Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Stiinta si Societate (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 
By Admin (from 19/04/2011 @ 11:00:52, in ro - Stiinta si Societate, read 1226 times)

 Dorinta de informare a unor cititori suferinzi de anumite afectiuni poate fi stimulata prin cunoasterea unor proceduri si tehnici care, aplicate corect, pot realiza multdorita vindecare. Desi nu orice maladie se poate rezolva prin autoterapie, in unele situatii de disconfort, optimismul si încrederea determina atenuarea simptomelor suparatoare. Valentele profilactice sau curative ale autoterapiei restabilesc echilibrul psiho-fizic al individului. Cu ce putem începe miraculosul proces de autovindecare?

Perceperea propriului „eu”

 Acesta constituie primul stadiu de autocunoastere si pretinde un anumit efort de concentrare mentala, avand drept leit-motiv expresia „eu sunt”. Fiecare dintre noi devine, dintr-un pacient pasiv în relatia cu medicul, un pacient activ, prin constientizarea „ eu”-lui. Din acest moment, transferul catre capacitatea pe care o avem cu totii de a ne autovindeca se va realiza mai usor. De fapt, acesta este impulsul decisiv al propriului nostru subconstient.

Raspunzandu-ne la întrebarile preliminare „Cine sunt?”, „Ce pot?”, „De ce boala sufar?” si „Din ce cauza?”, putem ajunge la veritabile formule magice: „Ma cunosc”, „Pot sa ma vindec”. „Voi fi o fiinta sanatoasa si puternica!” Autocunoasterea nu inseamna simpla perceptie a „eu”-lui psihic si fizic, format din muschi, organe de simt, emotii, vointa sau imaginatie, desi începe cu aceasta. Exercitiul mental de autopercepere a bioenergiei înseamna efort de vointa, dublat de o anumita traire emotionala, caracterizata prin încredere in sine si perseverenta. Repararea unui rau organic, fiziologic sau psihologic, înseamna si rabdare, calm, tenacitate.

Efectele nu survin niciodata spontan, peste noapte, sau dupa una-doua încercari. Autovindecarea apare lent, dupa momente de regresie, stationare sau progres minim. Este de la sine înteles ca persoanele care poseda calitati extrasenzoriale sau anumite structuri temperamentale (imaginatie, interiorizare, concentrare mentala, curiozitate, optimism, perseverenta, inteligenta) au mai multe sanse. Si, daca tot am ajuns aici, pentru cei ce s-au familiarizat cu primul pas al autoterapiei, putem trece la al doilea exercitiu.

Constientizarea propriului organism energetic

Omul este un fel de copil al Cosmosului si de aceea, organele acestuia sunt în relatie cu fortele care circula în Univers. Materia si energia Cosmosului formeaza asa-numitul corp subtil sau eteric. Noi percepem in mod obisnuit corpul dens sau somatic (fizic), in vreme ce corpul eteric, asa cum îl vad doar clarvazatorii, se afla la o distanta de 3-4 centimetri în afara liniilor trupului. Centrele de energie sau chakrele corpului nostru sunt repartizate de-a lungul acestuia, într-un anumit sistem, ele reprezentand structuri foarte complexe in comparatie cu corpul fizic. La ora actuala, modul de functionare al acestor corpuri subtile este insuficient studiat. Un corp eteric sanatos se caracterizeaza printr-o rezerva optima de energie, care trece prin corpul dens si actioneaza asupra acestuia in mod salutar, corespunzator.

Cele sapte centre energetice (chakre) sunt reprezentate astfel:
 - Prima chakra este situata in partea terminala a coloanei vertebrate (coccis) si face legatura intre centrul energiei fizice (inima) si al celei psihice, din crestetul capului. Este cunoscuta în limbajul international sub denumirea Muladhara.
 - In zona situata sub ombilic se afla o alta chakra, ce produce energia interioara, provenita din sursele alimentare, pe care o distribuie prin meridianele sale catre organele corpului dens (fizic). Poarta denumirea Svadhistana.

- Chakra centrala, ombilicala, reprezinta acumulatorul si distribuitorul de energie elaborata in celelalte chakre. Se numeste Manipura.
 - In zona precordiala se afla o chakra denumita „a inimii” sau emotionala, care constituie veriga de legatura dintre corpul fizic (dens) si corpul eteric (astral), prin inima. I se mai spune si corpul Nirvanei si realizeaza legatura „eu”-lui nostru cu Universul. Se cunoaste dupa denumirea Anahata.
 - In zona glandei tiroide, se afla o alta chakra, care face legatura intre „eu”-l fizic si lumea karmica. Se considera ca lumea karmica este stapana „eu”-lui nostru, cea care contine cauzele tuturor manifestarilor din planurile interioare. Corpul karmic (inconstientul profund) dirijeaza toate functiile organismului cosmic. Denumirea acestei chakre este Vishuda.

- In zona frontala, se afla chakra denumita si „al treilea ochi” sau corpul intuitiv, izvorul iluminarii sau sfera supraconstiintei, recunoscuta sub termenul Ajna.
 - A saptea chakra se afla localizata în crestetul capului („fontanela”) si constituie centrul energiei psihice, corpul absolutului, centrul unic de energie, ce însoteste, dupa moarte, corpul subtil in sferele cosmice. Cel mai important rol al acesteia este cel de reglare a comportamentului nostru, in concordanta cu sensul vietii. Este cunoscuta sub denumirea de Sahasrara.

