Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - Stiinta si Societate (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 
By Admin (from 15/12/2010 @ 12:00:12, in ro - Stiinta si Societate, read 1994 times)

 Am scris in repetate rânduri, in paginile revistei noastre, despre spectrul tot mai amenintator al unei crize energetice, ce ar putea cuprinde planeta, atunci când resursele de combustibili fosili se vor epuiza (si se pare ca momentul acela nu este departe), dar si despre posibilele solutii pe care oamenii de stiinta cauta sa le dea acestei probleme presante. Se pare ca o veritabila campioana a biocombustibililor este planta numita Jatropha, privita deja de multi ca o veritabila „benzina a viitorului”.

Adusa in Europa de primii conchistadori spanioli, jatropha a fost folosita pâna nu demult doar ca leac pentru malarie sau constipatie, dar medicii avertizeaza asupra toxicitatii sale deosebite: doar trei seminte de planta, netratate, pot provoca moartea. Se pare insa ca ceea ce este letal pentru noi poate fi vital pentru masinile noastre... Aproape peste noapte, dispretuita jatropha a devenit o celebritate economica, dupa ce s-a descoperit ca ar putea constitui combustibilul ideal, intr-o lume macinata de goana dupa petrol si alarmata de efectele incalzirii globale.

Magnatii petrolului si-au gasit o noua pasiune: agricultura

 Rezistenta la seceta, neafectata de daunatori, planta produce seminte cu un continut de ulei de pâna la 40%. Acest ulei poate fi utilizat pe post de combustibil la o masina diesel standard, iar reziduurile pot fi de asemenea procesate, obtinându-se biomasa, pentru functionarea termocentralelor. Deja gigantul British Petroleum a anuntat derularea unei investitii de 32 milioane lire sterline, vizând producerea de combustibil din jatropha.

Lex Worrall, director executiv al Helius Energy, o alta companie britanica ce incurajeaza folosirea jatrophei drept combustibil alternativ precizeaza: „Fiecare hectar cultivat cu jatropha poate produce 2,7 tone de ulei si circa 4 tone biomasa. Deci 8000 hectare pot asigura functionarea unei termocentrale de aproape 2 megawati, suficiente pentru a oferi electricitate câtorva mii de locuinte.”

Jatropha creste in climate tropicale si subtropicale si, spre deosebire de alti „candidati” la titulatura de combustibil al viitorului, precum palmierul, rapita sau porumbul, se poate dezvolta pe orice fel de sol si in aproape orice fel de conditii meteo. Savantii spun ca planta poate creste chiar si in regiunile semidesertice, generând sol fertil si oprind astfel eroziunea si desertificarea. Un tufis de jatropha poate trai pâna la 50 de ani, producând ulei inca din al doilea an de viata. In plus, planta are uimitoarea capacitate de a rezista secetelor indelungate, reusind sa se dezvolte chiar si in cazul in care nu ploua luni in sir!

In India au fost deja identificate circa 11 milioane hectare de teren unde jatropha ar putea fi cultivata. Prima termocentrala pe baza de jatropha va fi deschisa in Elvetia, in 2010, urmând sa asigure nevoile de electricitate pentru mai multe orasele. Chinezii au intrat si ei in competitie, anuntând cultivarea unei plantatii de 80.000 de hectare de jatropha in provincia Sichuan.

Intre timp, marile companii petroliere din Europa, India si America de Nord cumpara vaste suprafete de pamânt din Africa (mai ales in zona semidesertificata a Sahelului), pentru a dezvolta acolo plantatii de jatropha. Logica nu-i greu de priceput: gigantii petrolieri ai planetei nu vor sa dea din mâna pâinea si cutitul resurselor energetice si par sa-si fi gasit in jatropha produsul ideal: un hectar cultivat cu planta-minune produce de patru ori mai mult combustibil decât unul cultivat cu soia si de zece ori mai mult decât unul pe care s-a plantat porumb.

GABRIEL TUDOR - Sursa: magazin.ro

 
By Admin (from 14/12/2010 @ 12:00:52, in ro - Stiinta si Societate, read 1903 times)

 Ascunsa in padure, fosta cariera de calcar din satul francez Loulle, a fost vizitata in iunie a.c. de o multime de geologi, paleontologi si alesi locali in timp ce pe cer evolua un mic elicopter radio-comandat având la bord un aparat foto. In acest loc au fost descoperite amprente de dinozauri saurieni, de mari dimensiuni.

Vestigii exceptionale care semnaleaza prezenta in Franta, in urma cu 155 milioane de ani, a unor erbivore uriase, inalte de câtiva metri, având o lungime de zeci de metri si o greutate de zeci de tone. La originea acestei descoperiri se afla un barbat, cu preocupari naturaliste, care facea jogging prin padure. La un moment dat, acesta a reperat pe solul vechii cariere de calcar, structuri ciudate, cu figuri ovale, unele lungi de peste 1 metru.

Specialistii care au venit la fata locului au recunoscut imediat amprentele acestor mastodonti „dotati” cu un gât lung, care le permitea sa devoreze frunzele aflate in vârful unui copac sau sa pasca ierburile de pe o apreciabila suprafata din prerie fara sa se deplaseze. Animale ale caror urme au fost descoperite in America de Nord, in statul Colorado, Utah sau in Europa, pe teritoriul Frantei si Elvetiei. Ce comportament aveau? Se deplasau in turme? Traiau si in alte parti ale Europei?

