Immagine
 Trilingual World Observatory: italiano, english, română. GLOBAL NEWS & more... di Redazione
   
 
\\ Home Page : Storico : ro - TV Network (invert the order)
Di seguito gli interventi pubblicati in questa sezione, in ordine cronologico.
 
 

 In fiecare vara, papuasii din Noua Guinee se reunesc la Mount Hagen, un oras aflat in creierul muntilor in care are loc un mare festival de dans, din 1964. In acea vreme, ocupantii insulei – australieni – au incercat sa induca papuasilor sentimentul ca apartineau unei singure natiuni, facând din ei vedetele unei mari sarbatori. Si asta pentru a face sa inceteze razboaiele dintre diferite triburi belicoase. In timpul festivalului, papuasii nu se infrunta ci danseaza sub privirile zecilor de mii de spectatori entuziasti.

Sa impresionezi cu orice chip!

 Fiecare grup participant isi pregateste costumele si isi perfectioneaza pasii de dans luni de zile, pentru a impresiona publicul si celelalte triburi. Pentru ca la papuasi, puterea unui sat si forta colectiva a locuitorilor se reflecta direct in dans. Cu cât podoabele sunt mai frumoase, cu cât dansatorii evolueaza mai spectaculos si mai coerent in ritmul dansului, cu atât grupul pare invincibil. Ca si cum ar fi dotat cu o putere supranaturala, transmisa din lumea cealalta, de stramosii lor.

Regii culorilor

De unde isi procura culorile vii care le dau o infatisare extraordinara? Din bazarele aflate in apropiere de satele lor. Altadata, culorile erau extrase din diverse materii pe care le gaseau pe pamânt. Cum ar fi, de pilda, argila galbena, alba sau rosie. Albastrul, simbol al fertilitatii – culoare preferata de femei – era obtinut din petale de flori. Cât priveste accesoriile, si ele viu colorate, acestea faceau obiectul trocului intre triburile aflate pe litoral si cele care locuiau in munti, in centrul insulei, constând in cochilii sau pietricele. Papuasii se impopotoneaza si cu piese metalice, obiecte mai putin poetice dar pe care le considera spectaculoase.

De la macabru la bizar

 E greu sa fii mai creativ decât papuasii! In timpul festivalurilor apar noi podoabe si obiecte decorative, pentru a se face remarcati cu orice pret. Cum ar fi aceste masti din lut din imagine. Altadata, acestea erau folosite pentru a-si inspaimânta adversarii care isi inchipuiau ca e vorba de fantome de care le era teama, asemenea copiilor. Etalarea mastilor, dincolo de rolul lor comemorativ, este un gest de impresionare a publicului.

DORIN MARAN - magazin.ro

 
By Admin (from 15/08/2011 @ 11:00:09, in ro - TV Network, read 2122 times)

 Delhi este capitala Indiei si al treilea oras ca marime al tarii. Orasul actual este compus din doua parti distincte. Vechiul Delhi a fost capitala Indiei Musulmane intre secolele XVII-XIX si este presarat de moschei si monumente legate de perioada respectiva. Celalalt Delhi, New Delhi, capitala sub stapânirea britanica, este un oras deschis cu multe ambasade si cladiri guvernamentale.

Straveche asezare, dezvoltata ca oras din secolul al XI-lea, este un loc in care musulmanii au construit succesiv sapte orase, ultimul in 1648. Imparatii moguli s-au dovedit iubitori ai artelor si o dovada concreta in acest sens este Fortul Rosu, inaltat de Sahul Jahan intre 1638 si completat in 1648. Sahul intentionase sa mute aici capitala tarii aflata la Agra la vremea respectiva. El nu si-a realizat proiectul fiind detronat si inchis in Fortul Agra de fiul sau Aurangzeb.

Fortul Rosu dateaza din vremea puterii maxime a mogulilor, acele timpuri in care imparatii mergeau in alaiuri impresionante pe strazile orasului, calarind elefantii impodobiti cu bijuterii imense de aur si argint. Ridicat pe malul estic al râului Jamuna, Fortul este alcatuit dintr-o serie de palate superbe, placate cu marmura si cu gradini minunate in curtile interioare. Sub baldachinul sustinut de coloane de marmura, l-a primit in 1739, regele indian Bahadur pe sahul Persiei, Nadir.

Cei doi au stat aici de vorba prieteneste, pentru ca, imediat dupa aceea, soldatii lui Nadir sa masacreze populatia civila, sa fure Tronul Paunului, celebrul diamant Koh-i-Nor si multe alte comori. Fortul este inconjurat de un zid inalt, semicircular, iar in apropierea acestuia se afla moscheea Jama Masjid, cea mai mare din India. Constructia a fost inceputa in 1644 si terminata in 1658. Are trei porti, patru turnuri in colturi si doua minarete gemene, inalte de 40 metri.