*  *  *

De ce este importanta cunoasterea si protectia corpului eteric? Pentru ca, daca acesta este bine dezvoltat si capabil sa respinga influentele nocive dinafara lui, il face pe om rezistent si cu o mare putere de munca, potenta mentala, intuitie si creativitate. Caile de dezvoltare ale acestuia sunt multiple: gimnastica articulara, stretching, gimnastica respiratorie (hatha-yoga), sportul sub toate formele, înfometarea ritmica (postul), alimentatia igienica si naturista, relaxarea si tonifierea psihica, trainingul autogen s.a.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 21/04/2011 @ 11:00:04, in ro - Stiinta si Societate, read 2653 times)

 Daca priviti cu atentie autoportretele lui Michelangelo Buonarroti (1475-1564), veti descoperi o figura ascetica, parca decupata din panoplia sfintilor sau a calugarilor dedicati vietii pline de privatiuni – inclusiv juramantului de castitate. Ei bine, chiar asa a si fost existenta de 88 de ani a acestui geniu al Renasterii. Fara sa i se impuna de catre cineva sau de catre convingerile sale religioase, „pietrarul din Caprese” devenit „Divinul” s-a autoizolat întreaga viata, iar din punct de vedere al tentatiilor lumesti a fost un fel de ascet în viata civila sau cenobit.

Poate ca motivele acestei atitudini fata de lume si de divinitate ar trebui cautate în lecturile sale de tinerete, atunci cand a descoperit lucrarile neoplatonice si s-a aflat în compania unui savant de talia lui Picco della Mirandola – autorul celor „900 de teze asupra demnitatii umane”.

Autoizolarea lui Michelangelo s-a reflectat si-n principiile care au stat la baza actului sau artistic. Spre deosebire de marele sau rival, Leonardo da Vinci, el a vazut în natura, în mediul lumesc în general, un soi de „adversar care trebuie depasit prin grandoare”. Asa se explica singuratatea personajelor sale si, mai ales, perfectiunea trupurilor masculine. Si asta pentru ca, pe de alta parte, Michelangelo a fost un homoerotic convins, dar care a avut o legatura platonica foarte puternica si cu o femeie. Este vorba despre marchiza Vittoria Colonna de Pescara, cu cincisprezece ani mai tanara decat el. Cei doi s-au vizitat pe cand ea statea la Roma, iar maestrul i-a dedicat mai multe sonete. Dragostea lor a înflorit pe cand sculptorul avea 61 de ani...

Dar versuri de dragoste a scris pentru mai multi barbati. Dintre acestia, se remarca Cecchino dei Bracci (16 ani), care a murit dupa numai un an de la cunostinta. Cea mai mare afectiune a avut-o fata de Tommaso dei Cavalieri (23 de ani, maestrul avand 57 cand l-a întalnit) si caruia i-a dedicat peste trei sute de sonete si madrigale. Dupa moartea lui Michelangelo, nepotul sau poreclit „Michelangelo cel Tanar” a cautat sa ascunda aspectul de homosexualitate din colectia de versuri.

O atitudine înca neelucidata pe deplin a fost aceea fata de Savonarola, „inventatorul” asa-zisei Republicii crestine a Florentei. Dictatorul ultramoralist era un dusman nemilos fata de homosexuali (cerea condamnarea la moarte), prostituate si jocuri de noroc. Astfel, daca Leonardo a parasit imediat Florenta, cand a venit la putere Savonarola, Michelangelo a mai rezistat aproape un an. Ei bine, se pare ca în acea perioada de dictatura a moralitatii crestine artistul ar fi fost obligat sa-si arda pe rug unele schite considerate „obscene” (acelasi lucru l-ar fi facut si Sandro Botticelli). Dar nu este o certitudine.

Una dintre dovezile incontestabile ale retragerii maestrului într-o lume a perfectiunii estetice a omului este reprezentata de cele douazeci de nuduri masculine care acompaniaza, în colturi, cele cinci scene biblice ale boltei Capelei Sixtine. Aceste „Ignudi” (cum sunt denumite de critica) au fost interpretate în mod diferit: ce cauta acolo acea colectie de masculinitate perfecta, în spiritul antichitatii grecesti? Una din explicatii este ca asa vedea Michelangelo reprezentarea îngerilor (fara aripi, care erau caracteristice cerubinilor si serafimilor). Despre aceste 20 de fresce controversate, papa Hadrian VI spunea ca formeaza „o tocana de nuduri” si ca trebuie eliminate din Capela Sixtina... Dar Michelangelo a învins toate prejudecatile.

PAUL IOAN - magazin.ro

 
By Admin (from 24/04/2011 @ 14:00:33, in ro - Stiinta si Societate, read 1550 times)

 Singurul fiu al regelui Carol XI al Suediei si al Eleonorei de Danemarca, faimos pentru vitejia si curajul sau, ca si pentru patima cu care si-a dorit sa faca din tara sa una dintre marile puteri ale Europei Occidentale, Carol al XII-lea ramane una dintre cele mai controversate personalitati ale istoriei, supranumit pe drept cuvant „un Napoleon al Nordului”. Ajuns rege la doar 15 ani, el si-a aparat cu pricepere tara, angrenata in sangerosul „razboi nordic”, in care Suedia a avut de infruntat o coalitie puternica, formata din Rusia, Danemarca, Norvegia, Polonia si Saxonia. Dar dorinta lui de glorie il va face in cele din urma, ca si pe Bonaparte, sa se recunoasca invins si sa asiste neputincios la sfarsitul visului de glorie al unui imperiu suedez...

