Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Stiinta si Societate (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 

Pământul este în pericol să fie prăjit! Deja nu mai este doar un avertisment stiintific. Autoritătile britanice încearcă disperate să caute solutii ca să-si protejeze sistemul electric de tsunami-ul solar care este asteptat să lovească Pământul în 2013.

Toată infrastructura care sustine vietile noastre se bazează pe electricitate. Nu doar în Marea Britanie, ci în toată lumea. Dacă se întâmplă asa ceva, toată lumea va fi prăjită, inclusiv infrastructura, consideră oamenii de stiintă.

Liam Fox, ministrul britanic al Apărării, a înteles că o lume fără electricitate este o lume fără alimentare cu apă, fără mâncare si fără servicii medicale. Oficialul a vorbit, în timpul unei conferinte internationale, despre pericolul unei furtuni cosmise. Iar oamenii de stiintă s-au grăbit să-i dea dreptate.

Singura solutie pe care o întrevăd britanicii este un mecanism complex de protectie a sistemului de electricitate. Tradusă în bani, ar fi o investitie de sute de milioane de lire.

Sursa: Antena3.ro

 

Foto: gilvicente.com.br - Courtesy for TurismoAssociati.it

 Un artist din Brazilia si-a deschis o expozitie cu tablouri în care este înfãtisat în timp ce omoarã nouã mari lideri de state din toatã lumea. Printre cei condamnati în picturile lui Gil Vicente se aflã Papa Benedict al XVI-lea, presedintele Mahmoud Ahmadinejad, Regina Elisabeta a Marii Britanii si liderul brazilian Luiz Inacio Lula da Silva.

Potrivit Telegraph.co.uk, seria de tablouri ale artistului este intitulatã "Inimigos" (Dusmani) si are menirea de a evidentia crimele pentru care marii conducãtori mentionati mai sus ar fi considerati vinovati, direct sau nu. Desenele reprezintã pedeapsa pe care ar merita-o acesti oameni.

"Deoarece ei au ucis atat de multi oameni, ar fi o favoare sa-i asasinezi, intelegeti? De ce nu mor cei aflati in putere sau in randul elitelor?" a declarat Gil Vicente pentru sursa citatã.

Într-una din lucrãri, Vicente îl înfãtiseazã pe fostul presedinte american George W. Bush, care are mâinile legate la spate si este îngenuncheat, în timp ce artistul îi tine un pistol la tâmplã. Un alt tablou îl aratã pe Papa Benedict cu mâinile ridicate pentru a se apãra de cel care urmeazã a-i curma viata.

Printre personalitãtile "executate" de artist în operele sale se numãrã si liderul iranian Mahmoud Ahmadinejad.

Vernisajul a stârnit un adevãrat scandal la nivel mondial si a fãcut ca mai multe organizatii sã cearã eliminarea unor tablouri din expozitie, pe motiv cã încurajeazã violenta fatã de autoritãti.

Sursa: Antena3.ro

 
By Admin (from 01/10/2010 @ 13:00:04, in ro - Stiinta si Societate, read 2749 times)

Astronomii spun cã au reperat pentru prima data o planetã perfect locuibilã, în zona denumita de cercetatori "Goldilocks". Planeta nu e nici prea calda si nici prea rece, nu este nici prea departe si nici prea aproape de soarele ei, cu o suprafatã medie, gravitate si atmosferã numai buna. Este perfecta pentru sustinerea vietii. De asemenea, temperatura este perfecta pentru existenta apei in stare lichida, explicã cercetãtorii, a cãror descoperire incredibilã apare în cea mai recentã editie a Astrophysical Journal.

"Descoperirea noastrã oferã un exemplu extrem de convingãtor de planetã locuibilã", spune Steven Vogt, profesor de astronomie si astrofizicã la Universitatea California din Santa Cruz, unul dintre cercetãtori. "Faptul cã am putut detecta aceastã planetã, atât de aproape de sistemul nostru solar, indicã faptul cã pot exista multe astfel de planete", adaugã el într-un comunicat.

Planeta se aflã la circa 20 de ani luminã de Terra si potrivit cercetatorilor, ne-ar mai trebui cateva generatii s-o vedem de aproape. Potrivit acestora, distanta de 20 de ani lumina, in cadrul universului nostru este atat de mica, incat se poate considera ca planeta, numita de cercetatori (neoficial) dupa sotia lui Vogt "Zarmina", este chiar usa-n usa cu Pamantul, ca doi vecini de palier.

Zarmina graviteaza in jurul unei stele numita Gliese 581. Steaua este un Soare pitic, cu aproximativ o treime din puterea Soarelui nostru. Din acest motiv, Gliese 581 nu poate fi vãzuta fãrã un telescop de pe Pamant, desi este în constelatia Libra, a spus Vogt. Dar daca ne-am afla pe Zarmina, am putea sa vedem cu usurinta Soarele nostru, cu ochiul liber.