Un adevarat simbol al orasului este turnul de gresie Kutab Minar, inalt de 77 metri cu un diametru de 15 metri la baza si 2,5 la vârf. Turnul are cinci etaje distincte, primele trei din piatra rosie iar ultimele doua din marmura alba alternând cu piatra rosie. Este cel mai vechi punct de reper al orasului, ridicat de musulmani pentru a marca intrarea locului sub legea islamica la inceputul anilor 1200. In luptele care au avut loc aici a pierit ultimul rege hinduist Phritviraj.

In apropiere se afla si urmele primei moschei din zona care, asa cum arata o inscriptie de pe poarta de est, a fost construita cu piatra a 27 temple hinduiste si jainiste care au fost demolate. Alte cladiri indiene care scapasera din acest dezastru au fost distruse in intregime de Timur Lenk, care a jefuit orasul in 1398, omorând peste 100.000 de locuitori. Exista numeroase alte comori de arta in acest oras, astazi o asezare moderna cu aeroport, universitate, muzee si teatre. Au fost inaltate si temple mai noi, cum este Templul Lotusului, terminat in 1986. Oamenii de aici au ridicat de asemenea un monument in memoria lui Mahatma Gandhi iar casa Indirei Gandhi, asasinata in 1984, este un adevarat loc de pelerinaj.

Pietele colorate, pelerinajele hinduse, minaretele stralucitoare fac din Delhi un oras in care lupta pentru existenta a locuitorilor, contrasteaza cu imaginea stralucitoare a orasului marilor moguli.

IRINA STOICA - magazin.ro


Shot by the legendary Jack Cardiff - the Oscar-winning cinematographer of 'Black Narcissus' - this is one of a number of short films that he made in India in the late 1930s. As much a study to show off his brilliant Technicolor photography as it is a portrait of Delhi, this film presents the city - and the period - as rarely seen before. 

After a brief historical and architectural preamble, the film moves into an extended sequence that shows the Jama Masjid and stunningly coloured saris among the gardens of the Red Fort. Then it's off to New Delhi to see how the British (in the form of architect Edwin Lutyens) 'taught the Indians' how to build... However, despite the colonial pomposity of the commentary, the record of New Delhi in the '30s is extraordinary - especially the scenes of Connaught Place that appear as a sea of calm and green lawns. (Robin Baker)

This film is part of 'Before Midnight' - a touring programme of 27 films shot in India prior to Independence.

 
By Admin (from 05/08/2011 @ 11:00:16, in ro - TV Network, read 1404 times)

 Aflata in sud-vestul tarii, pe malurile Guadalquivirului, scaldata de razele soarelui si inmiresmata de multimea portocalilor, Sevilla este incarcata deopotriva de taine si legende. Una dintre aceste legende spune ca orasul a fost intemeiat de Hercule insusi si oamenii par sa creada chiar aceasta poveste, fiind mandri de ea.  De-a lungul anilor ei au impletit realitatea cu fantezia si au nascocit alte povesti.

Unele insa sunt dureros de adevarate. Multe sunt si de o stranietate unica, uneori chiar de neinteles pentru cei care traiesc mai departe de aceste locuri. Asa sunt cele care plutesc deasupra districtului Santa Cruz. In aceasta parte a orasului, renumita pentru micile sale piatete, acoperite de flori, exista o strada numita „Strada Susonei” sau „Strada mortii”.

Aici a locuit in secolul al XV-lea un bancher evreu, numit Diego Susón, care avea o fata deosebit de frumoasa, pe care cei din oras o strigau Susona. Indragostita de un tanar crestin, fata a aflat ca tatal ei facea parte dintr-o conspiratie, planuind sa preia puterea orasului cu ajutorul musulmanilor si sa-i alunge pe crestini, omorandu-i pe unii dintre ei. Printre cei vizati era si iubitul tinerei. Aceasta si-a denuntat tatal care a fost executat. Susona a fost izgonita din cartierul evreiesc si repudiata de toti ai ei.

S-a convertit la crestinism, dar niciun tanar crestin nu a mai vrut sa o ia de nevasta. Asa ca a trebuit sa intre in manastire, ca o calugarita penitenta. In cele din urma a parasit asezamantul si, dupa moarte, capul i-a fost atarnat de usa casei, ca un exemplu pentru femeile care isi pierd ratiunea cand sunt indragostite. Capul, sau ce a mai ramas din el, a atarnat acolo pana in secolul al XVIII-lea.