O victorie adusa de viscol

 Prima campanie a tanarului rege a fost cea impotriva varului sau, Frederick IV al Danemarcei; un motiv de razboi s-a gasit usor, atunci cand regele danez l-a atacat pe cumnatul lui Carol, Frederick de Holstein. Cu acordul tacit al Angliei si al Olandei, ambele puteri maritime ingrijorate de pretentiile daneze, Carol a invadat provincia Zeelanda si l-a obligat pe regele Frederick sa semneze tratatul de la Travendal, din 1700, acaparand unele provincii ale acestuia. Dupa infrangerea Danemarcei, regele Carol si-a indreptat atentia spre alti doi vecini puternici, August II al Poloniei si Petru cel Mare, al Rusiei.

Acesta din urma, sesizand caracterul agresiv al noului sau vecin, a atacat primul, invadand Livonia si Estonia, aflate atunci in stapanirea suedeza. Desi nu avea decat zece mii de oameni iar rusii erau de patru ori mai numerosi, Carol i-a atacat la Narva, profitand de un viscol naprasnic, care batea spre liniile inamice. Sarja sa vijelioasa a despicat in doua armata rusa si trupele lui Petru cel Mare au intrat in panica. Multi rusi au fost masacrati, altii s-au inecat in apele raului Nerva.

Numarul total al victimelor, la finalul bataliei, a fost de 17.000 rusi si doar 667 suedezi. Greseala lui Carol a fost insa ca nu a dat atunci lovitura de gratie lui Petru cel Mare, preferand in schimb sa atace Polonia, obtinand o halca zdravana din teritoriul acesteia si instaland pe tronul sau un rege-marioneta, Stanislaw Leszczynski. Greseala de a-i „ierta” pe rusi de la distrugerea totala se va dovedi in cele din urma fatala pentru el...

Regele fara astampar

Atunci cand i-a atacat din nou pe rusi, cu o armata puternica si aliindu-se cu hatmanul ucrainian Ivan Mazepa, Carol va suferi cea mai umilitoare infrangere a sa, ce va constitui si inceputul sfarsitului pentru efemerul lui imperiu. El va savarsi greseala pe care o va repeta ulterior Napoleon, atacandu-i pe rusi la ei acasa si intrand in jocul lor de hartuire. Dupa cateva luni de razboi de gherila, marea armata suedeza fusese macinata de boli si de foame, transporturile cu hrana distruse, iar Carol, ranit, incapabil sa-si conduca oamenii in lupta decisiva de la Poltava.

Trupele sale au fost efectiv zdrobite aici si, cu doar o mie de oameni, regele a reusit sa se refugieze in Imperiul Otoman, la Bender. Initial bine privit de otomani, care au platit toate cheltuielile de sedere pentru rege si oamenii sai, Carol a devenit insa in cele din urma un „ghimpe” in coasta turcilor. Sultanul Ahmed III a hotarat sa asedieze orasul, luandu-l prizonier pe Carol si aducandu-l la Istanbul. Dar regele nu era omul care sa lancezeasca prea mult in palatul sultanului, jucand sah si studiind flota otomana. In 1716, el a reusit sa fuga din captivitate si in doar doua saptamani a strabatut ca un fulger Europa, pana in tara natala, aventura sa fiind comparata cu fuga lui Napoleon de pe insula Elba.

In 1716, regele va invada Norvegia, cucerind capitala, Oslo, dar va fi nevoit sa se retraga din fata fortaretei Akershus. Peste doi ani, o noua tentativa se va sfarsi tragic pentru el. La asediul cetatii Fredriksten, in vreme ce inspecta transeele trupelor sale, Carol a fost ranit mortal de un glonte venit de nicaieri. Circumstantele mortii sale au ramas, pana in zilele noastre, neclare. Cea mai des imbratisata teorie e ca ar fi fost lovit de un proiectil de muscheta venit dinspre liniile norvegiene sau de un srapnel de tun. Dar nu putini sunt cei ce sustin ca moartea regelui ar fi fost de fapt un asasinat, autorul fiind un ofiter din garda personala a lui Carol, care dorea astfel sa puna capat unei domnii nepopulare, care adusese Suediei numai razboaie si nenorociri.

Ucis in lupta sau asasinat?

O echipa de arheologi suedezi spera acum sa primeasca permisiunea de a exhuma osemintele regelui intr-o tentativa de a lamuri, o data pentru totdeauna, enigma disparitiei sale. Ramasitele pamantesti ale lui Carol au avut o istorie la fel de aventuroasa ca si viata regelui, dar din 1917, cand se odihnesc intr-un mormant din Stockholm, linistea controversatului conducator nu a mai fost tulburata.

„Astazi beneficiem de metode de analiza mult mai precise si mai avansate, astfel incat vom putea examina urmele lasate de glontele care i-a strapuns craniul regelui. Chiar daca exista doar urme microscopice, vom putea preciza compozitia lor chimica si le putem compara cu compozitia tipurilor de gloante folosite de norvegieni si de suedezi, la epoca respectiva. Astfel vom sti daca regele a fost ucis de inamici sau asasinat de un membru al garzii sale. Este, daca vreti, o investigatie criminalistica desfasurata la trei secole dupa comiterea crimei, dar important este ca vom face lumina in acest caz complex”, spune Stefan Jonsson, profesor la Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 26/04/2011 @ 08:00:57, in ro - Stiinta si Societate, read 2618 times)

 In medicina populara romaneasca (dar si din alte zone), o multitudine de practici si de remedii, folosite odinioara cu succes, astazi ne fac cel putin sa ridicam din sprancene, a mirare. Va prezentam cateva asemenea leacuri, pe care ar fi gresit sa le catalogam drept „babesti” si sa le trimitem in ridicol, preferand fara drept de apel, exclusiv, medicamentele de sinteza chimica.