De asemenea, Soarele Zarminei va continua sa arda mult mai mult decat al nostru, marind si mai mult sansele de existenta si dezvoltare a vietii pe planeta nou descoperita.

"Nu e ceva foarte spectaculos, nu este un motiv prea mare de bucurie, pentru ca steaua in jurul careia se roteste planeta nu este asemantoare cu Soarele. Nu este o stea ca a noastra. Este o stea pitica rosie. Planeta are o masa de minim 3 ori mai mare decat a Pamantului, insa este cea mai mica exoplaneta descoperita pana in prezent, si este una telurica, similara Pamantului, adica cu suprafata solida. Nu stim diametrul sau temperatura de la suprafata si nu putem spune sigur daca atmosfera este exact ca a Pamantului. Nu stim pentru ca nu putem afla aceste aspecte. Tot ce stim este distanta fata de Soarele ei, perioada de rotatie pe care o are in jurul stelei, (37 de zile) si masa. Steaua se afla in galaxia noastra, destul de aproape de soarele nostru. Planeta nu se poate vedea direct, pentru ca lumina stelei sterge lumina slaba a planetei", a declarat pentru Jurnalul National, Adrian Sonka - astronom coordonator la Observatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu.

De ce se bucura astronomii, de ce este importanta descoperirea?

Pentru ca planeta se afla la o departare de steaua respectiva, la care apa poate exista in stare lichida. Inca nu stim daca chiar exista apa, dar conditiile permit existenta apei lichide. Tot intr-o zona asemanatoare se afla si Pamantul. Este prima confirmare ca planetele pot exista la o distanta potrivita de soarele lor, astfel incat apa sa poata exista in forma lichida, a adaugat Sonka.

Sursa: jurnalul.ro - news.yahoo.com

 

 Din ziua cand oamenii au reusit sa se desprinda de Terra si sa porneasca, la bordul unor navete spatiale, spre Cosmos, nimeni nu i-a mai putut opri sa viseze cu ochii deschisi la colonizarea spatiului. Deocamdata, pamantenii au reusit sa ajunga pe Luna si se pregatesc cu ardoare sa plece spre Marte. Unii se tem insa ca asemenea „vizite” nu sunt de bun augur si aduc in sprijinul convingerilor lor faptul ca toate sondele spatiale trimise pana acum spre Planeta Rosie s-au defectat.

Mai mult decat atat, se pare ca prezenta noastra nu este dorita nici in afara Sistemului Solar, dupa cum dovedesc incidentele in care a fost implicata sonda Pioneer 10.

Cine o franeaza pe Pioneer 10?

 Dupa cum se stie, aceasta sonda a fost lansata de NASA pe 2 martie 1972 si, impreuna cu „sora sa geamana”, Pioneer 11, a revolutionat astronomia prin imaginile detaliate ale planetelor Jupiter si Saturn, retransmise spre Pamant. In iunie 1983, Pioneer 10 a trecut de Pluto – pe atunci considerata cea mai indepartata planeta a Sistemului Solar, astazi insa „retrogradata” la rangul de planetoid. Ambele sonde calatoresc si in momentul de fata, cu o viteza de aproape 40.000 km/ora, catre stele pe care le vor intalni probabil peste cateva milioane de ani.

Oamenii de stiinta din cadrul NASA monitorizeaza permanent semnalele primite de la Pioneer 10, aflata acum la peste 15 miliarde kilometri de Terra. Dar datele colectate in ultima vreme si publicate in revista The Psysical Review sugereaza ca viteza sondei s-a redus treptat, in ultimul deceniu, si continua sa se micsoreze, in mod inexplicabil. Initial, s-a suspectat ca de vina pentru aceasta „franare” ar fi gazele scapate din motoarele de racheta de la bordul sondelor sau caldura degajata de microcentralele nucleare care asigura inaintarea in spatiu.

Suntem supusi „cenzurii cosmice”?

Ambele variante au fost insa eliminate si specialistii americani recunosc ca nici o teorie curenta nu poate explica de ce forta de franare care actioneaza asupra lui Pioneer 10 ramane constanta: toate celelalte forte ce ar putea constitui explicatii plauzibile, de la gravitatie la efectul radiatiilor solare, scad treptat, odata cu cresterea distantei fata de Soare. S-a eliminat totodata si posibilitatea ca sonda spatiala sa fie afectata de atractia gravitationala a unor planete necunoscute, aflate dincolo de Sistemul Solar.

Presupunerile specialistilor, ca anomalia ar fi cauzata de o defectiune de la bordul lui Pioneer au fost infirmate, dupa ce s-a descoperit ca si alte doua sonde spatiale, Galileo si Ulysses, sunt afectate de enigmaticul efect de franare. In plus, datele furnizate de aceste doua sonde releva ca forta are aceeasi putere ca si cea semnalata la Pioneer. Dr. Duncan Steel, de la Universitatea Salford, spune ca pana si o forta slaba ar putea avea efecte uriase la scara cosmica. „Ea ar reduce numarul de comete care vin spre Pamant, cu consecinte deosebit de importante pentru viata terestra. De asemenea, pune in discutie tot ceea ce stim pana in prezent despre gravitatie.”