Aceasta poveste, usor macabra, amintind pana la un punct „Balada spaniola” a lui Feuchtwanger, ne conduce spre o alta, legata tot de un cap. Intr-o nisa din acelasi district, poate fi admirat bustul regelui Pedro I. Se spune ca intr-o noapte, tarziu, regele a ucis un nobil dupa care a fugit de la locul faptei. Familia nobilului a cerut regelui sa caute si sa pedepseasca ucigasul. Suveranul a incercat sa-i linisteasca spunandu-le ca acesta va fi demascat de capul celui ucis. De aceea a pus capul respectiv intr-o cutie pe care a plasat-o intr-o nisa inchisa cu un grilaj de fier, interzicand tuturor sa-l deschida. Dupa moartea suveranului cutia a fost deschisa si in ea a fost gasit portretul regelui alaturi de capul celui ucis.


Desigur ca acest gen de povesti tragice ne impresioneaza, dar locuitorii au si altele, complet diferite. Pe langa multimea gradinilor cu banci de piatra si umbrire de palmieri, pe langa asezaminte plina de lumina cum este „Spitalul Venerabililor”, pe langa bisericile si palatele impunatoare au ridicat un monument inchinat lui Cristofor Columb, dar si o statuie a celebrului Don Juan.

In Piata Alfaro se gaseste „balconul Rosinei” eroina imortalizata de piesa lui Beaumarchais si de muzica lui Rossini. De aici se spune ca vorbea tanara cu istetul Figaro sau indragostitul conte de Almaviva. In apropiere exista casa lui Murillo, inconjurata de gradini, facand o concurenta serioasa magnoliilor Catalinei Ribero. Curtile interioare sunt o alta mandrie a orasului presarat de coloane, porti monumentale, cruci si lampioane, multe purtand semnaturi ilustre si ascunzand povesti inca nestiute de nimeni.

IRINA STOICA - magazin.ro

 
By Admin (from 04/08/2011 @ 08:00:42, in ro - TV Network, read 1874 times)

 Daca sintagma „epoca de aur” nu ar fi desueta, ea ar trebui folosita pentru a caracteriza perioada Renasterii timpurii, careia italienii îi spun adesea „quattrocento” – prescurtare de la „millequattrocento”, adica secolul XV. Si cum unei epoci de aur (sintagma inventata de biograful Giorgio Vasari) îi sta bine sa aiba un lider, acesta a fost considerat Sandro Botticelli, grandiosul pictor florentin care a creat cea mai luminoasa si expresiva imagine a Madonnei cu Pruncul.

Daca unii mari maestri italieni au ramas în istoria universala cu numele localitatii unde s-au nascut (Caravaggio, da Vinci etc.), geniul florentin al veacului XV este cunoscut conform poreclei sale: Il Botticelli (Butoiasul). În realitate, el a fost Alessandro di Mariano di Vanni Filipepi (1445-1510) si mai are o emblema asupra personalitatii sale (una trista de data asta): este cel mai „uitat” mare maestru al picturii universale. Timp de aproape patru secole dupa moartea sa, Botticelli a fost ignorat ca si cum numeroasele sale fresce din unele catedrale italiene ar fi disparut.

Cum a fost posibil ca un astfel de inovator al picturii renascentiste sa fie absent din comentariile despre arta? Un raspuns strict personal (pe care nu l-am întalnit în nici o biografie importanta) ar putea fi urmatorul: apropierea sa de „dictatorul crestin” Savonarola si participarea activa la celebra si înfricosatoarea „ardere pe rug a decadentei” – petrecuta înaintea postului Pastelui (Mardi gras) din anul 1497, în timpul careia chiar si Botticelli si-a distrus unele opere. Pe de alta parte, datorita unei grave erori, maestrul a fost acuzat inutil de erezie, fiind confundat cu un pictor contemporan, Botticini Francesco (cu referire la panza „Assumption of the Virgin”).

Precizia formelor si claritatea luminii din Quattrocento sunt uluitoare la Botticelli, dar aveau sa fie „combatute” artistic de tenebrele lui Caravaggio. Limpezimea compozitiilor geniului din Florenta încanta si astazi, iar Madonnele sale au devenit imagini de referinta ale iconografiei crestine. Sunt folosite abundent de Craciun, fara a se mai specifica faptul ca în spatele acelor capodopere sta un pictor „abandonat” de multi urmasi ai sai.

Una dintre ciudateniile vietii personale a artistului a fost aversiunea sa fata de institutia casatoriei. Se spune despre el ca ar fi considerat mariajul un „cosmar”. Într-adevar, nu a fost însurat niciodata, iar în 1502 a fost acuzat de sodomie si judecat, desi plangerea fusese retrasa. Unii autori spun ca „nu numai femeia era tinta iubirii sale”. Oricare ar fi adevarul, în arhivele municipale ale Florentei Botticelli figureaza ca avand în grija un copil (baiat), în anul 1502.

Recent, o alta contradictie s-a nascut în legatura cu viata sa: a calatorit sau nu în Ungaria (în tinerete) si, în consecinta, el este autorul unei picturi din castelul arhiepiscopului din acea vreme, Vitey Janos? Unii critici spun ca unul dintre personaje anticipeaza viitoarele sale reprezentari ale femeilor... Cu o viata dedicata în exclusivitate picturii, Botticelli a fost unul dintre acei mari maestri a caror genialitate a spulberat obstacolele ignorantei si prejudecatilor.