Situl din Loulle ar putea raspunde la aceste intrebari, apreciaza specialistii. Amprentele, al caror diametru oscileaza intre 20 de centimetri si 1,5 metri, sugereaza faptul ca atât indivizii tineri cât si cei maturi vietuiau in aceeasi zona. Au fost identificate pâna acum aproximativ 500 de amprente pe o suprafata relativ mica, dar numarul lor in intregul sit ar putea fi de peste 1500. Unele dintre ele sunt foarte apropiate, ceea ce inseamna ca era vorba de un loc de trecere. La nivelul planetei, in timpul erei mezozoice, in urma cu 65-250 milioane de ani, dinozaurii au fost stapânitorii planetei inainte de a disparea la sfârsitul cretacicului, in urma cu 65 milioane de ani.

Saurienii din Loulle au evoluat in Jurassic, in urma cu 160-145 milioane de ani. In acea vreme, supercontinentul unic era dislocat in doua parti: la nord, Laurasia, in care se afla actuala America de Nord, Europa si Asia, iar la sud, Gondwana, formata din Africa, America de Sud, Antarctica si Australia. Datorita acestei configuratii, turmele de dinozauri care au vietuit in Utah si Colorado s-au putut aventura pâna in Europa.

In urma reconstituirilor paleogeografice, odata ajunse aici, giganticele reptile ar fi plonjat in apa. Toate hartile indica faptul ca timp de milioane de ani, de-a lungul Jurassic-ului, aceasta regiune era total scufundata in ape. O viziune ce urmeaza a fi reconsiderata intrucât are numeroase puncte nevralgice. Acum, datorita amprentelor din Loulle, teoria ar putea fi supervizata sau nu.

Cercetatorii preocupati sa compare urmele din Loulle cu cele repertoriate in alte regiuni din Europa si America, sunt curiosi sa afle, deopotriva, daca etapa elvetiana a fost anterioara sau nu celei franceze.

Autor: DORIN MARAN

 
By Admin (from 13/12/2010 @ 12:00:10, in ro - Stiinta si Societate, read 1217 times)

 Progresele extraordinare inregistrate, in ultima suta de ani, in domeniul inventicii, au permis producerea unor materiale cu proprietati deosebite. In anii 30, a aparut bachelita, peste jumatate de secol a venit rândul fibrei de carbon, pentru ca in anii 90 sa fie inventat siliconul. Acum, savantii vorbesc despre un material, numit aerogel, care, opineaza ei, va revolutiona evolutia multor domenii ale civilizatiei umane.

Primul care a incercat sa creeze acest material-minune a fost chimistul american Steven Kistler. In 1931, el a facut un amuzant pariu cu un coleg, sustinând ca poate inlocui lichidul dintr-un recipient de jeleu cu gaz, fara ca recipientul sa se micsoreze. Kistler a câstigat pariul, inventând un precursor al actualului Aerogel dar, pentru ca producerea acestui material era prea scumpa, nimeni nu s-a aratat interesat de idee.

In anul 2000, cercetatorii americani care lucrau in cadrul NASA si-au amintit insa de nazbâtia lui Kistler, pentru ca aveau nevoie de un material foarte usor si in acelasi timp foarte rezistent la temperaturi scazute. Extragând componenta lichida dintr-un gel, prin uscare rapida, ei au reusit sa nu avarieze matricea solida, asa cum s-ar fi intâmplat in mod normal, prin evaporare conventionala.

Un material cu o mie de utilizari

 Primele aerogeluri au fost produse din geluri de siliciu, dar ulterior s-au realizat si altele, pe baza de carbon, aluminiu si crom. In ciuda numelui, aerogelurile sunt materiale uscate, care nu seamana deloc cu gelul clasic, fiind insa, fiabile, foarte elastice si extrem de rezistente la socuri si variatii mari de temperatura. „Aerogelurile sunt izolatori termici remarcabili, pentru ca ele aproape anuleaza cele trei cai de transfer ale caldurii, convectia, conductia si radiatia, spune Peter Tsou, de la Jet Propulsion Laboratory, din cadrul NASA. Desi este, la origine, hidrofilic, gratie unui tratament chimic special, aerogelul poate deveni hidrofobic. Totodata, el se topeste doar la 1200 grade, are o conductibilitate apropiata de 0 si este considerat drept cel mai putin dens material solid.

Cât despre utilizarile produsului, acestea sunt nenumarate. Practic, nu este domeniu in care, sunt de parere specialistii, aerogelul sa nu poata fi folosit. Fiindca absoarbe complet radiatiile infrarosii, el va permite construirea unor cladiri in care sa poata patrunde lumina solara, dar nu si caldura toropitoare a astrului zile. Asternând, asadar, un strat din acest material pe peretii exteriori ai caselor, vom spune, asadar, adio atât zapuselii cât si aerului conditionat!

Multumita aerogelului, catastrofele ecologice produse prin deversarea accidentala a produselor petroliere in apa marilor si oceanelor vor fi evitate, intrucât materialul are o capacitate de absorbtie fantastica, actionând ca un adevarat burete. NASA foloseste aerogelul pentru izolarea termica a costumelor astronautilor (un strat de 18 mm din material asigura protectia la temperaturi de pâna la minus 150 grade Celsius!). Probabil una dintre cele mai importante caracteristici ale aerogelului ramâne insa rezistenta la socuri.