Descoperirea i-a determinat insa pe multi ufologi si cercetatori ai misterelor sa banuiasca faptul ca am putea fi supusi unei „cenzuri cosmice” si ca, la fel ca si in cazul navetelor spatiale trimise spre planeta Marte si defectate in mod inexplicabil, forta care impinge sondele NASA inapoi, spre Sistemul Solar, ar avea nu o origine naturala, ci una artificiala. Cu alte cuvinte, „cineva” vrea sa ne tina legati de Pamant...

Sursa: revistamagazin.ro

WIE VAN DE DRIE

 Katrina 
Bellen | Paola | Katarina
 
By Admin (from 10/10/2010 @ 13:00:42, in ro - Stiinta si Societate, read 1336 times)

 Propaganda nazista l-a prezentat pe Adolf Hitler ca fiind, in timpul Primului Razboi Mondial, un caporal ce si-a riscat frecvent viata, savârsind acte de mare eroism si fiind chiar grav ranit, in timp ce lupta in linia intâi. Cercetari recente dovedesc insa ca aceasta imagine este cu totul falsa, intrucât viitorul dictator german a fost mai curând un furier neimplicat in luptele propriu-zise si urât, din aceasta cauza, de camarazii sai combatanti.

Dr. Thomas Weber, profesor de istorie moderna la Universitatea Aberdeen a descoperit in arhive, in urma unor minutioase cautari, scrisori pâna acum necunoscute, apartinând unor fosti camarazi de regiment ai lui Hitler. Rândurile acestora dezvaluie o imagine total diferita decât cea acceptata pâna acum inclusiv de istoricii moderni, imagine in care unitatea lui Hitler, Regimentul List, era prezentat ca o echipa unita de camarazi, al carei suflet era cel ce avea sa devina liderul Germaniei. „Porc de cancelarie” il numeau ceilalti soldati, acuzându-l ca in loc sa lupte, statea la câtiva kilometri de front, protejându-se.

Acuzele erau insotite si de ironii, dispretuitul caporal fiind ridiculizat de camarazi, care sustineau ca acesta ar fi putut muri de foame intr-o fabrica de conserve, incapabil sa deschida o cutie cu baioneta armei. Spre deosebire de figura stralucitoare si carismatica, relevata de istoriografia oficiala, noile date releva un Hitler singuratic, introvertit, o figura stearsa si apatica, neavând nimic din atitudinea vulcanica a politicianului de mai târziu. Ceilalti soldati il numeau „artistul” sau „pictorul”, titulatura ce avea, in mod evident, o nuanta peiorativa, intrucât Hitler nu-si petrecea timpul liber alaturi de ei, bând, trancanind verzi si uscate sau scriind acasa, ci prefera sa stea singur si sa picteze ori sa citeasca lucrari politice. Un alt motiv pentru care nimeni nu-l putea suferi era atitudinea lui deosebit de slugarnica fata de superiori.

Mitul fals, intretinut de propaganda nazista

„Opinia acceptata pâna acum era ca Hitler ar fi avut in razboi periculoasa misiune de curier pe linia frontului, functie in care-si punea constant viata in pericol. Dar am descoperit ca rolul lui era de fapt de a distribui mesaje intre cartierul general al regimentului sau si cartierele generale ale altor unitati, ceea ce inseamna ca el se afla mai mereu in spatele frontului, la câtiva kilometri de prima linie. Biografiile precedente s-au bazat exclusiv pe materialele de propaganda, furnizate de insusi Hitler sau fabricate de nazisti. Cum el a fost doar un simplu soldat, in Primul Razboi Mondial, gasirea de informatii referitoare la Hitler nu a fost o sarcina usoara, iar biografii sai nu au sapat suficient de mult ca sa afle adevarul.

Mitul lui Hitler, vazut ca un soldat brav, in mijlocul unor camarazi care-l idolatrizau pentru curajul lui, a fost folosit de partidul nazist inca de la inceput, pentru a-si atrage simpatizanti. S-a mers pâna acolo incât editiile consecutive ale unor carti de memorii, semnate de fostii camarazi ai lui Hitler erau modificate de la an la an, spre a reflecta linia oficiala”, sustine Weber. In Arhivele de Razboi Bavareze el a descoperit scrisori si documente pe care nu le-a analizat nimeni, in ultimele noua decenii. In alte arhive, istoricul a gasit scrisori nepublicate si a dat de urma unor camarazi de razboi evrei ai lui Hitler.