PAUL IOAN - magazin.ro

 
By Admin (from 24/07/2011 @ 08:00:13, in ro - TV Network, read 1385 times)

 Despre personalitatea flamandului Peter Paul Rubens (1577-1640) se pot scrie rafturi de biblioteca, toate admirative, de cele mai multe ori elogioase. Dar chiar daca exista o diversitate de unghiuri din care-i pot fi privite viata si cariera, se impune un numitor comun: giganticul pictor baroc a fost un om dotat cu o inteligenta mult peste medie. În textul de fata voi accentua o situatie foarte delicata din care maestrul a iesit cu fruntea sus, atat pe plan artistic, cat si din punct de vedere al relatiilor interumane. Este vorba de stransele sale legaturi cu dificila si capricioasa Maria de Medici.

Dupa cum se stie, Rubens – numit si pictor de Curte al Frantei – a realizat la comanda acestei suverane mult încercate un ciclu grandios, care-i poarta numele, începand cu anul 1621.

 Pentru a întelege cu cata inteligenta si maiestrie s-a descurcat Rubens sub „acoperisul” pretentioasei si agitatei femei, trebuie sa amintim circumstantele epocii. Astfel, pictorului – deja consacrat în toata Europa, avea 44 de ani pe atunci – i s-a cerut (comanda cu contract ferm) sa ilustreze viata Mariei de Medici si a sotului acesteia, Henri IV. Dar maestrul a trebuit sa „navigheze” printr-o suita de alegorii exceptionale, creand compozitii sublime în care a îmbinat cu diplomatie (una dintre marile calitati ale lui Rubens, demonstrate la Curtile Frantei si Spaniei) realitatea cu mitologicul tocmai pentru a evita parerea nu prea buna pe care o avea despre suverana.

Si însasi biografia Mariei de Medici nu îi oferea prea multe elemente de triumf regal: casatorita în 1600 cu Henri IV (cu 22 de ani mai în varsta), Maria a avut un mariaj dezastruos din cauza conflictelor deschise cu metresele oficiale si pline de ifose ale regelui. Cand acesta a fost asasinat (1610), a alungat amantele cu staif si pe unii demnitari importanti, dar nu a fost niciodata regina titulara. Si asta pentru ca dupa ce a fost regina-consort, a devenit vaduva regenta pana la majoratul fiului sau, Ludovic XIII.

Dar ea dorea sa nu-i mai acorde suprematia, asa ca a fost alungata de propriul copil. Atunci cand i-a facut lui Rubens grandioasa comanda, în 1621, ea revenea la Paris (Palatul Luxembourg) numai dupa diligentele facute de Richelieu pe langa regele Ludovic XIII. Asadar, situatia înaltei doamne era cel putin delicata, dar maestrul trebuia s-o ilustreze într-o postura majestuoasa, de mare „conducatoare” a Frantei, de femeie devotata intereselor monarhice. Si pe deasupra, devenise si supraponderala...

Una dintre cele mai interesante compozitii ale lui Rubens, în contextul suspomenit, este „Prezentarea portretului ei”. Superinteligentul pictor a inventat un moment de magie, în care portretul Mariei de Medici îi este prezentat lui Henri IV. Ca si Tamino din „Flautul fermecat”, regele se îndragosteste de o pictura. Si în realitate cei doi schimbasera portretele, caci Maria fusese crescuta „ornamental” pentru a deveni suverana.

Numai ca maestrul creeaza o asistenta de vis pentru cei doi amorezi: Henri IV este însotit de Amor, Cupidon si Himena (zeita mariajului), iar pe un tron de nori stau Jupiter si Junona, care parca le da binecuvantarea, asa cum face si eroina ce întruchipeaza Franta (cu coif si un san dezgolit). Tot acest anturaj alegoric a impresionat-o pe fosta sotie de rege, dar noi ne permitem sa opinam ca în maretia compozitiei se întrevede si o usoara ironie a artistului, care trebuia (prin contract) sa glorifice o fosta „stea” în plina decadere, care va muri în exil.

PAUL IOAN - magazin.ro

 
By Admin (from 15/07/2011 @ 08:00:11, in ro - TV Network, read 2523 times)

 Pentru iubitorii de cultura si arta, cand spui Modigliani vrei de fapt sa definesti suferinta si autodistrugerea – atitudine de fronda împotriva mortii care te pandeste de dupa draperie. Cand te nasti sarac si bolnavicios, dar ai suflet de artist, fiecare clipa a vietii pare un echilibru fragil între luciditate si traire în visare – indusa uneori, vai!, de alcool si droguri. Iar Modigliani si-a sfidat conditia existentiala precara prin tot ce a facut, chiar daca în tinerete (daca se poate spune asa despre un om care nu a împlinit treizeci si sase de ani) citea si cita din „Asa grait-a Zaratustra”. Dar Supraomul lui Nietzsche n-a fost nici macar o fata morgana pentru el.

