Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Stiinta si Societate (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 
By Admin (from 11/08/2011 @ 14:00:55, in ro - Stiinta si Societate, read 1130 times)

Detail-staminali-mesenchimali

Stimolare la produzione di cellule staminali dal midollo osseo attraverso la somministrazione di estrogeni, gli ormoni femminili. È quanto realizzato, da una équipe di ricercatori dell'Università internazionale di Bilkent, di Ankara, in Turchia coordinata biologo molecolare Kamil Can Akçali. I risultati della sperimentazione, condotta in vitro su cellule murine, sono stati illustrati a Galileo durante una visita all'Università nell'ambito del Relate Project e saranno pubblicati sul Stem Cell Reviews and Reports.

Le cellule staminali mesenchimali(Msc), multipotenti e di origine non embrionale, sono concentrate principalmente nel midollo osseo e presiedono al rinnovamento fisiologico di tessuti come quello adiposo, osseo, cartilagineo, muscolare e cardiaco. Una volta prelevate, potrebbero differenziarsi in varie tipologie di tessuti così da riparare i danni subiti da organi ben diversi tra loro. Sebbene rappresentino un'alternativa promettente all'utilizzo delle staminali embrionali, hanno un difetto: sono poche.

Per questo i ricercatori turchi hanno pensato di estrarle e successivamente moltiplicarle in laboratorio. Il team di Akçali ha condotto esperimenti in vitro su cellule provenienti sia da topi dotati di ovaie sia da altri a cui queste erano state rimosse in precedenza. Secondo quanto mostrato dai risultati, la somministrazione di estrogeni accelererebbe i processi di moltiplicazione delle cellule, con un aumento della crescita che va dal 50 all'80% a seconda degli individui: più bassa in quelli privati delle ovaie. L'obiettivo, ora, è quello di sviluppare un protocollo utile a moltiplicare le Msc da impiegare in esperimenti che simulino la rigenerazione cellulare.

Un obiettivo ambizioso, ma alla portata di questa Università che è tra le prime duecento al mondo, e del suo imponente centro di sperimentazione: il dipartimento di genetica dove è stato realizzato questo studio (dove lavorano studiosi di 11 diverse facoltà, una quarantina fra studenti e dottorandi) per esempio, dispone per le sue ricerche di una struttura attrezzata, con 750 mq. di laboratori. A questi si aggiungono un'area destinata alla coltura dei tessuti e un'altra destinata all'allevamento delle cavie e dei topi.

L'ateneo - esempio dello stato della ricerca in Turchia, (seconda per rapidità di incremento degli investimenti in tecnologia e sviluppo solamente alla Cina) - ha tra i suoi punti di forza la presenza di diversi gruppi di ricercatori di provenienza internazionale, con una larga rappresentanza femminile, in grado di portare avanti studi che spaziano dall'epigenetica alla messa a punto di nuove molecole anticancerogene, fino alle malattie autoimmuni e all'influenza della genetica sullo sviluppo di vari tipi di cancro.

Fonte: galileonet.it

 

 Sapunul. O bucata zdravana de grasime de vaca si cenusa de lemn, fierte impreuna: cam asta ar fi reteta cea mai simpla a unui sapun babilonian, vechi de peste cinci milenii. Daca servea sau nu la curatenia corpului uman nu se stie sigur. Mai ales ca in Europa – aici, lucrurile sunt clare – abia in secolul al XIX-lea a inceput sa i se acorde sapunului importanta cuvenita, dupa ce s-a descoperit ca pielea e respinsa si ea, asa ca ar fi aparut un risc major in a o lasa sa se acopere cu o crusta, totodata, deloc placut mirositoare. Inspiratia care a schimbat mult fata societatii umane a avut-o francezul Nicolas Leblanc (nume predestinat?), care a inlocuit cenusa cu saruri si grasimea cu ulei de masline. Astfel, in lumea noastra si-a facut intrarea ceea ce la inceput s-a numit „sapunul de Marsilia”.

Prosopul. Un obiect banal, care insa isi are rostul sau in tot ce inseamna toaleta noastra de azi, la scara istoriei ramane si el foarte „tanar”. Aparitia lui dateaza fix din anul 1871, cand a fost conceput ca o tesatura obisnuita imbinata cu fire de bumbac capabile sa absoarba un maximum de apa. Inainte de aparitia prosopului, obisnuita toaleta (cel putin) de dimineata, era inlocuita de simpla stergere a pielii cu o carpa uscata. Motivul era unul care azi ne-ar produce cel putin repulsie: murdaria avea mare faima de a constitui o bariera de protectie impotriva unor boli precum ciuma! Iar pentru ca trupul sa nu-si piarda cumva pretiosul aliat, era acoperit si cu numeroase straturi de vesminte.

Periuta de dinti. Grija pentru sanatatea danturii s-ar putea sa fie mai veche chiar si decat specia umana, deoarece se cunosc animale care consuma anumite plante, nu pentru a se hrani cu ele, ci pentru a-si face un gen de toaleta a cavitatii bucale. Oricum, si stramosii nostri, in Antichitate, isi curatau dintii cu bucati de ramuri special recoltate si putin ascutite la varf. Cercetatorii spun insa ca primele periute de dinti au aparut in China secolului al XV-lea, avand partea de periaj constituita din par de porc. In Europa, ele au ajuns abia dupa doua secole, iar transformarea in obiect de utilitate individuala e datorata debarcarii americanilor, din timpul celui de-al doilea razboi mondial, acestia aducand cu ei si periutele cu peri din nailon, usor de produs pe scara larga.