Un strat de doar 8 mm de aerogel poate asigura supravietuirea in fata exploziei apropiate a unui kilogram de dinamita si a unui soc termic ce degajeaza o caldura de peste 1000 grade Celsius! „Este un material absolut fantastic. Are cea mai mica densitate dintre toate produsele realizate de om si poate face o multime de lucruri. Acest fum inghetat, cum a fost supranumit aerogelul, si-a gasit utilitatea in aproape orice domeniu, de la filtrarea apei poluate la prelucrarea bijuteriilor si fabricarea rachetelor de tenis”, spune Mercouri Kanatzidis, profesor de chimie la Universitatea Evanston, din Illinois.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 12/12/2010 @ 10:00:45, in ro - Stiinta si Societate, read 2357 times)

 Cititorul nostru Gheorghe Bolog, din comuna bacauana Negri, se declara interesat de un subiect pe care l-am considera si noi de mare actualitate, tinând seama de schimbarile drastice petrecute in ultimii ani in domeniul fenomenelor meteorologice si, prin extensie, in clima globala. Este vorba despre fântânari (cuvântul a intrat si in onomastica, semn al vechimii si al importantei acestor oameni), cei pastrati in memoria colectiva ca niste cautatori de apa cu nuielusa de alun. Problematica nu este doar spectaculoasa, ci si deosebit de complexa, iar stiinta de azi ii acorda o atentie aparte.

O practica veche de patru milenii

Nu peste multi ani, apa potabila va deveni la fel de pretioasa ca petrolul - sustin cu toata responsabilitatea oamenii de stiinta. Cautarea acestei materii vitale fara a se face foraje se stie cu certitudine ca o practicau sumerienii in urma cu patru milenii. Explorarea nevazutului a facut insa ca fântânarii sa fie considerati un fel de vrajitori, pe de alta parte totul fiind privit cu scepticism. Vechile baghete aveau de obicei forma literei Y sau V si proveneau din ramuri de alun, de maslin, de smochin sau din trestie.

Astazi, se vorbeste mai degraba despre radiestezisti, care folosesc baghete in forma de L confectionate din cupru, uneori si din plastic sau din alama. In fine, o alta „unealta” agreata frecvent la tara este pendulul: o mica sfera (forma poate varia, insa nu ca piese cu muchii) de lemn, metal sau piatra, suspendata de un fir de ata. Ansa face si ea parte din arsenalul cautatorului de apa, care o tine intre degetul mare si cel aratator.

Oricine poate deveni fântânar?

Intrebarea nu e lipsita de temei. Unii considera ca fiecare om e inzestrat cu o anume sensibilitate necesara in cautarea pânzelor freatice si a izvoarelor subterane. Instrumentul de lucru cel mai simplu se realizeaza dintr-o tija de alama indoita in unghi drept, astfel incât partea verticala sa fie de doua ori mai lunga decât cea orizontala (30/15 cm, 24/12 cm etc.). Partea mai scurta va fi introdusa intr-un tub de cupru cu diametrul interior putin mai mare decât cel al tijei.

Se tine aceasta parte in mâna (de obicei se folosesc doua asemenea dispozitive), astfel ca tija mai lunga sa stea in pozitie orizontala si sa poata pivota in tubul de cupru. Cautatorul nu are mare lucru de facut, insa succesul depinde de sensibilitatea sa, de experienta, de concentrare. El inainteaza pe teren având cele doua baghete tinute in pozitia mentionata. Cei ce folosesc bagheta in Y sau V vor exercita o usoara presiune asupra celor doua ramuri, pentru a o mentine paralela cu solul. Ajunsi deasupra unei ape subterane, vor simti o vibratie in palme si bagheta se va tensiona usor.

A inceput o noua era

Un bun cautator (radiestezist) poate determina nu doar adâncimea la care se afla sursa de apa, ci si latimea albiei, sensul curentului, debitul etc. Speculând posibilele slabiciuni ale metodei, contestatarii arata ca in depistarea apei subterane se pot folosi indicii de suprafata, ca vegetatia, caracteristici ale solului, dar si elemente psihice ori care tin de reteaua geo-magnetica Hartman, perturbata de apa din scoarta terestra.

Totusi, cautatorii sunt solicitati astazi si pentru analiza geobiologica a terenurilor destinate unor constructii, detectia si armonizarea undelor nocive din locuinte, birouri, ateliere s.a.m.d. De curând, rezultate senzationale (si certe!) s-au obtinut cu ajutorul sistemului Numis, având la origine cercetari de prospectie prin rezonanta magnetica (asa-numitul RMN din medicina, care ajuta la vindecarea cancerului), realizate in 1978 in fosta URSS.

Pe teren de granit, in Burkina Faso s-au putut face detectii la 100-150 metri, debitul izvoarelor fiind de 5-10 ori mai mare decât in mod obisnuit. Asadar, o noua era deschisa in domeniul depistarii pretioasei ape potabile. Element care lipseste sau e insuficient astazi pentru mai mult de 2 miliarde de fiinte umane.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro

 
By Admin (from 11/12/2010 @ 10:00:36, in ro - Stiinta si Societate, read 2407 times)

 Lumea stiintifica este astazi aproape in unanimitate de acord ca disparitia dinozaurilor, in urma cu 65 milioane de ani, ar fi fost provocata de prabusirea pe Pamânt a unui asteroid urias. Daca pâna mai deunazi, aceasta opinie era in stadiu de ipoteza, o echipa ceho-americana sustine ca ar fi reusit sa aduca si dovada concreta a dramaticului incident, identificând in sfârsit „criminalul”.