Copilul preferat si debil al unei mame iubitoare, de origine evreiasca, Amedeo Clemente Modigliani (1884-1920) s-a nascut la Livorno (Toscana), iar cariera si-a desfasurat-o la Paris. Mai mereu bolnav, „Dedo” (pentru apropiati) si „Mode” („Blestematul”, pentru anturajul largit) se exprima exceptional prin desen si apetenta pentru clasicii italieni a fost uriasa – mai apoi admira impresionistii.

Pe de alta parte, daca pana sa „aterizeze” la Paris voia sa para un artistocrat, primul an de viata boema în Montmartre l-a transformat într-un visator care-si duce viata de pe o zi pe alta, dintr-un local în altul, de la o iubire la alta iubire, poate din ce în ce mai serioasa. Existenta în ultrapauperul „Vapor al Spalatoreselor” (Le Bateau-Lavoir) i-a metamorfozat studioul de creatie într-un haos indescriptibil, iar hasisul si absintul îl tineau mereu departe de realitate, de fapt departe de o luciditate insuportabila. Se pare ca, avizat asupra scurtimii vietii sale afectate de meningita, autodistrugerea a devenit un modus vivendi.

Dar, barbat chipes si înalt, atragea femeile si avea permanent farmecul irezistibil al omului care traieste vulcanic orice clipa, ca pe un cadou al destinului. Desi l-a întalnit pe Brancusi în 1909, Modigliani nu s-a putut dedica prea mult sculpturii din cauza debilitatii. Pictura, în special nudurile sale stilizate, cu influente asiatice si egiptene, au ramas drept cele mai semnificative opere ale sale.

Prin inima acestui boem incurabil au trecut mai multe femei interesante, fiecare dandu-i speranta marii iubiri. Ana Akmatova, desi maritata, a trait cu el un an (1910). Dedo credea ca reprezinta idealul estetic al nudului. De pictorita engleza Nina Hamnett s-a îndragostit într-o cafenea si i s-a prezentat: „Modigliani, pictor si evreu!” (1914). Dar marea dragoste a fost studenta Jeanne Hébuterne, care provenea dintr-o familie catolica de burghezi ce-l refuzau pe Dedo.

Dar au trait împreuna pana cand neantul i-a despartit. Certurile lor publice nu mai deranjau pe nimeni. În acea perioada, el are prima si ultima expozitie individuala, pe care politia l-a obligat s-o închida dupa numai cateva ore, din cauza „obscenitatilor”. Tot mai bolnav, agitatul cuplu se muta la Nice, unde Jeanne naste o fetita (numita tot Jeanne, care va fi adoptata de sora lui Modigliani si care a trait pana-n 1984). Era anul 1918 si saracia îsi spune tot mai pregnant cuvantul. Artistul vinde la preturi modice lucrarile sale si poate ca s-ar fi îmbogatit daca ar fi renuntat la vicii.

În 1919, Dedo si Jeanne se întorc la Paris. Ea era din nou însarcinata, însa Modigliani bea foarte mult si, dupa o stare deliranta moare la 24 ianuarie 1920. Jeanne se sinucide dupa doua zile, aruncandu-se de la etajul cinci... Au fost vaste ceremonii funerare în Montmartre si Montparnasse, însa Dedo mai auzea doar linistea vesniciei.

PAUL IOAN - magazin.ro

 

Dupa victoria lui Lucian Bute în fata francezului Jean-Paul Mendy, se vorbeste din ce în ce mai mult de viitorul adversar al romanului, Kelly Pavlik. Intr-un articol publicat pe boxingnews24.com, un cunoscut site din SUA dedicat boxului, Dan Ambrose este sigur ca Bute nu va putea trece de Pavlik, în noiembrie. Intitulat "Pavlik îl va învinge prin KO pe Bute, în noiembrie", Ambrose scrie: "Nu m-a impresionat niciodata Pavlik, dar am vazut destul ca sa pot spune ca-l va învinge pe Bute în noiembrie". "Bute n-are nici puterea, nici viteza necesara pentru a învinge un sportiv precum Pavlik.

In imagine, Brinkley si Bute.

Singurul punct forte al lui Bute e mana stanga, în rest nimic. De cand a pus mana pe centura, romanul da piept numai cu oponenti slab cotati", a scris acesta. Despre un posibil meci cu Andre Ward sau Carl Froch, jurnalistul american nici nu pune problema învingatorului. "Ward si Froch îl vor bate cu siguranta. Au o clasa peste el", a mai spus acesta.