Parfumul. Este unul dintre miracolele cosmeticii, vechi de multe mii de ani. Poate ca avantajul omului a fost ca nu era nevoie de o inventie speciala: parfumuri inegalabile din toate punctele de vedere se gasesc in natura. Dar cum sa le „culegi”? Esentele cunoscute astazi au aparut abia in veacul al XIV-lea, cand metodele de distilare noi au permis obtinerea de alcool pur – ingredientul de baza care permitea fixarea parfumurilor florale ca niciodata, pana atunci. Iar la inceput, acest produs a inregistrat un succes extrem de mare (in randul nobilimii, caci alte categorii sociale nu-si permiteau acest lux), dar si o misiune mai mult decat ingrata: cum lumea, oricat de nobila s-ar fi pretins, nu se spala decat foarte-foarte rar, parfumul a primit rolul de a camufla mirosurile „grele” ale corpului! Abia in 1889, un anume Guerlain a lansat produsul Jicky, primul parfum compus din esente sintetice.

Deodorantul. Chiar asa: „Mum Deodorant” este numele primului produs cu acest statut, comercializat incepand cu anul 1888 in Philadelphia, SUA. Numai ca pe vremea aceea era o simpla crema pusa intr-un fel de borcanase, cu ajutorul careia se badijonau zonele de la subsuori, dupa spalat. Principalul ingredient era cel folosit si astazi: alcoolul, capabil sa distruga microbii „vinovati” pentru mirosurile transpiratiei noastre. De altfel, doar putine schimbari fac diferenta intre primele deodorante si cele actuale, unul dintre elementele importante fiind recipientul cu bila (inspirat de stiloul cu bila), adaptat la deo in 1952. La urma-urmei, un element capabil astazi sa alunge unele suspiciuni de genul celor care au generat o reclama inspirata, in noianul de sloganuri comerciale agramate: „Transpiratia strica reputatia”. Ca, de altfel, si alte detalii intime ale igienei individuale, incluse in prezent, in mod automat, in stilul de viata si in insasi infatisarea publica a fiecarui membru al societatii mileniului trei.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 13/08/2011 @ 08:00:07, in ro - Stiinta si Societate, read 1236 times)

 Marea constituie un adevarat rezervor de sanatate: apa si aer, nisip si lumina, plante si animale. Nu întâmplator, beneficiind de toate acestea, popoarele insulare înregistreaza de obicei medii de vârsta mai ridicate, precum si mai multa sanatate si vigoare. Acest gigantic rezervor de ape minerale, care acopera peste doua treimi din globul pamântesc, uneste continentele, ii hraneste pe oameni, le aeriseste plamânii.

O lume vie în miscare perpetua

Pestele marin îi furnizeaza omului circa 16% din proteinele animale necesare iar vegetalele marine degaja 70% din oxigenul prezent în atmosfera. Apa sa contine toate oligoelementele si substantele chimice necesare organismului. În plus, zooplanctonul asigura curatarea de microbi si de deseuri într-un ritm mai rapid decât apa dulce sau decât aerul. Este o apa care traieste si astfel tonifica, protejeaza, adaposteste o fauna si o flora ale caror calitati dietetice se impun tot mai mult.

Apa, vânt, presiune

Cura helio-marina formeaza un întreg, binefacerile apei si ale algelor gasindu-si o inspirata complementaritate în climatul specific marii, având la baza stabilitatea meteorologica. Temperatura blânda, fara mari variatii sezoniere ori pe parcursul unei zile, provine din inertia termica a apei, astfel ca marea tempereaza climatul. Gradul de umiditate din atmosfera ramâne mereu ridicat, ceea ce explica brumele frecvente. În fine, sa nu uitam luminozitatea specifica zonei de tarm, care are efect pozitiv asupra moralului. De altfel, tratamentele antidepresive includ uneori cure de lumina electrica puternica. Pe de alta parte, vânturile marine constituie un veritabil aerosol de iod, de saruri si de siliciu, iar presiunea barometrica ridicata din zonele litorale îmbogateste sângele în oxigen.

Aerul marin stimuleaza organismul

Climatul marin actioneaza asupra organismului ca o lovitura de bici si stimuleaza sistemul de aparare natural al acestuia. De exemplu, îmbunatatirea circulatiei sangvine se realizeaza prin batai de inima mai puternice si mai rare. Rezultatul: toate regiunile corpului se iriga mai bine. Acelasi lucru se petrece si cu plamânii si functia respiratorie, caci aerul marin permite o respiratie mai profunda. Pe de  alta parte, numarul globulelor rosii creste cu circa 10%, iar forta musculara este stimulata.