Crucea de Fier, primita „pe pile”

In cartea „Adevaratul Hitler”, Weber a folosit surse necunoscute pâna acum, care-l pun pe dictatorul nazist intr-o postura total defavorabila. „Trebuie facuta diferenta intre curierii regimentali si cei de companie. Primii, dintre care a facut parte si Hitler, aveau o viata usoara si confortabila, in vreme ce ultimii se aflau permanent sub amenintarea gloantelor inamice. S-a facut o confuzie pâna acum, considerându-se ca Hitler ar fi fost curier de companie, când el de fapt a fost curier de regiment. Scrisorile unui alt curier de regiment, Alois Schnelldorfer, confirma faptul ca acesti soldati erau favorizati. „Trebuie sa stau intr-un fotoliu si sa raspund la telefon. Dupa ce ies din schimb ma tolanesc la umbra unui castan si beau un litru de bere”, scria acesta parintilor sai.

Cât despre decorarea lui Hitler cu faimoasa „Cruce de Fier Clasa I”, Weber este convins ca aceasta nu s-ar fi datorat actelor lui de vitejie – inexistente, de altfel, in contextul amintit – ci faptului ca era un personaj servil si se dadea bine pe lânga ofiterii care faceau recomandarile. Ironia sortii face ca omul care a propus decorarea lui sa fi fost un evreu, adjutantul Hugo Guttmann. In 1937, când el a fost intemnitat de Gestapo, prietenia cu Hitler l-a salvat de la o moarte sigura si Guttmann a fost ajutat apoi de un alt camarad din Regimentul List sa fuga in America. Ura, atât de clamata, a lui Hitler fata de evrei, nu a aparut in timpul razboiului, intrucât atunci el avea camarazi si prieteni evrei, ci mai târziu, in perioada revolutiilor comuniste din Germania si a crizei economice cu care s-a confruntat Republica de la Weimar.

Sursa: magazin.ro ; Autor: Gabriel Tudor

 
By Admin (from 11/10/2010 @ 13:00:38, in ro - Stiinta si Societate, read 1978 times)

 Nu incape nici o indoiala ca Albert Einstein a fost savantul care, prin ideile sale, a influentat cel mai mult evolutia stiintei. Faimoasa ecuatie E = mc2 i-a adus, inca din tinerete, o reputatie neegalata inca de nici un alt om de stiinta. El a incercat sa explice lumea in termeni fizici, iar descoperirile ulterioare, facute de astronomi in ultimii ani, i-au confirmat calculele teoretice, realizate in urma cu un secol, cand omul inca nu se desprinsese de invelisul de ozon al planetei albastre. Despre Einstein, toata lumea are impresia ca stie totul. De fapt, viata acestui savant ramane un mister la fel de mare ca si modul in care a ajuns la teoriile enuntate, teorii pe care savantii de pana la el nici macar nu indraznisera sa le viseze. In randurile care urmeaza, vom incerca sa gasim raspuns pentru unele dintre aceste mistere.

Copilul cu capul prea mare

Atunci cand Albert Einstein a venit pe lume, in data de 14 martie 1879, mama sa, Pauline Einstein, a fost atat de speriata incat a crezut ca a dat nastere unui monstru: i se parea ca bebelusul are un cap imens si deformat. Chiar si medicii au fost surprinsi de forma deosebita a capului, mai ales in zona de deasupra cefei, dar peste cateva saptamani, capul si-a recapatat aspectul normal. Contrazicand toate presupunerile facute la nasterea lui, Albert s-a dezvoltat ca un copil normal, cu vizibile dificultati insa in planul vorbirii. Einstein a vorbit foarte tarziu, aproape cand ajunsese de varsta scolara! Iar atunci cand a facut-o, in sfarsit, rostea cuvintele foarte rar, dupa ce repetase mai intai fraza in soapta, pentru a fi sigur ca o spune corect. Parintii sai se temeau ca odrasla lor sufera de un retard major, dar toti doctorii care l-au consultat le-au infirmat temerile.

Se spune ca prima data el ar fi vorbit intr-o seara, pe cand familia servea supa in salon. „Supa e prea fierbinte”, a spus el, clar. Uimiti, parintii au tabarat asupra lui cu intrebarile. De ce nu vorbise pana atunci, desi, iata, o putea face? „Pentru ca pana acum, supa a fost cum trebuie”, a replicat el, sec. Incapacitatea lui Einstein de intelegere si invatare i-a determinat pe multi sa considere ca suferea de o forma de dislexie. Altii sunt convinsi ca era autist, data fiind permanenta lui dorinta de singuratate si dificultatea de a comunica cu ceilalti. Interesul lui Albert fata de stiinta a aparut atunci cand, avand cinci ani, era bolnav de gripa si zacea la pat. Pentru a-l mai inviora, tatal sau i-a adus o busola. Copilul a fost foarte contrariat ca, indiferent de cum ar fi orientat busola, acul acesteia indica mereu acelasi punct. El a presupus ca trebuie sa existe o forta in spatiul nevazut din jurul busolei, care sa actioneze asupra acului. Tatal sau, Hermann, se gandea sa-l faca negustor, mama il dorea muzician, convinsa de talentul sau artistic – Albert canta de la vioara de la sase ani si va ramane cu aceasta pasiune toata viata. Dar baiatul voia altceva. Impulsionat de cartile de stiinta imprumutate de un tanar medic evreu, Max Talmey, el era convins ca va face o cariera in fizica.