"Detectivii" care au dat de urma faptasului, in aceasta crima, ce altfel ar fi ramas perfecta, sunt americanul William Bottke si cehii David Vokrouhlicky si David Nesvorny, toti trei activând in cadrul unui institut de cercetari din Colorado. Ei au ajuns, gratie simularilor efectuate pe computer, la concluzia ca acum circa 150 milioane de ani o coliziune de proportii apocaliptice a avut loc intre doua uriase corpuri ceresti din centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter.

Impactul a fost atât de puternic incât a abatut asupra planetelor apropiate, din cadrul Sistemului Solar, in primul rând asupra Terrei, o ploaie de meteoriti. Rezultatul? O transformare radicala a climei, urmata de disparitia, intr-un timp foarte scurt, la scara istorica, a dinozaurilor, fapt ce a permis dezvoltarea mamiferelor si, in cele din urma, a fiintei umane. Alte fragmente rezultate in urma impactului au ajuns pe Luna, Venus si Marte, producând cratere de mari dimensiuni.

Pericolul nu a trecut!

 Investigatiile oamenilor de stiinta au pornit de la un amanunt interesant: un asteroid de mari dimensiuni, Baptistina, impartasea aceeasi orbita cu a unor asteroizi mai mici. Alaturând - desigur, virtual, pe ecranul computerului - toti acesti asteroizi, savantii au observat ca ei alcatuiesc un fel de puzzle ale carui piese disparate se „imbucau” perfect unele in celelalte.

„Exista o probabilitate de 90% ca meteoritul care a dus la extinctia dinozaurilor sa fi facut parte din familia Baptistinei, spune Nesvorny, ce a exclus ipoteza ca o cometa, nu un asteroid, ar fi ciocnit Pamântul, acum 65 milioane de ani. Echipa de cercetatori ceho-americana a ajuns la concluzia ca toate aceste fragmente cosmice facusera cândva parte dintr-un asteroid, cu un diametru de aproximativ 170 km.

Acest „mamut” a fost lovit de un alt bolovan cosmic, de doar 60 km diametru. Savantii presupun ca din coliziune au rezultat mii de fragmente meteoritice, dintre care peste 300 aveau un diametru mai mare de 10 km si circa 140.000 diametrul mai mare de 1 km! De-a lungul timpului, fragmentele s-au risipit in spatiu si, influentate de efectul Yarkovsky (potrivit caruia fotonii emisi de Soare imprima o miscare lenta dar inexorabila corpurilor ceresti din Sistemul Solar) au inceput sa se deplaseze spre planetele din jur. Odata capturati de câmpul gravitational al acestora, asteroizii au sfârsit prin a se prabusi la suprafata lor, creând uriase cratere de impact.

Asa s-a intâmplat acum 65 milioane de ani, când un meteorit de peste 10 km diametru a izbit Pamântul, ridicând in atmosfera un urias nor de praf, care a impiedicat lumina solara sa mai ajunga la sol. In „iarna nucleara” ce a urmat o mare parte a vegetatiei a disparut si intregul lant trofic a fost astfel afectat. Doar animalele care s-au adaptat schimbarilor survenite sau au putut exploata nisele de mediu „sanatos” au reusit sa supravietuiasca.

Urmele acestui eveniment care a schimbat istoria vietii pe Terra au fost evidentiate in peninsula Yucatan, unde, in urma cu câteva decenii s-a descoperit uriasul crater Chicxulub, cu diametrul de 180 km. Cercetatorii au identificat, in acest crater, fragmente de condrita carbonica, substanta care a mai fost gasita doar in fragmentele meteoritice cazute pe Pamânt.

In plus, ei au evidentiat un fapt ingrijorator: desi apogeul „ploii de pietre” provenite din impactul gigantilor a fost acum 100 milioane de ani, „picaturi” din aceasta mai exista si astazi - majoritatea asteroizilor care se apropie, in zilele noastre, periculos de mult de planeta albastra fac parte din aceeasi familie cu Baptistina...

Autor: GABRIEL TUDOR - Sursa: magazin.ro

 
By Admin (from 10/12/2010 @ 10:00:53, in ro - Stiinta si Societate, read 1255 times)

 Este destul de clar ca unii oameni ajung sa invidieze Divinitatea cea creatoare a lumii noastre si incearca sa repete ei insisi miracolul, macar la un nivel mai redus. Astfel iau nastere ecosisteme artificiale, multe dintre ele in scopul pozitiv de cercetare a limitelor vietii. In schimb, altele sunt concepute cu finalitate pur decorativa, dar trebuie sa recunoastem ca exista asemenea realizari echivalente cu performante stiintifice remarcabile.

Pluralul creatiei

Cercetatorii americani Joe Hanson si Clair Folsome au inventat ceea ce au numit ecosfera, realizare intrata in atentia NASA. Doua motive declarate au suscitat acest interes. Primul: modelul miniatural al planetei noastre poate furniza informatii pentru programul „Misiunea NASA pentru Terra”, care studiaza biosfera Pamantului. Al doilea: s-ar putea obtine informatii pretioase despre sistemele biologice necesare la construirea statiilor spatiale destinate sistemului nostru solar.