De aceea, vântul marin constituie pentru sportivi o excelenta modalitate de revenire în forma, plasându-i în conditii identice de efort. Exista solutii si pentru persoanele care nu pot face o plimbare pe plaja, zilnic, de o ora: aerosoloterapia, practicata în centrele de talasoterapie, prin pulverizarea apei de mare bogate în ioni negativi. Efectul: mucoasa respiratorie se curata, sistemul nervos face sa dispara stresul, aducând în schimb un somn odihnitor si acea roseata a fetei echivalenta cu sanatatea.

Nisipul si pielea

Irigata mai bine sub efectul climatului marin, pielea poate beneficia si de o împrospatare substantiala, chiar pe plaja. Nisipul foarte fin reprezinta un excelent agent de elastificare pentru toate partile corpului, exceptând fata si gâtul. Pentru aceasta, înainte de  baie va puteti freca usor pielea cu un pumn de nisip, executând miscari circulare. Apoi, mersul pe plaja ofera o ocazie foarte buna de întarire a gleznelor si a calcâielor, ca si un masaj plantar complet, cu conditia ca picioarele sa fie descaltate.

În plus, câteva asemenea plimbari sunt suficiente si pentru eliminarea dezagreabilelor calozitati de pe talpa. Si, fiindca am amintit de talasoterapie, sa spunem ca ea elimina unele dureri si tulburari legate de stres (insomnia, deprimarea etc.) si permite astfel reducerea consumului de medicamente specifice: antiinflamatorii, antidepresive, somnifere s.a. Cura este indicata în afectiunile coloanei vertebrale, începând de la reumatismele degenerative si consecintele lor asupra vertebrelor cervicale, dorsale si lombare (osteoporoza, tasari de vertebre, lombosciatica). Baile cu alge marine ajuta si în tratarea scoliozei, a hiperlordozei, a sechelelor traumatice, a reumatismelor inflamatorii, a artrozelor.

Marea e bun remediu si în dereglari ale sistemului venos (varice, sechele ale flebitei, probleme ale pielii crapate sau cianozate), în neurologie (spasmofilie), în curele de slabire si de sevraj tabagic. Cât despre asa-numitele efecte secundare, trebuie precizate si contraindicatii ale curei marine – care înseamna si un efort fizic – în cazul cardiacilor, al persoanelor cu boli de piele contagioase sau inflamatorii în pusee evolutive. Totusi, cele precizate pâna aici nu reprezinta decât o parte din binefacerile marii, motiv pentru care vom reveni cu alte informatii foarte utile.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 16/08/2011 @ 11:00:18, in ro - Stiinta si Societate, read 2037 times)

 Asemenea lui Che Guevara sau Marilyn Monroe, chipul lui Einstein e vazut peste tot: in reviste, pe afise, tricouri, timbre, brelocuri. Aceasta intruchipare a geniului stiintific a aparut intr-o imagine faimoasa dupa ce si-a scos limba in fata lumii. A aparut pe bicicleta; arborându-si pene pe cap; in pijama in fata bibliotecii, cu acelasi chip de savant excentric si binevoitor, „viu si surâzator” cum il descria Romain Rolland.  Albert Einstein s-a nascut in Ulm (Germania) in 1879, intr-o familie de evrei. A inceput sa vorbeasca destul de târziu.

Era considerat lenes, incapatânat, rebel, un elev indisciplinat, dislexic si chiar retardat. Cu toate astea, preocuparile sale pentru stiinta debuteaza la vârsta de 4 ani, când se intereseaza de functionarea busolei. La 10 ani intelegea teorema lui Pitagora iar la 13 il citea pe Kant. Notele sale publicate in diverse biografii nu sunt cele ale unui elev indolent. Era doar refractar la disciplina de fier a gimnaziului din Munich. Sub presiunea unor profesoare, va parasi gimnaziul inainte de a-si termina studiile secundare si va pleca in Italia, apoi in Elvetia in 1895. Isi va lua cetatenia elvetiana ceea ce-l va scuti de serviciul militar si se va inscrie la Scoala politehnica din Zürich.

Intuitia unui „mutant”

Mitul lui Einstein s-a nascut in 7 noiembrie 1919. In acea zi, astronomul englez Arthur Eddington a anuntat rezultatele unei expeditii pe care a facut-o cu câteva luni in urma in insula Principe, o mica colonie portugheza din largul coastelor Africii occidentale. In timpul acestei misiuni, un grup de savanti a putut sa observe si sa fotografieze devierea razelor luminoase in timpul unei eclipse totale de Soare, un „detaliu” care a confirmat validitatea teoriei relativitatii generale enuntate de Einstein in 1915. A doua zi, lumea a aflat acest lucru iar fizicianul german care lucra la biroul de brevete din Berna, devine un star mondial. Cel mai mare savant dupa Newton. Emblema sa: E = mc2.

Descoperirea, de o extraordinara complexitate, e efectiv rodul unui creier de exceptie. „Einstein face parte dintr-o specie de «mutanti» a apreciat fizicianul  Stephane Durtand, autor al relativitatii animate. Nimeni n-ar fi putut avea intuitia unei ecuatii atât de complicate si care e atât de departe de realitatea experimentala”. Complexitatea teoriei sale a jucat fara indoiala un rol important in elaborarea mitului. Dar aspectul ei universal e cel care a contribuit la celebritatea savantului intrucât vizeaza problema naturii spatiului si a timpului, doua concepte care se afla in miezul vietii umane.