 - Ochii de rac. Alaturi de cojile de oua sau pulberea de oase, „ochii de rac au in ei var mult, calcium cum spunem in medicina, lecuitor al ofticii si mare intaritor al trupului. Se pot da ochi de rac copiilor slabi, cu oase moi, tinerilor sleiti si amenintati de oftica, femeilor insarcinate, bolnavilor cu oase rupte etc., adica pretutindeni, unde medicul ar scrie glicerofosfat de luat de la farmacie”.

- Seul de vita (de oaie, de vaca) „se foloseste pe dinafara ca sa inmoaie tusea din raceala. Se unge o flanela cu seu si se incalzeste bine pana se infierbanta, apoi se aseaza repede pe piept sau pe nodul lui Adam (daca bolnavul are raguseala). Carpa aceasta cu seu fierbinte, dupa ce s-a pus pe piept trebuie bine acoperita cu vata ori calti sau cu o blanita. Bolnavul ia aspirina si bea ceaiuri calde”.

- Benzina ca leac „slujeste pentru stersul pielei, spalarea buboaielor si de jurimprejurul ranilor cu puroi. Benzina ucide paduchii din cap, de pe corp, de pe rufe si haine. Cu ea se starpesc paduchii de lemn din paturi, saltele, usi, ferestre, podele si din orice mobila s-ar fi incuibat, peste care trebuie sa se toarne regulat benzina, macar de doua ori pe saptamana, asa ca sa patrunda prin toate crapaturile. Trebuie insa mare paza de foc. Pe dinauntru benzina se intrebuinteaza uneori pentru scoaterea viermilor din mate, dar acum avem alte leacuri mai bune”.

- Iasca, „ciuperca uscata si fiarta, ce slujeste la aprins focul, foloseste pe dinafara la opritul sangelui, dupa lipitori, ventuze taiate, negi rupti, taieturi etc. Se pun pe rana bucati de iasca, fie asa, fie inmuiate in apa de fier (perclorur) sau in apa de antipirina (1 pachetel la o lingura de apa) si apoi se leaga pe deasupra cu o fasa. Pentru oprirea tranjilor se aprind, intr-o oala de noapte, bucati de iasca, iar bolnavul se aseaza cu sezutul pe oala, asa ca fumul sa ajunga la partile cu tranji”.

- Papara este nu numai o mancare buna, dar si un leac pentru prunci slabi si piperniciti. Papara se face cu bucati de paine uscata, fierte in lapte dulce cu putina sare, pana se terciuiesc bine, ca papara. Uneori se pune si ou. Aceasta mancare se poate da copiilor de la 8 luni in sus sau catre vremea intarcatului.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 27/04/2011 @ 08:00:41, in ro - Stiinta si Societate, read 2145 times)

 Diabetul implica numeroase probleme pentru cel afectat si pentru familia sa. Bolnavul trebuie sa rezolve o multitudine de cerinte privind dieta alimentara, tratamentul medicamentos, tentatiile unor alimente interzise si consecintele bolii. In timp, aceasta devine un cosmar permanent. Dar, la fel cum calitatea ingrijirilor de orice tip si atmosfera generala in care traieste diabeticul pot ajuta la ameliorarea problemelor, aceleasi elemente pot agrava neinchipuit de mult boala.

Se stie ca factorii care pot declansa diabetul sunt, în ordine: alimentatia bogata în hidrati de carbon; obezitatea (mai ales la maturitate); peste 50 de ani rareori se poate ajunge la diabet, daca nu esti obez; sarcina, prin perturbarea metabolismului general, la unele femei; traumatismele psihice pentru persoanele cu o rezistenta nervoasa scazuta; agenti farmacologici; apetitul pentru alimente, ce atinge forme exagerate (polifagie).

Bolnavul începe sa bea mult si urineaza pana la 5 litri in 24 de ore. Cu toate acestea, diabeticul înregistreaza, paradoxal, o scadere în greutate. Un alt simptom ce merita atentie este rezistenta infectiilor de orice natura, dar mai ales a celor cutanate, la diferite forme de tratament. Alte semne ale bolii sunt astenia fizica si unele tulburari sexuale sau de vedere, la cei mai în varsta.

Cand boala este depistata si bolnavul se afla sub tratament, membrii familiei trebuie sa fie familiarizati cu regimul dietetic si cu tratamentul ce trebuie efectuat in mod regulat. Consecinta abaterilor de la aceste imperative este grava, putand duce pana la precoma sau la coma diabetica.

La precoma apar anorexia (lipsa poftei de mancare), greturi, varsaturi, dureri în epigastru – cosul pieptului. Se asociaza astenie si oboseala accentuata, bolnavul se misca cu greutate si raspunde greu la întrebari. Devin foarte evidente semnele de deshidratare, care progreseaza vizibil: limba, ca si pielea sunt uscate, iar ochii devin excavati. Creste frecventa cardiaca la 100-120 batai/minut (tahicardie).

La coma diabetica, ce urmeaza stadiului de precoma, bolnavul este palid, deshidratat, fara tonus, cu extremitatile reci si violacee. Se accentueaza tulburarile de cunostinta. De asemenea, sunt evidente deshidratarea si absenta febrei, chiar si în prezenta unei infectii. Frecventa cardiaca ajunge la 120-130 batai pe minut, ceea ce determina riscul unui colaps. Este extrem de important ajutorul familiei, înca de la primele simptome ale bolii, deoarece diabetul prost îngrijit da foarte multe complicatii.