In linii mari, ecosfera reprezinta o maniera foarte simpla de interactiune intre lumea animala si cea vegetala, pe de o parte, si cel mai pretios element de pe planeta – apa – pe de alta parte. Pentru ca aceasta inventie este alcatuita din alge, creveti si cateva pietricele, toate plasate in apa de mare filtrata si inchise ermetic intr-o sfera de sticla. Un mic univers captiv, care poate trai astfel doar hranindu-se cu lumina, timp de ani de zile!

O baterie ecologica

Ecosfera constituie si un gen de experiment continuu, in cadrul caruia crevetii ar putea reprezenta rasa umana. Cu o precizare importanta: semnificatia acestei substitutii ar fi ca oamenii traiesc sub amenintarea constanta a disparitiei. De aceea, ecosfera ne ajuta sa constientizam importanta vitala a echilibrului mediului nostru. Desi comparatia e intrucatva discutabila, deoarece varietatea de creveti aleasa are particularitatea ca acestia nu se lupta intre ei; ceea ce nu e valabil pentru om, din nefericire.

Totodata, e fascinant modul de functionare a ecosferei. Ea e o baterie ecologica, acumuland energie din lumina, pentru a o transforma in energie biochimica. Prea multa lumina provoaca o consumare accelerata a substantei nutritive de catre alge, iar fara lumina nu se poate obtine hrana pentru creveti. Crevetii folosesc oxigenul din apa si se hranesc cu alge si cu bacterii. La randul lor, bacteriile transforma deseurile animale in nutrimenti consumati de alge. Crevetii si bacteriile produc oxidul de carbon de care algele au nevoie la fabricarea oxigenului. Un echilibru perfect, ce nu presupune ca elementele vii sa se manance intre ele.

Perpetuum mobile pentru viata

Intr-o ecosfera, nimic nu se pierde, totul se transforma, intr-o inlantuire perpetua, conditia fiind ca lumina sa nu lipseasca mai mult de 60 de ore si ca obiectul respectiv sa nu fie manipulat cu miscari bruste. In conditii normale, durata medie de viata este de 2 ani, dar exista si modele care au depasit 12 ani. Moartea lenta se instaleaza din momentul cand hrana devine insuficienta.

Pentru creveti, sunt foarte importante limitele de temperatura si lumina, motiv pentru care durata lor medie de viata e de 5 ani, in timp ce o ecosfera fara creveti poate depasi 18 ani. Interesant e si modul de curatare a interiorului sferei de sticla, folosindu-se doi magneti: cel aflat in apa este activat de unul manevrat pe exterior, astfel incat sa frece zonele murdarite.

Majoritatea ecosferelor construite pana in prezent sunt rotunde sau ovale si au diametrul de 10-13 centimetri, dar s-au realizat si comenzi de pana la 1,5 metri. Dincolo de spectaculozitatea unor asemenea date, aceste lumi miniaturale au calitatea de a ne transmite un mesaj tulburator despre posibilitatea reala de a trai in armonie si echilibru, oriunde pe Pamant.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 09/12/2010 @ 08:00:57, in ro - Stiinta si Societate, read 1542 times)

 Dupa ce teoria „generatiei spontanee”, care sustinea ca viata ar fi aparut pe Terra din materii minerale sau organice, s-a dovedit a fi neintemeiata, savantii au inceput sa fie tot mai mult incredintati ca primele entitati vii de pe planeta noastra ar fi venit din imensitatea spatiului, fie ca atare, la „bordul” unor asteroizi ori comete, fie sub forma unor compusi chimici care, beneficiind aici de conditii favorabile, au generat forme biologice primitive. Recent, o simulare efectuata pe computer de catre specialistii americani, pare sa certifice faptul ca intr-adevar, germenii vietii pe planeta albastra au fost semanati din Cosmos...

Acesti germeni ai vietii s-ar fi putut afla in norii de molecule de adenina, un component de baza al ADN-ului. Adenina se poate forma si supravietui in conditiile aspre existente in spatiu si s-ar putea raspandi pe planete pe masura ce stelele in jurul carora ele orbiteaza, calatoresc printr-o galaxie. „In spatiu este posibil sa existe doar cateva molecule de adenina pe metru patrat, dar de-a lungul milioanelor de ani s-ar fi putut acumula suficient de multe molecule pe o planeta incat sa deschida drum formelor primitive de viata”, spune Rainer Glaser, specialist in chimie moleculara la Universitatea Missouri-Columbia.

Adenina poate fi fabricata oriunde in Sistemul Solar

Adenina este una dintre cele patru „litere” care compun alfabetul ADN, care inmagazineaza codul genetic al oricarui organism viu. Glaser spune ca ideea ca moleculele organice mari, compuse din doua inele, precum adenina, sa se fi format in spatiu, pare scandaloasa, dar noile indicii puse in evidenta de specialisti par sa lase deschisa aceasta posibilitate.

 „Este foarte posibil sa gasim molecule mari in meteoriti, inclusiv adenine”, crede Glaser. „Stim ca adenina poate fi fabricata oriunde in Sistemul Solar, prin urmare nu vad de ce unii cred ca ar fi imposibila crearea acestor caramizi ale vietii undeva, in praful interstelar”. Folosind simularea pe computer a vidului inghetat din spatiu, Glaser si colegii sai au descoperit ca cianida de hidrogen (HCN), un gaz frecvent intalnit in Sistemul Solar, poate fabrica adenina, fiind un material de baza in producerea acesteia: micile molecule se imbina in lanturi ordonate si apoi genereaza „inele”.