Relativitatea, care avanseaza idei aparent paradoxale (timpul nu se scurge cu aceeasi viteza pentru toti – traim intr-o a patra dimensiune) se ofera, intr-o oarecare masura, imaginatiei sau a visului. Marturie stau piesele de teatru sau a romanele inspirate de geniul lui Einstein, printre cele mai cunoscute opere numarându-se „Intâlnirea cu diavolul” de Dino Buzzati sau „Einstein” de Ron Elisha. De obicei, amploarea inteligentei si universalitatea teoriilor sale nu sunt suficiente pentru a explica popularitatea lui Einstein care n-ar fi devenit una dintre icoanele secolului XX, daca n-ar fi asociat contextului istoric.

Un promotor al pacii

In 1919, Europa incepea sa se dezmeticeasca in urma primului razboi mondial. Savantii englezi recunosc faptul ca un german de origine evreiasca a reusit sa bulverseze cunostintele legate de legile Universului ceea ce e interpretat ca un gest de reconciliere intre popoare. Un simbol prin care stiinta triumfa asupra neintelegerilor si a ororilor razboiului. Oamenii, epuizati timp de 4 ani de distrugeri si sacrificii, sunt avizi de noutati. Apar Sigmund Freud, victoria lui Lenin, vârsta de aur a automobilului lui Henry Ford. Carismatic, cu totul special, Einstein avea toate datele pentru a se integra in aceasta galerie de personaje.

Pacifist convins, va folosi popularitatea sa pentru a promova pacea. Va proslavi crearea Israelului. Evreii ii vor fi recunoscatori si ii vor cere sa-i succeada la conducera Statului evreu lui Chain Weizmann. Afinitatile cu miscarile sioniste vor atrage asupra sa fulgerele grupurilor antisemite. Si in sânul fizicienilor germani exista o miscare antisemita. Pentru acestia, Einstein era intruchiparea fizicii evreiesti: o fizica decadenta, abstracta, teoretica, nicidecum experimentala. In 1933, când Hitler ajunge la putere in Germania, Enstein se afla intr-o calatorie in SUA. Ramâne aici si-i ajuta pe evrei sa scape din regimul nazist.

Un mit construit din contraste

In acest mit cu lumini si umbre isi va gasi locul si un fals istoric, extrem de raspândit, prin care Einstein e considerat „parintele bombei atomice”. In 1933, fizicianul a redactat o scrisoare adresata presedintelui Roosvelt, avertizându-l ca germanii erau pe punctul de a realiza bomba atomica. Nu se stie daca acest gest l-a influentat pe presedinte in decizia de a lansa proiectul Manhattan al fabricarii bombei atomice, proiect la care Einstein nu a participat.

Ceea ce a contribuit la falsul istoric a fost deschiderea magazinului Time in iulie 1946 in care fotografia savantului apare cu o ciuperca atomica pe fundal pe care se poate citi ecuatia E = mc2. O alaturare abuziva, fara implicarea lui Einstein. De ce atâtea extrapolari? Pentru ca mitul se hraneste din contraste. Totul e construit antitetic in istoria lui Einstein: geniul care era „falimentar” la scoala; savantul imbatrânit, depasit de noua generatie; pacifistul care a participat la elaborarea bombei atomice, toate astea contribuind la dimensiunea tragica a personajului.

Jurnalistii si biografii n-au incetat sa scormoneasca in viata sa privata pentru a-i detecta punctele slabe; fisurile. A fost infierat, atribuindu-i-se o legatura amoroasa cu o spioana rusa. A fost considerat un sot rau in relatia cu Mileva Marie, prima sa sotie (un mariaj dezastruos). Nu a fost menajat nici in postura de parinte care si-a distrus psihic copiii. (Prima fata s-a nascut handicapata iar cel de-al treilea copil, Edouard, era atins de schizofrenie). La 50 de ani dupa moartea sa, mitul nu si-a pierdut din vitalitate. Un mit ce continua sa seduca lumea stiintifica, a artelor si nu in ultimul rând, cea comerciala.

DORIN MARAN - magazin.ro

 
By Admin (from 17/08/2011 @ 14:00:57, in ro - Stiinta si Societate, read 1454 times)

 Lider marcant si carismatic al Revolutiei bolsevice din octombrie 1917, Lev Davidovici Bronstein, ramas în istorie ca Leon Trotki, a fost unul dintre artizanii rasturnarii tarismului si, ulterior, a regimului lui Kerenski. Nascut în acelasi an ca si Stalin – 1879, el a îmbratisat înca de tânar cauza revolutionara si, desi initial s-a situat pe pozitii divergente fata de Lenin, în final va colabora cu acesta la succesul Revolutiei, dovedindu-se un priceput diplomat si mai ales un excelent strateg militar, în calitatea sa de Comisar al Poporului pentru politica externa si, ulterior, de întemeietor si prim comandant al Armatei Rosii si Comisar al Poporului pentru aparare.