Tratamentul dietetic ocupa locul central, iar cel mai eficient s-a considerat a fi regimul cantarit. O problema esentiala în terapia familiala o constituie evitarea consumarii alimentelor care ii sunt interzise bolnavului. Cand bolnavul este copil, parintii vor supraveghea strict iesirile acestuia în colectivitate, unde apare tentatia de a consuma din produsele ce abunda pe tarabe. De asemenea, parintii vor evita ca odrasla lor sa mearga la onomastici sau mese festive, ceea ce nu este usor pentru un copil de 5-6 ani, caruia i se refuza felia de tort sau de înghetata cu frisca, de aceea este mai bine sa fie evitat sentimentul de frustrare pe care îl traieste un asemenea bolnav de varsta frageda.

Acelasi lucru este valabil si pentru adultul sau varstnicul diabetic, în fata caruia nu este bine sa se manance ceea ce lui îi este interzis, dar îi face multa placere. Exercitiul fizic face parte din terapeutica diabeticului, deoarece are un efect de potentare a actiunii insulinei, cu scaderea concomitenta a glicemiei. Educatia sanitara a familiei ca întreg, a bolnavului însusi, este de o mare importanta în evolutia afectiunii. Orice plaga sau excoriatie risca sa degenereze în cangrena sau în infectie, în absenta igienei.

Reamintim (sau precizam, pentru cei care nu stiu) ca forma cea mai frecventa a acestei maladii este diabetul zaharat de tip I – la copii si la persoane pana la 30-40 de ani, sau cel de tip II – la adultii de peste 40 de ani, sedentari, supraponderali si supraalimentati. Hiperglicemia se instaleaza la valori ale glucozei in sange de peste 1,5-1,8‰ . Acesti bolnavi au nevoie de administrarea insulinei, necesara „arderii” glucozei din sange.

 Mai rar, apare hipoglicemia, secretia de insulina in exces si scaderea nivelului de glucoza din sange. Cauza sa poate fi o disfunctie grava (tumori) la pancreas, a glandelor hipofiza, tiroida, suprarenale, a unor maladii hepatice, la consumatorii de alcool, la persoanele subalimentate sau cu o hranire deficitara in mod curent.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 28/04/2011 @ 11:00:46, in ro - Stiinta si Societate, read 1848 times)

 Este situat la sud-est de Anatolia, in apropiere de frontiera cu Siria. In acest sit, aparut la inceputurile neoliticului, se afla cel mai vechi templu din piatra descoperit vreodata (intre 11500-8000 i.Ch.) la care au lucrat sute de oameni timp de 3-5 secole. Civilizatia megalitica aflata la originea acestui sit e insa foarte putin cunoscuta. Situl este de fapt o colina artificiala inalta de 15 metri si cu un diametru de 300 de metri, situata pe varful unui munte alungit. Gobekli Tepe a fost inregistrat ca sit arheologic in 1963, in cadrul cercetarilor arheologice turco-americane.

Au fost remarcate mai multe coline ciudate acoperite cu bucati de silex, ceea ce indica o anumita activitate umana. In acea vreme au lipsit finantarile necesare pentru a se proceda la excavatii. Cu timpul, locul a fost dat uitarii. Trei decenii mai tarziu, un cioban a zarit aici un grup de pietre cu forme neobisnuite care ieseau din solul nisipos.

In 1995 au inceput sapaturile, la care au participat si specialisti de la Institutul German de Arheologie din Istanbul. A fost descoperit un sanctuar monumental cu ziduri de piatra, printre cele mai vechi cunoscute in Occident, devansand cu aproape 70 de secole cele mai vechi piramide egiptene. Pana acum au fost degajate 4 incinte si coloane din calcar cantarind fiecare aproximativ 10 tone.

In urma cu cativa ani, la un kilometru de sit, echipa de arheologi a descoperit o enorma piatra in forma de T cu o lungime de 9 metri care parea sa fi facut parte din complexul de stalpi ai templului. Din pacate, in timp ce a fost degajata, piatra s-a sfaramat. Arheologii s-au gandit ca in zona exista si alte pietre de acest gen asa incat au procedat la analize geomagnetice, acestea indicand faptul ca cel putin 250 de pietre se afla ingropate in sol.

In urma sapaturilor au fost degajate 40 de pietre in forma de T cu o inaltime de 3 metri, cea mai mare parte dintre ele fiind gravate cu reprezentari animale: serpi, tauri, vulpi, lei, porci, mistreti, vaci, scorpioni, furnici... Unele gravuri au fost sterse, probabil pentru pregatirea altor reprezentari. In apropierea pietrelor se aflau sculpturi din argila cu forme animale (porci mistreti sau vulpi) sau geometrice, existente si in culturile sumeriana, mesopotamiana sau egipteana, folosite probabil in ritualuri samanice.

Situl din Gobekli Tepe releva faptul ca umanitatea dispunea intr-o epoca pre-agricola de suficiente mijloace pentru a realiza un loc de cult impozant. Nu au fost gasite urme de locuinte din piatra, in schimb au fost identificate varfuri de sageti, ustensile din silex, seminte salbatice carbonizate si oase de animale salbatice. Ceea ce sugereaza faptul ca populatia din Göbekli nu intrase in faza de crescatori de animale. Prin anii 8000 i.Ch. in timpul tranzitiei spre agricultura, situl a fost acoperit cu pamant in mod deliberat, din motive necunoscute.