Kelly Pavlik
Global ID 15844
suspensions
 
report
sex male
birth date 1982-04-04 / age 29
manager/agent Cameron Dunkin
register
division super middleweight
rating
 
5 / 867
 
2 / 186
stance orthodox
height 6′ 1″   /   185cm
reach 75″   /   191cm
 
US ID 058134
alias The Ghost
country United States
residence Youngstown, Ohio, United States
birth place Youngstown, Ohio, United States
birth name Kelly Robert Pavlik
won 37 (KO 32) + lost 2 (KO 0) + drawn 0 = 39
rounds boxed 175 KO% 82.05

 

Lucian Bute îl va întalni, aproape sigur, pe Kelly Pavlik în luna noiembrie, într-o lupta în care îsi va apara pentru a noua oara titlul mondial IBF la categoria supermijlocie. Americanul, insa, trebuie mai intai sa il invinga pe Darryl Cunningham pe 6 august.

Site-urile din Canada nu cred ca Pavlik ii va putea face fata lui Bute. Din contra, canadienii scriu ca romanul ar putea accepta fara griji si o lupta in America, la Atlantic City sau Las Vegas! Un asemenea meci ar face aproape cert un duel impotriva castigatorului din Super Six. Finala este programata pe 29 octombrie, intre Carl Froch si Andre Ward. Presedintele Interbox, Jean Benard, va face oferte la trei pugilisti in cazul in care varianta Pavlik pica.

Acestia sunt:

Arthur Abraham - timp de patru ani a fost campion IBF, avand 10 meciuri in care si-a aparat cu succes titlul! Are un palmares de 32 de victorii si trei infrangeri, acestea venind, insa, in ultimele patru meciuri! 26 de victorii au rezultat prin KO.

Andre Dirrell - are doar o infrangere in cariera, in fata lui Carl Froch, si este castigatorul medaliei de bronz la Olimpiada din 2004 de la Atena.

Glen Johnson - este veteranul de pe lista, cu 68 de lupte pana acum! Ajuns la 42 de ani, jamaicanul a fost cel care l-a inlocuit pe Mikkel Kessler in Super-Six dupa accidentarea acestuia. Johnson a pierdut acum o luna in fata lui Carl Froch, in semifinale, la decizie. 51 de victorii, 35 prin KO si 15 infrangeri, asa arata palmaresul lui.

Adversarul lui Lucian Bute va fi anuntat cel mai devreme la jumatatea lui august, iar cel mai probabil lupta va avea loc in toamna.

Sursa: sport.bzi.ro

 
By Admin (from 14/07/2011 @ 14:00:43, in ro - TV Network, read 1636 times)

 Varfurile inzapezite ale masivului Kilimandjaro, craterul din Ngorongoro sau campiile nesfarsite din Serengeti confera Tanzaniei un statut aparte in peisajul lumii. Aici traiesc in perfecta armonie aproape 130 de triburi, printre care si tribul masai, care se regaseste si in Kenya. Imbracati cu o tunica de culoare rosie, cu parul vopsit in ocru-rosu, adesea impletit, membrii populatiei masai fac parte integranta din peisajele – savanele – din nordul Tanzaniei. Sunt vazuti adesea in preajma turmelor care constituie marea lor bogatie, in satele lor, in pietele de la marginea drumurilor. Viata lor e marcata de reguli foarte precise.

Dupa varsta de 6 ani, baietii se alatura barbatilor iar fetele raman sub aripa materna. Baietii vor primi in dar capre sau un vitel, animale ce vor reprezenta simbolic pastorii care vor deveni la un moment dat. Si fetele vor primi daruri simbolice, bratari sau coliere din perle. Baietii vor invata cum sa pazeasca animalele, fetele sa coasa, sa se picteze cu ocru, sa mulga, sa contribuie la toate treburile gospodaresti. O alta etapa in viata unul masai o constituie trecerea de la copilarie la „maturitate”.

Tinerii trebuie sa treaca printr-o serie de probe de vitejie, cum ar fi, de pilda, doborarea unui tauras cu mainile goale. Daca izbutesc, acestia sunt circumscrisi, urmand sa devina razboinici (morani) care vor trai in grup, impreuna cu tovarasii lor de aceeasi varsta, dobandind dreptul de a purta sulita si un scut, pe care le vor folosi la vanatoare.

Sunt cantonati in satul razboinicilor care va reuni cateva sute de viitori luptatori veniti din toata regiunea. Vor locui timp de cativa ani la distanta de restul comunitatii, in locuinte asezate circular, construite de mamele lor, din lut, balega, crengi. Dupa practicile de initiere in arta razboiului, tinerii masai se vor intoarce in satele lor dar nu ca „soldati” ci ca... pastori. (In alte timpuri, confruntarile cu triburile dusmane erau frecvente, impotriva celor care le furau vitele, oile si caprele sau diverse bunuri ale comunitatii sau a celor care ii atacau. Acum vitejia lor de razboinici e utila in fata atacurilor animalelor salbatice sau in timpul vanatorii.)