Este greu de spus de altfel care ar fi fost sansele de succes ale bolsevicilor în lupta contra Albilor (partizani ai tarismului) si al fortelor interventioniste occidentale daca la conducerea Armatei Rosii nu s-ar fi aflat Leon Trotki. Dupa moartea lui Lenin, Trotki a intrat în conflict deschis cu succesorul acestuia la conducerea Partidului Comunist, Stalin. În contradictie cu politica stalinista a fauririi socialismului într-o singura tara, Trotki a pledat pentru raspândirea ideilor comuniste în întreaga lume si a militat pentru o „revolutie permanenta”.

De asemenea, a sustinut, în opozitie cu Buharin, renuntarea la Noua Politica Economica, initiata de Lenin dupa victoria Revolutiei si industrializarea rapida a URSS, ca singura cale de ajungere din urma a statelor dezvoltate din Occident. Stalin, un diletant în materie de economie, s-a opus, doar pentru a nu fi de acord cu cel pe care-l percepea ca fiind principalul sau rival. Duelul a fost pierdut de Trotki, care s-a vazut exclus din Partid în noiembrie 1927 si deportat mai întâi în Kazahstan, apoi exilat din URSS, în 1929.

Dupa multe peregrinari, a ajuns în Mexic, unde a scris o serie de lucrari referitoare la Revolutia bolsevica, prevazând ca din cauza greselilor comise URSS va sfârsi prin a reveni la capitalism. Supravietuind unei tentative de asasinat, comise în mai 1940, Trotki n-a mai fost la fel de norocos pe 21 august, când un agent stalinist, Ramon Mercader, l-a atacat, înfigându-i în cap un cutit de spart gheata. Trotki a murit a doua zi, fiind înmormântat în curtea casei unde locuise, la Coyoacan.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 18/08/2011 @ 14:00:26, in ro - Stiinta si Societate, read 1670 times)

 Am mai prezentat în mai multe rânduri, în aceasta pagina, detalii legate de diverse terapii realizate cu ajutorul animalelor. Zooterapia actioneaza cu excelente rezultate asupra sanatatii afective si psihice, în primul rând, iar în unele cazuri si în deficiente fizice mai grave sau mai usoare. Daca privim însa – asa cum este firesc – ideea de sanatate, ca pe un complex omogen în cadrul caruia partile interactioneaza permanent, vom întelege de ce apropierea sufleteasca de un animal ne poate absolvi de suferinte ce par a nu avea nici o legatura cu afectiuni ale trupului. În categoria respectiva se include si terapia cu ajutorul delfinilor.

Chemarea spre natura

Într-un fel, delfinoterapia se aseamana cu terapia ecvestra si cu cea realizata cu ajutorul câinilor. În esenta, tratamentul consta în a pune în legatura delfinul – animal cunoscut pentru blândetea si sociabilitatea sa – cu fiinte umane. El se aplica cu precadere în cazul autistilor, al persoanelor depresive si al altor handicapuri mentale.

Alegerea delfinului pentru terapie nu este întâmplatoare. Nu de putine ori, oamenii de stiinta au apreciat ca acest mamifer marin are o inteligenta mult superioara celorlalte animale, fapt ce a dus la cazuri de salvare a unor oameni de la înec, fara ca delfinii respectivi sa fi fost dresati ori sa fi trait în mod obisnuit în preajma omului. De asemenea, la acest animal se manifesta o anume bucurie de a trai, un fel de înclinatie vitala catre joc, catre „degustarea” binefacerilor vietii în natura.

Intâlnirea cu omul

Privilegiul contactarii delfinilor în mediul lor natural de existenta reprezinta si una dintre cele mai frumoase experiente de viata. Pentru ca ei ne incita la a ne redescoperi sufletul de copil si ne fac sa percepem o dimensiune noua a mediului natural. Este un fel de invitatie la dialogul deschis, sincer, cu natura, în prezenta lor omul traind o emotie, o bucurie curata ce poate fi asimilata cu dragostea de  viata. În momentul când delfinul ne acepta prezenta, lucru ce se petrece fara nici un fel de rezerve, ne simtim realmente iubiti, fara restrictii, asa cum suntem noi. Dragoste neconditionata!

Consecinta întâlnirii se manifesta cel mai frecvent printr-o profunda pace interioara, prin sentimentul de afinitate si de comuniune afectiva cu ansamblul lumii vii, implicit cu ceilalti oameni.

Copii si delfini

Eficacitatea maxima a contactului dintre om si delfin se observa la copii. Cei marcati de serioase dificultati de comunicare – precum autistii sau hiperactivii – au în general un slab respect de sine si lipsa de încredere în propriile forte, atunci când se afla în spatii deschise si în mediul natural, întrucât au impresia ca nu pot controla acest spatiu.

Când se pune problema capatarii unor deprinderi, ei reactioneaza defavorabil, caci contextul de schimbare si de a avea initiative îi gaseste totalmente descoperiti. Numai emotiile pozitive intense au puterea de a schimba instantaneu nivelul perceptiei subiectului. Stiintific vorbind, asemenea trairi induc în creier un puternic curent de endorfine si de neurotransmitatori care faciliteaza conexiunile între neuroni si favorizeaza astfel procesul de învatare. Orice experienta care îmbunatateste imaginea sinelui, aduce un  plus de respect fata de propria persoana.

