Diabetul implica numeroase probleme pentru cel afectat si pentru familia sa. Bolnavul trebuie sa rezolve o multitudine de cerinte privind dieta alimentara, tratamentul medicamentos, tentatiile unor alimente interzise si consecintele bolii. In timp, aceasta devine un cosmar permanent. Dar, la fel cum calitatea ingrijirilor de orice tip si atmosfera generala in care traieste diabeticul pot ajuta la ameliorarea problemelor, aceleasi elemente pot agrava neinchipuit de mult boala.

Se stie ca factorii care pot declansa diabetul sunt, în ordine: alimentatia bogata în hidrati de carbon; obezitatea (mai ales la maturitate); peste 50 de ani rareori se poate ajunge la diabet, daca nu esti obez; sarcina, prin perturbarea metabolismului general, la unele femei; traumatismele psihice pentru persoanele cu o rezistenta nervoasa scazuta; agenti farmacologici; apetitul pentru alimente, ce atinge forme exagerate (polifagie).

Bolnavul începe sa bea mult si urineaza pana la 5 litri in 24 de ore. Cu toate acestea, diabeticul înregistreaza, paradoxal, o scadere în greutate. Un alt simptom ce merita atentie este rezistenta infectiilor de orice natura, dar mai ales a celor cutanate, la diferite forme de tratament. Alte semne ale bolii sunt astenia fizica si unele tulburari sexuale sau de vedere, la cei mai în varsta.

Cand boala este depistata si bolnavul se afla sub tratament, membrii familiei trebuie sa fie familiarizati cu regimul dietetic si cu tratamentul ce trebuie efectuat in mod regulat. Consecinta abaterilor de la aceste imperative este grava, putand duce pana la precoma sau la coma diabetica.

La precoma apar anorexia (lipsa poftei de mancare), greturi, varsaturi, dureri în epigastru – cosul pieptului. Se asociaza astenie si oboseala accentuata, bolnavul se misca cu greutate si raspunde greu la întrebari. Devin foarte evidente semnele de deshidratare, care progreseaza vizibil: limba, ca si pielea sunt uscate, iar ochii devin excavati. Creste frecventa cardiaca la 100-120 batai/minut (tahicardie).

La coma diabetica, ce urmeaza stadiului de precoma, bolnavul este palid, deshidratat, fara tonus, cu extremitatile reci si violacee. Se accentueaza tulburarile de cunostinta. De asemenea, sunt evidente deshidratarea si absenta febrei, chiar si în prezenta unei infectii. Frecventa cardiaca ajunge la 120-130 batai pe minut, ceea ce determina riscul unui colaps. Este extrem de important ajutorul familiei, înca de la primele simptome ale bolii, deoarece diabetul prost îngrijit da foarte multe complicatii.

Tratamentul dietetic ocupa locul central, iar cel mai eficient s-a considerat a fi regimul cantarit. O problema esentiala în terapia familiala o constituie evitarea consumarii alimentelor care ii sunt interzise bolnavului. Cand bolnavul este copil, parintii vor supraveghea strict iesirile acestuia în colectivitate, unde apare tentatia de a consuma din produsele ce abunda pe tarabe. De asemenea, parintii vor evita ca odrasla lor sa mearga la onomastici sau mese festive, ceea ce nu este usor pentru un copil de 5-6 ani, caruia i se refuza felia de tort sau de înghetata cu frisca, de aceea este mai bine sa fie evitat sentimentul de frustrare pe care îl traieste un asemenea bolnav de varsta frageda.

Acelasi lucru este valabil si pentru adultul sau varstnicul diabetic, în fata caruia nu este bine sa se manance ceea ce lui îi este interzis, dar îi face multa placere. Exercitiul fizic face parte din terapeutica diabeticului, deoarece are un efect de potentare a actiunii insulinei, cu scaderea concomitenta a glicemiei. Educatia sanitara a familiei ca întreg, a bolnavului însusi, este de o mare importanta în evolutia afectiunii. Orice plaga sau excoriatie risca sa degenereze în cangrena sau în infectie, în absenta igienei.

Reamintim (sau precizam, pentru cei care nu stiu) ca forma cea mai frecventa a acestei maladii este diabetul zaharat de tip I – la copii si la persoane pana la 30-40 de ani, sau cel de tip II – la adultii de peste 40 de ani, sedentari, supraponderali si supraalimentati. Hiperglicemia se instaleaza la valori ale glucozei in sange de peste 1,5-1,8‰ . Acesti bolnavi au nevoie de administrarea insulinei, necesara „arderii” glucozei din sange.

 Mai rar, apare hipoglicemia, secretia de insulina in exces si scaderea nivelului de glucoza din sange. Cauza sa poate fi o disfunctie grava (tumori) la pancreas, a glandelor hipofiza, tiroida, suprarenale, a unor maladii hepatice, la consumatorii de alcool, la persoanele subalimentate sau cu o hranire deficitara in mod curent.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU - magazin.ro