Avea sase amante simultan!

La 17 ani, Einstein a dat examen pentru a urma cursurile Politehnicii din Zürich, singura institutie care nu cerea dovada absolvirii cursurilor liceale – pe care tanarul razvratit le ratase pe ultima suta de metri. El a trecut fara probleme de probele la matematica si fizica, dar a esuat lamentabil la toate celelalte materii (istorie, geografie, limbi straine). Tatal sau l-a dat la o scoala economica si abia anul urmator, in 1896, Albert a putut intra la Politehnica. Dupa cativa ani, s-a casatorit cu o colega de studentie, Mileva Marici, cu care va avea doi baieti, Hans Albert si Eduard. Dar succesele academice si faima crescanda a lui Einstein, care era mai tot timpul plecat la diverse conferinte stiintifice, in intreaga lume, au avut un pret nedorit: instrainarea de sotia lui. Pentru a putea totusi convietui, Einstein a propus un straniu „contract” matrimonial, in care spunea, printre altele: „Ai grija ca hainele si lenjeria mea sa fie spalate si calcate; ca sa primesc trei mese pe zi, in camera mea; ca nimeni sa nu intre in biroul meu si mai ales sa nu se atinga de lucrurile de pe masa mea de lucru. Vei renunta la toate relatiile personale, intrucat ele nu mai sunt necesare din motive sociale. Nu vei vorbi cu mine decat daca ti-o voi cere.”

Oricat ar fi de curios, femeia a acceptat toti acesti termeni umilitori. Dupa ce Einstein a divortat de Mileva, din cauza infidelitatilor lui repetate, s-a recasatorit cu propria lui verisoara, Elsa Lowenthal. Si mai scandalos e faptul ca el dorea sa se marite cu fiica acesteia, Ilse, cu douazeci de ani mai tanara, care-l iubea insa ca pe un tata si nu a dorit sa faca acest gest, de teama scandalului ce s-ar fi declansat. Einstein era infidel din nastere, nu se putea abtine sa nu flirteze, sa nu aiba relatii si cu alte femei. Ani de-a randul, el a intretinut o idila cu secretara, Betty Neumann, sub ochii indulgenti ai sotiei. In cateva scrisori date publicitatii de Universitatea Ebraica din Ierusalim, Einstein vorbeste nonsalant despre relatiile sale cu sase femei, cu care isi petrecea timpul liber si de la care primea cadouri, desi era insurat cu Elsa. Ele se numesc: Estella, Ethel, Toni si Margarita „spioana mea rusoaica”, asa cum o alinta savantul. La celelalte, Einstein se refera folosind doar initiale: M. si L.

Pacifistul care a construit bomba atomica

In 1933, cand Adolf Hitler abia venise la putere, Einstein a emigrat in America, unde a devenit instantaneu un „superstar”. Vanat de presa, admirat de opinia publica pentru non-conformismul sau, Einstein s-a trezit peste noapte in centrul atentiei, tocmai el, atat de dornic de intimitate si recluziune. Ziarele ii pandeau orice miscare si anecdotele despre el infloreau. Se spunea ca adesea, la receptii, venea imbracat cu frac, dar nu avea ciorapi in picioare. Un alt capitol controversat din viata lui Einstein il reprezinta participarea lui la fabricarea primei bombe atomice. In 1939, alarmat de ascensiunea Germaniei naziste, fizicianul Leo Szilar l-a convins pe Einstein sa ii scrie impreuna un apel presedintelui Franklin Delano Roosevelt, avertizandu-l ca Hitler ar putea fi interesat de producerea unei bombe atomice si implorandu-l sa demareze un program nuclear american. Presedintele s-a dovedit receptiv, avizand proiectul secret „Manhattan”, concretizat in cele din urma prin cele doua bombe atomice aruncate asupra Japoniei, in 1945.

Cum de a putut participa un savant pacifist precum Einstein la aceasta crima cumplita? Este o intrebare la care nu vom afla niciodata raspunsul. In orice caz, Einstein si-a dat mai tarziu seama de greseala si a cerut, zadarnic, incetarea experientelor nucleare. Dar era prea tarziu. Bomba atomica, izvorata din mintea lui stralucitoare, incapuse deja pe mainile cui nu trebuia... Dupa moartea lui, survenita in 1955, creierul lui Einstein a fost scos din craniu de catre legistul Thomas Stolz Harvey, de la Spitalul Princeton, cel ce a efectuat autopsia. Fara stirea familiei, Harvey a luat creierul, intr-un borcan, si l-a dus acasa. Cand faptul a iesit la iveala, s-a declansat un imens scandal si, cum legistul a refuzat sa returneze pretioasa relicva, a fost concediat. Peste multi ani, Harvey a trimis lamele cu portiuni din creierul lui Einstein mai multor savanti. Unul dintre acestia, Marian Diamond, de la Berkeley, a descoperit ca in regiunea cerebrala responsabila de sintetizarea informatiilor, Einstein avea un numar de celule gliale incomparabil mai mare decat cel al unui om obisnuit. Sandra Witelson, de la Mc Master University, a ajuns la concluzia ca creierul lui Einstein nu avea o „cuta” specifica, numita fisura silviana. Witelson a presupus ca aceasta anatomie neobisnuita permitea neuronilor sa comunice mai bine intre ei.