Desi primul dintre aceste inele necesita o cantitate infima de energie din partea unei stele, pentru a se forma, Glaser afirma ca inelele urmatoare ale moleculei se autoasambleaza, fara nici un fel de ajutor extern. „Este remarcabil ca am putut pune in evidenta ca o reactie de acest gen, pentru producerea caramizilor vietii, nu necesita decat o infima energie de activare. Daca aceasta reactie se realizeaza in spatiu, avantajul pare imens, intrucat de obicei este necesara o perioada lunga de timp pentru ca o molecula sa fie impulsionata de o raza de lumina”.

Glaser mai dezvaluie ca, potrivit acelorasi simulari, forma de inel a adeninei o ajuta sa absoarba si sa elimine orice energie suplimentara fara sa se fragmenteze; adenina devine astfel suficient de stabila pentru a forma nori concentrati prin care planetele, in miscarea lor orbitala, trec adesea. De aici, este foarte simplu de explicat cum adenina poate da nastere unor forme primitive de viata, in contact cu conditiile favorabile care trebuie sa existe la suprafata acelei planete – in primul rand existenta apei in stare lichida si a unei atmosfere cel putin primitive, asa cum a fost cazul Pamantului de acum cateva miliarde de ani.

„Pana acum, discutiile despre originea vietii se rezumau la ideea unei supe primordiale, formate la suprafata planetei. Dar recentele descoperiri ale unor planete ce graviteaza in jurul unor stele indepartate au fost de natura sa schimbe aceasta optica. Chimia spatiului nu este cea cu care noi suntem obisnuiti. Ar trebui sa avem o abordare mai vasta.”

Si Antonio Lazcano, un biolog evolutionist de la Universitatea Nationala Autonoma din Mexico City, care studiaza originile vietii de peste trei decenii, este de acord ca teoria propusa de Glaser pare viabila. „Stim deja ca cianida de hidrogen abunda in norii interstelari si n-ar fi exclus ca aceasta substanta sa fi fost adusa pe Pamant de catre comete sau meteoriti. Sunt convins ca intr-o zi, ceea ce noi astazi propunem ca teorie, va fi demonstrat si in practica, atunci cand mijloacele de detectie vor fi suficient de puternice sa puna in evidenta adenina, in norii interstelari”, sustine Lazcano.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
By Admin (from 08/12/2010 @ 08:00:11, in ro - Stiinta si Societate, read 1302 times)

 Pare destul de greu de crezut, dar in curand omul va putea sa converseze cu animalele, in limba lor. Nu direct, ci folosind un fel de „translatori”: roboti creati de cercetatori dupa chipul si asemanarea fapturilor pe care ne-am obisnuit sa le numim si necuvantatoare. Mai mult decat atat, mesajele comportamentale atat de importante in lumea animala vor fi descifrate tot prin intermediul creaturilor artificiale.

Balul fazanilor

La prima vedere pare o jucarie: o fazanita asezata pe un vagonet care ruleaza pe sine si avand fixata pe ceafa o mica antena. Datorita acesteia, se controleaza de la distanta miscarile complexe ale pasarii-robot, al carei corp este plin de motorase minuscule. Miscari programate in prealabil, pentru a fi identice cu cele ale animalelor reale. Scopul principal nu este altul decat sa se testeze reactiile masculului ispitit astfel de o parada nuptiala. Si nu numai ispitit, ci cazut chiar in insolita capcana, dovada fiind dansul specific pe care il incepe, cu frumosul penaj al cozii desfacut in evantai.

Ideea si punerea ei in practica ii apartine americancei Gail Patricelli, biolog la Departamentul de evolutie si de ecologie din Universitatea California, demersul nefiind deloc simplu. Pentru a arata ca este regele balului, fazanul mascul isi umple cu aer un buzunar de dimensiuni considerabile aflat la nivelul esofagului, apoi il goleste brusc, cu zgomot asemanator destuparii unei sticle. Totul dureaza doar trei secunde, dupa care „doamnele” seduse trebuie sa-si aleaga perechea.

Semnale de alarma

Ceea ce nu se cunoaste este modul de optiune al fazanitei, iar Gail e convinsa ca robotul sau ii va oferi cheia limbajului comportamental al speciei. Totusi, tehnica pacalirii animalelor cu ajutorul unora false nu e noua. In anii 1940, etologul David Lack observa ca botgrosii ataca orice pasare cu pene rosii care ii incalca teritoriul, insa nu reactioneaza la prezenta altor specimene; chiar la vederea unui singur fulg rosu, botgrosul devine agresiv.

Pornind de aici, s-a observat ca reactiile comportamentale sunt insotite de anumite semnale sonore, cunoscute de toti congenerii. Foarte interesant e amanuntul ca, unele reactii spontane, neprecedate de „ritualul” unor miscari precise, pun in garda intregul grup din care face parte exemplarul respectiv. De pilda, la porumbei apare in mod frecvent semnalul de alarma care determina punerea la adapost a stolului. Si aici raman insa deocamdata cateva necunoscute esentiale, privitoare la postura fata de care animalele devin cu adevarat sensibile.