Terapia cu ajutorul delfinilor a dus la prelungirea timpului de concentrare al copiilor autisti, precum si la atragerea lor catre agreabila companie, catre joc si comunicare. Adica, un mare pas înainte, pe calea ameliorarii starii lor de sanatate. O metoda mai dificil de pus în practica în mod curent, e adevarat, dar care merita toate eforturile, datorita efectelor sale remarcabile.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 19/08/2011 @ 14:00:09, in ro - Stiinta si Societate, read 1796 times)

 Alaturi de inima, creier, plamâni, rinichi, sânge, ficatul este un organ vital, care prin îmbolnavire grava poate duce la deces. Hepatitele (A, B, C), ciroza, cancerul sunt maladii care pot afecta ficatul – pretiosul laborator în care se fabrica elemente nutritive vitale sau care neutralizeaza o parte din toxine. Dintre formele de hepatita cea mai frecventa este cea de tip A, cunoscuta si sub denumirea de „boala mâinilor murdare”.

Este deosebit de contagioasa, se raspândeste cu repeziciune mai ales în locurile unde oamenii traiesc în colectivitati, în conditii de igiena deficitara. Simplul contact cu o persoana bolnava este de ajuns pentru a lua boala. Regulile elementare, dar stricte de igiena, pot stavili însa contaminarea (spalarea frecventa a mâinilor cu apa si sapun, si mai ales înainte de masa si dupa folosirea toaletei publice, spalarea fructelor si legumelor, utilizarea obiectelor de igiena strict personala etc.).

Spre deosebire de hepatita A, care se transmite prin contactul cu persoane sau obiecte contaminate, hepatita B „se ia” prin contactul cu sânge sau cu saliva infectate. Desi este determinata de un virus, unii purtatori nu au nici un simptom, dar asta nu înseamna ca nu pot sa transmita virusul altor persoane (prin contact sexual).  În forme avansate, hepatita B poate sa produca insuficienta hepatica.

Hepatita C este provocata, ca si hepatita A si B, tot de un virus, consecinta fiind inflamatia ficatului. În majoritatea cazurilor simptomele bolii sunt foarte discrete, motiv pentru care hepatita C mai este denumita si „boala silentioasa”. Multe dintre persoanele infectate nu stiu ca sunt purtatoare ale virusului. În general, virusul se transmite prin contact cu sânge contaminat. În cazuri rare este transmis si pe cale sexuala. Majoritatea persoanelor la care s-a diagnosticat virusul au fost infectate prin transfuzie de sânge sau prin folosirea în comun a acelor contaminate în timpul administrarii de droguri. Spre deosebire de hepatitele A si B, pentru hepatita C nu exista un vaccin.

Garantii pentru un ficat sanatos

Respectarea anumitor... cerinte ale „laboratorului”, care este ficatul, diminueaza în mod semnificativ riscurile de îmbolnavire ale acestui organ, unul dintre cele mai mari si mai importante din organism. 
 - Alimentatia variata, bazata pe produse foarte proaspete, fara grasimi în exces, fara rântasuri, prajeli, afumaturi, maioneze etc. – toate greu de prelucrat – este cea mai la îndemâna masura de protectie. În schimb, consumul, din belsug, de legume si fructe proaspete, de sucuri naturale preparate în casa reprezinta adevarate depozite de vitamine si elemente indispensabile bunei functionari a organului hepatic.

- Refuzul consumului de alcool în exces, bauturile alcoolice afectând majoritatea organelor interne si cu predilectie ficatul. Acesta nu poate prelucra decât cantitati mici de alcool, restul trecând în sânge si, pe aceasta cale, la alte organe importante – creier, sistem muscular etc. Intoxicatia alcoolica acuta produce congestia dureroasa a ficatului, care cedeaza dupa revenirea din starea de betie. Consumul îndelungat de alcool poate provoca o forma de hepatita non-virala, numita alcoolica, evolutia fiind în cele mai multe cazuri spre ciroza hepatica, afectiune grava, nevindecabila, în care tesuturile hepatice sunt distruse. Din cele 350.000 de decese anuale în lume, cauzate de ciroza, circa o treime sunt provocate de alcool.

- Ca si alcoolul, fumatul actioneaza defavorabil asupra ficatului, deoarece tutunul contine substante toxice care ajung sa fie prelucrate de organul hepatic, fapt care îl sensibilizeaza si îl face mai vulnerabil la îmbolnaviri. Pe fondul unei hepatite virale vechi, fumatul poate declansa cronicizarea bolii sau chiar aparitia cirozei.

- Automedicatia sau greselile de medicatie sunt si ele implicate în subrezirea ficatului. S-a constatat ca aproape 10% din hepatitele acute sunt cauzate de abuzul de medicamente, mai ales la persoanele trecute de 50 de ani. Pentru a evita aceste riscuri e bine sa: ? evitati sa luati medicamente fara avizul medicului ? nu modificati dozele de medicamente prescrise (în sensul cresterii numarului de pastile) si nici nu prelungiti de la sine putere durata tratamentului ? nu folositi medicamente care v-au produs reactii alergice sau care contin substante ce va produc alergii ? nu dati copiilor doze prescrise pentru adulti si nici batrânilor doze prescrise în general persoanelor adulte (în functie de medicament, dozele trebuie sa fie cu 30-70% mai mici) ? nu luati medicamente umezite, sparte, prafuite, mucegaite, decolorate sau care au depasit termenul de valabilitate.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 

Computerul IBM Watson, cunoscut pentru că a învins cei mai buni jucători de "Jeopardy" din lume, va fi folosit acum pentru a răspunde rapid unor întrebări din domeniul medical, scrie Daily Mail. Compania spune că, peste maximum doi ani, Watson va oferi doctorilor diagnostice si tratamente, chiar lângă patul pacientilor.