Vor evolua apoi in cadrul unor ceremonii, denumite eunoto, care dureaza 4 zile. Prima zi e consacrata revederii rudelor si desfasurarii paradelor. Razboinicii nu vor mai purta lancea, spada traditionala ci un bat lung, simbol al conditiei lor de sefi de familie si de pastori. Cei mai curajosi, care au la activ, de pilda, uciderea unui leu, poarta pe cap coama acestuia. Cu totii poarta coliere, bratari, cercei. In cea de-a doua zi, se retrag intr-o cariera de creta, considerata sfanta, unde se „vopsesc” cu creta alba, un simbol al pacii. In ziua a treia, mamele rad parul fiului lor acoperindu-l cu ocru si grasime. Cea de-a patra zi este consacrata discursurilor, binecuvantarilor si sfaturilor practice ale varstnicilor.

DORIN MARAN - magazin.ro

 
By Admin (from 11/07/2011 @ 11:00:05, in ro - TV Network, read 2259 times)

 Centru cultural si politic vestit in intreaga lume, Florenta inalta spre soare o multime de capodopere, orasul insusi fiind un muzeu in aer liber. De numele sau se leaga inflorirea unei celebre scoli de arta din secolele XIII-XVI, promotoare a principiilor Renasterii. Palate, biserici, poduri, biblioteci, fac din aceasta cetate, cunoscuta inca din antichitate, un veritabil rival al Romei.

Capitala a Marelui Ducat al Toscanei intre 1569-1801 si 1814-1859 si apoi a Regatului Italiei intre 1865-1871, din 1434, orasul s-a aflat sub conducerea familiei Medici, care in secolul al XVI-lea a instalat aici absolutismul.

Familia Medici a avut in maini destinele orasului o perioada indelungata, care, cu unele intreruperi, a durat pana in 1737, cand, dupa moartea ducelui Gian Gastone, marele ducat a intrat in stapanirea lui Francisc I de Habsburg-Lorena.

Dintre faimosii „Medici” care s-au perindat la conducerea ducatului, cel mai stralucit pare a fi fost Cosimo I, supranumit Cel Mare; autentic protector al stiintelor si artelor. Acesta din urma a hotarat in 1560 construirea Galeriei Uffizi destinata initial birourilor din care sa conduca afacerile ducatului sau. Arhitectul ales pentru aceasta lucrare a fost Giorgio Vasari hotarandu-se ridicarea unei cladiri formata din doua aripi legate printr-un arc scurt, deschizandu-se spre raul Arno. Motivul principal il formeaza la parter foisoarele cu stalpi alternand cu coloane toscane, incheiate scenografic cu coridorul de legatura.

La etajul intai ferestrele alterneaza si ele cu frontoane arcuite si triunghiulare. Celebrul Coridor Vasarion a fost realizat cativa ani mai tarziu si merge de la palatul Uffizi, peste rau, o jumatate de kilometru pana la Palatul Pitti. Palatul Ufizzi a fost transformat in galerie de arta de catre Bernardo Buontaleti din ordinul lui Francisc I, fiul lui Cosimo. Arhitectul a adaugat cateva elemente noi, printre care faimoasa Tribuna si a reorganizat incaperile pentru a corespunde scopului propus. Acestea au fost permanent imbogatite de cei care au preluat palatul si, in 1737, acesta a intrat in proprietatea statului, cand ultimul descedent al familiei Medici, Ana Maria Ludovica a lasat galeria, prin testament, Cetatii Florenta.

E greu de mentionat toate numele celor care au expus opere aici. Sunt numerosi si de o incontestabila valoare, dar pot fi amintiti Cimabue, Giotto, Duccio, Pierro de la Francesca, Boticelli, Leonardo da Vinci, Rafael, Caravaggio, Van Dych, Dürer, Goya si multi, multi altii. Sunt expuse altare de biserici, opere cu continut religios, mitologic si laic, portrete.

Cele mai pretioase dintre ele se afla in Tribuna al carei plafon este ornat cu perle, lucrare realizata de Poccetti. Tot aici este expusa o statuie din secolul al II-lea i.Hr. reprezentand-o pe zeita Venus si descoperita in timpul excavarilor la vila lui Hadrian. Masa octogonala realizata de Ligozzi si Poccetti este un exemplu minunat de mozaic florentin din pietre semipretioase, lucrarea luandu-le artistilor 16 ani de munca. Adevarata comoara a orasului si nu numai, Galeria Uffizi este una dintre piesele de rezistenta a stravechii cetati, ai carei oameni au ramas vestiti pentru dragostea lor de frumos.