DORIN MARAN - Revista Magazin

 
By Admin (from 29/04/2011 @ 11:00:28, in ro - Stiinta si Societate, read 2664 times)

 Una dintre retetele succesului în lumea artelor de astazi (nu numai în showbusiness) este scandalul iscat în urma reactiilor specialistilor în domeniu sau ale publicului. Este scara de serviciu prin care amatorismul îsi face loc cu coatele printre profesionisti si pare sa fie cea mai buna metoda contemporana de deturnare a conceptului de kitsch. Numai ca acest mod de afirmare cu forcepsul a pseudovalorilor este o palida copie dupa marile scandaluri din lumea artelor autentice pe care le-a cunoscut sfera tuturor artelor în perioadele ei de glorie.

Marii artisti – pictori, cineasti, oameni de teatru, muzicieni – nu si-au dorit nici un moment sa provoace scandal pentru a atrage atentia asupra lor. Dar, publicitatea negativa facuta operelor lor i-a ajutat în cariera, iar ei si-au confirmat ulterior valoarea.

Unul dintre ilustrele exemple ale picturii secolului XIX este „îndrazneala” cu care Édouard Manet (1832-1883) a iesit în public cu „Dejun pe iarba” (1862-63) si „Olympia” (1863), considerate de o indecenta scandaloasa prin promovarea femeii prostituate (culeasa, probabil, din celebrul cartier parisian Bois de Boulogne) si nu a zeitei sau odaliscei, precum la Ingres (de exemplu).

O femeie completa dezbracata, la un picnic, alaturi de doi barbati îmbracati „dandy” si un nud în care dama îsi acopera, totusi, „modestia” au fost opere pe cale de a fi distruse de publicul pudibond si desfiintate de critici – dar aparate de spirite progresiste precum Zola. Cateva decenii mai tarziu, Henri Matisse si André Derain erau numiti „bestii” (Fauves) din cauza stridentelor cromatice cu care „dezgustau” privitorii.

Însa curentul lansat de ei, fovismul (1905-1907), ramane în istoria artei ca o etapa originala si pregatitoare a modernismului. Si daca vorbim de arte vizuale, sa amintim ca gravorul italian Marcantonio Raimondi (1480-1534) a facut închisoare – la ordinul papei Clement VII – pentru suita „I Modi” (Pozitiile), în care ilustra 16 modalitati de facut sex...

Sexul a fost si este samanta de scandal în arta. Închisoare a facut si celebra Mae West (1893-1980). Piesa sa „Sex” (1926), scrisa, regizata si jucata de ea a atras peste 300 de mii de spectatori (timp de un an), dar în cele din urma politia din New York a arestat-o pentru zece zile (obscenitate), fiind eliberata dupa numai opt, pentru buna purtare. Scandalul i-a atras o excelenta cota artistica, ea devenind sex-simbol american.

În muzica, rusul Igor Stravinski (1882-1971) a facut furori cu baletul „Ritualul primaverii” (1913), considerat prea zgomotos si interzis imediat dupa premiera. La fel s-a întamplat cu opera „Salomé” a lui Richard Strauss, compusa dupa lucrarea la fel de scandaloasa a lui Oscar Wilde (întemnitat pentru homosexualitate, în epoca victoriana). Si Alfred Jarry, cu piesa sa absurda „Ubu roi” (1896) a socat Parisul si a fost huiduit si interzis (autorul a transpus-o apoi pentru teatrul de papusi!). Romanul „Ulysses” (1922), de James Joyce (1882-1941) a fost vanat si interzis în SUA (personajul principal se masturbeaza).

Între imoralitate si succesul în arta a existat, în Belle Époque, un anume Anthony Comstock (1844-1915), care a înfiintat în 1873 „Societatea new-yorkeza de suprimare a viciilor”, un fel de cenzura de tip victorian, pe baze crestine, a tot ce însemna obscen si lasciv în arta, inclusiv controlul nasterilor. Dupa atacurile sale împotriva piesei „Profesiunea doamnei Warren” (o prostituata), de G.B. Shaw (1893), dramaturgul a inventat termenul de „comstocarie” (adaptare în romaneste) pentru cenzura împotriva obscenitatii.

PAUL IOAN - magazin.ro

 
By Admin (from 08/05/2011 @ 11:00:29, in ro - Stiinta si Societate, read 1800 times)

 Dupa ce l-am vazut pe ecrane ca pe un (utopic, in realitate) personaj de film, vom avea ocazia sa-l admiram pe faimosul Spider-Man plimbandu-se chiar pe fatadele blocurilor noastre sau chiar pe tavane. Si noi insine vom putea devenit, temporar, „oameni-paianjen”, destul de curand: cam peste 10 ani. Totusi, ca sa nu nedreptatim alta specie animala, precizam ca incredibilele acrobatii vor fi posibile datorita micutei soparle asiatice gecko tokay.

O soparla... colanta

Reptila amintita traieste in zonele calde si are o caracteristica anatomica uluitoare, considerata multa vreme o enigma. Degetele sale sunt acoperite cu lamele adezive, care ii permit sa se deplaseze cu usurinta pe suprafetele cele mai lunecoase. De pilda, cu un singur deget, ea poate sa se „agate” de o placa de sticla.

Aceasta ciudatenie l-a inspirat pe cercetatorul italian Nicola Pugno, specialist in materiale, care s-a gandit ca si omul poate atinge performante similare, daca este dotat cu incaltari si cu manusi care sa aiba pe suprafata de contact un gen de lamele ca ale soparlei gecko. Pentru a fabrica asemenea particule fine si rezistente, cercetatorul a ales un material la fel de straniu: nanotuburi de carbon. Acestea au diametrul de numai cativa nanometri (o miliardime de metru), formati din atomi dispusi in forma de fagure si sunt de 100.000 de ori mai fine decat firul de par.