O demonstratie recentă a arătat că Watson poate oferi pe loc date foarte detaliate despre pacienti, inclusiv unde locuiesc. Spre exemplu, când i s-a "spus" că o pacientă este însărcinată, computerul IBM Watson a modificat imediat tratamentul sugerat.

Calculatorul a "citit" mii de cărti de specialitate si a fost bombardat cu întrebări de studentii la medicină. Un doctor care lucrează cu IBM Watson spune că acesta ar putea, în curând, să preia si articolele de pe blogurile despre medicină.

IBM Watson a devenit cunoscut după ce după i-a bătut măr pe campionii jocului "Jeopardy". Numit după fostul presedinte al companiei, Thomas Watson, calculatorul are succes pentru că întelege limbajul uman si poate rezolva probleme cu ajutorul unor algoritmi complecsi.

Supercomputerul are o memorie echivalentă a 2.800 de calculatoare obisnuite. Masinăria este foarte zgomotoasă, din cauza celor două mari unităti de răcire. Inginerii de la IBM au lucrat timp de patru ani la Watson, iar compania investeste 6 miliarde de dolari anual în cercetare. Scopul este să creeze calculatoare care să înteleagă cât mai bine limbajul uman si să ofere răspunsuri satisfăcătoare.

Sursa: gandul.info - Autor: Mihai SCHIAU

 
By Admin (from 23/08/2011 @ 11:00:19, in ro - Stiinta si Societate, read 1280 times)

 Depistarea precoce a maladiilor reprezinta o preocupare de prim ordin a medicilor de pretutindeni. De altfel se stie ca majoritatea bolilor considerate incurabile se pot vindeca in proportie de suta la suta daca sunt identificate la timp. Din pacate, indiferenta, ignoranta sau delasarea ii impiedica pe multi dintre noi sa ajunga la timp la medic si atunci când o fac este prea târziu. O noua metoda de depistare din pripa a bolilor a fost pusa la punct de un genetician american: o metoda care, prin ineditul ei ii va determina, spera acesta, pe oameni sa se adreseze mai des medicilor, spre a-si verifica starea de sanatate.

Transpus pe note muzicale, cancerul de colon pare o insiruire de sunete suave, ca o feerie, intrerupta din când in când de tonuri razlete. Desi pare o fraza a unui artist suprarealist, cuvintele de mai sus reflecta o realitate stiintifica, adica o descoperire a cercetatorului Gil Alterovitz, de la Harvard Medical School: aceea ca genele pot fi folosite pentru a „compune” veritabile melodii, in corpul uman. Alterovitz a realizat un program de computer care transforma genele in note muzicale si a observat ca, in traducerea sa acustica, armonia reprezinta o stare de sanatate buna iar dezacordurile indica aparitia unei boli, cu mult inainte ca aceasta sa se manifeste in plan fizic. Dupa cum se stie, in orice moment al existentei, mii de gene dau nastere unui abundent numar de produse moleculare in vreme ce alte mii au o activitate extrem de redusa. Profilul genelor active si al celor inactive se schimba constant in cazul instalarii in organism a unor anumite maladii, cum ar fi de pilda cancerul.

Corpurile sanatoase „suna” melodios

Cautând un mod mai simplu de a reprezenta complexa baza de informatii inmagazinata in expresia genetica, Alterovitz a decis sa infatiseze toate aceste schimbari sub forma unor note muzicale. Primul pas in conversia genelor in muzica a fost echivalarea unor masuri multiple in câteva semnale fundamentale, fiecare dintre acestea putând fi reprezentat de o nota diferita. Alaturate, notele formeaza un cor armonic, intr-un organism sanatos si devin tot mai stridente si dezacordate, aproape deranjante, atunci când in organism s-a instalat  boala grava.

Cercetatorul american a observat ca, la fel ca diferitele sisteme dintr-un autovehicul, multe semnale psihologice lucreaza in mod sincronizat, pentru a mentine corpul sanatos. „Aceste semnale nu sunt parti izolate. Exista o multime de corelatii intre variabilele fiziologice. Daca ritmul cardiac este mai intens, si alte variabile vor creste, ca raspuns.”

Folosind datele adunate in urma unui studiu  vizând expresia proteinelor in cancerul de colon, Alterovitz a analizat peste trei mii de molecule inrudite, implicate in declansarea acestei boli. El a transpus miile de proteine in patru retele principale, apelând la diverse baze de date generice care catalogheaza relatiile dintre gene si proteine. Apoi a desemnat o nota fiecarei retele, obtinând astfel o inlantuire de sunete si comparând „muzica” dintr-un organism sanatos cu cea dintr-un organism afectat de cancer la colon. Rezultatul? Sunetele produse de corpul bolnav sunau „dizarmonic”.

