Printre pildele de intelepciune ale tuturor civilizatiilor umane se numara si cea care spune, intr-un fel sau altul, ca in fata mortii toti oamenii, printi sau cersetori, bogati sau saraci, buni sau rai, tineri sau batrani, sunt egali. Ceea ce difera este atitudinea lor in perspectiva Marii Calatorii: unii o privesc cu teama, altii cu speranta, altii cu resemnare. Dar, desi toti oamenii mor, nu toti traiesc cu adevarat. Veti intelege cum nu se poate mai bine acest lucru vizionand filmul „The Bucket List”, care a rulat pe ecranele romanesti, sub titlul „Ultimele dorinte”.

Contrarile se atrag

Aflati la capatul vietii, diagnosticati cu cancer in faza terminala, cei doi protagonisti ai filmului, Edward Cole (jucat de Jack Nicholson) si Carter Chambers (interpretat de Morgan Freeman) zac in aceeasi rezerva de spital, uniti prin suferinta, desi provin din lumi total diferite. Unul este milionar, celalalt un modest mecanic auto care isi dorise sa devina profesor de istorie, intrucat are o inteligenta sclipitoare, dar fiind „un tanar negru, sarac si cu un copil pe drum”, fusese obligat sa munceasca cu bratele. Edward Cole este un tip egoist, divortat de patru ori, putred de bogat si cu o placere sadica de a-si tachina valetul, Matthew (Sean Hayes).

Cei doi isi povestesc unul altuia intamplari traite si, incet-incet, ajung sa devina cei mai buni prieteni. Doctorii nu le mai dau nici unuia dintre ei mai mult de un an de trait. Si, cand Carter are ideea de a intocmi o lista cu lucrurile pe care ar fi vrut sa le faca in viata si nu le-a putut face, Cole, care are suficienti bani spre a-si indeplini absolut toate dorintele, ii propune sa porneasca impreuna intr-o calatorie prin lume si sa dea frau pornirilor reprimate zeci de ani, fie din cauza indatoririlor si a programului vesnic incarcat de om de afaceri, in cazul sau, fie din lipsa banilor, in cazul lui Carter.

Drumul spre lume trece prin suflet

In ciuda protestelor sotiei sale, Virginia (Beverly Todd), Carter se declara de acord in a-l insoti pe excentricul lui prieten. Vor urma aventuri fabuloase, care-i vor pune pe cei doi in cele mai diverse posturi, de la a participa la curse de masini si a face acrobatii cu parasuta, la a vana lei in savana sau a escalada Piramidele. Provocarile si riscurile la care se expun nu-i sperie, pentru ca stiu ca se afla oricum aproape de moarte si de aceea nu are rost sa se teama ca ea ar putea veni mai devreme...

 Voiajul lor in jurul lumii le permite sa vada lucruri visate inca din copilarie, ii pune in tot felul de situatii care le vor cimenta prietenia, ii face sa se cunoasca mai bine, nu doar intre ei, ci si pe ei insisi. Acest superb „road-movie”, regizat de Rob Reiner este de fapt o calatorie initiatica de descoperire a vietii, pe care insa, paradoxal, doi batrani o fac in ultimele lor zile petrecute pe Pamant. Desi vor sa se distreze, profitand de aceasta vacanta finala, umbrele si greselile trecutului continua sa-i bantuie. Credinta si relatiile familiale revin mereu in discutiile lor, pentru ca indoiala in privinta acestor doua aspecte ii chinuie pe amandoi.

Carter realizeaza ca inca isi mai iubeste sotia, de care se simtise tot mai instrainat in ultima vreme, si doar aceasta despartire il face sa-si decanteze mai bine sentimentele. Cole sufera profund din cauza instrainarii de singura sa fiica si nu are curajul de a o intalni si a-i cere iertare pentru greselile lui din trecut; tentativa lui Carter de a-i impaca se incheie cu o cearta de proportii si batranul de culoare se intoarce la familia lui, lasandu-l pe milionar singur, in turnul sau de fildes. Dar starea lui Carter se agraveaza si cand el este iar internat in spital, Cole, la care boala a incetat sa mai avanseze, vine, spasit, sa-l viziteze si asista, neputincios, la moartea sa.

Va gasi apoi curajul de a-si intalni fiica si, spre marea lui bucurie, aceasta nu doar ca il iarta, dar il si prezinta nepoatei lui, pe care nu o vazuse niciodata. Cu lacrimi in ochi, Cole poate bifa si ultima dorinta de pe lista, aceea de a saruta „cea mai frumoasa fetita din lume”...

Scenaristul, acuzat de misoginism

Beneficiind de interpretarea de exceptie a doi monstri sacri de la Hollywood – Nicholson si Freeman, mai in verva, la 70 de ani, ca niciodata - filmul este o reusita totala. O pelicula care, in ciuda atmosferei triste, inerente unui astfel de subiect, transmite un mesaj optimist, anume ca viata trebuie traita, cu bunele si relele sale, pana la ultima suflare. Unii critici au acuzat scenaristul lui „Bucket List” de „misoginism”, intrucat participarea femeilor la aceasta pelicula este stearsa si ele nu sunt portretizate decat in tuse groase, accentul fiind pus pe performantele celor doi eroi.

De altfel, Cole spune despre una dintre fostele sale sotii ca „avea impresia ca maioneza se produce la fabrica” iar Carter se plange ca doar cicaleala nevestei l-a determinat sa accepte propunerea nebuneasca a milionarului. Dar cu putina ingaduinta, spectatorii – si mai ales spectatoarele – vor trece peste aceste mici rautati masculine, admirand performantele actoricesti ale protagonistilor si povestea absolut superba a ultimelor lor zile de viata. O poveste ce demonstreaza o data in plus ca pe acest Pamant raul si binele se impletesc si chiar ca pot face casa buna, intr-o buna traditie bogumilica.

Nihilismul lui Cole se impleteste astfel cu nobletea lui Carter, egoismul se imbina cu marinimia, blandetea cu agresivitatea, pentru a crea o realitate pe care orice pamantean o traieste zilnic, fara sa aiba insa rabdarea si chibzuinta de a o vedea de fiecare data...

Autor: GABRIEL TUDOR - Sursa: magazin.ro