Padurile microscopice

Datorita legaturilor solide dintre atomi, minusculele tuburi pot fi de 100 de ori mai rezistente decat otelul, dar de 6 ori mai usoare, deoarece nu contin si atomi de fier. Inventia seamana mult cu lamelele de pe degetele soparlei gecko. Pana la un punct: la animal, lamelele se ramifica spre extremitati, la fel ca ramurile unui copac.

Cand gecko se urca pe un perete, filamentele atrag moleculele de la suprafata, gratie unor forte (Van der Waals), iar cele patru labute ale sale formeaza „paduri” extrem de dense, care multiplica efectul de milioane de ori. Si-atunci, cum se va desprinde de materialul pe care s-a lipit atat de bine? Simplu: isi impinge piciorul in fata, unghiul de contact se modifica si reptila se deplaseaza fara eforturi suplimentare. Iar nanotuburile de carbon actioneaza intr-un mod similar, astfel incat, cu putin antrenament, si un om masiv va putea face plimbari pe tavan!

De la reptile, la astronauti

Senzationala inventie, dar la ce poate folosi? Pugno s-a gandit sa doteze cu nanotuburile sale manusi si incaltari speciale, purtate de cei ce practica activitati dificile, cum este industria forestiera. Dar se-ntelege ca o asemenea minune a atras si specialisti din alte domenii. De exemplu, astronautii si militarii vor folosi cu eficienta echipamente atat de usoare si de performante. In statiile spatiale, imponderabilitatea nu le va mai juca feste celor dintai, mai ales ca, fiind mai putin grele, minusculele particule de carbon vor da rezultate superioare.

Cat despre militari, in cadrul operatiunilor de comando ei vor putea actiona mai rapid, daca vor fi nevoiti sa escaladeze cladiri si sa se deplaseze pe suprafete abrupte. Iar ca sa ne gandim si la noi, ne-am putea imagina un insolit mijloc de locomotie al viitorului, in contextul marilor aglomerari. Asadar, nu ramane decat sa incepem antrenamentele.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 09/05/2011 @ 11:00:26, in ro - Stiinta si Societate, read 1353 times)

 Dupa ce fizicianul Drake a enuntat faimoasa sa teorie cu privire la numarul probabil al planetelor din galaxie care ar putea gazdui viata inteligenta, lumea stiintifica a inceput sa viseze cu ochii deschisi la ziua in care mult asteptatul contact cu o civilizatie extraterestra se va produce. Sansele ca acest lucru sa se intample curand cresc pe zi ce trece, adica pe masura ce sunt descoperite noi si noi planete ce ar putea sustine forme de viata.

Un studiu (din 2008) da noi sperante sustinatorii existentei civilizatiilor extraterestre, relevand ca numarul planetelor „apte pentru viata” din galaxia Calea Lactee ar putea fi mult mai ridicat decat s-a crezut pana acum.

Noile descoperiri la care ne referim au fost prezentate la cel mai recent congres al Asociatiei Americane de Stiinta, desfasurat la Boston. Ele sugereaza ca mai  bine de jumatate dintre stelele similare Soarelui ar  putea avea sisteme planetare asemanatoare cu al nostru, ceea ce reprezinta o suma impresionanta. De asemenea, s-a vehiculat ideea ca in afara sistemului nostru solar s-ar putea afla mii de lumi, inca nedescoperite, pe langa cele a caror existenta a fost deja relevata.

„Zona Goldilocks” ar putea gazdui „gemeni” ai Pamantului

Michael Meyer, astronom la Universitatea Arizona, apreciaza ca, gratie noilor metode de investigatie, in urmatorul deceniu, vor fi descoperite mii de stele asemanatoare Soarelui, stele in jurul carora orbiteaza planete din categoria Terrei. „Observatiile noastre ne determina sa afirmam ca intre 20 si 60% dintre stelele apropiate ca masa si dimensiuni Soarelui au, in cadrul sistemelor solare, planete solide, stancoase, in genul Pamantului.

Este o concluzie care pune intr-o lumina mult mai optimista problema existentei vietii in galaxie. Sansele ca aceasta sa existe cresc, din punct de vedere teoretic, considerabil”, spune Meyer. Echipa astronomului american a folosit telescopul spatial Spitzer, apartinand NASA, pentru a examina grupuri de stele cu mase apropiate de ale Soarelui. S-a reusit astfel detectarea unor discuri de praf cosmic in jurul stelelor, la unele dintre cele mai „tinere” grupuri studiate.

Astronomii sustin ca aceasta pulbere ar putea fi rezultatul ciocnirii unor fragmente stancoase, care ulterior se vor uni, formand planete, asemenea procese ducand, in trecut, si la crearea Pamantului. Mai multe indicii referitoare la aceste lumi indepartate va releva, cu siguranta, misiunea spatiala Kepler, pe care NASA o va lansa anul viitor, cu scopul de a cauta in imensitatea universului planete de marimea Pamantului.

Pentru ca o planeta sa poata gazdui forme de viata, ea trebuie insa sa aiba o marime corespunzatoare si sa se gaseasca la o anumita distanta fata de steaua-mama, adica sa se afle in asa-numita „zona Goldilocks”. „Descoperirea unor astfel de planete, avand conditii pentru dezvoltarea vietii, ar fi de o importanta capitala, intrucat le-ar permite colonistilor umani ca in viitor sa le populeze”, a afirmat, in cadrul comunicarii sale, dr. Debra Fischer, de la San Francisco State University.