Pornind de la sistemul imaginat de Alterovitz si alte boli vor fi „transpuse in muzica”. Astfel, cercetatorii pot identifica retelele de proteine legate de maladia care-i intereseaza si le pot desemna note specifice, alcatuind ulterior melodii placute – in cazul unor oameni sanatosi – sau deranjante – in cel al unora bolnavi. In acest fel, maladiile vor fi depistate, in viitor, prematur, gratie unei simple „auditii muzicale” la cabinetul medical...

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 27/08/2011 @ 14:00:54, in ro - Stiinta si Societate, read 1242 times)

 Nu mai reprezinta un secret faptul ca animalele care in mod natural traiesc in salbaticie, dar au ajuns captive (in cele mai „fericite” cazuri, in gradini zoologice si circuri), sufera, la fel ca omul, de afectiuni psihice. De aceea, uneori ele au reactii violente, aparent inexplicabile, din fiinte docile si resemnate putându-se transforma in adevarate masinarii distrugatoare. In ultimii ani s-a observat insa ca nici macar nu mai e nevoie sa existe conditii de captivitate: e suficient ca o salbaticiune sa ia contact fortat cu omul si declicul violentei se produce.

Simpaticii agresori cu blana!

Unele incidente cu animale agresive ne-ar putea amuza, daca nu ar avea un substrat dramatic. In 2007, un cuplu de pensionari din Linz (Austria) a fost atacat de un iepure de 5 kg. S-a considerat ca de vina era o „supraincarcare” hormonala. In acelasi an, cartierul londonez Brixton era martorul unor atacuri ale veveritelor asupra trecatorilor. Aici, lucrurile erau mult mai serioase: fortate sa-si caute hrana prin tomberoanele cu gunoaie, simpaticele vietati consumasera resturi de droguri aruncate de toxicomani, ceea ce le facuse neobisnuit de violente.

In aprilie 2008, un taur furios a raspândit panica intr-un sat mexican si a devastat culturile agricole. Explicatia: fusese abandonat de stapânul sau. Pe 29 mai, intr-un sat din nordul Indiei, un elefant a ucis sapte persoane. Tot in India, la New Delhi – metropola in care traiesc si peste 20.000 de maimute macac, din ce in ce mai „nervoase” – o hoarda de asemenea animale l-au ucis pe viceprimarul orasului, impingându-l de la balconul locuintei sale. Autoritatile refuza insa sa ucida acesti agresori, maimutele fiind considerate sfinte.

Originea valului de furie

Cauzele reale ce genereaza bizarul fenomen sunt totusi foarte complexe. Prima dintre ele – teritoriul. Pretutindeni in lume, omul si-a extins activitatile si zonele rezidentiale, distrugând habitaturile animalelor. O asemenea invazie tipica se produce in Africa, unde, pe masura ce omul ocupa noi teritorii, habitatul elefantilor se restrânge si din pacate intr-un mediu din ce in ce mai degradat. Desigur, e un lucru pozitiv declararea unor zone intinse drept parcuri naturale, unde speciile de animale si de plante sunt protejate de lege.

Totusi, braconajul se practica si aici, iar o asemenea masura indica faptul ca s-a ajuns la limita la care, pentru a salva o specie, trebuie s-o plasam intr-un spatiu inchis, restrângându-i deci libertatea de miscare. Acest tip de presiune umana provoaca stres si agresivitate la animale. Un exemplu edificator: din secolul al XVIII-lea pâna in zilele noastre, India a pierdut jumatate din padurile sale! Astfel se explica de ce maimutele, alungate din mediul lor natural, s-au indreptat cu zecile de mii catre localitati mai mici sau mai mari.

Omul – un „pedagog” malefic

Nici Nordul inghetat nu a scapat de aceasta drama. Incalzirea climei si topirea ghetarilor a modificat si ritmul vietii faunei arctice. Ursul alb este impins de foame sa scotoceasca prin pubele si chiar sa intre in locuinte. Agresivitatea umana extrema duce si ea la o reactie pe masura din partea animalelor. In numai doua decenii, comertul cu fildes a determinat reducerea numarului elefantilor africani, de la 2 milioane, la numai 350.000 de exemplare. Or, aceasta specie foarte inteligenta si bine organizata in absenta omului, devine astfel derutata si neobisnuit de agresiva.

Revenind la macacul din New Delhi, odinioara hranit si rasfatat de localnici, desi nu e impuscat, e totusi vânat cu detasamente de languri (maimute deosebit de feroce) special dresati in acest scop. Efectul – o amplificare generala a violentelor. Brutal, invadator, omul este si ignorant. De fapt, el este cel ce le transmite animalelor, direct sau indirect, stimulentele necesare si suficiente pentru a deveni violente. Fireste insa ca, in situatii extreme, necuvântatoarele vor primi pedeapsa capitala, desi la ele instinctul dicteaza reactiile, si nu ratiunea. Ratiunea ar trebui sa-i apartina omului. Dar morala?

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
Ci sono 953 persone collegate

< ottobre 2020 >
L
M
M
G
V
S
D
   
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo





26/10/2020 @ 08:23:53
script eseguito in 931 ms