a exploziei a determinat si undele de aer inregistrate pe toata planeta si, pe de alta parte, condensarea brusca in clima rece a taigalei, urmata de un vartej ca o tromba de ciclon, care a ridicat in aer o cantitate apreciabila de sol mlastinos, ceea ce a generat ulterior o ploaie neagra. Cat despre luminiscenta vie a cerului, observata pana in Anglia, ce a durat mai multe nopti, ea ar fi fost rezultatul condensarii vaporilor de apa in mici cristale de gheata la altitudinea de 80 de kilometri, in conditiile speciale create de trecerea prin atmosfera terestra a imensului plasmoid.

„Concluzia ce se desprinde din toate cele expuse - isi incheie argumentatia d-l Stefan Sgandar - duce fara indoiala la ideea ca presupusul glob plasmatic de origine solara, ce a dat nastere exploziei din Siberia, poate explica in intregime toate fenomenele petrecute in urma coliziunii, fenomene explicate doar partial si contradictoriu de celelalte ipoteze.”

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: Magazin.ro

 
By Admin (from 07/03/2011 @ 11:00:35, in ro - Stiinta si Societate, read 1280 times)

 Dorinta de a fi nemuritori i-a insufletit dintotdeauna pe pamanteni, mitul „tineretii vesnice” existand in mai toate traditiile si culturile. Chiar daca nimeni nu se poate lauda ca ar fi atins acest ideal - nume precum Saint-Germain sau Ahasverus, „jidovul ratacitor” fiind de domeniul legendei - vechile carti de intelepciune ale omenirii ne vorbesc despre personaje care au trait peste o suta de ani, precum patriarhii biblici. Asemenea performante nu ar fi chiar imposibil de atins, iar dovada cea mai elocventa in acest sens o constituie existenta, in indepartata Siberie, a unui sat unde toti localnicii ating varste matusalemice...

Cand copiii tribului vad oameni din afara asezarii raman socati de obiceiul acestora de a bea si a fuma, caci astfel de vicii le sunt cu desavarsire necunoscute. Membrii tribului siberian, ce sunt in numar de aproape sase mii, isi parasesc insa rareori casele, traind izolati de restul lumii. Ei fac parte dintr-o comunitate stabilita aici in urma cu mai bine de un mileniu si intemeiata pe criterii religioase - crestinii „raskolnici”, o secta care a fugit de persecutiile religioase si de civilizatie tocmai din dorinta de a trai mai aproape de natura. Acesti siberieni traiesc dupa poruncile biblice, nu mananca niciodata carne, nu se imbolnavesc nici macar de o raceala, in ciuda gerurilor naprasnice de aici, si isi serbeaza prima data ziua de nastere cand implinesc o suta de ani! Si absolut toti ajung sa atinga aceasta varsta...

„Legea pasarilor”

 Membrii acestei comunitati ciudate locuiesc in case de forma unor piramide, nu au ceasuri - folosesc un fel de clepsidre cu praf - si traiesc potrivit calendarului lunar. Cu totii urmeaza cu sfintenie, in viata de toate zilele, „legea pasarilor”: se trezesc dimineata, atunci cand pasarelele incep sa ciripeasca si merg la culcare odata cu acestea. In asezarea lor nu exista electricitate, iar oamenii folosesc opaite si sobe primitive, pentru a se incalzi.

Hrana lor consta in radacini, ciuperci, legume si fructe, dar ei consuma cu placere si conifere verzi, inmuiate in miere. Singura bautura permisa, in afara de apa rece ca gheata a torentelor siberiene, este laptele de capra, despre care batranii tribului sustin ca i-ar face „mai destepti”. Consumul de alcool este considerat cel mai mare pacat posibil. O trasatura incredibila a acestui trib de longevivi este ca femeile pot procrea pana la varste inaintate, chiar la peste 60 de ani, majoritatea lor dand nastere la cate douazeci, chiar treizeci de copii!

Gabriel TUDOR - magazin.ro

 
Ci sono 1660 persone collegate

< settembre 2020 >
L
M
M
G
V
S
D
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
       
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo





30/09/2020 @ 07:10:30
script eseguito in 1231 ms