Un inalt responsabil al NASA, Alan Stern, este de parere ca oamenii n-au vazut decat varful aisbergului, chiar si in privinta propriului nostru sistem solar. „Teoria traditionala, potrivit careia in Sistemul Solar sunt doar noua planete, ar putea fi inlocuita cu o alta, ce afirma ca exista de fapt sute, daca nu mii de planete aici. Multe dintre acestea sunt inghetate, altele stancoase, iar unele ar putea avea mase apropiate de ale Terrei. Ar putea exista planete si in norul lui Oort (o fasie de sfaramaturi cosmice, inconjurand sistemul nostru solar), dar cu siguranta ele sunt inghetate, din cauza prea marii departari fata de Soare”, sustine Stern.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 12/05/2011 @ 14:00:29, in ro - Stiinta si Societate, read 2239 times)

 Medicina traditionala a unor popoare precum indienii sau chinezii pune accent foarte mare pe rolul gandirii, al gandului, in tratarea unor boli extrem de grave, cum ar fi cardiopatia ischemica, boala coronariana, psoriazisul, arteritele, dereglari ale tensiunii arteriale, ciroza, impotenta sexuala, nevrozele, cancerul etc.

Preluand in buna parte traditia multimilenara orientala, medicina alopata occidentala de azi incearca sa combine metodele proprii cu autoterapia prin gand, dar au aparut si tehnici terapeutice complementare bazate in mod fundamental pe aceste proceduri.

Frica e o boala

Omul este inrobit de propriile ganduri. Eliberarea de sub tirania lor (ne referim la gandurile negative) confera individului respectiv puteri de esenta divina, dupa cum sustin adeptii acestor practici. De aceea, se impune sa se puna un accent special pe controlul asupra gandurilor rele. Acestea (sinonime intr-un fel cu frica) au un efect devastator asupra fiintei umane. Si alt gen de ganduri - cum ar fi cel care genereaza ingrijorarea prelungita, nesiguranta zilei de maine, suspiciunile, invidia - afecteaza organismul, dar nu-l distrug asa cum face „gandul-frica”.

Frica micsoreaza diametrul vaselor de sange, cu urmare a unui flux excesiv de noradrenalina in sange. Acest lucru duce la o subalimentare prelungita cu sange arterial a creierului si a altor organe (inima, ficatul, rinichii, maduva spinarii, pielea, sistemul nervos), deci cu oxigen si cu elemente nutritive, lucru care poate duce la boli organice, cum ar fi boala coronariana, ischemia, hepatita, boli de piele, nevroze si psihoze.

Stresul, rapus de veselie

Gandul rau sau frica pot fi datorate unor cauze individuale sau generale. Asupra celor individuale nu ne vom opri, deoarece ele sunt cauzate in mare parte de lipsa de educatie a gandului. Cauza generala o constituie stresul, mult mai frecvent intalnit in zonele urbane, stres cauzat de zgomot, de trepidatii, de vibratii, de aer infectat, plin de toxine, de amenintari foarte variate, de consumul alimentelor sintetice, de apele contaminate, de filmele de groaza si de cultura poluata, iar exemplele ar putea continua foarte mult.

Totusi, daca elementele stresante pot fi evitate prin schimbarea mediului in care sunt prezente, gandul rau nu poate fi eliminat decat prin metoda reeducarii. Metoda generala de combatere a gandului rau, a fricii, se concretizeaza prin ras, veselie, zambetul mereu prezent. Probabil va intrebati cum poate o persoana care sufera de o boala foarte grava sa fie vesela, cu zambetul pe buze. Desigur, asa ceva nu se realizeaza de la inceput, batand din palme, dar cu timpul se constata ca metoda este eficace si are nevoie de rabdarea si de perseverenta subiectului.

Autosugestia - leac sau otrava

O boala fizica va afecta mentalul, iar o boala mentala va afecta buna functionare a organismului. Gandirea viciata produce concomitent modificari distructive ale secretiilor nervoase si glandulare. Pentru organism este foarte rau, deoarece o gandire viciata genereaza stari uneori letale, celulele somatice se pot intoxica sau pot surveni dereglari sau accidente grave legate de vasele de sange. Pot surveni depresiuni ale anumitor centri nervosi sau spirituali, sangele se poate otravi cu substantele chimice elaborate in timpul socului negativ produs de gandul rau.

Toate organele aflate in tractul digestiv vor suporta o otravire cu consecinte negative greu de evaluat, care decurg din intoxicarea sucurilor digestive. Un exemplu curent despre ceea ce inseamna autosugestia: pe masura ce inainteaza in varsta, multi oameni isi spun „Sunt din ce in ce mai batran, mai bolnav si mai neputincios”. Asemenea ganduri creeaza escavatii periculoase in toate structurile lor, producand uscarea, ridarea si subtierea pielii, socuri ale glandelor care au mecanismul lor, ca de altfel toate organele interne. Acesta sunt „socate” de gandurile rele, ducand la deteriorarea brusca si uneori ireversibila a functiilor lor sau, in cel mai bun caz, la uzuri dramatice (a vaselor de sange, caderea parului, ciroza etc.).

*

Pastrarea unei bune dispozitii, a unor ganduri pline de optimism tonifica organismul clipa de clipa si il intinereste. Gandind, de pilda, ca organismul nostru are 18 ani, celulele corpului isi vor reface nucleul si vor recapata tonusul si vioiciunea unui adolescent, iar noi insine vom smti ca suntem din nou - fireste, nu chiar junii nelistiti si veseli de acum mai multi ani - mai tineri, mai vigurosi, mai sanatosi.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
Ci sono 3774 persone collegate

< gennaio 2021 >
L
M
M
G
V
S
D
    
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo





23/01/2021 @ 06:34:45
script eseguito in 802 ms