„Teleasti” cu fulgi si blana

De ce nu s-a recurs la animale-robot pana acum? Pentru ca nu exista tehnologia necesara construirii lor, pana in anii 1990. Pe langa biorobotica si informatica, nanotehnologiile castiga teren in etologie. Cercetatorii danezi au realizat chiar o albina mecanica, din alama acoperita cu ceara si cu o lama de ras pe post de aripa (unica). Dusa intr-un stup si facuta sa-i vibreze fie doar aripa, fie doar corpul, ei au cules informatii pretioase despre felul in care albinele reale comunica despre depistarea unor surse de hrana.

Ce ne rezerva viitorul? Cunoscandu-se codurile de comunicare intre animale, se va putea controla comportamentul acestora si vor fi determinate sa execute anumite operatiuni. Deja o realizare importanta este Insbot, minirobotul acoperit cu feromoni care „pozeaza” in gandac de bucatarie, atragandu-i pe cei reali in locuri unde nu merg de obicei. In fine, sa mai mentionam ca, daca fabricarea unui animal-robot e prea complicata, animalele speciei testate sunt puse sa-si priveasca la televizor congenerii. Scopul scuza mijloacele!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - Sursa: magazin.ro

 
By Admin (from 07/12/2010 @ 12:00:21, in ro - Stiinta si Societate, read 1822 times)

 Dincolo de aspectul religios al problemei, endogamia (acuplarea intre indivizi proveniti din aceiasi parinti) reprezinta clar una dintre anomaliile sexuale de care omul nu e deloc strain. Mult mai echilibrate decat noi, speciile animale se dedau la asemenea practici nefiresti doar in cazuri rarisime. Cu o singura exceptie, care a reusit sa-i uluiasca pana si pe oamenii de stiinta: pestisorul african numit Cichlidé smarald, bine cunoscut de acvarofili.

O familie fericita

Cazurile de consangvinitate la animale au fost observate in situatii extreme, cand specia (grupul) respectiv are nevoie de o solutie deosebita pentru a se reproduce: indivizii nu se pot deplasa catre alte populatii sau populatiile sunt prea mici ori raspandite intr-un spatiu unde animalele nu stiu sa-si recunoasca parintii. Pana in prezent, endogamia era considerata suta la suta un accident si in nici un caz o alegere libera.

Totusi, la amintitul pestisor african, cel putin in trei din patru imprejurari acuplarea se realizeaza cu sora sau cu fratele individului. Mai mult, la acest animal monogam parintii se ocupa impreuna de progenituri, carora le transmit si instinctul de a avea relatii intre ele; astfel, masculul imperecheat cu sora sa petrece mai mult timp ocupandu-se de pui si are doar rareori dispute cu consoarta. Altfel spus, in acest caz incestul favorizeaza buna intelege familiala.

Relatii funeste

Endogamia nu e blamata si condamnata in mod nejustificat, iar stiinta a demonstrat acest lucru. Mutatiile genetice survenite in urma acuplarii intre indivizi cu aceiasi parinti dau nastere unor pui cu sanse minime de supravietuire. Respectivul dezavantaj selectiv face chiar ca, la unele specii, sa se evite imperecherea intre toti cei ce si-au petrecut impreuna perioada de imaturitate. De aceea, la numeroase mamifere, tinerii de un anumit sex (de obicei masculii) parasesc grupul natal inaintea varstei adulte.

Daca totusi raman, de obicei femelele se acupleaza cu mai multi masculi, pentru siguranta ca descendentii nu vor proveni din parteneri cu aceiasi parinti. O alta strategie naturala de impiedicare a endogamiei s-a remarcat la cainele de prerie, unde tatal ramane in preajma fiicelor, lucru care le intarzie acestora maturizarea sexuala, intre timp puii masculi gasindu-si deja o pereche.

Omul e un animal bizar

La pestele african si la alte specii, in cazuri particulare, s-au observat si avantaje ale incestului fratern. Si, cum omul se considera fiinta superioara, a adoptat forme specifice de endogamie. In tari ca India si Pakistan, fenomenul e chiar institutionalizat prin traditie: uniunile consangvine se practica uneori pentru a se conserva patrimoniul unei familii. Revenind la regnul animal, vom mentiona ca femelele din specia fregatei de Pacific sunt cele ce-si aleg perechea si o fac preferand masculii foarte apropiati, frati sau veri.

Pe baza noilor observatii, oamenii de stiinta merg mai departe, punandu-si problema daca nu cumva endogamia e mai raspandita decat se credea, ea putand totusi sa nu fie cauzata de anumite constrangeri, ci pur si simplu de optiune. Lucru potential valabil la unele specii animale. Ceea ce nu inseamna ca in societatea umana putem vorbi despre acelasi gen de „normalitate”, caci la noi s-a demonstrat esenta patologica a unui asemenea comportament ce nu ne face deloc onoare.

Autor: ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro

 
By Admin (from 07/12/2010 @ 08:00:31, in ro - Stiinta si Societate, read 1406 times)

 Pe rand ciuma, malaria, variola, sifilisul, SIDA, au rapus milioane de oameni. Iar astazi, in plina era cosmica, pamantenii au de infruntat un pericol infinit mai mare: microbii aducatori de boli, veniti din spatiul extraterestru... Pare un scenariu demn de un film de groaza, dar savantii spun ca nu e exclus ca intr-o zi microbii extraterestri sau chiar microbii ori virusii pamanteni adusi inapoi pe Terra, la bordul rachetelor spatiale, sa faca ravagii in randul oamenilor. Acesti microbi ar putea declansa molime grave, comparabile doar cu epidemiile de ciuma din Evul Mediu sau cu pandemia de gripa spaniola care a rapus milioane de oameni, la finele primului razboi mondial.