Alte studii au evidentiat ca creierul savantului era mai dens si ca lobul parietal inferior, asociat cu abilitatile de calcul, era mai dezvoltat decat cel superior. Abia in 1998, simtindu-si sfarsitul aproape, Harvey a incredintat creierul lui Einstein doctorului Elliot Kraus, legistul de la Princeton, acolo unde el insusi lucrase.

Autor: Gabriel Tudor ; Sursa: magazin.ro

 
By Admin (from 12/10/2010 @ 11:00:48, in ro - Stiinta si Societate, read 2063 times)

 Ideea potrivit careia alimentatia influenteaza aparitia tumorilor nu este recenta. Ea s-a nascut dupa ce s-a constatat ca populatia de mormoni din SUA care consuma cantitati infime de carne in favoarea legumelor si cerealelor de tot felul si nu beau niciodata alcool, cunoaste extrem de putine cazuri de cancer de colon si de san. De atunci, s-au facut sute de studii care au dus la concluzii uimitoare in ce priveste rolul major pe care il joaca in special vegetalele proaspete in prevenirea temutei maladii. Astfel, s-a dovedit ca persoanele care consuma 35 g fibre pe zi in medie (echivalentul a sapte portii de fructe si legume) au un risc de cancer colorectal mai mic cu 40%.

Iar procentul este cu atat mai scazut cu cat acest regim este dublat de multa miscare zilnic. Pentru asta nu trebuie sa deveniti vegetarieni. Un studiu intreprins in Europa pe un lot de 500 de mii de persoane din 10 tari diferite din nordul pana in sudul batranului continent, cu varste cuprinse intre 35 si 70 de ani, a demonstrat ca pentru a preveni cancerul la colon nu trebuie sa renunti la carne, ci sa cresti cantitatea de vegetale – principala sursa de fibre naturale.  Asigurati-va ca mancati la fiecare masa principala o leguma sau o salata si un fruct la desert. Nu conteaza pentru ce varietate optati, caci toate sunt benefice pentru sanatate.  Si nu doar in prevenirea cancerului de colon sunt utile, ci si in alte forme ale bolii care afecteaza esofagul, stomacul, pancreasul.

Mancati mai mult peste

Inca de acum cateva zeci de ani se banuia ca excesul de carne nu este sanatos. Studii relativ recente au confirmat aceasta banuiala. S-a regrupat carnea in trei categorii distincte: carne rosie, mezeluri si carne de pasare.  Prima includea carnea de vita, de porc, de miel si de oaie, proaspata, portionata si/sau inghetata. A doua categorie includea carnea de porc si de vita conservata prin adaus de sare (cu sau fara nitriti), la fum, marinata, prin uscare sau coacere (jambon, carnati, pateu etc).

Carnea de pasare era reprezentata de gaini si curcani. Rezultatul: riscul de cancer colorectal este mai ridicat la consumatorii de carne rosie si mezeluri la fiecare masa. In schimb, nu sunt probleme in randul consumatorilor de carne de pui si de curcan. Nu se pune problema sa renuntati la consumul de carne, ci doar sa incercati sa va limitati la a o consuma de maximum doua ori pe saptamana. Inlocuiti-o cu peste: se pare ca acizii grasi aflati in cantitate importanta in uleiul de peste, inhiba dezvoltarea tumorilor canceroase.

Consumati cereale integrale

 Fie ca este vorba de grau, de ovaz, linte, soia sau secara toate sunt benefice pentru sanatate. Este timpul sa redescoperiti gustul cerealelor si leguminoaselor cat mai putin prelucrate cu putinta. Caci continutul mare de fibre le face arme redutabile impotriva cancerului de colon. Invelisul boabelor de grau, tarata cum mai este cunoscut, este campion in acest domeniu. Echivalentul a sase felii de paine integrala ofera protectie impotriva amintitei boli.

Sursa: revistamagazin.ro ; Autor: Mihaela Vlad

 
By Admin (from 13/10/2010 @ 11:00:10, in ro - Stiinta si Societate, read 1661 times)

 La sfarsitul anului, mitica racheta rusa Soiuz urma sa se indrepte spre orbita, inaltandu-se deasupra luxuriantei jungle guyaneze (lansarea, dupa ultimele informatii, va avea loc anul viitor). Istoria spatiala va fi marcata de unul dintre episoadele cele mai emotionante: o racheta conceputa in plin razboi rece, care a avut un succes rasunator in imperiul sovietic, va servi interesele comerciale ale Europei de la o baza franceza instalata la Kourou. Agentia Europeana Ariane Space dispune acum, pe langa Ariane 5, o racheta puternica si performanta, capabila sa transporte pe orbita o greutate de 6-10,5 tone, si de celebra racheta ruseasca Soiuz.

