Parea un om care a trecut pe la Judecata de Apoi si prin cele noua cercuri ale Infernului dantesc si s-a întors printre oameni pentru a „retusa” conceptiile eronate sau învechite. Sarmanul domn Blake voia o revolutie spirituala pe care n-a reusit s-o concretizeze decat contrazicandu-i pe altii. Talentul sau de poet si ilustrator de carte (a realizat gravuri pentru toate operele sale) a fost incontestabil, dar singura persoana pe care a convins-o a fost sotia sa, analfabeta Catherine Boucher – care s-a semnat cu un „X” pe certificatul de casatorie.

Rebeliunea din spiritul domnului Blake s-a manifestat si în casnicie. Dansul nu întelegea de ce sotia nu accepta o concubina în caminul conjugal. Dupa aprige si uneori contondente divergente, iubitele lui Blake nu au trecut pragul usii. Consolata, doamna Blake a început treptat sa înteleaga, avea un barbat vizionar si s-a decis sa aiba si ea „unele viziuni”, ba mistice, ba laice, în care sotul ei aparea ca salvator al omenirii. Printre versurile filosofic-înfierbantate care au miscat-o profund au fost si urmatoarele: „Închisorile sunt construite cu pietre ale legii, iar bordelurile cu pietre ale religiei” (din cartea „Proverbele Infernului”).

Aceeasi doamna Blake si-a încurajat barbatul sa dea de pamant cu profetiile biblice si sa elaboreze propriile sale viziuni, intitulate „Casatoria Infernului cu Paradisul”. Curajul novator al domnului Blake a atins apogeul cand a scris „Evanghelia nemuritoare” (The Everlasting Gospel), în care Christos nu este o prezenta mesianica si nici filosofica, ci doar o „creatie suprema”. Nu e de mirare ca domnul si doamna Blake au comunicat fecund si dupa moarte, dand un bobarnac constructiv celor care s-au îndoit vreodata de autenticitatea revolutiei spirituale promovate de neîntelesul poet lumilor profunde. Atat de profunde, încat de mormantul sau s-a ales praful si se cauta si acum un loc pentru piatra sa tombala.

Autor: PAUL IOAN - magazin.ro