Temerea le-a fost intarita de o intamplare petrecuta nu cu multa vreme in urma. In septembrie 2006, naveta americana Space Shuttle STS-115 purta la bordul ei si mai multi germeni din cunoscuta bacterie Salmonella, principala cauza a toxiinfectiilor alimentare, cu potential adesea letal. Cercetatorii voiau sa observe modul in care voiajul spatial afecteaza germenii de Salmonella.

Metamorfoza Salmonellei

Rezultatul i-a surprins si i-a ingrozit: cobaii de laborator hraniti ulterior cu acesti germeni au contactat boala si au murit mult mai rapid decat cei hraniti cu germeni de Salmonella care nu fusesera „plimbati” prin spatiu insa fusesera tinuti la temperaturi similare cu cele existente in afara atmosferei terestre. Astfel, dupa 25 de zile, 40% dintre cobaii care primisera alimente contaminate cu Salmonella de pe Pamant erau inca in viata, dar numai 10% din cei care consumasera hrana avand Salmonella „spatiala” mai supravietuiau.

„Oriunde merg oamenii, microbii ii vor insoti. Nu poti steriliza complet un cosmonaut, nu-l poti trimite complet curat in Cosmos. Problema e ca, daca omul vine slabit dintr-o calatorie spatiala, microbii vin intariti si sunt, iata, mult mai virulenti. Am descoperit nu mai putin de 167 mutatii genetice produse in germenii de Salmonella, in timpul acestei calatorii”, afirma Cheryl Nickerson, profesor asociat la Centrul pentru Boli Infectioase si Vaccinologie de la universitatea statului Arizona.

Desigur, Nickerson apreciaza ca experiente precum cea efectuata de echipa sa sunt benefice, intrucat ii vor ajuta pe oamenii de stiinta sa descopere noi masuri pentru stoparea bolilor infectioase. Deocamdata, cercetatorii isi recunosc neputinta in a oferi o explicatie suta la suta sigura asupra celor intamplate. O posibila teorie ar fi ca, dezvoltandu-se in conditiile de microgravitatie de la bordul navetelor spatiale, germenii au tendinta de a se adapta acestor conditii, mai dificile decat cele de pe Pamant.

Practic, savantii ii „antreneaza” astfel, pentru a face fata unor conditii grele, iar atunci cand microbii se vor intoarce pe Terra, astfel intariti, ei vor penetra mult mai usor fluidele corporale. Mucoasele organismului vor deveni prin urmare mai vulnerabile in fata lor si desigur ca cel mai afectat va fi chiar tractul gastrointestinal unde desigur ca germenii de Salmonella se vor simti ca acasa... „Acesti microbi sunt uluitori, ei pot detecta schimbarile de mediu instantaneu si isi pot transforma intregul mecanism genetic, pentru a supravietui”, apreciaza Nickerson.

GABRIEL TUDOR - magazin.ro

 
Ci sono 464 persone collegate

< dicembre 2019 >
L
M
M
G
V
S
D
      
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
         

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo

Latest NEWS @
www.TurismoAssociati.it

Non-Hodgkin lymphoma cured by CANNABIS. The video of Stan and Barb Rutner.

Dr. Joycelyn Elders, U.S. surgeon general: Myths About Medical Marijuana in The Providence Journal, 2004.

Marihuana vindeca CANCERUL: marturii despre uleiul de cocos si canabis.

Yahoo Incorporated Mail. My account recovery information is incorrect. The Password Helper says my password can't be reset online. "First time signing in here?" message.

All information in a video about Donatio Mortis Causa and The Venus Project

What is TOR browser?

U.S. envoy Biegun to North Korea: 'We're here, you know how to reach us'

Hong Kong protests flare ahead of Xi meeting with city leader

Chinese premier says Hong Kong not yet out of its 'dilemma': CABLE TV

SoftBank’s China strategy wobbles as key bets disappoint

Hallmark reverses position on same-sex couple ads after public outcry

Schumer seeks testimony from Mulvaney, Bolton in expected Senate trial of Trump

Ultimele articole - Antena3.roHOROSCOP. Mesajul Fecioarei Maria pentru zodii 16 decembrie. Berbecii sunt sensibili, Fecioarele primesc semne

HOROSCOP. Sfatul Arhanghelului Mihail pentru zodii 16 decembrie. Taurii trebuie sa se concentreze pe prezent, Balan?ele au noi oportunita?i în cariera

PSD nu exclude o alian?a cu ALDE ?i Pro Romania pentru urmatoarele alegeri

Nepotul ministrului Vasile Milea respinge varianta oficiala a sinuciderii: „S-a tras de sus în jos. Generalul a fost pus în genunchi”

CALENDAR ORTODOX 16 DECEMBRIE. Ce sfânt este sarbatorit astazi?

„Am ?tiut dintotdeauna secretul murdar al so?ului meu, dar abia anul trecut ?i-a schimbat obiceiurile din pat. Acum când facem dragoste am început sa ma tem”





16/12/2019 @ 05:24:11
script eseguito in 865 ms