Transportul unei sarcini relativ mici cu Ariane-5, presupune insa costuri nejustificate. Cu Soiuz, o incarcatura de 3 tone, de pilda, reduce substantial costurile. Racheta a suportat pana in 1992, 20 de modificari majore, concepute exclusiv de rusi. Apoi s-a recurs la progresele electronice occidentale, inlocuindu-se sistemul de control electromagnetic cu o versiune numerica. De ce totusi la Kourou si nu in baza istorica din Baikonur (Kazakhstan)? Pentru ca baza de lansare europeana din Kourou e situata la doar 5 grade de ecuator, unde Pamantul atinge cea mai mare viteza de rotatie: 465 km/s (cu cat o baza de lansare e mai departe de ecuator, cu atat consumul de energie e mai mare pentru a atinge orbitele) si pentru ca racheta beneficiaza de o viteza suplimentara imprimata de cea a rotatiei Pamantului, ceea ce permite economisirea de carburant si marirea sarcinii utile a rachetelor. In plus, aceasta pozitie geografica favorizeaza atingerea cu usurinta a tuturor orbitelor, de la cea ecuatoriala, pana la cele polare.

Unele faze de testare au inceput, dar dupa o lunga perioada de incercari ale constructorilor, ce a debutat in 2005. In primul rand, acestia s-au izbit in timpul sapaturilor, de blocuri de granit, cu un volum de 250.000 m3, pe care au fost nevoiti sa le sfarame, sa consolideze si sa omogenizeze solul cu diferite materiale. Pana acum Ariane Space a semnat 17 contracte de lansare a satelitilor in valoare de 1 miliard de euro. Numarul rachetelor de pe piata mondiala se afla de cativa ani in regresie. Cele mai performante s-au dovedit a fi Soiuz si Ariane 5. Delta 4 si Atlas 5, de fabricatie americana, au fost retrase de pe piata, nefiind rentabile, NASA mizand doar pe noua sa racheta, Falcon, care a repurtat un prim succes in spatiu si pe care societatea producatoare, Spacex, incearca s-o introduca pe piata.

Sursa: magazin.ro ; Autor: Dorin Maran

 
By Admin (from 14/10/2010 @ 11:00:58, in ro - Stiinta si Societate, read 2148 times)

 Frica este, sustin specialistii, o emotie specifica primejdiei sau care percepe primejdia. Fiind o emotie inconstienta, de cele mai multe ori ne dam seama cat de frica ne-a fost dupa ce au trecut evenimentele ce-au provocat-o. Cand ti-e frica de ceva se accelereaza bataile inimii, mainile tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina iar muschii se contracta. Aceste manifestari sunt strans legate de activitatea sistemului nervos simpatic, de adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism in prezenta fricii si care ne ajuta sa evitam sau sa limitam pagubele.

 Frica este una din emotiile foarte studiate de oamenii de stiinta. Dupa indelungi cercetari, neuro-biologii au ajuns la concluzia ca zona implicata in declansarea fricii este nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal. Dupa ce la animale a fost extirpata aceasta zona, reactiile de frica au disparut insa, s-a constatat ca excitarea acestei zone duce la o teama exagerata. De aici, cercetatorii au tras concluzia ca persoanele extrem de fricoase au un nucleu amigdalian mult mai usor de sensibilizat.

Mirosul fricii este perceput de apropiati

 Recent o echipa de specialisti de la Universitatea Stony Brook din New York a demonstrat, in urma studiilor efectuate, ca senzatia de frica are un miros perceput de subconstient. Totodata, sustin aceleasi surse, frica se raspandeste foarte usor intr-un grup de oameni, datorita unor feromoni unici care sunt perceputi de subconstientul persoanelor din apropiere, prin simtul mirosului. Cercetarile au fost facute pe doua grupuri de voluntari ce trebuiau sa execute salturi cu parasuta iar creierele lor erau scanate de tomografuri performante. Dupa cum declara psihiatrul Simon Wessley de la King’s College din Londra, „acum avem in sfarsit o dovada palpabila. Experimentele anterioare au vizat metode asemanatoare in care un grup de voluntari viziona filme de groaza, iar alt grup mirosea transpiratia lor, prezentand in final aceleasi senzatii de frica. Exista un component biologic in cadrul dinamicii relatiilor sociale umane in care emotiile puternice devin practic contagioase”. Asadar, cand ne este frica, cei din jur miros teama noastra, chiar daca uneori incercam sa bravam si sa ne ascundem de ochii lor. Dar, nu numai ca o simt prin miros, aceeasi teama este si contagioasa...

Scapam de frica printr-o injectie?