IRINA STOICA - magazin.ro

 
By Admin (from 10/07/2011 @ 11:00:16, in ro - TV Network, read 1359 times)

 Una dintre cele mai agreabile atmosfere rurale, generatoare de buna dispozitie si chef de viata este întalnita în opera celebrului pictor flamand Jacob Jordaens, o „ramura” pretioasa a barocului desprinsa din arborele numit Rubens. Elev si continuator al marelui înaintas, Jordaens a ramas toata viata un apropiat al familiilor de tarani flamanzi, carora le-a surprins cu precadere momentele de destindere, fie el chef restrans sau petrecere în toata regula.

Nascut într-o familie bogata, Jacob Jordaens (1593-1678) a fost primul din cei unsprezece frati si singurul care s-a dedicat artei de foarte timpuriu. Autodidact din copilarie, Jordaens a studiat singur Biblia si mitologia greaca, izvoarele care i-au oferit marea majoritate a temelor lucrarilor sale esentiale. Spre deosebire de maestrul sau, Jordaens nu a avut niciodata o apropiere reala de lumea intelectualilor si nu a facut nici o calatorie (traditionala, de altfel) în Italia, spre a se documenta despre marii pictori ai scolilor din Roma, Florenta sau Venetia.

A ramas printre taranii sai, desi s-a nascut la Antwerp (Anvers) si tot acolo a si murit. Refuzul de a frecventa „lumea buna” nu a însemnat ca maestrul nu a fost interesat si influentat de uriasi ai picturii precum Caravaggio, Veronese, Basano sau Pieter Bruegel cel Batran. Dar acest gen de izolare profesionala a avut si o urmare negativa. Astfel, abia dupa moartea lui Rubens (1640) el a început sa fie solicitat de marii nobili si chiar de capete încoronate. Uneori, Jordaens a fost chemat sa termine opere neterminate ale lui Rubens (pentru Philip IV al Spaniei).

Bucuria vietii de interior a taranilor flamanzi, ca tema principala pentru multe capodopere, nu a avut drept consecinta modificarea stilului de a picta. Jordaens s-a dedicat în principal clarobscurului si tenebrismului lui Caravaggio si impetuozitatii coloristice a lui Rubens. Poate ca de la acesta a preluat si ideea compozitiilor ample, cu multe personaje simple dar expresive. Ca mare iubitor al gospodariei rurale, pictorul a inclus principalele animale din ograda chiar si în scenele de interior, pentru a accentua atmosfera taraneasca si a înveseli privitorul, pe care vrea sa-l convinga de faptul ca si necuvantatoarele petrec alaturi de stapani. Aici se observa si influenta fabulelor lui Esop – un autor preferat al maestrului.

Nonconformismul acestui flamand – care a trecut de la catolicism la protestantism, interzis în Flandra ocupata de spanioli – se poate admira, printre altele, si în compozitia „Adoratia pastorilor”, unde Fecioara Maria are un san dezgolit spre alaptare – detaliu foarte rar în pictura.

Bucuria taraneasca de a petrece este exceptional ilustrata în capodopera „Regele bea”, unde saptesprezece personaje chefuiesc cu ocazia Epifaniei (Boboteaza, 6 ianuarie). Personajul principal, care poarta în mod hilar o coroana pe cap, ne aduce aminte de „regele betivilor”, Silenius, jovial personaj mitologic din alaiul lui Dionisos. Acest batran taran petrecaret, care da tonul veseliei generale, ar putea fi arhetipul viitorului Mos Craciun (Santa Claus) sau, dupa unii autori, ar fi un personaj inspirat din dialogurile lui Platon, si anume Socrate. Dar despre aceste conotatii, într-un numar viitor.

PAUL IOAN - magazin.ro

 
Pagine: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Ci sono 839 persone collegate

< ottobre 2020 >
L
M
M
G
V
S
D
   
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
             

Titolo
en - Global Observatory (605)
en - Science and Society (594)
en - Video Alert (346)
it - Osservatorio Globale (503)
it - Scienze e Societa (555)
it - Video Alerta (132)
ro - Observator Global (399)
ro - Stiinta si Societate (467)
ro - TV Network (149)
z - Games Giochi Jocuri (68)

Catalogati per mese - Filed by month - Arhivate pe luni:

Gli interventi piů cliccati

Ultimi commenti - Last comments - Ultimele comentarii:
Hi, it's Nathan!Pretty much everyone is using voice search with their Siri/Google/Alexa to ask for services and products now, and next year, it'll be EVERYONE of your customers. Imagine what you are ...
15/01/2019 @ 17:58:25
By Nathan
Now Colorado is one love, I'm already packing suitcases;)
14/01/2018 @ 16:07:36
By Napasechnik
Nice read, I just passed this onto a friend who was doing some research on that. And he just bought me lunch since I found it for him smile So let me rephrase that Thank you for lunch! Whenever you ha...
21/11/2016 @ 09:41:39
By Anonimo


Titolo





26/10/2020 @ 08:03:28
script eseguito in 964 ms