Principala teorie privind originea Lunii sustine cã aceasta s-a format în urma unui impact masiv între un obiect cosmic de dimensiunile unei planete si planeta Pãmânt (aflatã încã în starea de formare). Energia acestui impact a fost suficient de puternicã încât Luna s-a format din materialul topit aruncat în spatiu. Pe mãsurã ce Luna s-a rãcit, aceastã magmã s-a solidificat în mai multe componente minerale.

O analizã a unor roci lunare despre care se crede cã au ca sursã magma din care s-a format satelitul Terrei a permis oamenilor de stiintã sã ofere o nouã estimare a vârstei Lunii.

Conform acestei teorii privind formarea Lunii, un tip de rocã intitulatã "anortosit ferroan" (FAN) este cel mai vechi tip de rocã din crusta satelitului planetei noastre. Pânã acum, oamenii de stiintã nu au reusit sã dateze cu succes acest tip de rocã. Acum, o echipã formatã din oameni de stiintã de la Unviersitatea din Copenhaga, Universitatea Carnegie din SUA si de la Laboratorul National Lawrence Lviermore din SUA a reusit sã foloseascã noi tehnici de datare pentru a determina vârsta unei roci de tip FAN.

Echipa de cercetãtori a analizat izotopii de plumb si de neodimiu din aceastã rocã, aflând astfel cã vechimea acesteia este de 4.36 miliarde de ani. Pânã acum, oamenii de stiintã credeau cã Luna este aproximativ la fel de "bãtrânã" ca sistemul nostru solar, adicã cã are o vârstã de 4.568 miliarde de ani.

Noua vârstã estimatã pentru satelitul natural al Pãmântului este similarã cu cea a celor mai vechi minerale terestre descoperite pânã acum (zirconiul din vestul Australiei), sugerând cã elementele cele mai vechi ale crustelor terestre si lunare s-au format în acelasi timp, imediat dupã impactul gigant.

"Vârsta extraordinar de tânãrã a acestor roci lunare aratã cã fie Luna s-a solidificat mult mai târziu decât se credea pânã acum, sau cã trebuie sã modificãm tot ceea ce credeam cã am înteles pânã acum despre istoria geochimicã a Lunii", sustine unul dintre cercetãtorii care au efectuat acest studiu.

Sursa: Eurekalert