S-ar parea ca asa se va intampla, daca neurologii de la Universitatea San Juan din Portorico vor fi luati in serios de lumea medicala. Ei au reusit sa indeparteze frica de durere in creierul unor soareci prin simpla injectare a unei substante. Aceasta se numeste „Bdnf” (factor neurotrofic de deviatie cerebrala) si joaca un rol important in consolidarea memoriei. Gregory Quirk, seful echipei de cercetatori spunea: „Am descoperit cu surprindere ca pentru a le indeparta soarecilor frica este suficient sa le administram factorul „Bdnf” in interiorul cortexului prefrontal”. Situata in partea anterioara a creierului, aceasta zona cerebrala este considerata sediul gandirii rationale care isi echilibreaza activitatea cu cea a amigdalei, acolo unde, de fapt, frica instinctuala se regleaza. Pana atunci insa, continuam sa ne fie teama de multe necunoscute in viata dar si de lucruri marunte care ar putea sa ne strice echilibrul interior.

Sursa: magazin.ro ; Autor: N. Floria

 

 Initiatorul impresionismului, Claude Monet, a fost unul dintre cei mai aprigi adepti ai picturii in aer liber. Adoratia lui pentru natura – fie peisaj limitat de gradina, fie peisaj de mare intindere, rural sau urban – s-a nascut din copilarie, atunci cand primii pasi i-au fost indrumati de pictori care nu suportau sa stea intr-un studio si sa creeze din imaginatie. Monet a fost cel care a dat o importanta covarsitoare culorilor naturii, pentru a demonstra privitorilor ca modul de receptare a mediului este in primul rand o problema de suflet, de sensibilitate cromatica.

Nascut intr-o familie de comercianti, la Paris, in 1840, Claude Monet avea sa strabata un adevarat labirint pana sa se dedice total picturii. El ajunge chiar in regimentul de cavalerie usoara francez din Algeria. Dar in „sprijinul” sau vine... febra tifoida. Matusa sa este obligata sa-i asigure repatrierea si tanarul Monet intra definitiv in cercurile artistice pariziene, unde se imprieteneste rapid cu Renoir. Cei doi vor avea o amicitie indestructibila, mai ales ca ei vor fi fondatorii unui curent nou in pictura – impresionismul.

Initial, aceasta denumire a fost una cu nuante peiorative. Celebra panza a lui Monet „Impresie, rasarit de soare” (in care apare portul Le Havre, locul unde si-a petrecut o parte din copilarie) este atacata foarte dur de criticul plastic Louis Leroy, care spunea ca acea compozitie chiar este o „impresie”, pentru ca nu se intelege nimic si pare ca este neterminata. Termenul infamant este preluat cu buna vointa de adeptii culorilor in dauna formelor si pictorii respectivi, in frunte cu Monet si Renoir, se autodefinesc din 1874 „impresionisti”. De altfel, in intreaga sa opera, cel putin un colt de natura isi va face loc in compozitiile pictorului, care cu greu va rezista sa fie un sedentar care lucreaza din imaginatie.

Daca privim evenimentele dureroase din viata sa, vom constata ca uriasa dragoste pentru natura parca a compensat, partial, dramele familiale. Prima sa nevasta, Camille Doncieux (cu sapte ani mai tanara) moare foarte repede, in 1879 (dupa noua ani de casnicie). Ea ii fusese model pentru numeroase picturi cu doamne in rochii vaporoase, care se bucura de aleile parcurilor inverzite (vezi „Doamne in parc”, 1867). Fiul lor, Jean, va aparea in panza „Jean pe calutul de lemn”, 1872). Dar Monet avusese deja o relatie discreta cu Alice Hoschedé, cu care se casatoreste. Femeia avea deja sase copii si astfel incepe povestea familiei largite a lui Monet, fapt care i-a mai inseninat existenta.

In 1883, visul de a se stabili in sanul naturii se materializeaza, familia mutandu-se in zona Giverny (Normandia). Acolo isi amenajeaza o mare gradina, cu lacuri si poduri, cu livada si mai ales cu „crescatoria” de nuferi pe care o va picta obsesiv. De asemenea, salciile plecate peste apa vor fi simbolul ostasilor francezi cazuti in Primul Razboi Mondial. Calatorind prin tara, Monet imortalizeaza de mai multe ori catedrala din Rouen. Picteaza cladiri si la Londra, acolo unde este foarte bine primit de impresionistii englezi. In ultimii ani ai vietii, o boala a ochilor determina o schimbare a nuantelor folosite (tonurile de rosu), iar cancerul la plamani il doboara la optzeci si sase de ani, in 1926. Fundatia Claude Monet a refacut in totalitate ambianta proprietatii de la Giverny, unde marele pictor s-a contopit cu natura.

Autor: Paul Ioan ; Sursa: magazin.ro

 
Ci sono 2679 persone collegate

< ottobre 2020 >
L
M
M
G
V
S
D
   
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo





25/10/2020 @ 12:37:40
script eseguito in 909 ms